Informatia Bucureştiului, aprilie 1972 (Anul 19, nr. 5785-5809)

1972-04-08 / nr. 5791

I * » X Pag. & ­% 4 L ne nimeriserăm, cîţl-Ivn scriitori, cu Sadoveanu­ ope o mare furtunoasă. Era galbenă ca Ieşi* clocotea și spu­mega. Maestrul era Intr-o stare de toropeală, cum îmi imagines ta.t triefiule. s* f*e Ur5i' cat» au întfrziat să intre la soroc să ier­neze. Dar nu spunea un cuvint — tăcea așa cum știa el să facă in mijlocul naturii şi aveam im­presia că nu e sensibil la cele dimprejurul său. La orizont parcă se dezlănțuiseră înfometate haite de lupi ale lumii şi urlau apro­­piindu-se, dar parcă totuşi ceva le ţinea pe loc. Barca noastră cu motor nu ne mai putea duce la destinaţie, un­deva p­e ţărm lingă Deltă. Pri­veliştea era prea măreaţă in gro­zăvia ei, ca să mă intereseze unde sintem­. Văzusem inainte minuni sub călăuzirea maestrului­­ întin­deri de apă constelate de nuferi, cuiburi de cormorani, apoi al­bastrul cerului Întunecat de sto­lurile lor, pelicani desfăcindu-şi maiestuos aripile, apoi marea care mereu incepe un alt joc de culori şi marmură, alte melodii. Ultima oară, cred, fusesem prin lagu­nele Razelmului. Dar nu ţineam să înregistrez date geografice. Acum, însă, parcă pătrunseseră în gura iadului — a unui iad de ape. Valurile se intrupau intr-o cavalcadă sălbatică, sărindu-şi spinările uriaşe şi coamele Înspu­mate. Cum nu sufăr de rău de mare, mă bucuram din plin de această desfăşurare de forţe ale bltrinu- lu­i nostru Pont Euxin. Eram în­grijoraţi insă cu toţii de sinăta­tea lui Sadoveanu, deşi nu dădea semne de înrăutăţire — aceeaşi stare letargică. Dar nu puteam aştepta la nesfirşit, zgîlţîiţi pe coaja noastră , de nucă, al cărei motor de mult amuţise. Nişte li­poveni aflaţi pe o limbă de nisip linsă de furia talazului s-au ofe­rit să ne încarce intr-o luntre de-a lor, ori In două, şi să ne ducă la liman , vasul ce ne adă­postea in Deltă. Ce era să facem ? Am primit. Doar nu era să bi­­ciuim ca Xerxes, pare-mi-se, va-Surile cu lanţuri înroşite in foc, să se Imblinzească ! Lipovenii erau nişte vlăjgani tineri, numai căpitanul lor era mai în etate. Cu multă grijă am trecut intr-o luntre, primul, pe maestru, ridi­­cindu-1 pe braţe. La tangajul din­tre luntre şi barca cu motor, cuiva dintre noi i-a fost turtit un deget ori două şi văzindu-şi siegele a ridicat mina in sus ţi­­pind aşa de tare incit şi pescă­ruşii l-au speriat in zbor. Maes­trul, nimic ! In sfirşit, am văzut ceva nu mai pufin decit inim­a mării. Li­povenii cu braţele încordate pe visle, la un semn au pornit ca un cintec peste valuri, intr-un ritm căreia parcă şi apele se supuneau, impletindu-şi învolbura­rea cu mişcările elegante ale pes­carilor. Era de data aceasta o desfăşurare a măreţiei forţei umane, in care vibrau încordate vrerea şi curajul. Probabil, pen­tru aceşti fii ai mării era o ni­mica toată ceea ce performau! Am ajuns la ţărm şi, din pri­cina violului puternic, ne-am adăpostit intre dunele de nisip pa­­ngă tufişurile de papură şi trestie. Cel mai tinăr dintre lipo­veni a fost trimis după votcă, el ştia unde. Apoi oamenii şi-au scos mincarea, salam, slănină, ceapă şi o uriaşă pine, crescută de bune două palme — s-o mă­­nînci cu ochii. Maestrul se înviorase şi privea atent ospăţul modest al lipove­nilor. Apoi a cerut să-i dea şi lui o strujea de pine. Voia s-o guste. „I-ai văzut ce frumoşi erau in mişcările lor pe valuri ?" m-a întrebat. „Parcă erau de bronz, turnaţi in acelaşi tipar de acelaşi meşter!" a mai zis. Eu mă gândeam cine-o fi meşterul care i-o fi turnat ca-n bronz pe aceşti pescari. Cine să fie ? mi-am răspuns: Ei înşişi şi marea, în­tocmai ca şi ţăranul lui Arghezi . „El, singuratic, duce către cer ! Brazda pornită-n ţară, de la va­tră. / Cînd ii priveşti împiedicaţi în fier, / Par, el de bronz şi vi­­tele-i de piatră“. Brăzdind ţara ori marea, e acelaşi omenesc din om , munca. Mai tirziu, i-am amintit lui Sa­doveanu de incidentul cu degetele însingerate şi ridicate ca o acuză spre cer în vuietul mării. Eram convins că-i scăpase această în­­tîmplare. »Ai da, mi-a spus, şi ce mai tipa, ascuţit ca o pasăre !" Nu-i scăpase nimic. Imita perfect şi ţipătul celui cu degetele zdru­­cite. Acesta era Sadoveanu : an­tene întinse in toate părţile şi treze chiar şi cînd lămpile sem­nalizatoare păreau stinse. Oare e de mirare că această fără n-a avut un mai amplu cintăreţ a­ tuturor frumuseţilor ei în timp şi spaţiu? Ştiu că e o compa­raţie mediocră, dar sufletul lui Sadoveanu a fost o cutie de re­zonanţă gigantică, înzestrată cu toate diapozoanele care au făcut să vibreze diretarea României pe lungimile de undă ale universali­tăţii. Ca un pasionat ascultător de muzică, a muncii constructive a popoarelor, visez cutia de rezo­nanţă a uriaşului cintec de muncă al României socialismului. Martor ocular MIHAI BINIUC Un cîntec pe ape­ ­a Autografe înftremera EDGAR PAPU: „Evoluţia şi formele genului liric" Cartea priveşte poezia lirică de la începuturile ei piată în Veacul nos­tru, fără a urmări o desfăşurare istorică a genului, ci numai o suc­cesiune a diferitelor tipuri şi cate­gorii în care ea s-a incadrat. Am crezut, prin aceasta, că pot fi util cititorilor noştri care urmăresc sin­teza şi imaginea de ansamblu asu­pra diferitelor fenomene de cultură umanistă. APOLLO BOLOHAN: „Surîs tangent" E un volum de epigrame, un su­rîs — cum se zice „Cu dinţi* — pe care l-aş voi cît mai tangent faţă de unele vicii sau deprinderi anacro­nice, faţă de unele dulci iluzii sau dulcegării iluzorii. Faptul că una dintre epigrame a fost distinsă la un mai vechi concurs organizat de ziarul „Informaţia“, mă face să cred că, cine ştie, chiar şi di­ o floare se va face primăvară ! OCTAV GRIGORESCU Pictor şi grafician, preşedinte al Cenaclului tineretului din cadrul Uniunii artiştilor plastici, OCTAV GRIGORESCU este, mai înainte de toate, un creator care gîndeşte a­­supra sensurilor profunde ale ar­tei sale. Iată, bunăoară, tabloul „Evocare“. Parcă din adîncuri de veac. In centrul lui luminează in­tens figura lui Bălcescu. „El vine prin idee spre noi“... precizează ar­tistul şi, intr-adevăr, imaginea transfigurată a marelui luptător pare însăşi întruchiparea spiritului revoluţionar nemuritor, în acelaşi cadru, chipul unei femei. „E Liber­tatea, sau Victoria, sau Revoluţia“... Trei ipostaze posibile, ale celui mai adine sens al devenirii noastre is­torice. Intr-o altă lucrare este con­creti­za­t sentimentul plenar al ma­ternităţii, ce implică deopotrivă împăcare şi meditaţie, uşoară ne­linişte şi gravă certitudine. Dintr-un tablou intră, parcă, de-a dreptul în viaţă, surlzînd, citeva femei, creind în jurul lor o atmosferă de destin­dere, de mîndrie fără ostentaţie, de grafie. Graficianul Octav Grigorescu pregăteşte, pentru Editura Univers, ilustraţiile la celebrul roman „Ma­non Lescaut“. Predomină, sublinia artistul, „o anume tristeţe a culo­rilor. Tonalitatea erotică a cărţii nu poate estompa intenţiile ci cri­tice la adresa lumii pe care o des­crie. Strania frumuseţe a nemuri­torului cuplu capătă reflexele tra­gice pe care condiţia lui de victi­mă a orinduirii in care trăieşte i le imprimă“. Ca proaspăt preşedinte al Cena­clului tinerilor artişti plastici, Oc­tav Grigorescu ne împărtăşeşte cîte­­va proiecte : „Vom organiza expo­ziţii colective la U.A.P., urmate de discuţii deschise, neprotocolare, in care accentul să cadă pe semnifi­caţiile de conţinut ale lucrărilor expuse, pe capacitatea autorilor de a inova, intr-adevăr, in sfera lim­bajului, în zona expresivităţii ar­tistice. Nu ne vom limita însă la discuţii. Formarea unui public de­votat artei este o chestiune care trebuie să-i preocupe în primul rînd pe artişti. Iată de ce, vom pre­zenta lucrările noastre la cluburile marilor uzine bucureştene, la case de cultură, nu şcoli şi facultăţi. Cred că înainte de a ne judeca — mai mult sau mai puţin favorabil — publicul e dator să ne cunoască“. I. Br. „CA SĂ­­ CUNOASCĂ PUBLICI“ ‘ - • -. V;.V . ÂÎ' -''fr ^w ; I ARTISTICA S „Se vorbeşte mult despre specifi­citatea limbajului diferitelor arte. Dacă, aşa cum se spune adesea, tre­buie să căutăm în pictură sau in muzică ceea ce este specific acestor arte — atunci cum ar putea fi În­ţeleasă o sinteză a artelor ? “ mă întreabă Eugenia Dinescu, profe­soară din Bucureşti. I­ntr-adevăr, limbajul artistic nu numai că are tralsaturi caracte­ristice, care îl disting de limba­­jul ştiinţific — cum am încercat să arăt de multe ori aici — dar găsesc un limbajul fiecărei arte ele­mente care o caracterizează şi o dife­renţiază din ansamblul celorlalte, încă din antichitatea elină, în „Poetica“ sa, Aristotel a încercat să arate prin ce elemente se disting intre ele genurie artistice literare şi prin ce diferă aces­­tea de muzică, de exemplu. De atunci, Istoria esteticii abundă de Încercări de clasificare a artelor, in funcţie tocmai de ceea ce s-a crezut a putea fi precizat, ca fiind trăsătura caracteristică a fie­căreia. Clasificarea care a făcut o mai răsunătoare „carieră“, şi care a dat naştere apoi la numeroase eforturi de analiză subtilă, a fost cea a lui Lessing, cel ce a propus dis­tincţia netă între artele care .,se extind“ în spaţiu — pictura, sculptura, arhitectura — şi cele care „se desfă­şoară“ în timp — muzica şi poezia. Se­­colul al XIX-lea a făcut să abunde ase­menea analize minuţioase, iar în seco­lul nostru, nume prestigioase, ca ale lui Etienne Souriau şi Thomas Munro, au acordat o atenţie susţinută acestei preocupări. Dar nu numai teoreticienii au fost prinşi în dezbaterea problemei, ci şi artiştii înşişi. Pentru unii pictori, de exemplu, afirmaţia că tablourile lor au un caracter „literar“ era socotită ca o mi­nimalizare a calităţilor lor, speciile picturale. Alţii admiteau cu satis­facţie că pictura lor are un carac­ter „mu­zical”. Nu iniţini sunt şi poeţii care urmă­resc, în primul Hftd, tocmai muzicalitatea versurilor lor. Tot­odată numeroşi au fost acei ar­tişti care visău la o sinteză a ar­telor şi uitul din cele mai ilustre nume, în această direcție, este cel al lui Richard Wagner. „Drama muzicală“ wagneriană urmarea să De totodată epos, poezie, plastică și artă a sune­telor. Tehnicile contemporane creează astăzi m­ai mult decit oricând, se pare,, posi­bilitatea unei sinteze a artelor. Nu mă refer la cinematograf, un­de din scena­riul literar, din aspectele plastice ale cadrajului ,şi din aria dramatică a ac­torilor — se «constituie această „a şap­tea artă". (Cum­­ 66 spufie, după pă­rerea mea, în mod cu totul arbitrar). E Vorba aici, totuşi, despre o artă a­­parte, aceea a mişcării camerei care fotografiază (şi nu a „fotografiei miş­cării"). Dar mâ gindesc la un nou tip de artă, pe care îl fac posibil progre­sele electronicii şi necesităţile unei estetizări continue a mediului, în care se desfăşoară viaţa noastră cotidiană, încercări în această privinţă s-au făcut încă înaintea celui de al doilea război mondial. Dar o dezvoltare pe care nu o mai putem neglija o constituie ceea ce a început să fie denumit „artă am­bientală“, o artă in care, cum s-a spus, tehnicile epocii noastre „se contaminea­ză“ reciproc şi ajung la sinteze menite să ne creeze un cadru estetic, capabil să satisfacă gusturile corespunzătoare Întregii dezvoltări a societăţii contem­porane. Nu mă voi putea opri acum asupra încercărilor interesante, întreprinse de Gregorio Vardanega, George Rickey, Takis Vassilakis sau Yaacov Agam, care au preconizat şi au în­făptuit, uneori în mod izbutit, realizări de „fotomontaje animate“ de „balete mecanice“, de „reliefuri transfor­­mabile", de picturi sub formă de „diapozitive, care participă la un fotomontaj însoţit de muz­ică", combinaţii de „serigrafii“ ş.a.m.d. Dar voi încerca sâ Informez, cit de cît mai detaliat, despre ceea ce se străduieşte să facă, in Franţa, Nicolas Schöffer. Acesta îşi propune, după «um­ declară, crearea unei sinteze, care „pentru prima dată in Istorie, deschide artei căi ale unei socializări cît mai lărgi şi duce la o autentică democra­tizare a produsului artistic“. Această sinteză s-ar realiza prin „ansamble electronico-cibernetice unde sonorizarea joacă un rol important“. El proiectează să realizeze, pînă în 1973, la vest de Paris, un imens turn „spaţiu-dinamic sonorizat şi cibernetizat", care să facă posibile, pentru un public foarte larg, „spectacole lumifto-dinamice, unde con­trolul automat al desfăşurării şi proga­­mării să­ fie asumat de ansambluri e­­lectronico-cibernetice... în care ordi­natoarele să poată regla după progra­­me-tip introduse intr-un continuum Specificitate şi sinteză MARCEL BREAZU Miffil Cdftwrbirt de ifire artă spaţio-temporal, dezvoltarea complexu­lui lumino-dinam­ic in expansiune, asi­­gurindu-i un echilibru dinamic... In raport cu dinamica ambianţei“. Pentru noi, cei obişnuiţi cu delimita­rea severă a teritoriilor diferitelor arte şi avînd exigenţe puternice faţă de in­timitatea cadrului contemplării artisti­ce — proiectul îndrăzneţ al lui Nicolas Schöffer este greu de înţeles ineu. Dar avem oare dreptul să ne crispăm faţă de perspectivele pe care ni le des­chide epoca . VIRGIL CARIANOPOL: „Viorile virstei" După părerea mea, poezia este, mai presus de toate, cintec — fie şi de vioară — idee şi melodie, sen­timent şi meditaţie, stare de spirit şi stare de suf­et. Şi, mai ales, dragoste faţă de lumea in care tră­im, faţă de valorile umaniste pe care ea le afirmă. Cintind pe stra­nele de argint ale virstei, viorile mele ii aduc patriei un omagiu din inimă. = INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI jjj?¥YYYYYYW¥¥¥Y¥V»»»»¥YVYvv.¥iHHH6»¥»¥¥¥¥YY¥¥YYY)M¥¥¥Y»»¥Y»Y¥»¥¥¥Y»AHHt*»**,******»*jH‘.ţ, A telier MIRCEA CIOBANU­. După recentul volum intitulat „Armura lui Thomas“, a terminat eseul „Tăietorul «le lemne“ pe care Încă nu s-a decis cărei edituri să-l încredinţeze, o ediţie rescrisii in întregime a romanului său „Martorii“ va vedea luminra tiparului în ed­­tura „Cartea românească“, DIM. BA­CHICI. Titlul cărţii „Căldura pămintului“ (Editura Eminescu) suplineşte, prin sugestiile sale, orice referire la conţinutul poemelor IM motiv poetic întru ci­­va complementar este implicat şi în altă cule­gere de poezii : „întindere solară“, predată editurii Albatros. î­n prezent, scriitorul lucrează la un volum de poeme originale pentru editura „Cartea româ­nească“ — şi la o parte de traduceri : „Poezii de baricada“, am poeţi afri­cani, asiatici şi sud-americani. ION MARIN IOVESCU. .­Pregăteşte — pentru Editura „Cartea româneas­că“ — volumul intitulat „Potcoave de cai morţi“, în care poate fi întîlnit acel umor de factură populară, apreciat la timpul Râu de E. Lovinescu. La aceeaşi editură, se află­ in curs de apariţie romanul „Academia de sub pă­­mint“, inspirat din anii ultimului război mondial. In faza de finisare se află romanul „oamenii din pădurea Cotoşmanului“. ŞTEFAN berciu, a predat Editurii militare — pentru colecţia „Sfinx" — romanul intitulat „Insula spionilor“, inspirat din activitatea lucrătorilor din securitate. In prezent, face ultimele retuşuri romanului „Preţul tăcerii“, contractat cu Editura Albatros. Dramaturgul Ştefan Berciu speră să i se pre­zinte, in apropiata stagiune estivală, pe scena Teatrului Mic, piesa denumită „Monstrul”. E uin elogiu adus organelor de miliţie care, într-un caz cu totul ieşit din comun, izbutesc să restabilească liniştea unei colectivităţi. Piesa constituie, în acelaşi timp, un grăitor exemplu de solidaritate a populaţiei cu cei însărcinaţi să apere avutul public, etica noii orînduiri. Ca pe un divertisment care a reuşit să mă a­­muze. Am apreciat, mai ales, modul cum, în su­biectul farsei, au fost incluse melodiile şi cu­pletele satirice vizirul anacronice atitudini ale unor concetăţeni de-ai noştri. Fără îndoială, o contribuţie hotărîtoare la succesul spectacolu­lui o au interpreţii, în frunte cu Puiu Căline­­scu, acest inimitabil cpmic mim • CE NU V-A PLĂ­CUT? Faptul că spectacolul e cu totul lipsit de a­­grementul coregrafie. Cred că o comedie mu­zicală, mai ales mon­tată la un teatru de revistă, în care inter­preţii cînta şi se miş­că în paşi de dans, im­pune şi prezenţa bale­tului. Am impresia că dansul ar fi întregit spectacolul • CUM APRECIAŢI SPECTACOLUL? TEST ÎN EUGEN RADU­­CANU (electri­cian). Miercuri (5 aprilie). „Bim­­birică“ (Teatrul „C. Tănase"). • CE EVENIMENT ARTISTIC AL STAGIUNII V-A REŢINUT ATENŢIA? „O scrisoare pierdut­ă” montată la teatrul „Bu­landra“. Gîndirea regi­zorală a lui Liviu Ciu­lei» excelent transmisă «­« majoritatea interpre­ţilor, a avut darul, după părerea mea, să descopere sensuri noi, subtile, ale celebrei co­medii canagialeşti, să facă o radiografie ne­cruţătoare societăţii pe care o satirizează ma­rele nostru clasic • CE SPECTACOL V-A DEZAMĂGIT? Ultimul, de revistă, pe care l-am văzut. Mă refer la „Vine, vine O­­limpiada“ a­ Teatrului .Ion Vasilescu“. Moti­vul ? Cu toată strălu­cirea decorului şi bo­găţia repertoriului mu­zical, reprezentaţia mi s-a părut monotonă, lipsită de convingătoare argumente umoristice şi coregrafice • ACTORUL DUM­NEAVOASTRĂ NR. 1? Amza Pellea, pe care l-am descoperit de cu­­rînd ca pe un actor cu multiple şi variate dis­ponibilităţi expresive. De la monumentalul Mihai Viteazul, la in­teriorizatul Ipu şi pînă la irezistibilele mono­­loage umoristice cu ol­teni se conturează o gamă interpretativă di­versă, care-1 situează, după mine, printre cei mai buni actori ai no­ștri. • CRONICARUL PRE­FERAT? Întîlnind atîtea pă­reri care se bat cap în cap, despre același spectacol de teatru sau film, am luat hotârîrea să mă bizui — pînă la proba contrarie — pe propria mea opinie... • DUPĂ CE VA GHI­DAȚI CÎND VA ALE­GEŢI UN SPECTACOL? Ca cei mai mulţi din­tre spectatori, după dis­tribuţie. Oricum, în a­­cest fel, risc mai pu­­ţin, căci chiar o piesă, mai slabă, bine jucată, îţi poate da satisfacţii. Uneori mă atrage nu­mele regizorului. Dar numai după ce l-am verificat. Astă-seară, de pildă, am venit în pri­mul rînd pentru Puiu Călinescu, dar și din curiozitatea de a ve­dea cum montează re­gizorul Biţu Făltîcinea­­nu o comedie muzicală, întrucît două dintre spectacolele sale de re­visţă — „Femei, femei" și „Sonatul lumii“ — mi-au plăcut. • Testul de săptămî­­na viitoare , tot in fo­toliul ÎS, joi 13 apri­lie, la spectacolul „Fe­tele Didinei“ al tea­trului „Ion Vasilescu“ DACĂ SPECTACOLUL DE OPERĂ NU SE PERIMEAZĂ afumi tare ar fi cheia viabilităţii lui astăzi şi inline? P­rn Urmare, exista la ora actuală in lume şi destule boci „pro opera“. Cu accente pro­nunţate nu din duioase sentimente fă­ră de acest sen învăluit oarecum într-o aură de legendă, el cu argumente serioase in favoarea acestui spectacol au loc ataca in peisajul artistic contemporan. Printre alţii, aşa s-au exprimat autorităţi în materie ca GEOR­GES PRÉTRE şi KIRIL KONDRASIN, prezenţi în rubrica noastră de stmbăta trecută. Dar nici to (ţi nici alţii­ nu merg atit de departe incit să considere că supravieţuirea ar putea fi garantată prin osificarea unei formule, căci s-ar miza iluzoriu pe nu ştiu ce virtute magică a inerţiei, tradiţiei. Şi atunci, dacă spectacolul de operă nu ar avea de ce să se simtă condamnat la moarte, curţi ar putea oare trăi autentic astăzi şi în viitor, pentru a fi în dialog activ cu spi­ritualitatea publicului. De dată aceasta, am reunit alţi interlocutori, specialişti in deplină cunoştinţa se cau­tă, cu care am purtat pe rînd, discuţii cînd au «ub­lat Bucureştiul cu diferite ocazii : ZVEIN MEHTA, VIRGINIA ZEANI, FERDINAND LEITNER, HERBERT Von KARAJAN. • ZUBIN MEHTA : „Idealul ră­nim* colaborarea între dirijor şi re­gizor, cu prioritatea celui dinţii" Ştiu că, pe lingă concertul simfonic, simpatizaţi foarte mult şi spectacolul fie operă. Ce tendiinţe ale operei contemporane considerați că sunt viabile ? — In genere, mi se pare că opera con­temporană nu a ajuns încă la o formulă sta­bilă, își caută anevoie drumul. (De fapt, se scrie infinit mai multă muzică simfonică și de cameră, decit de operă). Compozitorii oarecum ezită, fiindcă problema principală pare a fi aceea a libretelor. Nu mai poţi scrie operă pe librete vechi, evident­— Dar «sine le furnizează pe cele noi . -- Există tendinţa accentuată de a se lua o piesă celebră de teatru — de O’Neill, Gogol, Lorca — şi a o transforma în operă. Nu e rău. E chiar normal . Verdi a apelat la Shakespea­re compozitorii de azi caută un Shakespeare cu­ vibraţie modernă. Doar Luigi Nonno apare oarecum ca o excepţie : îşi scrie singur libre­tele de operă. Cert este că asistăm la mule încercări, care vor modifica pînă la urmă factura cunoscută a spectacolului de operă. De fapt de la Monteverdi pînă azi — cu Verdi, cu Wagner, cu Richard Strauss — opera s-a schimbat mereu. E logic­a sa sa caute la con­tinuare o reînnoire, nu ? — Tot ca o tendinţă de înnoire s-ar putea aprecia şi intervenţia unor mari regizori de film sau de teatru în spec­tacolele de operă ? Luchino Visconti, Giorgio Streh­ler, Franco Zeffirelli — ca să nu cităm de­cit pe dţiva — demonstrează nu numai afinităţi, dar şi realizări remarcabile In , domeniul prezentării «h­ainej mazjcîlţ.«, % — Evident, îndeosebi cina este vorba de creaţii moderne. Un regizor cu o concepţie mo­dernă, grefată pe un real talent, nu se poate desfăşura în voie un „Traviata“, să zicem. E­­xistă o structură particulară a Operei­­■ cu arii­­ recitative riguros alternate — o tradiţie care o obliga să fie destul de rezervat c­u inovaţia. Cittd are de-a face cu 0 Operă modernă, ni­meni nu-l opreşte să facă ce vrea. Tocmai fiindcă structura nouă a operei, ca şi absenţa oricărei tradiţii, îi permit să inventeze absolut totul. — S-ar mutea, deci, întrezări tendinţa ca, în spectacolul modern de operă, pri­marul să aparţină regizorului ? — Nu neg deloc contribuţia apreciabilă a regizorului novator la modernizarea specta­colului de operă. Dar *-l acorda toate prero­­gan­ile... Mi te pare că idealul rănit de colaborare* intre dirijor şi regizor, în care prtbritar este cel dinţii. Căci rareori Intilneşti dirijor Care să nu aibă Şi o viziune scenică a operei , dar Şi mai rar găseşti regizori cu­noscători şi ai muzicii. • VIRGINIA ZEANI : „Diva" are de cîştigat în compania altor „dive" — In general rămîn fidelă operelor de ber­­eanto, care oferă oare mai mari satisfacţii unui­­stojăreţ — N-aţ­ rămas, însă, insensibilă la crea­ţia contemporană... — Nu le poţi im­nta la ceea ce au scris clasicii. Dar nici să accepţi tot ce creează contemporanul. Eu am ales, prjfttr« altele» „Telefonul“ de Menotti, „Asasinat în catedrală“ de Pizzetti.. . Sunt opere care m-au atras deoarece, fiind de factură modernă, compozi­torii au respectat, totuşi, vocea umană. Spre deosebire de alţii căt­e reduc vocea la Un fel de accesoriu obligat mai mult să facă zgomot decit să cînte. — Ce părere aveţi despre tendinţele de modernizare a spectacolelor ? Dacă nu mă înşel, aţi apărut in „Traviata“ regizată de Visconti... — In Cazul acesta, regizorul a fost bine ins­pirat. Inovaţiile sale nu au forţat spiritul şi Cadenţa lirică a muzicii. Dar tot Visconti a înregistrat un eşec, cind a montat „Nunta lui Figaro". Pe scenă domnea atita agitaţie, inter­preţii se mişcau atit de mult, încit muzica a­­proape că dispărea. Or, să nu uităm că in spectacolul de operă muzica este cea care pri­mează d­in efectele scenice ostentative. — Şi care ar fi, după părerea dumnea­voastră, dirijorul cel mai inspirat ? — Cel care respectă întru totul Creaţia com­pozitorului — înscrisă la partitură — respe.Ci­tind totodată şi personalitatea cîntăreţului, Toscanini avea un mare talent. La repetiţii era de o severitate împinsă pînă la extrem, dic­tând totul. Dar un spectacol era alături de in­terpret. Dialogul între dirijor şi interpret ga­rantează reuşita spectacolului, indiferent de tendinţele de prioritate ce se manifestă in repetiţii. — Atunci „diva” care domina altădată in exclusivitate spectacolul... — Nu m­ai este fenomen excepţional. Astăzi există multe „voci de aur” in lume. Pe de altă parte, spectacolul modem este complex, nu un recital al „divei“. Reușita lui depinde de calitatea superioară a Interpretării, în ansam­blul ei. „Diva“ are totul de cîștigat în compa­nia altor „dive" reunite într-un­ spectacol bine construit in toate componentei« Iul. O FERDINAND LEITNER : „Publi­­cul înclina către artele vizuale"... —' Atunci cîftd reprezentația este extrttsi de expresivă — prin joc, mișcare scenică, plas­tică — publicul se dispensează de urmărirea textului. Acțiunea Si apare perfect explicită îl cuviTU^i* pur |1 »irppiu n«-l mei taieraseaz*. — Tn cazul acesta, rezultă că rolul de prim plan tn spectacolul muzical ar reveni regizorului... — De ce nu ? tn secolul nostru, datorită televiziunii, răsplndirii prodigioase a filmului, publicul înclină Către artele vizuale. El recep­tează mai mult CU ochii, imaginea avînd eloc­vență maximă. — Ce ii rămlne atunci de făcut dirijorului? — să colaboreze foarte strîns cu regizorul. Adică să facă ceva ce era de neimaginat la Începutul sec­orului nostru. — Oare nu se simte defavorizat în a­­ceastă situaţie ? — Depinde. In ceea ce mă priveşte, m-am simţit excelent lucrind în compania lui Wieland Wagner, a lui Günther Rennert... Nici o Cli­pă n-am avut senzaţia că am pierdut cine Ştie ce prerogative sacrosancte. Dacă un diri­jor nu poate renunţa la vanitatea Iui, mi se pare că nu în fossa e cel mai nimerit loc Pentru el. — In condiţiile unui asemenea spectacol de operă, unde credeţi că e locul cintăre­­ţului ? — Ca şi pînă acum, pe Scenă. (Dacă e mai mult decit bun !). Vocea umană rămâne cel mai frumos instrument, dar e obligatoriu s-o utilizezi ca un virtuoz. • KARAJAN : „Am fost nemulţu­mit de felul în care muzica este ex­primată pe scenă. Care sunt motivele care v-au­ determi­nat ca, pe lingă conducerea muzicală, să abordaţi şi punerea in scenă ? — De mult am fost nemulţumit de felul în care muzica este exprimată pe scenă. Cred că trebuie să existe 0 perfectă corelaţie între toate elementele vizuale prezente pe scenă, pentru a potenţa la maximum expresia muzi­cală. — Există Vreun element vizual prioritar ? — Jocurile de lumini au efecte uimitoare în sublinierea muzicii, cred, de altfel că în e­­poca noastră Spectacolul de Operă solicită mai puţin penelul pictorului şi apelează mai mult la construcţii, la Volume, încercaţi o experien­ţă : priviţi un spectacol în lumina obişnuită , repetaţi-i apoi cu lumini orchestrate subtil, rafinat dozate, şi îl veţi vedea altfel, Intr-un­ grad artistic mult superiori — Credeţi că această modalitate de pre­zentare conferă spectacolului şi un plus de fluenţă ? — Muzica este in continuă mişcare, şi arca­dă şi scena trebuie să fie transform­abilă, să urmeze această fluenţă pe parcursul spectaco­lului. AUGJdSTIN SANDU LUCIA DI LAMMERMOOR azi ora 13.30: MOTANUL ÎNCĂLȚAT miine ora 11. SEARA vienezA miine ora 19.30 — Opera româna, tel. 10.48.20. CONCEP­T SIMFONIC. Dirijor : Mihai Brediceanu azi ora 20 —. Ateneul roman. PRINTESA CIRCULUI azi ora 19.30: SOARELE LONDREI miine ora 10.30: CONTELE DE LUXEMBURG miine ora 19.30 — Teatrul de operetă, tel. 14.80.11. O SCRISOARE PIERDUTA azi ora 20; FANNY miine ora 10.30; SAPTAMINA PATIMILOR mîine ora 15.30; CUI I-E FRICA DE VIRGINIA WOOLF 7 miine ora 20 — Teatrul naţional „I. L. Cara­­giale“, sala Comedia, tel. 14.71.71. .TOCUL DE-A VACANTA azi ora 151 MOARTEA ULTIMULUI GOLAN azi ora 20. PĂRINŢII teribili mîine ora 10.30: SA NU-ŢI FACI PRĂVĂLIE CU SCARA mîine ora 15: DULCEA PASARE A TI­NEREŢII miine ora 29 — Teatrul naţio­nal „I.L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.33. O SCRISOARE PIERDUTA azi ora 15. miine ora 10.30; play Strindberg azi si miine ora 29 — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.69.09. SPECTACOL de poezie si MUZICA azi ora 15 si ora 20. mîine ora 20; VI­CARUL miine ora 10.30 — Teatrul „Lu­cia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16. SI EU AM FOST ÎN ARCADIA azi ora 10.30. BUNA SEARA DOMNULE WILDE mîine ora 10; ADIO CHARLIE miine ora 15.30: omul­­CARE... mîine ora 19.30 — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02. „ „­T SORA CEA MARE mîine ora 16; GAI­ŢELE mîine ora 20 — Teatrul „C.I. Not­­tala Studio. INTERESUL GENERAL azi ora 20*. DISPARIŢIA LUI GALY GAY mîine ora 26 — Teatrul de comedie, tel. 13.64.60. VICLENIILE LUI SCAPIN azi și mîine ...ESCU azi și mîine ora 19.30; MĂ­SURĂ PENTRU MASURA mîine ora 10; comedie cu olteni mîine ora 15 — Teatrul Giulești, tel. 18.04.85 CONSTRUCTORUL SOLNESS — pre­mieră — azi și mîine ora 19.30; BARA­­SEUM ’72 mîine ora 11 — Teatrul evreiesc, tel. 21.30.71. NEÎNŢELEGEREA — premieră — azi şi miine ora 20 — Studioul de teatru al Institutului de artă teatrală şi cine­matografică „I.L. Caragiale“, tel. 15.72.59. LEGENDA­RI DOR azi ora 19.30; GHIO­CEL.. MĂRGĂRITARE mîine ora 19.30 — Ansamblul artistic „Rapsodia română”, tel. 13 13.00. PINOCCHIO mîine ora 10. ELECTRA mîine ora 16 — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56. BIMBIRICA azi şi miine ora 19.30 — Teatrul saliric-muzical „C. Tănase", sala Savoy tel. 15.56.73. SI FEMEILE JOACA FOTBAL azi şi miine ora 19.30 — Teatrul satiric-muzi- Cal „C. Tănase“, sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.10. CÎNTECELE FANTOŞEI azi ora 19.30. FETELE DIDINEI miine ora 10. SICI­LIANA miine ora 19.30 — Teatrul „Ion Vasilescu“, tel. 12.27.45. EI­EFANŢELUL CURIOS mîine ora 11 . Teatrul „Ţăndărică“, sala din calea Victoriei nr. 50 tel. 15.23.77. RAI ŞI NATARAI azi ora 15. mime ora 11 — Teatrul „Ţăndărică“, sala din strada Academiei nr. 28, tel. 18.14.92. PLANETELE RID SUB CUPOLA azi ora 19.30. miine ora 10. 16 și 19.30 — Cir­cul „Globus“, tel. 11.01.20. FELIX 51 OTILIA (ambele serii) — Patria (11 66 25) - 0 30 13 16 30. 20 5 Floreasca (33 29 71) - ÎS 30 10 BEI PUSTIULE - Doina (16.35.38) — II "“ IS «S 16. 18 16 30 30 PROGRAM PENTRU COPII — Doina (16 S3 3") _ 10 EVADARE DIN PLANETA MAIMUȚE­LOR - Luceafărul 05 81 611 _ 9. 11-15. 13 30 18 19 30 30 46, București 0­5 61 54) -9 III« 13 30­­« 30. 18 4« 21 FACEREA LUMII — Lumina (16.23.33) - 9. 12. 15. 18, 20.36; Unirea (17.16.21) — 13.30. 18. 20.15; PRERIA - Festival 0 5 63 84) - 9. 11.15, 13.30 16 16.30 20 45 MARY POPPINS — Scala (11.03.15) — 9.30. 13 18 30. 20 ; Favorit (31 06.15) — 9.30. 12.30 16.30. 19.30 : Capitol (16.29.17) - 9.18. 13.30. 16.15, 19.45. PENTRU CA SE IUBESC - Central 04 12 24) - 9 IMS. 13 30. 16. 18 15. 20.30­ Melodia (12.06 88) - 0 II 15. 13.30 18. 18 30 20 45 MICUL SCALDATOR - Victoria (16 23 791 - 9. IMS. 13 30 18. 18.30. 20 45­ Miorita 0­4 27.14) - 19 12 30. 15. 17.30. 30 PADUREA PIERDUTA - Grîvita 07 08 59) - 9. îl.ÎS. 13.30 18. ISIS 20 30. Aurora (39 04.69) — 9 11.15. 13 30. 15.45, 18. 20 15 INCIDENTUL­­ Feroviar (16.22 731 1­0. ll IS 13.80, 18. 18.80. 20 45. Volga (11 91 26) - 10 12.30. 15, 17.80 20. Gloria (22 44 Olt - 9. 11 15. 13 30. 16. 13 15 20.30. INTRAREA LIBER­A LA OFICIUL STĂRII CIVILE - viitorul 0 1 48.03) - 16. 18 20 TARZAN, OMUL JUNGLEI (9—18 80 tn continuare). PROGRAM DE DOCUMEN­TARE OO 15) - TIrr)ctirt Not 05 61 10) AVENTURI IN ONTARIO — Progresul (23 94 10) _ 15 S0 18. 20 15 PUTEREA Șl ADEVĂRUL — Rahova (23 91 00) - 15 80 19 ADIO. DOMNULE CHIPS — Excelsior (18.10 88) - 9 30 13. 16.15 19.30. Modern (23 71 01) - 9 12 50 18 19 30 FERICIT CEL CARE, CA ULISE.» - To­mis (21 49 46) - 9. 11 15 18 30. 16. 18.15. 20 30- Flamura (23 07 40) — 9 11 15 13 30. 16. 18 15 20 30. DECOLAREA — Ferentari (23.17 50) — 15.30 ti 45. 20. STEAUA SUDULUI — Bucegi (17 05 47) - 15 39. 18 20 30 VIATA DE FAMILIE — Popular (35 15.17) - 15 30 18 20 15. SACCO SI VANZETTI _ Buzesti (15 62 79) - 15 30 18 20 30. TORENTUL DE FIER — Munca (21 50 97) - 70. 18. 20 LOVE STORY — Pacea (31.32.52) — 11. 15.45.. 18 20. TATA CU DE-A SILA - Arta (2L31 86) - 15 30 18. 20.15 ULTIMUL RĂZBOINIC _ Lira (31 7­ 711 - 18 30 19 20 15. GRESEALA FATALA — Laromet (bd. Bucureştii Noi 166) — 15 30 17 30 19.30 LOCOTENENTUL BULLITT - Drumul Sării (31 28.13) - 15.30 17 45. 20­ Giuleşti (17 55 48) - 15 30 18 20 30 DREPTUL DE A TE NAŞTE - Moşi­lor (17 62 931 -­ 15 30 18 90 ÎS FRAŢII MARX AGENŢI SECRETI — 16.30, 18.45: S-AU ÎNTÎLNIT LA MOS­COVA — 21 — Cinemateca (sala U­­nioft) — 13.49.04 • TEATRUL „Ion Vasilescu" anunță că spectacolul cu Fetele Didinei de miine, 9 aprilie ora 10 se suspendă din cauza Îmbolnăvirii unei actriţe. Biletele vindute rămîn valabile pentru o dată ce se va anunța ulterior. Expoziţia de grup a artiştilor plastici din R. S. F. S. R. Galeriile de artă „Orizont" găz­duiesc — începînd de astăzi — „Ex­­poziţia de grup a artiştilor plastici din Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă“, cuprinzînd 34 de lucrări de pictură şi 8 de sculptură. Iată numele artiştilor ale căror opere vor putea fi apreciate de public­i Ermolin Rom, Everkov Efim, Niemi­­tten Folke, Pomortev Boris, Sidorov Valentin,_ Stojarov Vladimir, Torin- Pov Stanislav, Untunen Sille şi Lan­­kinen Lee. • _ Juriul internaţional al Festiva­lului şi Concursului internaţional de la Split (Iugoslavia) a selecţionat, pentru faza finală, dintre melodiile româneşti prezentate, cîntecul lui Edmond Deda intitulat „O splendidă acuarelă“. Piesa , ale cărei versuri scrise de Kari Negrin, sînt inspirate de frumuseţea litoralului nostru va fi interpretată în concurs de Mihaela Mihai.

Next