Informatia Bucureştiului, mai 1971 (Anul 18, nr. 5500-5524)
1971-05-05 / nr. 5502
Pag. a 2-a és ŢELUL SUPREM AL P.C.R. -BUNĂSTAREA OAMENILOR MUNCII (Urmare din pag. 1) înalte din Europa, şi chiar din în■ treaga lume. Faţă de nivelul anului 1965, în 1970 investiţiile din fondurile centralizate ale statului au fost mai mari cu 69 la sută, producţia globală industrială cu 75 la sută, productivitate muncii pe un salariat în industria de stat cu 43 la sută, etc. Tot ce s-a înfăptuit şi se înfăptuieşte prin eforturile susţinute ale clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, ale întregului nostru popor, angajat ferm în opera de edificare a societăţii socialiste, nu reprezintă insă un scop în sine, ci temelia pe carese construieşte edificiul bunăstării şi al unei înalte civilizaţii. Anii cincinalului trecut, priviţi în lumina rezultatelor obţinute, marchează cea mai fecundă perioadă din istoria de piuă acum a construcţiei socialiste în România. Aceste succese constituie în fapt un important pas în ridicarea nivelului de trai al oamenilor, în satisfacerea tot mai largă a cerinţelor materiale şi spirituale ale întregului nostru popor. O expresie sintetică a progresului înfăptuit o constituie sporirea cu 22 la sută a veniturilor reale pe un locuitor. . Aplicarea noului sistem de salarizare, care a dus la mărirea salariilor tuturor categoriilor de salariaţi, îndeosebi a celor cu salarii mici, majorarea pensiilor cu peste 30 la sută, sporirea Indemnizaţiilor pentru naşteri, a alocaţiilor pentru copii etc. au constituit noi surse de venituri ale oamenilor muncii. Populaţia a putut cumpăra astfel un ■volum mai mare de mărfuri, a ''•putut utiliza diverse servicii pe o ’ scară extinsă. De pildă, în municipiul Bucureşti, cantitatea de măr■ furi desfăcută prin comerţul de stat a sporit în 1970 cu 40 la sută faţă de nivelul anului 1965; totodată prestările de servicii pentru populaţie prin unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti au marcat o creştere de 58 la sută. Din bogata gamă de bunuri de larg consum oferită cumpărătorilor se remarcă o creştere substanţială a desfacerii produselor de folosinţă îndelungată. Bunăoară, anul trecut, la o sută de familii bucureştene reveneau 72 frigidere, 74 aparate de radio, 70 televizoare. Consecinţa directă a preocupărilor pentru creşterea continuă a standardului de viaţă al oamenilor muncii o constituie, între altele, asigurarea unor condiţii corespunzăt■ toare de locuit. Anii cincinalului au fost pentru Capitala ţării ani de intensă activitate de construcţii. Pe harta oraşului au apărut noi ansambluri de locuinţe — Titan, Berceni, Drumul, Taberei, Militari — impu ■ nă toare edificii social-culturale, mari artere de circulaţie, pasaje subterane ş.a. Cîteva cifre sunt semnificative în acest sens. între anii 1966—1970 s-au construit şi dat în folosinţă 81044 de apartamente, ceea ce înseamnă că, fiecare al şaselea locuitor al Capitalei s-a mutat în casă nouă. Paralel cu construcţia de locuinţe au fost executate reţele de apă potabilă şi conducte de aducţiune însumînd 171 km, staţii de pompare, ceea ce a permis ca zilnic Capitala să primească un volum de circa 700 000 mc. apă. La toate acestea se adaugă 165 km de străzi modernizate, ample spaţii verzi, noi locuri de agrement şi distracţii, îmbunătăţirea transportului în comun prin sporirea parcuului de autobuze şi troleibuze şi prin crearea de noi linii de circulaţie. Un loc important în ridicarea standardului de viaţă al populaţiei îl ocupă sporirea fondurilor statuluii destinate dezvoltării învăţământului, ocrotirii sănătăţii, activităţilor culturale, în acest fel au sporit veniturile indirecte ale oamenilor muncii. Comparativ cu anul 1965, cinci cota-parte ce revenea unei familii din aceste fonduri ,era de 3.600 lei, la finele cincinalului încheiat, sumai a atins cifra de 5.500 lei, ceea ce reprezintă un spor de 53 la sută. Multiple sunt căile și mijloacele prin care aceste fonduri cuprinse în bugetul statului își găsesc reflectare în nivelul de viaţă al oamenilor. Astfel, accesul la valorile culturii, artei şi ştiinţei — prin aceasta înţelegînd întregul sistem de pregătire a timarului pentru viaţă, de desăvârşire a pregătirii profesionale — este strîns legat de reţeaua complexă şi bine organizată a învăţămîntului de toate gradele care, prin condiţiile materiale, calitatea şi numărul cadrelor didactice, manualele puse gratuit la dispoziţia tineretului, asigură noilor generaţii posibilitatea împlinirii oricăror aspiraţii. Datorită măsurilor luate de conducerea partidului şi statului în direcţia generalizarii învăţămîntului de zece ani, sporirii numărului şcolilor şi facultăţilor, astăzi unul din cinci locuitori ai ţării este elev sau student. Efortul financiar al statului pentru înfăptuirea politicii privind dezvoltarea învăţămîntului este ilustrat şi de faptul că în cincinalul trecut in Bucureşti s-au construit 554 săli de clasă pentru învăţămîntul de cultură generală, a fost dat în folosinţă parţial noul local al Institutului politehnic, a fost ^.xtinsă clădirea Academiei de studii economice, s-au executat şi dat în folosinţă noi cămine studenţeşti consumînd 2 032 de locuri etc. Progresele obţinute în dezvoltarea ■ştiinţei, a artelor, în desfăşurarea activităţii editoriale, cinematografice şi teatrale — perfecţionarea bazei materiale puse la dispoziţia acestora — constituie alte dovezi ale grijii manifestate de partid faţă de continua ridicare a nivelului cultural al maselor, pentru asigurarea mijloacelor necesare atingerii unor noi orizonturi în domeniul cunoaşterii şi împlinirii personalităţii umane. Numai în perioada 3966—1970, pentru dezvoltarea sectorului de artă şi cultură din Capitală s-au investit 542 de milioane de lei; printre edificiile ridicate în aceştiani se numără noul Centru de televiziune, săli de cinematograf, clădirea Teatrului naţional. Vai’iaţa şi bogata activitate editorială, accesibilitatea cărţii în rîndurile tuturor categoriilor de oameni ai muncii sunt tot atîţia factori care influenţează eficient formarea şi dezvoltarea personalităţii constructorilor socialismului. Semnificativ din acest punct de vedere este faptul că în Bucureşti cele 1566 de biblioteci au fost frecventate, în cursul anului trecut, de aproape 900.000 de cititori permanenţi. Nivelul de viaţă al populaţiei îşi află elemente de comparaţie şi în activitatea reţelei medico-sanitare, în consistenţa şi eficacitatea măsurilor luate în direcţia asigurării unor condiţii optime desfăşurării, activităţii profesionale. Fonduri însemnateau fost asigurate dezvoltării reţelei medico-sanitare, dotării unităţilor teritoriale şi specializate cu aparatură modernă, sporirii şi diversificării fondului de medicamente, care în mare parte se distribuie gratuit. Concludent în această privinţă este şi faptul că în cursul cincinalului trecut au fost construiteşi date în folosinţă importante unităţi medico-sanitare între care : Centrul stomatologic „Jiului Scînteia“, Policlinica Vitan, dispensară totalizînd o suprafaţă de peste 7 000 metri pătraţi. De asemenea, în 1970 volumul cheltuielilor destinate securităţii şi protecţiei muncii în toate sectoarele economiei bucureştene au fost cu peste 43 la sută mai mari ca în 1 965. Succesele dobîndite în direcţia continuei ridicări a nivelului de trai al întregului popor se datorează faptului că în organizarea şi conducerea construcţiei socialiste partidul s-a călăuzit şi se călăuzeşte după Concepţia marxistleninistă că tot ce se înfăptuieşte trebuie să aibă drept raţiune supremă desăvârşirea bunăstării materiale şi spirituale a omului, asigurarea libertăţii, dezvoltarea şi afirmarea plenară a personalităţii fiecăruia. Documentele Congresului al X-lea al P.C.R., stabilind amplul program de parcurgere a unei noi etape pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, au prevăzut in egală măsură sporirea şi modernizarea rapidă a forţelor de producţie, permanenta expansiune a ştiinţei, învăţămîntului şi culturii, perfecţionarea neîncetată a relaţiilor sociale, lărgirea din ce în ce mai mult a democraţiei, organizarea mereu mai bună a societăţii, creşterea sistematică a nivelului de trai al poporului. Sarcinile cuprinse în Directivele Congresului, însufleţitoare prin însăşi esenţa lor, constituie o nouă şi concludentă dovadă că tot ce se întreprinde în ţara noastră — expresie grăitoare a consecvenţei politicii partidului — are drept scop fundamental atingerea a noi trepte de bunăstare şi progres social de către toţi oamenii muncii. EXPRESIA RECUNOŞTINŢEI ŞI ATAŞAMENTULUI FIERBINTE -Telegrame adresate C. C. al P. C. R„ tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU - FATA DE PARTID . In aceste zile premergătoare gloriosului semicentenar, colectivele întreprinderilor bucureştene, ale institutelor de proiectări şi cercetări, ale altor unităţi, cu legitimă dragoste şi cu sentimentul datoriei împlinite transmit pe adresa C.C. al P.C.R., a tovarăşului Nicolae Ceauşşescu, telegrame prin care raportează îndeplinirea angajamentelor asumate în întrecere în cinstea marii aniversări. „Mobilizind toate resursele şi forţele creatoare ale colectivului combinatului nostru — se arată in telegrama adresată de C.I.L.Pipera, unitate fruntaşă pe ţară, — planul le producţia globală a fost depăşit cu peste 11 milioane lei, iar la producţia marfă cu mai bine de 10 milioane lei. La export au fost livrate suplimentar produse în valoare de 350 000 lei valută. Volumul beneficiilor peste plan, realizate în primele patru luni ale anului, se ridică la 907 000 lei. Ne angajăm cu această ocazie, iubite tovarăşe secretar general, să ne sporim eforturile pentru a aduce o contribuţie şi mai substanţială la înfăptuirea sarcinilor actualului cincinal ce revin industriei lemnului". „în cinstea semicentenarului partidului — arată printre altele, in telegrama lor, membrii cooperativei meşteşugăreşti „Tricotextik* — planul şi angajamentele asumate au fost sîmţitor depăşite. Analizînd posibilităţile unităţilor, angajamentul pe 1971 a fost majorat cu încă un milion lei la producţia marfa şi cu 200 000 lei la beneficii. Suntem hotărîţi să desfăşurăm o activitate susţinută privind ritmicitatea îndeplinirii şi depăşirii planului şi a angajamentului luat, continua diversificare a producţiei, îmbunătăţirea calităţii şi realizarea planului la producţia destinată exportului la 1 noiembrie 1971“. Jkpro|M» «le (Urmare din pag. 1) zilele noastre apare drept realitate obişnuită pe care o înregistrăm în anuare pentru viitorime. Ap. trecut ani. S-au produs schimbări nu numai în modul de viaţă al nostru, dar şi în felul de a gîndi. Au avut loc profunde mutaţii spirituale, care în fapt înseamnă lărgirea, la maximum, a ariei preocupărilor omului de azi. Şi nici nu se putea altfel, de vreme ce libertatea şi dezvoltarea personalităţii umane nu este o noţiune abstractă, în jurul căreia să se filozofeze la simpozioane, ci o chestiune concretă, o realitate care a dat naştere înaltului umanism socialist. Nicicînd mai mult ca în zilele noastre poporul nu a fost stăpîn pe propriile-i destine, pe propriile-i gînduri, preocupări. Printre multele realizări cu care societatea noastră se poate miări, cred că trebuie sublimată cu o sută de linii ridicarea omului pe treapta cea mai înaltă a demnităţii. Nu putem să nu ne mindrim constatînd că, alături de atîtea şi atitea succese dobindite in dezvoltarea economiei şi culturii patriei, făurirea omului nou este înfăptuirea cea mai de preţ. In aceşti ani s-au petrecut transformări, adinei în conştiinţa maselor, au avut loc prefaceri mari in profilul spi I Worm And Dimensiuni spirituale ritual al oamenilor, s-a manifestat, tot mai pregnant, personalitatea omului, a crescut la maximum capacitatea sa de a contribui direct şi responsabil la făurirea viitorului patriei. Mîndria de a fi cetăţean al patriei are astăzi nu numai rezonanţa patetică pe care o invocau strămoşii noştri, ci şi un conţinut bogat. Astăzi suntem stăpini în casa noastră, suverani pe pămintul străbun, liberi să ridicăm patria pe culmi tot mai urnite. Tocate acestea s-au putut şi se pot întimpla fiindcă în conştiinţa poporului s-au petrecut mutaţii mari, dimensiunile spirituale ale poporului sunt incomensurabile. Cineva spunea că în fiecare bloc de marmură e o statuie, că sculptorul, dăltuind în piatră, dă la o parte tot ce e de prisos pentru a lăsa... statuia.. Aidoma sculptorului in marmura, partidul nostru este dăltuitor al conştiinţelor , a dat la o parte ce a fost de prisos creînd omul de tip nou, cum ne-am obişnuit să spunem, dezvoltindu-i conştiinţa care se manifestă plenar in viaţa de toate zilele. Este, poate, statuia cu cele mai mari dificultăţi in realizare, dar şi cea mai frumoasă şi durabilă. Remarcabile realizări in producţie (Urmare din pag. I) depăşirea sarcinilor de plan, la obţinerea unor produse de calitate superioară. Angajamentul a fost depăşit „După mm se ştie — ne-a declarat tov. Ing. G. Moşinoiu, directorul general al întreprinderii de construcţii din prefabricate din beton — pe lîngă producţia de construcţii montaj, o pondere importantă în activitatea noastră revine producţiei industriale pe care o realizează unitatea „Militari“, însumată în înlocuitori de cărămidă şi elemente de izolaţii (ambele produse din beton celular autoclavizat). Fină la 8 Mai, ziua gloriosului semicentenar al Partidului Comunist Român, vom livra şantierelor 42 000 mc de panouri mari (ceea ce înseamnă depăşirea angajamentului asumat cu 4 000 mc), precum şi 42 580 mc de înlocuitori de cărămidă şi elemente izolatoare (cu aproape 12 000 mc peste prevederile de plan). Tot pînă la 8 Mai estimăm o creştere a productivităţii muncii pe întreaga întreprindere cu 11,6 la sută“. Economii —19570 zile proiectare — In cinstea semicentenarului, ne relatează tov. Ion David, secretarul comitetului de partid de la Institutul de proiectare pentru uzine şi instalaţii din idustria construcţiilor de maşini, colectivul nostru a reuşit să obţină importante depăşiri la marea majoritate a Indicatorilor de plan. Astfel, până la finele lunii aprilie, producţia globală a fost depăşită cu 343 (top Iei, producţia marfă cu 409 009 iei, iar cifra beneficiilor suplimentare se ridică la 220 000 lei. Vă rugăm să notaţi, de asemenea, că 363 proiecte au beneficiat de reduceri de termen — fapt, care a condus la o economie de 19 570 zile proiectare. Dintre proiectele semnificative realizate cităm pe cele ale fabricilor de maşini unelte Bacău, utilaj terasier Buzău, utilaj construcţii Bistriţa şi cazane şi arzătoare Cluj. Recitativă de esenţă dramatică Poet al evocărilor, Nicolae Tăutu ne oferă, în placheta sa de versuri Balada comunistului fără nume, dedicată semicentenarului partidului, o amplă recitativă, structurată tematic în trei capitole distincte: „Zidire“ „Panoplie“ şi „Omul“, prefaţate de o baladă al cărei titlu este înscris, de altfel, şi pe coperta cărţii.. Primul ciclu reia motivul legendar al meşterului de la Curtea de Argeş, imaginat ca o aspiraţie contemporană ce proiectează în spaţiul românesc catedralele marilor înfăptuiri ale socialismului. O geometrie desenam stăpini / cu mîna stingă pe relieful ţării,/ iar apa vie din adinei fîntîni/ zidea în noi ecoul depărtării. („Douăzeci de milioane“). Noutatea pe care Nicolae Tăutu o aduce metaforei este, cred, de esenţă dramatică şi aş cita în această privinţă suita de poezii ce rememorează, cu sensibilitate, încleștarea — încă vie în amintirea noastră — cu oarba stihie a naturii. Iată și imaginea tonifiantă ce încheie ciclul „Zidire" : Inaltă-i minăstirea și e de neclintit,/ tresare noul rod tulburător din pîntec.../ Venea din larguri Ana cu părul despletit, o jumătate-n ziduri, o jumătate-n cîntec („împlinire“). Următorul capitol este un oratoriu liric închinat celor ce s-au jertfit pentru a da viaţă străvechiului ideal de libertate naţională şi socială. Incursiunea în timp surprinde momentele esenţiale ale gloriosului semicentenar, începînd cu anii grei ai ilegalităţii şi culminind cu epoca noastră, de deplină înflorire a patriei socialiste. In această secvenţă poetică nu atît calitatea versurilor impresionează, cît mai ales sinceritatea totalei dăruiri. Cuvîntul tău ma-nvaţă să respir/ ecoul pur al vremii viitoare,/ e verbul tău în fiecare fir/ topindu-se în noi de nerăbdare / / Dintre silabe mă ridic înalt,/ pe limpezimea razei de lumină/ să pot, desprins de mine, să mă scald/ viu prelungit în seva din tulpină. („Ţara) In sfîrşit, ciclul „Omul“ proiectează o lumină interioară asupra poeziei patriotice însăşi, ca nobilă purtătoare a acelor sentimente ce potenţează afectiv entuziasta participare a tuturor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale la înălţarea „coloanei infinite“, de care vorbeşte poetul în „Zidire“. Cartea se încheie cu un Itinerar liric, „Acasă la Lenin“, în care Nicolae Tăutu recompune cu pietate atmosfera muzeală a locului unde a trăit și a lucrat întemeietorul primului stat socialist din lume. „Omagiu partidului“ Spectacol festiv prezentat de formaţii muzicale şi coregrafice de amatori, fruntaşe la finala celui de-al X-lea Concurs artistic republican în sala Ansamblului „Rapsodia română“ din Capitală a avut loc, marţi seara, un spectacol festiv prezentat de formaţii muzicale şi coregrafice de amatori, fruntaşe la finala celui de-al X-lea Concurs artistic republican, intitulat „Omagiu partidului“. La spectacol au asistat tovarăşii Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R„ prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Ilie Rădulescu, şef de secţie la C.C. al P.C.R., Nicolae Gavrilescu, vicepreşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Dan Marţian, prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, personalităţi ale vieţii noastre ştiinţifice şi cultural-artistice, numeroşi oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile bucureştene, înscrisă printre numeroasele manifestări care preced gloriosul semicentenar al Partidului Comunist Român, cea de-a X-a ediţie a Concursului formaţiilor artistice de amatori , a căpătat o semnificaţie deosebită, atît prin amploarea şi bogăţia creaţiilor folclorice, cît şi prin numărul impresionant al artiştilor amatori participanţi la această pasionantă întrecere. Sinteză vie a talentelor care înfloresc astăzi pe întreg cuprinsul patriei, spectacolul festiv a reunit pe cei mai talentaţi reprezentanţi ai celor 200 000 de artişti amatori, care activează in cadrul a peste 8 500 de formaţii corale, orchestrale, de dansuri, fanfare şi ansambluri folclorice ale sindicatelor, aşezămintelor culturale, caselor de cultură ale tineretului şi cooperativelor meşteşugăreşti. Acordurile viguroase ale cântecului „Cinci decenii, cinci cununi“ de Th. Bratu, interpretat cu măiestrie de corurile reunite ale sindicatelor Uzinei „Tractorul" — Braşov, învăţămint — Craiova, Cooperativei meşteşugăreşti „Igiena“ — Bucureşti şi căminului cultural din Budeşti — Ilfov, au marcat deschiderea spectacolului, în continuare, rapsozi şi formaţii de Instrumente populare ale căminelor culturale, din diferite zone folclorice, au adus pe scenă obiceiuri şi datini care alcătuiesc izvorul veşnic viu al folclorului nostru preţuit pentru pitorescul şi originalitatea sa pe numeroase meridiane ale lumii. Pe scenă a pus apoi stăpînire cîntecul şi dansul popular, cu vitalitatea şi prospeţimea lor bine cunoscute. Străvechiul joc al „Căluşului“, suite olteneşti, jocuri transilvănene, bănăţene, moldoveneşti, munteneşti şi maramureşene, melodii populare de pe întreg cuprinsul patriei, alternînd cu cîntece şi dansuri interpretate de artişti amatori din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare, s-au succedat pe podium, oferind: .. imagine de un autentic pitoresc. Expresie a largilor posibilităţi artistice de care dispun i interpreţii amatori, spectacolul a mai cuprins arii şi coruri din opere şi operete, muzică de cameră, piese coregrafice, melodii de muzică uşoară. Acordurile maiestoase ale cintecului „Partid, pavăza mea“, de Ioan D. Chirescu, interpretat de corurile reunite ale sindicatelor Uzinelor „23 August“ şi „Republica“ din Capitală, Palatului culturii din Ploieşti şi căminelor culturale din Arduşat — Maramureş şi Brăneşti — Dîmboviţa, au încheiat această prestigioasă manifestare artistică străbătută de puternicul entuziasm al acestor zile premergătoare gloriosului jubileu de la 8 mai. Vii şi îndelungi aplauze au răsplătit, de-a lungul spectacolului, strădaniile şi talentul interpreţilor. (Agerpres) (Urmare din pag. 1) laje noi, pentru ele este nevoie de o calificare înaltă. Cine să se „califice" dacă nu noi ? A fi comunist mi se para in primul rind a îndrăzni, a transpune in practică ideile noi la locul tău da muncă“. Cuvintele acestea aparţin maistrului Mircea Muşuroaia, şeful atelierului de injecţii de la Fabrica de mase plastice Bucureşti, dar ele constituie, in fapt, profesiunea de credinţă a Întregului colectiv. Reorganizarea fluxului tehnologic, preocuparea fiecărui comunist pentru desfăşurarea exemplară a activităţii productive din ateliere şi secţii au determinat importante succese : depăşirea planurilor, anual şi cincinal, cu mult înainte de termen. „Comuniştii din atelier — ne spunea interlocutorul nostru — ridicaseră mai de mult problema înfiinţării unor cursuri de împrospătare a cunoştinţelor, de asimilare a noutăţilor. Legiferarea reciclării este expresia dorinţei noastre, a tuturor. Ea este, în fond, încă o dovadă că partidul se află permanent în avangardă a tot ce este nou, ştiinţific, în concordanţă cu imperativele obiective ale societăţii“. A-ţi pune cu cinste numele pe tot ce iese din miinile tale Cuvintele acestea — rostite cu modestie dar și cu o demnitate firească, cu sentimentul că această nobilă calitate ne obligă In cel mai înalt grad le-am auzit de la o femeie (muncitoarea Ileana Lazăr, de la fabrica t1e tricotaje „Tinăra gardă“), prin miinile căreia, In cei peste zece ani de dmi lucrează în industria textilă, au trecut, milioane de fire schimbate in confecţii de toate dimensiunile şi pentru toate vtrstele. „Pentru textilist — ne spuma ~* nu este satisfacţie mai mare ca aceea de a şti că in fiecare clipă cineva (produsele fabricii ajung astăzi şi pe multe, meridiane ale lumii, n.n.) se poate bucura de roadele muncii tale. Am început activitatea fără a avea nici cele mai elementare noţiuni despre munca dintr-o fabrică de confecţii. Astăzi sunt printre puţinele muncitoare care lucrează simultan la două maşini complexe. Poate că asta nu spune nimic, dar gîndiţi-vă că acest lucru înseamnă circa 400 de bucăţi de tricotaje pe lună, confecţionate de un singur om. Caorganizatoare de grupă sindicală am, chemat muncitoarele din secţie la întrecere pentru obţinerea a cit mai multor produse de calitatea I. Cind acesta proporţia producţiei de prima calitate a crescut la 93 la sută, faţă de 64 la sută, cit am reafizat In anul trecut, Comuniste ce. Margarete, Moraru, Aurica Vasile sau Elena Stblceanu, muncitoare ca a mare vechime in producţie, e-au situat de la început In fruntea acestei întreceri A persevera pentru fiecare iniţiativă valoroasă Sentimentul că* tot ce realizăm nu aparţine, că fiecare efort personal reprezintă, de fapt, o integrare deplină In scopurile şi idealurile colective, a devenit — se poate spune — ceva organic şi indisolubil legat de orice profesie. De aici, acea permanentă căutare a soluţiilor noi de natură să amelioreze datele oricărei activităţi. Inginerul Lazăr Mladin de laVulcani propune o inovaţie : proiectul unei maşini de turnat piese. Ideea insă nu este îmbrăţişată de comisia de omologare. Secretarul organizaţiei de partid a discutat şi cu autorul, puţin deprimat, cu insucces, şi cu membrii comisiei. L-a îndemnat apoi să-şi continue munca, pentru a soluţiona ceea ce nu satisfăcuse exigenţele specialiştilor. Autorul îşi continuă cercetările : îşi desenează proiectele, calculează, definitivează — pe planşetă — fiecare parte a maşinii. După dţiva ani, propune târâţi inovaţi» (cu tinele »Inovări" chiar In structura el). De data aceaat» I ie acceptă el autorul termină preiectul maşinii, „n* multe ori — ne mărturisea — am fost privit cu o oarecare neîncredere. Esenţialul este, mi se pare, să lupţi pentru ideea tn care crezi, să-i convingi şi pe ceilalţi de justeţea Şi de Valoarea ei. Această maşină poate turna o însemnată cantitate de piese din producţia uzinei noastre. Satisfacţia personala este, cred, şi satisfacţia colectivului. In fapt, participarea integrală la eforturile şi la problemele uzinei este, pentru comunist, o Îndatorire morală, o datorie de onoare“. A avea certitudinea că te realizezi Pentru cine n-a călcat niciodată, pragul uzinei .Electromagnetica“, noţiunile de ,,echipari, rame, curenţi purtători“ rănim complet străine. In „lumea" pupitrelor pe care zeci de mîini îmbină fire multicolore de sirmă, era întîlnit de muncitorul Gheorghe Dridea, încercăm să „derulăm“ un timp „filmul" activităţii sale ; primii ani, căutările şi incertitudinii*neamţului, primele asimilări de produse de mare tehnicitate. Au venit, apoi, cele dinţii succese. A crescut, an da *.n, şi încrederea colectivului la posibilităţile lui, la competenţa cu care ştia să rezolve dificil* probleme de producţie, — care este calitatea pe care o apreciaţi cel mai mult la un comunist ? — l-am întrebat. — Mi-e foarte greu s-o numesc. Conştiinţa că eforturile tale, că ideile şi roadele muncii tale folosesc — într-un fel sau altul — şi celorlalţi, înnobilează fiecare oră de lucru. De curind am asimilat noi echipamente de curenţi purtători şi am fabricat seria zero a ramelor echipate cu sisteme telegrafice de 24 căi , aparatură de mare fineţe care necesită nu numai o bună pregătire profesională, dar şi însuşirea celor mai noi descoperiri din acest domeniu. Fină de curind aceste echipamente se importau. Acum ne construim după un proiect propriu. Acesta este numai un exemplu. Dar pentru a ilustra mişcarea de inovaţii de la „Electromagnetica" ar trebui poate amintite numeroase nume de comunişti. Primirea de care s-au bucurat aceste inovaţii, aplicarea lor in producţie, economiile aduse uzinei ne dau certitudinea că ne realizăm. „Forjarea ia cald. In matriţă a butucului de I* căutător centrale* — ultima mea inovaţie — ar putea fi un argument in acest sens". A fi in pas cu cerinţele timpului tău ..Munca el timpia constructoriilor nu măsoară întotdeauna la sftrfii, nu ceea ce au ridicat. Atunci vede oricine cum au construit Stett au construit. Dar un şantier de construcţii nu este întotdeauna aşa cum il ştim. Vreau să spun că la fiecare loc de muncă tşi pot găsi materializarea — in sensul bun al cuvântului — fantezia şi priceperea constructorului. Un nou mod de a pregăti cofrajele sau de a tencui — ne spunea comunistul Andrei Vasile, fierar betonist pe Şantierul Militari al Trustului nr. 1 de construcţii din M.C.I. — poate aduce şantierului economii de bani, manoperă şi timp nebănuite. Rodul unor asemenea iniţiative pe care le-au avut comuniştii şantierelor din Bucureşti s~a putut vedea, intre altele, şi in faptul că la recenta întrecere la ţară am ocupat locul î. Tocmai in această continuă înnoire şi perfecţionare, tn găsirea şi aplicarea în producţie a unor idei valoroase constă păstrarea pasului cu cerinţele timpului tău“. Reportaj-anchetă ele Florentin Popescu Ideile novatoare ale comuniştilor Prezentată de « MANOLE AUNEANU Conştiinţa de sine a poetului Eugen Frunză a scris acest poem. Stăpînit — am impresia — de o tulburătoare emoţie. O emoţia care te încearcă, nu de R**ca multa ori în viaţă, atunci cînd te hotă-« răşti pentru o mărturisire esenţială. Or, Sîngele nostru de-apoi tocmai acest lucru ambiţionează, de a fi o carte a unei generaţii ce a străbătut un ev frămîntat, fulgerat de lumini multicolore, dar şi de abisuri adine săpate în stînca dură a istoriei. Versurile lui Eugen Frunză sînt aspre, ca un marş prin furtună, apa limpede şi cîntătoare a poeziei sale curge, de data aceasta, învolburată de pietre, gemînd înlăuntrul ei, ca o imensă neliniște. Motivul netăcerii îl aflăm, de altminteri, abia în Cîntul 11 ! Să luăm aminte / la cele de ieri / pentru cele ce vin, / pentru cele de mîine. Atunci, din cît am fost, / dacă nu va rămîne / un cîntec măcar / şi un semn al iubirii / în culcuşul alb, răvăşit — / atunci în zadar vom fi fost, şi timpul ne spulberă / şi seminţele ierbii nicicînd / nu ne mai cheamă / la sărbătoarea genezei. Poemul e conceput ca o spirală, dar nu alcătuită din trepte epice, ci ca un arbore in care se adună treptat seva unor acumulări calitative,, rezultate dintr-o îndelungată experienţă de viaţă. Atingerea ţelului — sugerează poetul — alegerea drumului dintre oriunde şi undeva s-a petrecut în timp, victoriile n-au fost întotdeauna rotunde, tocmai pentru că pe acolo pe unde treceam uimiţi / nu mai trecuse nimeni, / căci menirea ne-a fost / să fim începutul (subl. 11S.). Cartea lui Eugen Frunză nu este nici o evocare eroică, nici o declaraţie patetică, menită să cucerească auditoriul prin meşteşugul oratoric al intonării. „Sîngele nostru de-apoi“ este o meditaţie ale cărei oglinzi sunt îndreptate, în primul rând, spre conştiinţa de sine a poetului. Recent, la Piteşti s-a desfăşurat al doilea festival naţional al cineaştilor amatori de la oraşe şi sate, manifestare dedicată gloriosului semicentenar al partidului. Cele 143 de filme intrate în competiţia finală, selecţionate din alte cîteva sute de pelicule vizionate anterior, au constituit obiectul unei treceri în revistă semnificative. In acest larg evantai competitiv cinecluburile din Bucureşti au marcat o prezenţă realmente prestigioasă. Grăitoare sînt atît numărul peliculelor intrate in concurs în urma preselecţiei (27) cit şi diversitatea tematică, de genuri şi stiluri a realizărilor cineaştilor amatori bucureşteni. De-a dreptul impresionantă ni s-a părut, In totalitatea ei, producţia de filme realizate de cineamatorii de la „Cetatea lui Bucur“, adevărată „casă de filme“ de scurt-metraj. Ne-au atras in mod special atenţia „O nouă realizare romanească“, un excepţional film tehnic, realizat cu apreciabile mijloace de expresie cinematografică, şi „Bila“, un excelent film de animaţie care satirizează, prin animarea unor bile de rulmenţi. In mijlocul cărora evoluează „protagonista“, unele racile sociale. Folosind tot mijloacele anima ■ fiei, cineamatorii ne-au ţinut o veritabilă lecţie de anatomo-fiziologie prin intermediul „Fiziologiei reproducerii“, film care redă, cu certă rigurozitate ştiinţifică, procesul genetic. Cineaştii amatori ai Clubului sindicatelor Invăţămint din Bucureşti şi-au impus măiestria In domeniul filmului de montaj prin producţia intitulată „Nu vom uita niciodată“. Nici filmul sportiv nu le-a rămas străin. ..Saltul este. In acest sens o producţie meritorie, care Înfăţişează drumul unui campion la săritura în înălţime spre glorie, descompunind minuţios şi elocvent etapele desăvtrşirii pregătirii. In sfîrşit, piatra de Încercare decisivă a oricăror ambiţioşi In ale elnteamatorismului, filmul artistic, a fost şi ea ridicată curajos la un nivel superior, prin „Opriţi jocul !“, evneamatorii Casei de cultură a studenţilor din Bucureşti ne-au prilejuit vizionarea unui Incîntător ciné-verité, „Tirgu de la Polovraci“, ia car© au apreciat, pe lingă autenticitatea deosebit de plastică a filmărilor, realizata In Întregime „pe viu“, banda sonoră, de asemenea de o reală autenticitate, imprimată concomitent cu imaginile, pe care le comentează şi susţine fidel. Aceeaşi „profesionalitate“ o degajă şi „Dubaşii din Sălişte“. Aai interesant film turistic a fost „Pasiunea din vacanţă“, un reportaj cu o grupă de speologi In care se imbină armonios caracterul ştiinţific al activităţii lor cu binefacerile şi destinderea oferite cu generozitate de vacanţă. Relevabilă este, de asemenea, realizarea cineamatorilor de la „Ecran Club" al tineretului bucureştean, un film tehnico•“Ştiinţific deosebit, Acest cineclub a mărturisit şi o Înclinaţie deosebită spre filmul artistic cu implicaţii contemporane, prin cele două producţii — „Cafeaua de dimineaţă“ şi „Planta firavă“, profunde studii psihologice, de o rară sensibilitate şi fineţe, două filme cu caracter experimental foarte frumoase. Cu deosebit interes am urmărit pro» ducfiile prezentate de cinecluburile bucureştene mai tinere. O peliculă îngrijît lucrată a prezentat cineclubul pCinepress“ al sindicatului Agerpres. »t^dfi de istoric \ evocstr© g, unor’ locuri, evenimente şi personalităţi cu rezonanţă în contemporaneitate, străbătută de un bogat filon patriotic. Conexiunea strictă in ordonarea materialului faptic a caracterizat filmul „Faur“ prezentat de cineclubul sindicatului uzinei ,,23 August". Unul dintre cinecluburile cu activitate extrem de recentă, cel al sindicatului uzinei „Vulcan“, ne-a făcut cunoscută, printr-un documentar. ..Tinereţea uzinei“, un film cu calităţi, in care se observă insă strigăcele proprit oricărui început Interesant filmul sportiv cu caracter di ■dactic „Judo, prezentat de ciueclubul sindicatului „Ipromin". neuu Desigur, au existat și neimniiniri mnstnirtH 5dd4’ ciueclubui sindicatelor SSăT Ls*"®*** tema aleasă, ci atlt* maid n“ lt^cu'“ cit « “nnche«redTMde fUsese Preze“*A* cAA?» c rraLe„„^nC* Îmbunătățirea tefcni slniwi1 r Casei de cultura „Petefi nbnowL !nc®“'c* O Incursiune In arta «M. Naivitatea domini insa Si pelicula, care denotă o concepție si o transpunere simpliste. P* -1 «S,artă„Mrndceantă popa“ T elneclubului a».““4, fi a Sare“63 îfă de **** «A30 p ttLSrft doHea ÎS prezentat fără mpretenţii aier4,austive0 şt ^L, evident — emiţind aprecieri sau retuieri 65î să“* iaCln a0i„leet ear°t i„Uriul ur“iează &&V ;.sî5sarsi itgy*wt3-neamatorilor bucureșteni Sn concurse.ÂCiind almosfeea de aleasă colegialitate care a dominat timp de trei deosebitdVd!Ul’ i °,spitaUlatea gazdelor, îî Í®, , interesai la expoziţie de J*10 j?Iu! Casei de cultură a sindicatelor din Piteşti, evidenţiind cruţarea primei publicaţii a unui asem concurs, „Cineclub ’îi“, nu ne m . S ”L?e.Ch Să aştaptâm rezulateie. £5*J_ v°r fj, cunoscute in zilele urmăfilme* ie cadrtu galei cu cele mai bune filme de amatori care va fi organizată toan«Sirent’ , sala ansamblului „Rapsodia Română". Nes Cosmesiu In competiţie — eineamatorii