Informatia Bucureştiului, iunie 1959 (Anul 6, nr. 1807-1832)

1959-06-01 / nr. 1807

Pag. a 2-a « Reporterul întreabă... bucureşteanul răspunde Deşi abia simbătă a împlinit... 12 ani, bucureşteanul cu care am stat de vorbă, a mai dat — chiar recent — un interviu. Faptul s-a petrecut cu citeva zile înainte de 1 'Mai cinci,­­coborind undeva, intr-o gară sovietică, din „Trenul prieteniei“, un reporter i-a pus o mulţime de întrebări la care a răspuns pe larg, deşi era tare obo­sit... Da, Dor­el Capătă, elev in clasa V-a a Şcolii elementare nr. 119 a luat parte la concursul „Trenul prieteniei'' — De 1 Mai la Moscova", organizat de revista „Veac Nou" şi, ciştigind, a vizitat timp de citeva zile Kievul fi capitala Uniunii Sovietice. Firește, \'convorbirea noastră a pornit de la acest eveniment din viața tinărului in­terlocutor. I. — Cum te-ai gîndit să iei parte la concurs ? R. — Tăticii a fost cu ideea. El mi-a­­adus acasă un formular pe care l-am completat. I. — Singur? R. — La unele m-a mai ajutat și tăticu... Dar au fost întrebări la care am știut să răspund mai bine chiar decit el... J. — Care, de pildă? R. — La întrebarea: „In ce an va fi racheta cosmică sovietică in punc­tul cel mai apropiat de Pămint şi la ce distanţă ?". Am scris: „In 1975, la 15 milioane de kilometri". î. — Şi "de unde ai ştiut asta? R. — De la expoziţia ,,U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului", de la sala Dalles. I. — Te-ai bucurat mult cînd ai a­­flat că ai cîştigat ? R. — O, a fost ceva grozav. Nici prin cap nu-mi trecea că am să ciştig ea, nici nu trimiteam formularul — deşi-l completasem — dacă nu-mi adu­cea aminte o colegă de clasă. Apoi — era intr-o duminică după-masă şi ba­team mingea prin curte — cineva mi-a strigat peste gard: „Nu eşti tu băiatul care a cîştigat la concursul „Trenul prieteniei­"! Fusese dimineaţă la tragere şi aflase că un elev din bulevardul Mărăşeşti nr. 90 — adică eh — ciş­­tigase. A fost o mare, foarte mare bucurie şi pentru mine, şi pentru mă­mica şi pentru tătica... I. — Şi te-ai bucurat că ai să vezi Uniunea Sovietică ? R. — Sigur. Vedeţi, mie imi place mult de tot geografia. Şi aveam să văd tot ce învăţasem, de pe hărţi, la şcoală. Şi Niprul, şi Kievul cel vechi, şi Kievul nou cu uzine şi fabrici mul­te şi, mai ales, Moscova... Apoi, eu sunt pionier, preşedinte de detaşament. Eram fericit că voi cunoaşte pionierii sovietici, despre care ştiam multe de la şcoală, din ziare, din cărţi.. I. — Călătoria a fost inimoasă? R. — Da, tot timpul credeam că visez. In toate gările ne intimpinau pionieri cu flori, cu saluturi (eram 8 pionieri din Rominia)... Am schimbat insigne, cărţi poştale şi vreo 6 cra­vate pe care le luasem de acasă. I. — Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Moscova ? R. — Au fost atitea lucruri fru­moase că mi-e greu să aleg. Dar par­că cel mai mult m-au atras sala ar­melor din Kremlin — cu tot felul de arme interesante — şi parada de 1 Mai de la Moscova. Noi stăteam în faţa hotelului şi vedeam cum trec in faţa noastră mii şi mii de cetăţeni cu flori şi baloane. Ţin minte că deodată s-a ridicat spre cer o rachetă ca ace­ea despre care scria in ziare — nu­mai că era uşoară ca un balon — Şi avea o coadă mare, roşie... ştiţi, ca focul pe care l lasă in urmă rache­tele adevărate. Pe urmă m-a mai in­teresat mult locuinţa lui Lenin, de la Gorki. Mi s-a spus că acolo s-a orga­nizat primul pom de iarnă și s-au pre­zentat primele filme pentru copiii so­vietici. I. — I-ai cunoscut bine pe pionie­rii sovietici ? R. — Sigur că da. Despre asta a­m mai povestit colegilor, la Palatul Pio­nierilor, unde am fost chemat să-m­i spun impresiile din călătorie. Pe 30 aprilie am avut la Moscova o întilnire cu pionierii sovietici ca să sărbătorim 10 ani de la in­ființ­ar­ea prunelor de­tașamente de pionieri romini. A fo­t foarte vesel și am stat mult de vorbă , iar am schimbat insigne, ne-am dat adresa, am jucat jocuri haz­ii. Am în­văţat şi jocuri noi. De pildă: cine umflă mai repede un balon, sau cine­ bea mai repede, cu biberonul, lupte dintr-o sticlă... Ei, au mai fost ele multe... I. — Şi le-ai spus toate la Palatul Pionierilor ? R. — Da. Ce-a mai rămas, am scris şi intr-un articol pe care vreau să-l trimit la „Scinteia pionier­ului", ziarul nostru, I. — Spune, Dorel, cum stai cu in­vîiţătura ? R.— Eu învăţ bine. Am avut numai 9 şi 10. Dar acum am parit-o la teza de matematică. Am greşit un calcul și am încurcat problema. Am luat un 4... Dar am p omis că mă îndrept. Alt­fel, mă fac de ruşine in faţa deta­şamentului­­... I. — Şi ce activitate depuneţi voi, în cadrul detaşamentului ? R. — In primul rind am strius fier vechi. Şcoala noastră a strius mult fier vechi, citeva sute de­ kilograme. Pe urmă avem lingă şcoală un lot cu panseluţe şi alte plante pe care il stropim si-l privim de buruieni. Mai avem si un parc pe care l-am hiat in grija noastră. Sunt inscris si in cer­cul de automecanică de la Palatul Pionierilor­­. — Iţi place să citeşti ? R. — Sigur că îmi plac?. Chiar acum am terminat „Copiii muni lui de aur" de Al. Mih­u şi mai înainte am citit cartea ,,Copiii căpitanului Grant", de Jules Verne. I. — Dar la cinematograf­ie citi­i ? R. — In ultima vreme n-am prea avut timp. I. •— Și cu sportul cum merge ? R. — Toată ziua hal mingea Sitii în echipele de fotbal și de volei ale cla­sei. Acum două zile m-a înscris to­varășa profesoară de sport la un curs de înot. I. — Și echipele clasei cîștigă ? R. — Bună acum clasa noastră, a V-a B, a pierdut la fotbal. Dar sper să-i batem curind pe cei de la A. Ieri am văzut primul meci de fotbal din viața mea și mi-am ridicat nivelul teh­nic... GRAZIELA VINTU CUM ÎNCEPE o pasiune Ce-i lipsea lui Bătrineanu ? Nimic. Ca profesor, cu funcţia de conducător al cercului de telecomunicaţii de la Palatul Pionierilor avea toate motivele să se declare mulţumit. Elevi zeloşi — destui. Umpleau în fiecare di­mineaţă încăperea lungă înţesată cu tot felul de obiecte — de la clasicul telegraf al gărilor de provincie, pînă la modernul televizor. Dacă ar fi să recapitulăm pe scurt activitatea cercului, ar trebui să notăm că­­ nişte copii de o şchioapă, care auziseră vag de tot de leikon, liţă, rotor şi alte piese electrotehnice, au construit o centrală telefonică automată în stare să deservească cercurile Pa­latului, că nişte băieţaşi ceva mai mari (savanţi în prin­cipiul lui Arhimede) au construit emiţătorul staţiei de radioemisie a cercului. Faimoasa Y03KPA cu prestigiu inegalabil în lumea celor mici (1010 legături cu radio­amatori din toată lumea!). La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm şi faptul că doi dintre membrii mai vechi ai cercului — Amalia Partin şi Ion Stănescu, cu cărţi de vizită (QSL-uri) răspîndite pe toate meridia­nele — sunt azi tehnicieni foarte buni la „Radio-Popu­­lar“. Să nu fie mulţumit Bătrineanu ? Dimpotrivă. Intr-o zi, mare zarvă la Palat. — Ai auzit ? — Ce? — La cercul de telecomunicaţii... Ascultă semnalele sputnikului. Asalt în masă al curioşilor cu pantaloni scurţi la ra­­diostaţie. Un cerber de 16 ani, incoruptibil, cu degetul pe buze, barînd intrarea. — Im-po-si-bil. Vorbește sputnikul. Liniște ! Curioșii au stat pe afară într-o tăcere plină de recu­legere, regretînd amarnic că nu s-au înscris la teleco­municații. La lansarea celui de al doilea și al treilea sputnik, lucrurile s-au petrecut la fel. Ce mai: cercul de teleco­municații devenise vedeta nr. 1 a Palatului. Asta n-ar fi fost grav: un pic de celebritate totdeauna e bineve­nită. Mai ales cînd ai 12 ori 14 ani, cînd visezi isprăvi unice de eroism. Dar, s-a iscat un vînt de răzmeriță chiar în cerc. — Copii, astăzi o să vă explic despre telefonul Bell... Inchipuiască-şi oricine situaţia lui Bătrineanu: să fii profesor, să anunţi o lecţie şi ascultătorii să se foiască pe scaune, trăgînd cu coada ochiului la radiostaţie! — Aşadar, telefonul Bell... — Tovarăşe profesor, cum vorbea sputnikul ? — Şi cum zboară, tovarăşe profesor ? — Se mai întoarce ? — Cum a transmis semnalele ? — Puneţi-ne banda de magnetofon, să ascultăm... S-a ales praful de lecţia lui Bătrineanu. A „virat“ , le-a explicat din cite citise în ziare ce şi cum e cu sputnicii, a pus banda de magnetofon, au făcut audiţie. Şi o ploaie de întrebări : de ce aşa şi nu altfel ?; ce fel de instalaţii de telecomunicaţii există pe bordul navelor cosmice? etc. etc. Şi asta în fiecare zi. Te scot din fire copiii cu „de ce“-urile lor. Pe Bătrineanu, nu. A citit ziarele număr de număr, şi-a făcut conspecte, a impri­mat pe bandă de magnetofon conferinţele de speciali­tate de la radio. Aşa a mai potolit curiozitatea copiilor. Dar cum să-i aduci înapoi la telefonul Bell ? Aici, Bă­trineanu a „virat“ de altă manieră. — Dacă nu ştiţi telefonul Bell şi telegraful, credeţi că o să ajungeţi radişti pe sputnici ? Şi iată cum, deşi la numai doi paşi se află faimoasa radiostaţie care a ascultat vocea sputnikului, Dunca Va­sile dintr-a Vl-a şi Sfetcu Nicolae dintr-a Vll-a, desfac răbdători mădularele vechiului telefon. Necazurile lui Bătrineanu s-au sfîrşit. Deunăzi, la Palat, Dunca Vasile şi Sfetcu Nicolae meştereau cu letkonul, cu un patent şi şurubelniţă la o machetă, un post de radiodifuziune. Creaţia cercului, de 1 iunie. — Cînd o să fim radişti, zicea unul. — Pe planetă, nu ? l-a întrebat celălalt. Aşa începe, poate, o viaţă şi o pasiune : cu un let­kon, un patent şi o şurubelniţă. A. SANDU ORIZONTAL: 1)­­ Ju­căria preferată a fetiţelor — „...de pionier", poezie de Marcel Breslaşu. 2) N-a fost trecută în cata­log — „Strada mezinu­lui" de Lev Kassil. 3) Băutură — învăţătură este principala lui ocupa­ţie — Locotenent. 4) N. — E dulce, dar şi... a­­măruie, uneori cu vanilie ,alte ori cu alune. 5) Loc la teatru, dar nu rezer­vat — Raportul dintre lungimea cercului şi dia­metru. 6) Mişcare con­vulsivă şi repetată a unuia sau a mai multor muşchi — In Giurigiu I — Agudă. 7) Pomadă — Creatorul aventurilor lui Pinochio, vestitul prichin­del de lemn — Posed. 8) Serveşte — Odinioară (ab.) — Nume­ral nehotărit. 9) Cunoscut pedagog sovietic, autorul romanelor „Poe­mul pedagogic" şi „Steaguri pe turnuri“. 10) ...Cazimir, autoarea unor volume In versuri pentru micuţii citi­tori — Personajele principale ale unei opere literare. 11) Lupta pentru apă­rarea acestui bun al întregii omeniri înseamnă lupta pentru un viitor lumi­nos al tinerei generaţii — Netulburat, liniştit — Soare. 12) Lampa străbuni­cilor — Un elev merituos care primeş­te sprijin material din partea statului. „C­opilărie VERTICAL : 1) Cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosinzene, ele incintă copilăria— Realizatorul unor filme de desene a­­nimate admirat de cei mici și de cei mari. 2) „...din copilărie" de Ion Crean­gă — Pahar pentru bere. 3) Frate cu bradul — Discuta cu barosul intr-o poveste a lui Creangă — Prietenă. 4) Sufix latin — Clor — In parcuri, in zile însorite, sint pline de cete gălă­gioase de mici vizitatori. 5) Locuitori de origină germană din Transilvania — Mare scriitor sovietic, autorul ro­manelor „Copilăria mea", „Im. stăpin", „Universităţile mele". 6) Sărbătoritul nostru la 1 Iunie — Oraş in Norvegia. 7) Alcătuiesc scoarța pămint­ului — Pronume — Din ebonit / 8) Acolo — Talent­atul interpret, de numai patru ani, din filmul rominesc „Mingea". 9) Pămint mocirlos (regional) — Ca la 7 orizontal. 10) A povesti — Scri­itor englez, autorul volumelor: „Da­vid Copperfield“ și „Aventurile lui Oli­­ver Twist". 11) Consoane — Ștrandul copiilor de la sale — întreprindere din București. 12) Notă muzicală — Ofe­rit — Cele de curs sunt mai scurte — 13) Statu Palmă Barbă... unul din per­sonajele basmelor noastre populare — Intim, prietenos. M. RADULESCU 66 Ne vorbesc creatorii silindu-ne în ziua de 1 iunie, ne-am adresat cîtorva creatori din diferite domenii artistice, cu ur­mătoarea întrebare: „Ce surprize le pregătiţi copi­ilor?". Octav Pancu-Iaşi — scriitor: „Acum lucrez la corectarea şpaltu­rilor romanului pentru şi despre co­pii, intitulat „Cartea cu ochi al­baştri“, care va apare în curind. De asemenea, am predat editurii volumul „Albă ca zăpada şi cei 7 ani de acasă", o culegere de po­vestiri noi şi vechi. Mi­hai Stoian — scriitor: ,,Am predat pînă acum editurii două vo­lume : „Unde ne duc paşii" — ro­man pentru copii şi „Poveşti — de la fereastra mea“, o culegere de povestiri. Totodată, am scris special pentru ziua de 1 iunie o povestire intitu­lată „Poveste pentru toţi copiii lu­mii", ce se va transmite chiar astă­­seară la radio, în cadrul emisiunii „Bună seara copii!“. C. Sinea — directorul Teatrului Tineretului. „Ne-am preocupat de organizarea unor spectacole dedi­cate Zilei internaţionale a copilului. Chiar azi după-masă vom prezen­ta în sala noastră un­ spectacol de balet pentru copiii raionului Tudor Vladimirescu şi, concomitent, un colectiv de actori vor prezenta în sala căminului cultural „Barneîi Berea“ un spectacol cu două piese intr-un act, intitulate: „Cum semeni aşa culegi“ şi „Se împrăştie norii“. Itinerar muzical al unor copii -cîntareţi Sînt 150 de copii, fetiţe şi băieţi. Unii dintre ei au deprins abia literele alfabetului ori tabla înmulţirii, în vreme ce alţii cunosc emo­ţiile examenelor ,,de-a Vlil­a“. Copii bucureşteni, care bat mingea, se duc la cercurile de la Palatul Pionierilor şi-l citesc pe Jules Verne. De două ori pe săptămînă, insă, lasă joaca, şcoala, cărţile de o parte şi, într-unul din modernele studiouri ale Radiote­­leviziunii învaţă să cînte pe trei voci după complicate partituri ale lui Con­stantin Bobescu, Şostakovici sau Schubert. Poate i-aţi ascultat şi dum­neavoastră, fie uneori deschizînd apa­ratul de radio, fie dintr-un fotoliu din solemna sală a Ateneului R.P.R. Este vorba de corul de copii al Radiotele­­viziunii. • E adevărat că în ultima vreme, copiii—cîntăreţi n-au mai dat spec­tacole. Şi aceasta, pentru că abia de cîteva zile s-au întors dintr-o călă­torie din Republica Democrată Ger­mană şi se pregătesc pentru alta, în Republica Cehoslovacă. Buchetul acesta de copii, cu voci cristaline şi aptitudini muzicale deo­sebite, cuprinde în „palmaresul“ său, de vreo zece ani încoace, cîteva călă­torii peste hotare. In 1951, la Berlin, la Festivalul Mondial al Tinere­tului şi Studenţilor, (de unde, de altfel, s-a întors cu titlul de laureat); în 1957, la Düsseldorf, la întîlnirea corurilor de copii şi tineret din R.F. Germană; iar în 1959 — la Weimar, Eisenach şi Erfurt, unde a luat parte, alături de coruri de copii din R.D. Germană, R. Cehoslovacă, R.P. Po­lonă, R.P. Bulgaria şi R.F. Germană, la festivalul intitulat „Cint pacea“. Întorşi din proaspăta călătorie, diri­jorii corului şi cîţiva copii ne-au în­făţişat filmul acestui festival, care, închinat păcii, a cuprins într-un imens cor glasurile a aproape 500 de copii.­­Nu este vorba doar de o fi­gură de stil: într-adevăr, cele cîteva sute de copii din cîteva ţări euro­pene, adunaţi la festival au cîntat, într-un singur glas, cîntecul „Rugă­mintea copiilor“ pe versuri de Bertolt Brecht, — emoţionant apel la apă­rarea păcii în lumea întreagă). Nu vom înşira toate amănuntele aflate. Copiii români au cîntat într-o vastă sală din castelul Wartburg din Eisenach, într-o grădină înflorită a unui vechi palat din Weimar, pe trep­tele unei catedrale din Erfurt şi, acom­paniaţi de dangătul grav al clopo­tului din mausoleul ridicat în memo­ria victimelor fascismului, la Buchen­wald. Dar trebuie subliniate atenţia, simpatia şi entuziasmul de care s-au bucurat micuţii soli ai muzicii din ţara noastră. Pretutindeni, aplauze, ,,bis“-uri, flori... Un băiat din cor a strîns, într-un carneţel dăruit de un german, o mie de semnături ale au­ditorilor entuziaşti ; o fetiţă a schim­bat nu ştiu cite cravate de pionier; o alta­­ are o adevărată colecţie de insigne... Sînt, toate acestea, cele mai noi mărturii ale admiraţiei de care se bucură — în inimile tuturor celor care, cum spun versurile lui Brecht din cîn­tecul sutelor de copii de la festivalul de la Weimar, nu doresc ca „viaţa să fie o pedeapsă“ — arta unor copii care cresc liberi şi fericiţi în pa­tria lor. G. P. Sesiuni ale sfaturilor populare raionale Raionul Tudor Vladimirescu Probleme sanitare şi de prevederi sociale întruniţi în cadrul celei de a VllI-a sesiuni a sfatului popular al raionului Tudor Vladimirescu, deputaţii au luat in discuţie problemele ocrotirii sănă­tăţii populaţiei din cuprinsul raionului­­ şi activitatea desfăşurată în domeniul prevederilor sociale. Raportul comitetului executiv pe a-­­­c­eastă temă a subliniat importantele îmbunătăţiri aduse sectorului medico-­­ sanitar prin aplicarea H.C.M. 1365, care a contribuit la îmbunătăţirea asisten­ţei medicale acordată oamenilor mun­cii, la consolidarea şi reprofilarea util- i taţilor sanitare etc. Unul din impor­tantele rezultate care au urmat apli­cării acestei Hotărîri îl reprezintă creş­terea circumscripţiilor sanitare care deservesc populaţia raionului, de la 19 la 30. In ceea ce priveşte consolidarea ba­zei materiale a asistenţei medico-sani­­tare, raportul comitetului executiv a relevat faptul că an de an fondurile destinate in acest scop au crescut în mod substanţial. Astfel, din aceste fon­duri, la spitalul de boli contagioase nr. 2 au fost construite încă 2 noi pavi­lioane, la spitalul Bernat Andrei a fost complet renovat blocul alimentar, şi s-a amenajat o spălătorie mecanică; au fost efectuate lucrări de reparaţii şi curăţenie generală la spitalul Bernat Andrei, spitalul Elena Pavel, policlinica Coşbuc, policlinica Bradului, circum­scripţiile sanitare nr. 60, 61 A, 65 B şi altele. Importante sume au fost alo­cate pentru medicamente şi pentru re­zolvarea altor nevoi privind sănăta­tea populaţiei. O intensă activitate s-a desfăşurat de asemenea în ceea ce priveşte edu­carea personalului medico-sanitar în spiritul devotamentului faţă de bol­navi, creşterea nivelului educativ sani­tar al populaţiei. La aceste acţiuni o contribuţie însemnată au adus-o şi activiştii sanitari obşteşti, m­obilizaţi şi îndrumaţi de către deputaţi şi mem­brii comitetelor de stradă. Atît raportul comitetului executiv, c­oraportul comisiei permanente de să­nătate cit şi discuţiile deputaţilor au scos in evidenţă lipsurile care mai con­tinuă să persiste în acest sector de ac­tivitate. Deputata Nicolae Georgeta a subliniat necesitatea intensificării mun­cii de educare a surorilor dar spitale care nu dovedesc întotdeauna o atitu­dine corectă faţă de bolnavi; deputa­tul Israel Bacalu a semnalat necesita­tea înfiinţării unei secţii de hidrotera­­pie la una din unităţile sanitare cen­trale ale raionului; deputatul Ioan Păru a cerut urgentarea lucrărilor de reparaţii la baia Căţeiu, care func­ţionează in prezent cu un singur duş etc. Tot în cadrul celei de a Vlli-a se­siuni a sfatului popular al raionului Tudor Vladimirescu a fost prezentată o informare privind realizările obţi­nute pe baza hotărîrilor luate de către cea de a VlI-a sesiune a sfatului popu­lar raional. Raionul 1 Mai Pentru buna întreţinere a fondului de locuinţe Recent a avut loc în raionul 1 Mai cea de a VIII-a sesiune de deputaţi­­a sfatului popular al raionului, dedi­cată analizei modului cum se desfăşoară repararea şi întreţinerea fondului de locuinţe. Din raportul comitetului exe­cutiv, din coraportul comisiei perma­nente de deputaţi pentru gospodăria locativă ca şi din discuţiile unor nu­meroşi deputaţi participanţi la sesiune, a reieşit că în ultimul timp, ca ur­mare a reorganizării activităţii de în­treţinere şi reparare a fondului de locuinţe, se remarcă o îmbunătăţire calitativă simţitoare a lucrărilor. In acest an se vor executa în ra­ionul 1 Mai lucrări de reparaţie în valoare totală de peste 13 milioane lei. Numeroşi cetăţeni sprijină activ munca de întreţinere a locuinţelor, in primele patru luni s-au obţinut, dato­rită aportului locatarilor, economii în valoare totală de 140.000 lei. Parti­cipanţii la discuţii au citat cu indig­nare numele unor locatari care re­fuză să-şi achite obligaţiile de chirie şi întreţinere pentru locuinţele pe care le ocupă, printre care I. Rădu­­lescu din calea Floreasca nr. 43, Ef­­timie Luca din str. Mozart 91, Const. Gheorghe din str. Armenească 17, dr. Urumberg Israel din str. M. Em­i­nescu 254 etc. In discuţii s-a subliniat că prin alegerea noilor comitete de bloc sub­­directa îndrumare a sfatului popular, se întăreşte controlul acestuia asupra fondului de locuinţe, bun al întregului popor, şi se înlătură de la adminis­traţia imobilelor elementele necores­punzătoare, neinteresate în buna în­treţinere a fondului de locuinţe. S-a arătat de asemenea că este necesară o intensă muncă de lămu­rire cu cetăţenii pentru îngrijirea imo­bilelor, în care locuiesc, pentru exe­­­cutarea de mici reparaţii prin utili­zarea resurselor locale, pentru antre­narea locatarilor în vederea înfrumu­seţării imobilelor, astfel ca ele să contribuie la schimbarea aspectului Capitalei noastre în cinstea celei de a XV-a aniversări a eliberării patriei noastre. Să­ crească marei (Urmare din pag. I-a) prunc smuls morţii, in care vor creşte peste ciţiva ani vise şi plajiuri, va de­veni om. Şi unde se petrec asemenea­ fapte? In fosta campioană de odinioară a mortalităţii infantile în care erau nu­măraţi cu totul 114 medici pediatri la o populaţie de 4.000.000 de copii şi in care doar două naşteri din sată aveau loc in maternitate. Statistica nutriţiei Dar să ne întoarcem la comentariil doctorului Bana. „Se pare că în pă­turile mizere ale populaţiei noastre orăşeneşti — scria el — problema alimentaţiei prezintă un aspect foarte grav. El işi găseşte expresia in ce priveşte alimentaţia copiilor mici. Mij­loacele materiale nu permit mamei să cumpere nici lapte, nici zahăr, aşa in­cit după ce in primele luni laptele a fost diluat cu ceai simplu, se admi­nistrează copilului alimente mestecate in prealabil in gura mamei". Şi ocu­­pîndu-se de copiii de virstă şcolară, pedantul statistician continuă: „Intr-o serie de cercetări pe care le-am în­treprins asupra unui număr de 833 copii de şcoală de la periferia Bucu­­reştiului, am constatat la toţi un grai avansat de subnutriţie: 29,7 la sută din aceşti copii nu mincau decit o dată pe zi..“ Cînd am citit aceste mărturii in­­spăimîntătoare, petrecusem tocmai In ajun o dimineaţă la creşa şi căminul de copii ale fabricii de încălţăminte „Kirov". Instituţia aceasta, geamănă cu zeci de alte case ale copiilor răs­pîndite prin oraş, este instalată într-un colţ liniştit din incinta fabricii, într-o clădire albă şi spaţioasă. I-am­ urmă­rit pe copii cum işi beau dimineaţa ceaşca de cacao cu lapte, cum se un­geau neindemînatici pe toată rotunji­mea obrajilor dolofani şi rumeni cu unt şi marmeladă, i-am urmărit in jocurile şi exerciţiile lor, i-am vizitat in dormi­toare, acolo unde cei mai neajutoraţi încă de virstă, stau întinşi sub plă­­pumioare roz. „Am colindat în acele zile prin multe locuri. La Palatul Pionierilor am fost martorul repetiţiilor micilor artişti pe scena impunătoarei săli de festivităţi, pe stadioane l-am văzut întrecîndu-­se pe recordmenii anilor ce vin, i-am ur­mărit făcind primii paşi către carte, i-am văzut la colţurile de distracţii, avîntîndu-se cu ochi strălucitori . In văzduh, alunecind vertiginos pe to­bogane... Copiii aceştia care se întorc de la şcoală sărind într-un picior, trupuşoa­­rele acestea fragile care se călesc in­cet dar trainic sub razele soarelui, năzdrăvanii aceştia care fac pozne şi descoperă lumea, sunt ziua de min­ie a ţării. Iată de ce de 1 Iunie, urăm: La mulţi ani copilului nostru. Să crească mare! Să crească sănătos ! Să crească întreg! Să crească om ! Demn de lu­mea comunistă pe care o statornicește poporul călăuzit de partid. Au fost trase la sorţi câştigurile la concursul „Cartea cu premii“ La 31 mai a avut loc tragerea la sorţi a cîştigătoriilor la concursul „Cartea cu premii“, organizat de Di­recţia difuzării cărţii din Ministerul Invăţămîntului şi Culturii. Iată princi­palele premii distribuite: 15 motociclete „K 58“ şi 10 moto­rete „Simson“ au fost atribuite lozu­rilor cu nr. 07226 din fiecare din cele 25 de serii. Un televizor „Record“ a fost cîştigat de posesorul lozului nr. 05052 seria Iii, un frigider „Pinguin“ nr. 18980 seria XXV, un acordeon „Periniţa“ nr. 14321 seria VIII, un a­­ragaz cu trei ochiuri și butelie nr. 11403 seria XVI, un aparat de radio „Balada“ nr. 09750 seria XIV, o ma­șină de spălat rufe nr. 13329 seria XX, iar un aspirator de praf „Racheta“ nr. 17520 seria XVIII. Excursiile în străinătate au revenit lozurilor cu nr. 06745 din toate cele 25 de serii, după cum urmează: ex­cursia pe itinerarul București-Kiev- Moscova pentru seriile V, X, XV, XX, XXV, iar excursia în R.P. Bulgaria pentru seriile celelalte. De asemenea au fost distribuite 15 biciclete „Car­­pati“, cîștigate de lozurile nr. 01433 din seriile I, III, V, VII, IX, XI, XIII, XV, XVII, XIX, XXI, XXII, XXIII XXIV, XXV, şi 10 ceasuri de mină „Pobeda“ lozurilor cu ace­laşi număr (01433) din cele­lalte serii. Cite un aparat de foto­grafiat „Orizont“ a fost cîştigat de lozurile nr. 10308 seria XXIII şi nr. 19728 seria VIII, cite o bibliotecă (mo­bilier şi cărţi) de lozurile nr. 19980 seria XX, nr. 01355 seria XXV, nr. 03790 seria XVIII, nr. 19463 seria XXI, nr. 11378 seria XVI, şi nr. 04153 se­ria XXV, iar cîte un stilou „Garant“ de lozurile din toate seriile (1—XXV) purtind nr. 06688. Au mai fost atribuite patru premii în cărţi în valoare de 500 lei fiecare, 75 de premii în cărţi în valoare de 250 lei fiecare, 250 de premii în cărţi în valoare de 200 lei fiecare, 750 de premii în cărţi în valoare de 100 lei fiecare şi 1000 premii în cărţi în va­loare de 75 lei fiecare. Lista completă a cîştigurilor poate fi consultată în toate librăriile şi stan­durile de cărţi din Întreprinderi şi in­stituţii. Prezentarea lozurilor cîştigă­­toare trebuie făcută pînă la 20 iunie a.c. la orice librărie din Capitală şi din ţară, iar lozurile necîştigătoare pot fi preschimbate în cărţi la alegere (la valoarea de 2 lei lozul) la toate librăriile pînă la data de 30 iunie a.c. Manifestări la Casa prieteniei romîno-sovietice A.R.L.U.S. • Azi la ora 17.45, In sala de festivi­tăţi a Casei prieteniei romino-sovietice, are loc o manifestare închinată Zilei internaţionale a copilului. Cu acest pri­lej, tovarăşa Ana Spiridon, director al Palatului Pionierilor din Bucureşti, va prezenta aspecte din viaţa fericită a copiilor sovietici. Apoi va rula filmul artistic „Detaşamentul lui Vasca Truba­­ciov“. • Tot azi, la ora 20.30, va avea loc, în grădina de vară a Casei prieteniei româno-sovietice un concert de muzica uşoară sovietică şi românească, prezen­tarea concertului şi momentele vesele sunt asigurate de Horia şerbănescu Şi Radu Zaharescu.­­ Mîine, la ora 17,45, in sala de festi­vităţi a Casei prieteniei romîno-sovie­tice se face prezentarea filmului artis­tic „Ivan cel Groaznic“ (seria I-a), iar la ora 20, în grădina de vară va fi prezentat un jurnal de actualităţi din C.R.S.S., după care va rula filmul artis­titic „Născuţi în furtună­“. berliner ensemble :­ Viaţa lui Galilei de B. Brecht Nemaipomenitele orori ale ultimului război mondial — începînd cu cri­minalele experimente ale medicilor nazişti pe oameni vii şi culminînd cu teribila explozie atomică de la Hiro­­şima — au stîrnit în Brecht, pe lin­gă revoltă, o întrebare fundamen­tală. Cum au putut ştiinţa şi teh­nica să coboare atît de jos, să-şi pună cele mai preţioase cuceriri in slujba atîtor distrugeri, şi care e izvorul acestei grave situaţii ? Te­meinic înarmat cu învăţătura mar­­xist-leninistă, Brecht a găsit răspun­sul just: ruperea, îndepărtarea omu­lui de ştiinţă de popor, de interesele lui vitale, ca o consecinţă a modului de producţie capitalist. Piesa Viaţa lui Galilei — în care elementul is­toric e, evident, un pretext — este o ilustrare şi o argumentare vie a a­­cestui adevăr. Prin ea, Brecht a vrut să atragă atenţia oamenilor de ştiinţă din occidentul capitalist asu­pra groaznicelor consecinţe pe care le poate avea aservirea faţă de in­­teresele de clasă ale exploatatorilor. Dar de ce a ales Brecht tocmai viaţa şi întîmplările lui Galileo Ga­lilei pentru a-i convinge pe contem­porani ? Din două motive, mai cu seamă. Intîi, pentru că Galilei — ilustru confrate al savanţilor de azi — a avut ocazia să deschidă ştiin­ţei şi omenirii o eră nouă (aşa cum o au astăzi şi savanţii atomişti). Al doilea, pentru că atitudinea lui Ga­lilei sintetizează o întreagă proble­matică de arzătoare actualitate. Prin observaţiile şi descoperirile sale des­chizătoare de perspective, Galilei — susţinător al raţiunii umane — ar fi putut duce omenirea pe calea ade­văratului progres, dar s-a dezis, şi-a „abjurat“ concluziile ştiinţifice de bază („pămîntul e în mişcare“), tră­dînd astfel ştiinţa, trădîndu-se pe sine şi pe oameni, in autodezminţirea lui Galilei, Brecht vede însuşi „păcatul originar“ al ştiinţei moderne: „Bom­ba atomică este -- atît ca fenomen tehnic, cit şi ca fenomen social — clasicul produs final al contribuţiei ştiinţifice şi al trădării sociale a lui Galilei“. In faţa intereselor de clasă ale feudalităţii, ale papalităţii şi in­chiziţiei, Galilei a­u cedat, a trădat. In faţa intereselor de clasă ale bur­gheziei, cei care au descoperit şi pro­dus bomba atomică, aruncată ulterior la Hiroşima au cedat, au trădat. Iată legătura dialectică şi istorică pe care Brecht o stabileşte între Viaţa lui Galilei şi actualitate. Ce avertisment mai limpede, mai eficace poate fi dat celor interesaţi decît aceste cuvinte din monologul final al piesei: „Eu susţin sus şi tare că singurul scop al ştiinţei este de a uşura viaţa neînchipuit de grea a omenirii. Dacă oamenii de ştiinţă se vor lăsa intimidaţi de stăpînitorii lipsiţi de scrupule, mulţumindu-se să îngrămădească cunoştinţe de dragul cunoştinţelor, întreaga ştiinţă e în pericol de a fi schilodită, iar noile voastre maşini se pot transforma în noi suferinţe pentru oameni“. Desco­peririle şi invenţiile în domeniul fi­zicii nucleare sînt revoluţionare în ştiinţă. Şi descoperirile lui Galilei au fost, la vremea lor. Dar dacă ele nu sînt legate de revoluţia socială, dacă nu sînt puse în slujba realelor interese ale omenirii, ale popoarelor, asemenea cuceriri ştiinţifice nu ră­­mîn decît impulsuri (cum spune Brecht despre Galilei) şi nu auten­tice revoluţionari, adică factori efec­tivi de progres al societăţii. Aceasta e lecţia de conştiinţă, de morală, de omenie, pe care Brecht o oferă cu toată vigoarea savanţilor atomişti din apus. Piesa lui Brecht a oferit străluci­tului „Berliner Ensemble" prilejul unui spectacol de o calitate artistică deo­sebită. Şi, trebuie să precizăm din capul locului, din toate punctele de vedere, adică în toate compartimen­tele artei dramatice şi a montării teatrale. Căci — deşi am fi tentaţi să vorbim întîi de magistrala creaţie a lui Ernst Busch în rolul titular — nu putem să nu remarcăm cu precă­dere faptul că teatrul berlinez îşi onorează din plin denumirea : este prin excelenţă un ansamblu, adică un tot unitar şi armonios. Disciplina artistică riguroasă, conştiinţa profe­sională evidentă pînă şi în ultimul detaliu, armonizarea perfectă a tutu­ror elementelor scenice — regie, de­cor, muzică, lumini, mişcare şi ros­tire actoricească etc. — fac din spec­tacolul brechtîan o manifestare de artă fără cusur, fără greşeală. Prin Viaţa lui Galilei (ca şi prin Mama, cu cîteva zile înainte), ne-am dat seama cum se realizează un prim deziderat al lui Brecht: accesibilita­tea şi claritatea fabulei, adică a în­tîmp­lărilor ce se perindă pe scenă. Apoi, cel de al doilea deziderat: co­municarea eficace, agitatorică a idei­lor, a mesajului piesei. Subliniem meritele unei regii atot­cuprinzătoare şi de extremă precizie (Erich Engel), ale decorurilor cu a­­devărat funcţionale şi perfect armo­nizate ca linie şi culoare (Gaspar Neher) şi ale expresivului, delicatu­lui comentariu muzical (Hans Eisler). Dintre realizările actoriceşti — toate impecabile — ţinem să relevăm admirabila scenă a rugăciunii Virgi­­niei, fiica lui Galilei (Regine Lutz), compoziţia Cardinalului bătrîn (Wolf von Beneckendorff), chipurile dife­renţiate şi expresive din excepţiona­­lul tablou al Carnavalului, precum şi masca împrumutată papei Urban (Ernst-Otto Fuhrmann) sau nobleţea şi consecvenţa în caracterul lui An­drea (Ekkehard Schall). După toate acestea, ce se mai poate spune despre Ernst Busch, ine­galabilul interpret al lui Galilei ? Că i-am admirat firescul mişcărilor şi timbrul unic al vocii, limpezimea dic­ţiunii ? Că ne-a uimit măiestria cu care şi-a gradat rolul, marcîndu-i evo­luţia ? Că mediul lui Galilei, ca şi gîndirea şi simţirea acestuia, au de­venit mediul natural al actorului, în­seşi gîndirea şi simţirea actorului ? Vom afirma, într-o singură frază, că prin interpretarea lui Busch am trăit o seară în prezenţa lui Galilei, că l-am cunoscut pe Galilei şi că, mai ales după monologul final, am înţeles întreaga uriaşă răspundere a omului de ştiinţă faţă de omenire şi istorie. In toate acestea vedem încununarea virtuţilor unui teatru, al cărui turneu în ţara noastră lasă o amintire de neşters. Amintirea unui exemplu de artă teatrală de înaltă ţinută, pusă în slujba celui mai înaintat ideal al omenirii, triumful socialismului și al comunismului. FLORIAN POTRA ERNST BUSCH văzut de DRAG

Next