Informatia Bucureştiului, mai 1971 (Anul 18, nr. 5500-5524)

1971-05-05 / nr. 5502

Pag. a 2-a és ŢELUL SUPREM AL P.C.R. -BUNĂSTAREA OAMENILOR MUNCII (Urmare din pag. 1) înalte din Europa, şi chiar din în­■ treaga lume. Faţă de nivelul anului­­ 1965, în 1970 investiţiile din fondu­­­rile centralizate ale statului au fost mai mari cu 69 la sută, producţia globală industrială cu 75 la sută, productivitate muncii pe un sala­­­­riat în industria de stat cu 43 la sută, etc. Tot ce s-a înfăptuit şi se înfăp­tuieşte prin eforturile susţinute ale clasei muncitoare, ţărănimii, intelec­tualităţii, ale întregului nostru popor, angajat ferm în opera de edificare a societăţii socialiste, nu reprezintă insă un scop în sine, ci temelia pe care­­se construieşte edi­ficiul bunăstării şi al unei înalte civilizaţii. Anii cincin­alului tre­cut, priviţi în lumina rezultatelor obţinute, marchează cea mai fe­cundă perioadă din istoria de piuă acum a construcţiei socialiste în Ro­­­­­­mânia. Aceste succese constituie în fapt un important pas în ridica­­rea nivelului de trai al oamenilor, în satisfacerea tot mai largă a ce­­­­rinţelor materiale şi spirituale ale întregului nostru popor. O expresie sintetică a progresului înfăptuit o­­ constituie sporirea cu 22 la sută a veniturilor reale pe un locuitor. . Aplicarea noului sistem de salari­zare, care a dus la mărirea sala­riilor tuturor categoriilor de sala­riaţi, îndeosebi a celor cu salarii mici, majorarea pensiilor cu peste 30 la sută, sporirea Indemnizaţiilor pentru naşteri, a alocaţiilor pentru copii etc. au constituit noi surse de­­ venituri ale oamenilor muncii. Populaţia a putut cumpăra astfel un ■­­volum mai mare de mărfuri, a ''•putut utiliza diverse servicii pe o ’ scară extinsă. De pildă, în munici­piul Bucureşti, cantitatea de măr­■ furi desfăcută prin comerţul de stat a sporit în 1970 cu 40 la sută faţă de nivelul anului 1965; totodată prestările de servicii pentru popu­laţie prin unităţile cooperaţiei meş­teşugăreşti au marcat o creştere de 58 la sută. Din bogata gamă de bunuri de larg consum oferită cum­părătorilor se remarcă o creştere substanţială a desfacerii produselor de folosinţă îndelungată. Bunăoară, anul trecut, la o sută de familii bucureştene reveneau 72 frigidere, 74 aparate de radio, 70 televizoare. Consecinţa directă a preocupări­lor pentru creşterea continuă a stan­dardului de viaţă al oamenilor muncii o constituie, între altele, asi­gurarea unor condiţii corespunză­­t■ toare de locuit. Anii cincinalului au fost pentru Capitala ţării ani de intensă activitate de construcţii. Pe harta oraşului au apărut noi ansam­bluri de locuinţe — Titan, Berceni, Drumul, Taberei, Militari — impu­­­ ■ nă toare edificii social-culturale,­­ mari artere de circulaţie, pasaje subterane ş.a. Cîteva cifre sunt sem­nificative în acest sens. între anii 1966—1970 s-au construit şi dat în­­ folosinţă 81044 de apartamente, ceea ce înseamnă că, fiecare al şa­­selea locuitor al Capitalei s-a mutat în casă nouă. Paralel cu construcţia de locuinţe au fost executate reţele de apă potabilă şi conducte de aduc­­ţiune însumînd 171 km, staţii de pompare, ceea ce a permis ca zilnic Capitala să primească un volum de circa 700 000 mc. apă. La toate aces­tea se adaugă 165 km de străzi mo­dernizate, ample spaţii verzi, noi locuri de agrement şi distracţii, îm­bunătăţirea transportului în comun prin sporirea parcuului de autobuze şi troleibuze şi prin crearea de noi linii de circulaţie. Un loc important în ridicarea standardului de viaţă al populaţiei îl ocupă sporirea fondurilor statuluii destinate dezvoltării învăţământu­lui, ocrotirii sănătăţii, activităţilor culturale, în acest fel au sporit ve­niturile indirecte ale oamenilor muncii. Comparativ cu anul 1965, cinci cota-parte ce revenea unei fa­milii din aceste fonduri ,era de 3.600 lei, la finele cincinalului încheiat, sumai a atins cifra de 5.500 lei, ceea ce reprezintă un spor de 53 la sută. Multiple sunt căile și mijloacele prin care aceste fonduri cuprinse în bugetul statului își găsesc reflectare în nivelul de viaţă al oamenilor. Astfel, accesul la valorile culturii, artei şi ştiinţei — prin aceasta în­­ţelegînd întregul sistem de pregătire a timarului pentru viaţă, de desă­vârşire a pregătirii profesionale — este strîns legat de reţeaua com­plexă şi bine organizată a învăţă­­mîntului de toate gradele care, prin condiţiile materiale, calitatea şi nu­mărul cadrelor didactice, manualele puse gratuit la dispoziţia tineretu­lui, asigură noilor generaţii posi­bilitatea împlinirii oricăror aspi­raţii. Datorită măsurilor luate de conducerea partidului şi statului în direcţia generalizarii învăţămîntu­­lui de zece ani, sporirii numărului şcolilor şi facultăţilor, astăzi unul din cinci locuitori ai ţării este elev sau student. Efortul financiar al statului pentru înfăptuirea politicii privind dezvoltarea învăţămîntului este ilustrat şi de faptul că în cinci­nalul trecut in Bucureşti s-au con­struit 554 săli de clasă pentru învă­­ţămîntul de cultură­ generală, a fost dat în folosinţă parţial noul local al Institutului politehnic, a fost ^.­xtinsă clădirea Academiei de studii economice, s-au executat şi dat în­ folosinţă noi cămine stu­denţeşti consumînd 2 032 de locuri etc. Progresele obţinute în dezvoltarea ■ştiinţei, a artelor, în desfăşurarea activităţii editoriale, cinematografice şi teatrale — perfecţionarea bazei materiale puse la dispoziţia acestora — constituie alte dovezi ale grijii manifestate de partid faţă de con­tinua ridicare a nivelului cultural al maselor, pentru asigurarea mijloace­lor necesare atingerii unor noi ori­zonturi în domeniul cunoaşterii şi împlinirii personalităţii umane. Nu­mai în perioada 3­966—1970, pentru dezvoltarea sectorului de artă şi cul­tură din Capitală s-au investit 542 de milioane de lei; printre edificiile ridicate în aceşti­­ani se numără noul Centru de televiziune, săli de cine­matograf, clădirea Teatrului na­ţional. Vai’iaţa şi bogata activitate edi­torială, accesibilitatea cărţii în rîn­­durile tuturor categoriilor de oameni ai muncii sunt tot atîţia factori care influenţează eficient formarea şi dezvoltarea personalităţii construc­torilor socialismului. Semnificativ din acest punct de vedere este fap­tul că în Bucureşti cele 1566 de biblioteci au fost frecventate, în cursul anului trecut, de aproape 900.000 de cititori permanenţi. Nivelul de viaţă al populaţiei îşi află elemente de comparaţie şi în activitatea reţelei medico-sanitare, în consistenţa şi eficacitatea măsu­rilor luate în direcţia asigurării unor condiţii optime desfăşurării, activităţii profesionale. Fonduri în­semnate­­au fost asigurate dezvoltării reţelei medico-sanitare, dotării uni­tăţilor teritoriale şi specializate cu aparatură modernă, sporirii şi di­versificării fondului de medica­mente, care în mare parte se dis­tribuie gratuit. Concludent în aceas­tă privinţă este şi faptul că în cursul cincinalului trecut au fost construite­­şi date în folosinţă importante uni­tăţi medico-sanitare între care : Centrul stomatologic „Jiului­ Scîn­­teia“, Policlinica Vitan, dispensară totalizînd o suprafaţă de peste 7 000 metri pătraţi. De asemenea, în 1970 volumul cheltuielilor destinate securităţii şi protecţiei muncii în toate sectoarele economiei bucu­­reştene au fost cu peste 43 la sută mai mari ca în 1 965. Succesele dobîndite în direcţia continuei ridicări a nivelului de trai al întregului popor se dato­rează faptului că în organizarea şi conducerea construcţiei socialiste partidul s-a călăuzit şi se că­lăuzeşte după Concepţia marxist­­leninistă că tot ce se­ înfăptuieşte trebuie să aibă drept raţiune su­premă desăvârşirea bunăstării mate­riale şi spirituale a omului, asigu­rarea libertăţii, dezvoltarea şi afir­marea plenară a personalităţii fie­căruia. Documentele Congresului al X-lea al P.C.R., stabilind amplul program de parcurgere a unei noi etape pe drumul construirii socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate, au prevăzut in egală măsură sporirea şi modernizarea rapidă a forţelor de producţie, permanenta expansiune a ştiinţei, învăţămîntu­lui şi culturii, perfecţionarea neîn­cetată a relaţiilor sociale, lărgirea din ce în ce mai mult a democra­ţiei, organizarea mereu mai bună a societăţii, creşterea sistematică a nivelului de trai al poporului. Sar­cinile cuprinse în Directivele Con­gresului, însufleţitoare prin însăşi esenţa lor, constituie o nouă şi con­cludentă dovadă că tot ce se între­prinde în ţara noastră — expresie grăitoare a consecvenţei politicii partidului — are drept scop funda­mental atingerea a noi trepte de bunăstare şi progres social de către toţi oamenii muncii. EXPRESIA RECUNOŞTINŢEI ŞI ATAŞAMENTULUI FIERBINTE -Telegrame adresate C. C. al P. C. R„ tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU - FATA DE PARTID . In aceste zile premergătoare gloriosului semicentenar, colecti­vele întreprinderilor bucureştene, ale institutelor de proiectări şi cercetări, ale altor unităţi, cu le­gitimă dragoste şi cu sentimen­tul datoriei împlinite transmit pe adresa C.C. al P.C.R., a tova­răşului Nicolae Ceauşşescu, tele­­­­grame prin care raportează în­deplinirea angajamentelor asu­mate în întrecere în cinstea marii aniversări. „Mobilizind toate resursele şi forţele creatoare ale colectivului combinatului nostru — se arată in telegrama adresată de C.I.L.­­Pipera, unitate fruntaşă pe ţară, — planul le producţia globală a fost depăşit cu peste 11 mi­lioane lei, iar la producţia mar­fă cu mai bine de 10 milioane lei. La export au fost livrate suplimentar produse în valoare de 350 000 lei valută. Volumul beneficiilor peste plan, realizate în primele patru luni ale anu­lui, se ridică la 907 000 lei. Ne angajăm cu această ocazie, iu­bite tovarăşe secretar general, să ne sporim eforturile pentru a aduce o contribuţie şi mai substanţială la înfăptuirea sar­cinilor actualului cincinal ce revin industriei lemnului". „în cinstea semicentenarului partidului — arată printre al­tele, in telegrama lor, membrii cooperativei meşteşugăreşti „Tri­­cotextik* — planul şi angaja­mentele asumate au fost sîmţi­­tor depăşite. Analizînd posibili­tăţile unităţilor, angajamentul pe 1971 a fost majorat cu încă un milion lei la producţia mar­fa şi cu 200 000 lei la beneficii. Suntem­ hotărîţi să desfăşurăm o activitate susţinută privind ritmicitatea îndeplinirii şi depă­şirii planului şi a angajamen­tului luat, continua diversificare a producţiei, îmbunătăţirea ca­lităţii şi realizarea planului la producţia destinată exportului la 1 noiembrie 1971“. Jkpro|M» «le (Urmare din pag. 1) zilele noastre apare drept realitate obişnuită pe care o înregistrăm în anuare pentru viitorime. Ap. trecut ani. S-au produs schimbări nu numai în mo­dul de viaţă al nostru, dar şi în felul de a gîndi. Au a­­vut loc profunde mutaţii spi­rituale, care în fapt înseamnă lărgirea, la maximum, a a­­riei preocupărilor omului de azi. Şi nici nu se putea alt­fel, de vreme ce libertatea şi dezvoltarea personalităţii u­­mane nu este o noţiune ab­stractă, în jurul căreia să se filozofeze la simpozioane, ci o chestiune concretă, o realitate care a dat naş­tere înaltului umanism so­cialist. Nicicînd mai mult ca în zilele noastre poporul nu a fost stăpîn pe propriile-i des­tine, pe propriile-i gînduri, preocupări. Printre multele realizări cu care societatea noastră se poate mi­ări, cred că trebuie sublimată cu o sută de linii ridicarea omului pe treapta cea mai înaltă a demnităţii. Nu putem să nu ne min­­drim constatînd că, alături de atîtea şi atitea succese do­­bindite in dezvoltarea econo­miei şi culturii patriei, făuri­rea omului nou este înfăptui­rea cea mai de preţ. In aceşti ani s-au petrecut transformări, adinei în con­ştiinţa maselor, au avut loc prefaceri mari in profilul spi­ I Worm An­d Dimensiuni spirituale ritual al oamenilor, s-a ma­nifestat, tot mai pregnant, personalitatea omului, a cres­cut la maximum capacitatea sa de a contribui direct şi responsabil l­a făurirea viito­rului patriei. Mîndria de a fi cetăţean al patriei are astăzi nu nu­mai rezonanţa patetică pe care o invocau strămoşii noş­tri, ci şi un conţinut bogat. Astăzi suntem­ stăpini în casa noastră, suverani pe pămintul străbun, liberi să ridicăm patria pe culmi tot mai urni­te. Tocate acestea s-au putut şi se pot întimpla fiindcă în conştiinţa poporului s-au pe­trecut mutaţii mari, dimen­siunile spirituale ale poporu­lui sunt incomensurabile. Cineva spunea că în fiecare bloc de marmură e o statuie, că sculptorul, dăltuind în pia­tră, dă la o parte tot ce e de prisos pentru a lăsa... statuia.. Aidoma sculptorului in mar­mura, partidul nostru este dăltuitor al conştiinţelor , a dat la o parte ce a fost de­ prisos creînd omul de tip nou, cum ne-am obişnuit să spu­nem, dezvoltindu-i conştiinţa care se manifestă plenar in viaţa de toate zilele. Este, poate, statuia cu cele mai mari dificultăţi in realizare, dar şi cea mai frumoasă şi durabilă. Remarcabile realizări in producţie (Urmare din pag. I) depăşirea sarcinilor de plan, la ob­ţinerea unor produse de calitate superioară. Angajamentul a fost depăşit „După mm se ştie — ne-a decla­rat tov. Ing. G. Moşinoiu, directo­rul general al întreprinderii de construcţii din prefabricate din be­ton — pe lîngă producţia de con­strucţii montaj, o pondere impor­tantă în activitatea noastră revine producţiei industriale pe care o rea­lizează unitatea „Militari“, însu­mată în înlocuitori de cărămidă şi elemente de izolaţii (ambele produ­se din beton celular autoclavizat). Fină la 8 Mai, ziua gloriosului se­micentenar al Partidului Comunist Român, vom livra şantierelor 42 000 mc de panouri mari (ceea ce înseamnă depăşirea angajamen­tului asumat cu 4 000 mc), precum şi 42 580 mc de înlocuitori de că­rămidă şi elemente izolatoare (cu aproape 12 000 mc peste prevederile de plan). Tot pînă la 8 Mai esti­măm o creştere a productivităţii muncii pe întreaga întreprindere cu 11,6 la sută“. Economii —19570 zile proiectare — In cinstea semicentenarului, ne relatează tov. Ion David, secretarul co­mitetului de partid de la Institutul de p­­roiectare pentru uzine şi instalaţii din idustria construcţiilor de maşini, co­lectivul nostru a reuşit să obţină im­portante depăşiri la marea majoritate a Indicatorilor de plan. Astfel, până la finele lunii aprilie, producţia globală a fost depăşită cu 343 (top Iei, pro­ducţia marfă cu 409 009 iei, iar cifra beneficiilor suplimentare se ri­dică la 220 000 lei. Vă rugăm să notaţi, de asemenea, că 363 proiecte au beneficiat de reduceri de termen — fapt, care a condus la o economie de 19 570 zile proiectare. Dintre proiectele semnifi­cative realizate cităm pe cele ale fa­bricilor de maşini unelte Bacău, uti­laj terasier Buzău, utilaj construcţii Bistriţa şi cazane şi arzătoare Cluj. Recitativă de esenţă dramatică Poet al evocărilor, Nicolae Tăutu ne oferă, în placheta sa de versuri Balada comunistului fără nume, de­dicată semicentenarului partidului, o amplă recitativă, structurată tematic în trei capitole distincte: „Zidire“ „Panoplie“ şi „Omul“, prefaţate de o baladă al cărei titlu este înscris, de altfel, şi pe coperta cărţii.. Pri­mul ciclu reia motivul legendar al meşterului de la Curtea de Argeş, imaginat ca o aspiraţie contempo­rană ce proiectează în spaţiul româ­nesc catedralele marilor înfăptuiri ale socialismului. O geometrie de­senam stăpini / cu m­îna stingă pe re­lieful ţării,/ iar apa vie din adinei fîntîni/ zidea în noi ecoul depărtă­rii. („Douăzeci de milioane“). Nou­tatea pe care Nicolae Tăutu o aduce metaforei este, cred, de esenţă dra­matică şi aş cita în această privinţă suita de poezii ce rememorează, cu sensibilitate, încleștarea — încă vie în­­ amintirea noastră — cu oarba stihie a naturii. Iată și imaginea to­nifiantă ce încheie ciclul „Zidire" : Inaltă-i minăstirea și e de neclintit,/ tresare noul rod tulburător din pîn­­tec.../ Venea din larguri Ana cu pă­rul despletit,­ o jumătate-n ziduri, o jumătate-n cîntec­ („împlinire“). Următorul capitol este un orato­riu liric închinat celor ce s-au jert­fit pentru a da viaţă străvechiului ideal de libertate naţională şi so­cială. Incursiunea în timp surprinde momentele esenţiale ale gloriosului semicentenar, începînd cu anii grei ai ilegalităţii şi culminind cu epoca noastră, de deplină înflorire a pa­triei socialiste. In această secvenţă poetică nu atît calitatea versurilor impresionează, cît mai ales sinceri­tatea totalei dăruiri. Cuvîntul tău ma-nvaţă să respir/ ecoul pur al vremii viitoare,/ e verbul tău în fiecare fir/ topindu-se în noi de ne­­răbdare / / Dintre silabe mă ridic înalt,/ pe limpezimea razei de lu­mină/ să pot, desprins de mine, să mă scald/ viu prelungit în seva din tulpină. („Ţara) In sfîrşit, ciclul „Omul“ proiec­tează o lumină interioară asupra po­eziei patriotice însăşi, ca nobilă purtătoare a acelor sentimente ce potenţează afectiv entuziasta partici­pare a tuturor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale la înălţarea „coloanei infinite“, de care vorbeşte poetul în „Zidire“. Cartea se încheie cu un Itinerar liric, „Acasă la Lenin“, în care Ni­colae Tăutu recompune cu pietate atmosfera muzeală a locului unde a trăit și a lucrat întemeietorul pri­mului stat socialist din lume. „Omagiu partidului“ Spectacol festiv prezentat de formaţii muzicale şi coregrafice de amatori, fruntaşe la finala celui de-al X-lea Concurs artistic republican în sala Ansamblului „Rapsodia română“ din Capitală a avut loc, marţi seara, un spectacol festiv prezentat de formaţii muzicale şi coregrafice de amatori, fruntaşe la finala celui de-al X-lea Concurs artistic republican, intitulat „Oma­giu partidului“. La spectacol au asistat tovarăşii Dumitru Popa, membru al Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R„ prim-secretar al Comitetului mu­nicipal Bucureşti al P.C.R., Pom­­piliu Macovei, preşedintele Comi­tetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Ilie Rădulescu, şef de sec­ţie la C.C. al P.C.R., Nicolae Ga­­vrilescu, vicepreşedinte al Consiliu­lui Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Dan Marţian, prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, personalităţi ale vieţii noastre ştiinţifice şi cultural-artis­­tice, numeroşi oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile bucureştene, înscrisă printre numeroasele ma­nifestări care preced gloriosul se­micentenar al Partidului Comunist Român, cea de-a X-a ediţie a Concursului formaţiilor artistice de amatori , a căpătat o semnificaţie deosebită, atît prin amploarea şi bogăţia creaţiilor folclorice, cît şi prin numărul impresionant al ar­tiştilor amatori participanţi la a­ceastă pasionantă întrecere. Sinteză vie a talentelor care în­floresc astăzi pe întreg cuprinsul patriei, spectacolul festiv a reunit pe cei mai talentaţi reprezentanţi ai celor 200 000 de artişti amatori, care activează in cadrul a peste 8 500 de formaţii corale, orchestrale, de dansuri, fanfare şi ansambluri folclorice ale sindicatelor, aşeză­mintelor culturale, caselor de cul­tură ale tineretului şi cooperative­lor meşteşugăreşti. Acordurile viguroase ale cântecu­lui „Cinci decenii, cinci cununi“ de Th. Bratu, interpretat cu mă­iestrie de corurile reunite ale sin­dicatelor Uzinei „Tractorul" — Bra­şov, învăţămint — Craiova, Coope­rativei meşteşugăreşti „Igiena“ — Bucureşti şi căminului cultural din Budeşti — Ilfov, au marcat deschi­derea spectacolului, în continuare, rapsozi şi formaţii de Instrumente populare ale căminelor culturale, din diferite zone folclorice, au a­­dus pe scenă obiceiuri şi datini care alcătuiesc izvorul veşnic viu al folclorului nostru preţuit pen­tru pitorescul şi originalitatea sa pe numeroase meridiane ale lumii. Pe scenă a pus apoi stăpînire cîn­­tecul şi dansul popular, cu vitali­tatea şi prospeţimea lor bine cu­noscute. Străvechiul joc al „Călu­şului“, suite olteneşti, jocuri tran­silvănene, bănăţene, moldoveneşti, munteneşti şi maramureşene, melo­dii populare de pe întreg cuprinsul patriei, alternînd cu cîntece şi dan­suri interpretate de artişti amatori din rîndul naţionalităţilor conlocui­toare, s-au succedat pe podium, o­­ferind: .. imagine de un autentic pitoresc. Expresie a largilor posibilităţi artistice­­ de care dispun i interpreţii amatori, spectacolul a mai cuprins arii şi coruri din opere şi operete, muzică de cameră, piese coregra­fice, melodii de muzică uşoară. Acordurile maiestoase ale cin­te­cului „Partid, pavăza mea“, de Ioan D. Chirescu, interpretat de corurile reunite ale sindicatelor Uzinelor „23 August“ şi „Republica“ din­ Capitală, Palatului culturii din Ploieşti şi căminelor culturale din Arduşat —­ Maramureş şi Brăneşti — Dîmboviţa, au încheiat această prestigioasă manifestare artistică străbătută de puternicul entuziasm al acestor zile premergătoare glo­riosului jubileu de la 8 mai. Vii şi îndelungi aplauze au răs­plătit, de-a lungul spectacolului, strădaniile şi talentul interpreţilor. (Agerpres) (Urmare din pag. 1) laje noi, pentru ele este nevoie de o calificare înaltă. Cine să se „califice" dacă nu noi ? A fi comunist mi se para in primul rind a îndrăzni, a transpune in practică ideile noi la locul tău da muncă“. Cuvintele acestea aparţin maistrului Mircea Muşuroaia, şeful atelierului de injecţii de la Fabrica de mase plas­tice Bucureşti, dar ele constituie, in fapt, profesiunea de credinţă a Între­gului colectiv. Reorganizarea fluxului tehnologic, preocuparea fiecărui comu­nist pentru desfăşurarea exemplară a activităţii productive din ateliere şi sec­ţii au determinat importante succese : depăşirea planurilor, anual şi cincinal, cu mult înainte de termen. „Comuniştii din atelier — ne spunea interlocutorul nostru — ridicaseră mai de mult problema înfiinţării unor cursuri de împrospătare a cunoştinţelor, de asi­milare a noutăţilor. Legiferarea reciclării este expresia dorinţei noastre, a tuturor. Ea este, în fond, încă o dovadă că par­­tidul se află permanent în avangardă a tot ce este nou, ştiinţific, în concor­danţă cu imperativele obiective ale so­cietăţii“. A-ţi pune cu cinste numele pe tot ce iese din miinile tale Cuvintele acestea — rostite cu mo­destie dar și cu o demnitate fireas­că, cu sentimentul că această nobilă calitate ne obligă In cel mai înalt grad le-am auzit de la o femeie (mun­citoarea Ileana Lazăr, de la fabrica t1e tricotaje „Tinăra gardă“), prin miinile căreia, In cei peste zece ani de dmi lucrează în industria textilă, au trecut, milioane de fire schimbate in confec­ţii de toate dimensiunile şi pentru toa­te vtrstele. „Pentru textilist — ne spuma ~* nu este satisfacţie mai mare ca aceea de a­ şti că in fiecare clipă cineva (pro­dusele fabricii ajung astăzi şi pe multe, meridiane ale lumii, n.n.) se poate bucura de roadele muncii tale. Am în­ceput activitatea fără a avea nici cele mai elementare noţiuni despre mun­ca dintr-o fabrică de confecţii. Astăzi sunt printre puţinele muncitoare care lucrează simultan la două maşini com­plexe. Poate că asta nu spune nimic, dar gîndiţi-vă că acest lucru înseam­nă circa 400 de bucăţi de tricotaje pe lună, confecţionate de un singur om. Ca­­organizatoare de grupă sindicală am, chemat muncitoarele din secţie la întrecere pentru obţinerea a cit mai multor produse de calitatea I. Cind acesta proporţia producţiei de prima calitate a crescut la 93 la sută, faţă de 64 la sută, cit am reafizat In anul trecut, Comuniste ce. Margarete, Mora­­ru, Aurica Vasile sau Elena Stblceanu, muncitoare ca a mare vechime in producţie, e-au situat de la început In fruntea acestei întreceri A persevera pentru fiecare iniţiativă valoroasă Sentimentul că* tot ce realizăm nu aparţine, că fiecare efort person­al re­prezintă, de fapt, o integrare deplină In scopurile şi idealurile colective, a devenit — se poate spune — ceva orga­nic şi indisolubil legat de orice profe­sie. De aici, acea permanentă căutare a soluţiilor noi de natură să ameliore­ze datele oricărei activităţi. Inginerul Lazăr Mladin de la­­Vulcani propune o inovaţie : proiectul unei ma­şini de turnat piese. Ideea insă nu este îmbrăţişată de comisia de omologare. Secretarul organizaţiei de partid a dis­cutat şi cu autorul, puţin deprimat, cu insucces, şi cu membrii comisiei. L-a îndemnat apoi să-şi continue munca, pentru a­ soluţiona ceea ce nu satisfă­­cuse exigenţele specialiştilor. Autorul îşi continuă cercetările : îşi desenează proiectele, calculează, definitivează — pe planşetă — fiecare parte a maşinii. După dţiva ani, propune târâţi ino­­vaţi» (cu tinele »Inovări" chiar In struc­tura el). De data aceaat» I ie acceptă el autorul termină preiectul maşinii, „n* multe ori — ne mărturisea — am fost privit cu o oarecare neîncredere. Esen­ţialul este, mi se pare, să lupţi pentru ideea tn care crezi, să-i convingi şi pe ceilalţi de justeţea Şi de Valoarea ei. A­­ceastă maşină poate turna o însemnată cantitate de piese din producţia uzinei noastre. Satisfacţia personala este, cred, şi satisfacţia colectivului. In fapt, participarea integrală la eforturile şi la problemele uzinei este, pentru comunist, o Îndatorire morală, o datorie de onoa­re“. A avea certitudinea că te realizezi Pentru cine n-a călcat niciodată, pra­gul uzinei .Electromagnetica“, noţiunile de ,,echipari, rame, curenţi purtători“ rănim complet străine. In „lumea" pupitrelor pe care zeci de mîini îmbină fire multicolore de sirmă, era întîlnit de muncitorul Gheorghe Dridea, în­cercăm să „derulăm“ un timp „filmul" activităţii sale ; primii ani, căutările şi incertitudinii*­­neamţului, primele asi­milări de produse de mare tehnicitate. Au venit, apoi, cele dinţii succese. A crescut, an da *.n, şi încrederea colec­tivului la posibilităţile lui, la compe­tenţa cu care ştia să rezolve dificil* probleme de producţie, — care este calitatea pe care o apre­­ciaţi cel mai mult la un comunist ? — l-am întrebat. — Mi-e foarte greu s-o numesc. Con­ştiinţa că eforturile tale, că ideile şi roadele muncii tale folosesc — într-un fel sau altul — şi celorlalţi, înnobilează fiecare oră de lucru. De curind am asi­milat noi echipamente de curenţi pur­tători şi am fabricat seria zero a rame­lor echipate cu sisteme telegrafice de 24 căi , aparatură de mare fineţe care necesită nu numai o bună pregătire profesională, dar şi însuşirea celor mai noi descoperiri din acest domeniu. Fină de curind aceste echipamente se impor­tau. Acum ne construim după un pro­iect propriu. Acesta este numai un exemplu. Dar pentru a ilustra mişcarea de inovaţii de la „Electromagnetica" ar trebui poate amintite numeroase nume de comunişti. Primirea de care s-au bucurat aceste inovaţii, aplicarea lor in producţie, economiile aduse uzinei ne dau certitudinea că ne realizăm. „For­jarea ia cald. In m­atriţă a butucului de I* căutător centrale* — ultima mea inovaţie — ar putea fi un argument in acest sens". A fi in pas cu cerinţele timpului tău ..Munca el timpia constructoriilor nu măsoară întotdeauna la sftrfii, nu ceea ce au ridicat. Atunci vede oricine cum au construit St­ett au construit. Dar un şantier de construcţii nu este întotdea­una aşa cum il ştim. Vreau să spun că la fiecare loc de muncă tşi pot găsi materializarea — in sensul bun al cu­vântului — fantezia şi priceperea con­structorului. Un nou mod de a pregăti cofrajele sau de a tencui — ne spu­­­nea comunistul Andrei Vasile, fierar betonist pe Şantierul Militari al Trus­tului nr. 1 de construcţii din M.C.I. — poate aduce şantierului economii de bani, manoperă şi timp nebănuite. Ro­dul unor asemenea iniţiative pe care le-au avut comuniştii şantierelor din Bucureşti s~a putut vedea, intre altele, şi in faptul că la recenta întrecere la ţară am ocupat locul î. Tocmai in a­­ceastă continuă înnoire şi perfecţiona­re, tn găsirea şi aplicarea în produc­ţie a unor idei valoroase constă păstra­rea pasului cu cerinţele timpului tău“. Reportaj-anchetă ele Florentin Popescu Ideile novatoare ale comuniştilor Prezentată de « MANOLE AUNEANU Conştiinţa de sine a poetului Eugen Frunză a scris acest poem. Stăpînit — am impresia — de o tulburătoare emoţie. O emoţia care te încearcă, nu de R**ca multa ori în viaţă, atunci cînd te hotă-« răşti pentru o mărturisire esenţia­lă. Or, Sîngele nostru de-apoi toc­­mai acest lucru ambiţionează, de a fi o carte a unei generaţii ce a străbătut un ev frămîntat, fulgerat de lumini multicolore, dar şi de abisuri adine săpate în stînca dură a istoriei. Versurile lui Eugen Frunză sînt aspre, ca un marş prin furtună, apa limpede şi cîntătoare a poeziei sale curge, de data aceas­ta, învolburată de pietre, gemînd înlăuntrul ei, ca o imensă neliniște. Motivul netăcerii îl aflăm, de alt­minteri, abia în Cîntul 11 ! Să luăm aminte / la cele de ieri / pentru cele ce vin, / pentru cele de mîine.­­ Atunci, din cît am fost, / dacă nu va rămîne / un cîntec măcar / şi un semn al iubirii / în culcuşul alb, răvăşit — / atunci în zadar vom fi fost,­­ şi timpul ne spul­beră / şi seminţele ierbii nicicînd / nu ne mai cheamă / la sărbătoa­rea genezei. Poemul e conceput ca o spirală, dar nu alcătuită din trepte epice, ci ca un arbore in care se adună treptat seva unor acumulări calitative,, rezultate din­­tr-o îndelungată experienţă de via­ţă. Atingerea ţelului — sugerează poetul — alegerea drumului dintre oriunde şi undeva s-a petrecut în timp, victoriile n-au fost întotdea­una rotunde, tocmai pentru că pe acolo pe unde treceam uimiţi / nu mai trecuse nimeni, / căci menirea ne-a fost / să fim începutul (subl. 11S.). Cartea lui Eugen Frunză nu este nici o evocare eroică, nici o de­claraţie patetică, menită să cuce­rească auditoriul prin meşteşugul oratoric al intonării. „Sîngele nostru de-apoi“ este o meditaţie ale cărei oglinzi sunt îndreptate, în primul rând, spre conştiinţa de sine a poetului. R­ecent, la Piteşti s-a desfăşurat al doilea festival naţional al ci­neaştilor amatori de la oraşe şi sate, manifestare dedicată gloriosului semicentenar al partidului. Cele 143 de filme intrate în compe­­tiţia finală, selecţionate din alte cî­teva sute de pelicule vizionate ante­rior, au constituit obiectul unei treceri în revistă semnificative. In acest larg evantai competitiv cinecluburile din Bucureşti au marcat o prezenţă real­mente prestigioasă. Grăitoare sînt atît numărul peliculelor intrate in concurs în urma preselecţiei (27) cit şi diversi­tatea tematică, de genuri şi­ stiluri a realizărilor cineaştilor amatori bucu­­reşteni. De-a dreptul impresionantă ni s-a părut, In totalitatea ei, producţia de filme realizate de cineamatorii de la „Cetatea lui Bucur“, adevărată „casă de filme“ de scurt-metraj. Ne-au atras in mod special atenţia „O nouă rea­lizare romanească“, un excepţional film tehnic, realizat cu apreciabile mij­loace de expresie cinematografică, şi „Bila“, un excelent film de animaţie care satirizează, prin animarea unor bile de rulmenţi. In mijlocul cărora evoluează „protagonista“, unele racile sociale. Folosind tot mijloacele anima ■ fiei, cineamatorii ne-au ţinut o veri­tabilă lecţie de anatomo-fiziologie prin intermediul „Fiziologiei reproducerii“, film care redă, cu certă rigurozitate ştiinţifică, procesul genetic. Cineaştii amatori ai Clubului sindica­telor Invăţămint din Bucureşti şi-au impus măiestria In domeniul fil­mului de montaj prin producţia inti­tulată „Nu vom uita niciodată“. Nici filmul sportiv nu le-a­ rămas străin. ..Saltul­­ este. In acest sens o produc­ţie meritorie, care Înfăţişează drumul unui campion la săritura în înălţime spre glorie, descompunind minuţios şi elocvent etapele desăvtrşirii pregătirii. In sfîrşit, piatra de Încercare decisivă a oricăror ambiţioşi In ale elnteamato­­rismului, filmul artistic, a fost şi ea ridicată curajos la un nivel superior, prin „Opriţi jocul !“, evneamatorii Casei de cultură a stu­denţilor din Bucureşti ne-au prilejuit vizionarea unui Incîntător ciné-verité, „Tirgu de la Polovraci“, ia car© a­u apreciat­, pe lingă autenticitatea deo­sebit de plastică a filmărilor, realizata In Întregime „pe viu“, banda sonoră, de asemenea de o reală autenticitate, imprimată concomitent cu imaginile, pe care le comentează şi susţine fidel. Aceeaşi „profesionalitate“ o degajă şi „Dubaşii din Sălişte“. Aai interesant film turistic a fost „Pasiunea din va­canţă“, un reportaj cu o grupă de speologi In care se imbină armonios caracterul ştiinţific al activităţii lor cu binefacerile şi destinderea oferite cu generozitate de vacanţă. Relevabilă este, d­e asemenea, reali­zarea cineamatorilor de la „Ecran Club" al tineretului bucureştean, un film tehnico•“Ştiinţific deosebit, Acest cineclub a mărturisit şi o Înclinaţie deosebită spre filmul artistic cu impli­caţii contemporane, prin cele două pro­­ducţii — „Cafeaua de dimineaţă“ şi „Planta firavă“, profunde studii psi­hologice, de o rară sensibilitate şi fineţe, d­ouă filme cu caracter experi­mental foarte frumoase. Cu deosebit interes am urmărit pro» ducfiile prezentate de cin­ecluburile bucu­reştene mai tinere. O peliculă în­­grijît lucrată a prezentat cineclubul pCinepress“ al sindicatului Agerpres. »t^d­fi de istoric \ evocstr© g, unor’ locuri, evenimente şi personalităţi cu rezonanţă în contemporaneitate, stră­bătută de un bogat filon patriotic. Con­exiunea strictă in ordonarea materia­­lului faptic a caracterizat filmul „Faur“ prezentat de cineclubul sindicatului u­­zinei ,,23 August". Unul dintre cine­­cluburile cu activitate extrem de re­­centă, cel al sindicatului uzinei „Vul­­can“, ne-a făcut cunoscută, printr-un documentar. ..Tinereţea uzinei“, un film cu calităţi, in care se observă insă strigăcele proprit oricărui început In­­teresant filmul sportiv cu caracter di ■­dactic „Judo­, prezentat de ciueclu­bul sindicatului „Ipromin". neuu Desigur, au existat și neimniiniri mnstnirtH 5dd4’ ciueclubui sindicatelor SSăT­ Ls*"®*** tema aleasă, ci atlt* maid n“ lt^cu'“ cit « “nnche«redTMd­e fUsese Preze“­*­A* cAA?» c rraLe„„^nC* Îmbunătățirea tefcni slniwi1 r Casei de cultura „Petefi nbnowL !nc®“'c* O Incursiune In arta «M. Naivitatea domini insa Si pelicula, care denotă o concepție si o transpunere simpliste. P* -1 «S,artă„Mrndceantă popa“ T elneclubului a».­““4, fi a Sare“63 îfă de **** «A30 p ttLSrft doHea ÎS prezentat fără mpretenţii aier4,austive0 şt ^L, evident — emiţind aprecieri sau retu­ieri 65î să“* iaCln a0i„leet ear°t i„Uriul ur“iează &&V ;.sî5sarsi itgy*wt3-neamatorilor bucureșteni Sn concurs­e.ÂCiind almosfeea de aleasă cole­­gialitate care a dominat timp de trei deosebitdVd!­Ul’ i °,spitaUlatea gazdelor, îî Í®, , interesai la expoziţie de J*10 j?Iu! Casei de cultură a sin­dicatelor din Piteşti, evidenţiind cru­ţarea primei publicaţii a unui asem concurs, „Cineclub ’îi“, nu ne m . S ”L?e.Ch­ Să aştaptâm rezulateie. £5*J_ v°r fj, cunoscute in zilele urmă­­filme* ie cadrtu galei cu cele mai bune filme de amatori care va fi organizată to­an«Si­ren­t’ , sala ansamblului „Rapsodia Română".­ ­ Nes Cosmesiu In competiţie — eineamatorii

Next