Informatia Bucureştiului, aprilie 1972 (Anul 19, nr. 5785-5809)
1972-04-08 / nr. 5791
I * » X Pag. & % 4 L ne nimeriserăm, cîţl-Ivn scriitori, cu Sadoveanu ope o mare furtunoasă. Era galbenă ca Ieşi* clocotea și spumega. Maestrul era Intr-o stare de toropeală, cum îmi imagines ta.t triefiule. s* f*e Ur5i' cat» au întfrziat să intre la soroc să ierneze. Dar nu spunea un cuvint — tăcea așa cum știa el să facă in mijlocul naturii şi aveam impresia că nu e sensibil la cele dimprejurul său. La orizont parcă se dezlănțuiseră înfometate haite de lupi ale lumii şi urlau apropiindu-se, dar parcă totuşi ceva le ţinea pe loc. Barca noastră cu motor nu ne mai putea duce la destinaţie, undeva pe ţărm lingă Deltă. Priveliştea era prea măreaţă in grozăvia ei, ca să mă intereseze unde sintem. Văzusem inainte minuni sub călăuzirea maestrului întinderi de apă constelate de nuferi, cuiburi de cormorani, apoi albastrul cerului Întunecat de stolurile lor, pelicani desfăcindu-şi maiestuos aripile, apoi marea care mereu incepe un alt joc de culori şi marmură, alte melodii. Ultima oară, cred, fusesem prin lagunele Razelmului. Dar nu ţineam să înregistrez date geografice. Acum, însă, parcă pătrunseseră în gura iadului — a unui iad de ape. Valurile se intrupau intr-o cavalcadă sălbatică, sărindu-şi spinările uriaşe şi coamele Înspumate. Cum nu sufăr de rău de mare, mă bucuram din plin de această desfăşurare de forţe ale bltrinu- lui nostru Pont Euxin. Eram îngrijoraţi insă cu toţii de sinătatea lui Sadoveanu, deşi nu dădea semne de înrăutăţire — aceeaşi stare letargică. Dar nu puteam aştepta la nesfirşit, zgîlţîiţi pe coaja noastră , de nucă, al cărei motor de mult amuţise. Nişte lipoveni aflaţi pe o limbă de nisip linsă de furia talazului s-au oferit să ne încarce intr-o luntre de-a lor, ori In două, şi să ne ducă la liman , vasul ce ne adăpostea in Deltă. Ce era să facem ? Am primit. Doar nu era să biciuim ca Xerxes, pare-mi-se, va-Surile cu lanţuri înroşite in foc, să se Imblinzească ! Lipovenii erau nişte vlăjgani tineri, numai căpitanul lor era mai în etate. Cu multă grijă am trecut intr-o luntre, primul, pe maestru, ridicindu-1 pe braţe. La tangajul dintre luntre şi barca cu motor, cuiva dintre noi i-a fost turtit un deget ori două şi văzindu-şi siegele a ridicat mina in sus ţipind aşa de tare incit şi pescăruşii l-au speriat in zbor. Maestrul, nimic ! In sfirşit, am văzut ceva nu mai pufin decit inima mării. Lipovenii cu braţele încordate pe visle, la un semn au pornit ca un cintec peste valuri, intr-un ritm căreia parcă şi apele se supuneau, impletindu-şi învolburarea cu mişcările elegante ale pescarilor. Era de data aceasta o desfăşurare a măreţiei forţei umane, in care vibrau încordate vrerea şi curajul. Probabil, pentru aceşti fii ai mării era o nimica toată ceea ce performau! Am ajuns la ţărm şi, din pricina violului puternic, ne-am adăpostit intre dunele de nisip pangă tufişurile de papură şi trestie. Cel mai tinăr dintre lipoveni a fost trimis după votcă, el ştia unde. Apoi oamenii şi-au scos mincarea, salam, slănină, ceapă şi o uriaşă pine, crescută de bune două palme — s-o mănînci cu ochii. Maestrul se înviorase şi privea atent ospăţul modest al lipovenilor. Apoi a cerut să-i dea şi lui o strujea de pine. Voia s-o guste. „I-ai văzut ce frumoşi erau in mişcările lor pe valuri ?" m-a întrebat. „Parcă erau de bronz, turnaţi in acelaşi tipar de acelaşi meşter!" a mai zis. Eu mă gândeam cine-o fi meşterul care i-o fi turnat ca-n bronz pe aceşti pescari. Cine să fie ? mi-am răspuns: Ei înşişi şi marea, întocmai ca şi ţăranul lui Arghezi . „El, singuratic, duce către cer ! Brazda pornită-n ţară, de la vatră. / Cînd ii priveşti împiedicaţi în fier, / Par, el de bronz şi vitele-i de piatră“. Brăzdind ţara ori marea, e acelaşi omenesc din om , munca. Mai tirziu, i-am amintit lui Sadoveanu de incidentul cu degetele însingerate şi ridicate ca o acuză spre cer în vuietul mării. Eram convins că-i scăpase această întîmplare. »Ai da, mi-a spus, şi ce mai tipa, ascuţit ca o pasăre !" Nu-i scăpase nimic. Imita perfect şi ţipătul celui cu degetele zdrucite. Acesta era Sadoveanu : antene întinse in toate părţile şi treze chiar şi cînd lămpile semnalizatoare păreau stinse. Oare e de mirare că această fără n-a avut un mai amplu cintăreţ a tuturor frumuseţilor ei în timp şi spaţiu? Ştiu că e o comparaţie mediocră, dar sufletul lui Sadoveanu a fost o cutie de rezonanţă gigantică, înzestrată cu toate diapozoanele care au făcut să vibreze diretarea României pe lungimile de undă ale universalităţii. Ca un pasionat ascultător de muzică, a muncii constructive a popoarelor, visez cutia de rezonanţă a uriaşului cintec de muncă al României socialismului. Martor ocular MIHAI BINIUC Un cîntec pe ape a Autografe înftremera EDGAR PAPU: „Evoluţia şi formele genului liric" Cartea priveşte poezia lirică de la începuturile ei piată în Veacul nostru, fără a urmări o desfăşurare istorică a genului, ci numai o succesiune a diferitelor tipuri şi categorii în care ea s-a incadrat. Am crezut, prin aceasta, că pot fi util cititorilor noştri care urmăresc sinteza şi imaginea de ansamblu asupra diferitelor fenomene de cultură umanistă. APOLLO BOLOHAN: „Surîs tangent" E un volum de epigrame, un surîs — cum se zice „Cu dinţi* — pe care l-aş voi cît mai tangent faţă de unele vicii sau deprinderi anacronice, faţă de unele dulci iluzii sau dulcegării iluzorii. Faptul că una dintre epigrame a fost distinsă la un mai vechi concurs organizat de ziarul „Informaţia“, mă face să cred că, cine ştie, chiar şi di o floare se va face primăvară ! OCTAV GRIGORESCU Pictor şi grafician, preşedinte al Cenaclului tineretului din cadrul Uniunii artiştilor plastici, OCTAV GRIGORESCU este, mai înainte de toate, un creator care gîndeşte asupra sensurilor profunde ale artei sale. Iată, bunăoară, tabloul „Evocare“. Parcă din adîncuri de veac. In centrul lui luminează intens figura lui Bălcescu. „El vine prin idee spre noi“... precizează artistul şi, intr-adevăr, imaginea transfigurată a marelui luptător pare însăşi întruchiparea spiritului revoluţionar nemuritor, în acelaşi cadru, chipul unei femei. „E Libertatea, sau Victoria, sau Revoluţia“... Trei ipostaze posibile, ale celui mai adine sens al devenirii noastre istorice. Intr-o altă lucrare este concretizat sentimentul plenar al maternităţii, ce implică deopotrivă împăcare şi meditaţie, uşoară nelinişte şi gravă certitudine. Dintr-un tablou intră, parcă, de-a dreptul în viaţă, surlzînd, citeva femei, creind în jurul lor o atmosferă de destindere, de mîndrie fără ostentaţie, de grafie. Graficianul Octav Grigorescu pregăteşte, pentru Editura Univers, ilustraţiile la celebrul roman „Manon Lescaut“. Predomină, sublinia artistul, „o anume tristeţe a culorilor. Tonalitatea erotică a cărţii nu poate estompa intenţiile ci critice la adresa lumii pe care o descrie. Strania frumuseţe a nemuritorului cuplu capătă reflexele tragice pe care condiţia lui de victimă a orinduirii in care trăieşte i le imprimă“. Ca proaspăt preşedinte al Cenaclului tinerilor artişti plastici, Octav Grigorescu ne împărtăşeşte cîteva proiecte : „Vom organiza expoziţii colective la U.A.P., urmate de discuţii deschise, neprotocolare, in care accentul să cadă pe semnificaţiile de conţinut ale lucrărilor expuse, pe capacitatea autorilor de a inova, intr-adevăr, in sfera limbajului, în zona expresivităţii artistice. Nu ne vom limita însă la discuţii. Formarea unui public devotat artei este o chestiune care trebuie să-i preocupe în primul rînd pe artişti. Iată de ce, vom prezenta lucrările noastre la cluburile marilor uzine bucureştene, la case de cultură, nu şcoli şi facultăţi. Cred că înainte de a ne judeca — mai mult sau mai puţin favorabil — publicul e dator să ne cunoască“. I. Br. „CA SĂ CUNOASCĂ PUBLICI“ ‘ - • -. V;.V . ÂÎ' -''fr ^w ; I ARTISTICA S „Se vorbeşte mult despre specificitatea limbajului diferitelor arte. Dacă, aşa cum se spune adesea, trebuie să căutăm în pictură sau in muzică ceea ce este specific acestor arte — atunci cum ar putea fi Înţeleasă o sinteză a artelor ? “ mă întreabă Eugenia Dinescu, profesoară din Bucureşti. Intr-adevăr, limbajul artistic nu numai că are tralsaturi caracteristice, care îl disting de limbajul ştiinţific — cum am încercat să arăt de multe ori aici — dar găsesc un limbajul fiecărei arte elemente care o caracterizează şi o diferenţiază din ansamblul celorlalte, încă din antichitatea elină, în „Poetica“ sa, Aristotel a încercat să arate prin ce elemente se disting intre ele genurie artistice literare şi prin ce diferă acestea de muzică, de exemplu. De atunci, Istoria esteticii abundă de Încercări de clasificare a artelor, in funcţie tocmai de ceea ce s-a crezut a putea fi precizat, ca fiind trăsătura caracteristică a fiecăreia. Clasificarea care a făcut o mai răsunătoare „carieră“, şi care a dat naştere apoi la numeroase eforturi de analiză subtilă, a fost cea a lui Lessing, cel ce a propus distincţia netă între artele care .,se extind“ în spaţiu — pictura, sculptura, arhitectura — şi cele care „se desfăşoară“ în timp — muzica şi poezia. Secolul al XIX-lea a făcut să abunde asemenea analize minuţioase, iar în secolul nostru, nume prestigioase, ca ale lui Etienne Souriau şi Thomas Munro, au acordat o atenţie susţinută acestei preocupări. Dar nu numai teoreticienii au fost prinşi în dezbaterea problemei, ci şi artiştii înşişi. Pentru unii pictori, de exemplu, afirmaţia că tablourile lor au un caracter „literar“ era socotită ca o minimalizare a calităţilor lor, speciile picturale. Alţii admiteau cu satisfacţie că pictura lor are un caracter „muzical”. Nu iniţini sunt şi poeţii care urmăresc, în primul Hftd, tocmai muzicalitatea versurilor lor. Totodată numeroşi au fost acei artişti care visău la o sinteză a artelor şi uitul din cele mai ilustre nume, în această direcție, este cel al lui Richard Wagner. „Drama muzicală“ wagneriană urmarea să De totodată epos, poezie, plastică și artă a sunetelor. Tehnicile contemporane creează astăzi mai mult decit oricând, se pare,, posibilitatea unei sinteze a artelor. Nu mă refer la cinematograf, unde din scenariul literar, din aspectele plastice ale cadrajului ,şi din aria dramatică a actorilor — se «constituie această „a şaptea artă". (Cum 66 spufie, după părerea mea, în mod cu totul arbitrar). E Vorba aici, totuşi, despre o artă aparte, aceea a mişcării camerei care fotografiază (şi nu a „fotografiei mişcării"). Dar mâ gindesc la un nou tip de artă, pe care îl fac posibil progresele electronicii şi necesităţile unei estetizări continue a mediului, în care se desfăşoară viaţa noastră cotidiană, încercări în această privinţă s-au făcut încă înaintea celui de al doilea război mondial. Dar o dezvoltare pe care nu o mai putem neglija o constituie ceea ce a început să fie denumit „artă ambientală“, o artă in care, cum s-a spus, tehnicile epocii noastre „se contaminează“ reciproc şi ajung la sinteze menite să ne creeze un cadru estetic, capabil să satisfacă gusturile corespunzătoare Întregii dezvoltări a societăţii contemporane. Nu mă voi putea opri acum asupra încercărilor interesante, întreprinse de Gregorio Vardanega, George Rickey, Takis Vassilakis sau Yaacov Agam, care au preconizat şi au înfăptuit, uneori în mod izbutit, realizări de „fotomontaje animate“ de „balete mecanice“, de „reliefuri transformabile", de picturi sub formă de „diapozitive, care participă la un fotomontaj însoţit de muzică", combinaţii de „serigrafii“ ş.a.m.d. Dar voi încerca sâ Informez, cit de cît mai detaliat, despre ceea ce se străduieşte să facă, in Franţa, Nicolas Schöffer. Acesta îşi propune, după «um declară, crearea unei sinteze, care „pentru prima dată in Istorie, deschide artei căi ale unei socializări cît mai lărgi şi duce la o autentică democratizare a produsului artistic“. Această sinteză s-ar realiza prin „ansamble electronico-cibernetice unde sonorizarea joacă un rol important“. El proiectează să realizeze, pînă în 1973, la vest de Paris, un imens turn „spaţiu-dinamic sonorizat şi cibernetizat", care să facă posibile, pentru un public foarte larg, „spectacole lumifto-dinamice, unde controlul automat al desfăşurării şi progamării să fie asumat de ansambluri electronico-cibernetice... în care ordinatoarele să poată regla după programe-tip introduse intr-un continuum Specificitate şi sinteză MARCEL BREAZU Miffil Cdftwrbirt de ifire artă spaţio-temporal, dezvoltarea complexului lumino-dinamic in expansiune, asigurindu-i un echilibru dinamic... In raport cu dinamica ambianţei“. Pentru noi, cei obişnuiţi cu delimitarea severă a teritoriilor diferitelor arte şi avînd exigenţe puternice faţă de intimitatea cadrului contemplării artistice — proiectul îndrăzneţ al lui Nicolas Schöffer este greu de înţeles ineu. Dar avem oare dreptul să ne crispăm faţă de perspectivele pe care ni le deschide epoca . VIRGIL CARIANOPOL: „Viorile virstei" După părerea mea, poezia este, mai presus de toate, cintec — fie şi de vioară — idee şi melodie, sentiment şi meditaţie, stare de spirit şi stare de sufet. Şi, mai ales, dragoste faţă de lumea in care trăim, faţă de valorile umaniste pe care ea le afirmă. Cintind pe stranele de argint ale virstei, viorile mele ii aduc patriei un omagiu din inimă. = INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI jjj?¥YYYYYYW¥¥¥Y¥V»»»»¥YVYvv.¥iHHH6»¥»¥¥¥¥YY¥¥YYY)M¥¥¥Y»»¥Y»Y¥»¥¥¥Y»AHHt*»**,******»*jH‘.ţ, A telier MIRCEA CIOBANU. După recentul volum intitulat „Armura lui Thomas“, a terminat eseul „Tăietorul «le lemne“ pe care Încă nu s-a decis cărei edituri să-l încredinţeze, o ediţie rescrisii in întregime a romanului său „Martorii“ va vedea luminra tiparului în edtura „Cartea românească“, DIM. BACHICI. Titlul cărţii „Căldura pămintului“ (Editura Eminescu) suplineşte, prin sugestiile sale, orice referire la conţinutul poemelor IM motiv poetic întru civa complementar este implicat şi în altă culegere de poezii : „întindere solară“, predată editurii Albatros. în prezent, scriitorul lucrează la un volum de poeme originale pentru editura „Cartea românească“ — şi la o parte de traduceri : „Poezii de baricada“, am poeţi africani, asiatici şi sud-americani. ION MARIN IOVESCU. .Pregăteşte — pentru Editura „Cartea românească“ — volumul intitulat „Potcoave de cai morţi“, în care poate fi întîlnit acel umor de factură populară, apreciat la timpul Râu de E. Lovinescu. La aceeaşi editură, se află in curs de apariţie romanul „Academia de sub pămint“, inspirat din anii ultimului război mondial. In faza de finisare se află romanul „oamenii din pădurea Cotoşmanului“. ŞTEFAN berciu, a predat Editurii militare — pentru colecţia „Sfinx" — romanul intitulat „Insula spionilor“, inspirat din activitatea lucrătorilor din securitate. In prezent, face ultimele retuşuri romanului „Preţul tăcerii“, contractat cu Editura Albatros. Dramaturgul Ştefan Berciu speră să i se prezinte, in apropiata stagiune estivală, pe scena Teatrului Mic, piesa denumită „Monstrul”. E uin elogiu adus organelor de miliţie care, într-un caz cu totul ieşit din comun, izbutesc să restabilească liniştea unei colectivităţi. Piesa constituie, în acelaşi timp, un grăitor exemplu de solidaritate a populaţiei cu cei însărcinaţi să apere avutul public, etica noii orînduiri. Ca pe un divertisment care a reuşit să mă amuze. Am apreciat, mai ales, modul cum, în subiectul farsei, au fost incluse melodiile şi cupletele satirice vizirul anacronice atitudini ale unor concetăţeni de-ai noştri. Fără îndoială, o contribuţie hotărîtoare la succesul spectacolului o au interpreţii, în frunte cu Puiu Călinescu, acest inimitabil cpmic mim • CE NU V-A PLĂCUT? Faptul că spectacolul e cu totul lipsit de agrementul coregrafie. Cred că o comedie muzicală, mai ales montată la un teatru de revistă, în care interpreţii cînta şi se mişcă în paşi de dans, impune şi prezenţa baletului. Am impresia că dansul ar fi întregit spectacolul • CUM APRECIAŢI SPECTACOLUL? TEST ÎN EUGEN RADUCANU (electrician). Miercuri (5 aprilie). „Bimbirică“ (Teatrul „C. Tănase"). • CE EVENIMENT ARTISTIC AL STAGIUNII V-A REŢINUT ATENŢIA? „O scrisoare pierdută” montată la teatrul „Bulandra“. Gîndirea regizorală a lui Liviu Ciulei» excelent transmisă «« majoritatea interpreţilor, a avut darul, după părerea mea, să descopere sensuri noi, subtile, ale celebrei comedii canagialeşti, să facă o radiografie necruţătoare societăţii pe care o satirizează marele nostru clasic • CE SPECTACOL V-A DEZAMĂGIT? Ultimul, de revistă, pe care l-am văzut. Mă refer la „Vine, vine Olimpiada“ a Teatrului .Ion Vasilescu“. Motivul ? Cu toată strălucirea decorului şi bogăţia repertoriului muzical, reprezentaţia mi s-a părut monotonă, lipsită de convingătoare argumente umoristice şi coregrafice • ACTORUL DUMNEAVOASTRĂ NR. 1? Amza Pellea, pe care l-am descoperit de curînd ca pe un actor cu multiple şi variate disponibilităţi expresive. De la monumentalul Mihai Viteazul, la interiorizatul Ipu şi pînă la irezistibilele monoloage umoristice cu olteni se conturează o gamă interpretativă diversă, care-1 situează, după mine, printre cei mai buni actori ai noștri. • CRONICARUL PREFERAT? Întîlnind atîtea păreri care se bat cap în cap, despre același spectacol de teatru sau film, am luat hotârîrea să mă bizui — pînă la proba contrarie — pe propria mea opinie... • DUPĂ CE VA GHIDAȚI CÎND VA ALEGEŢI UN SPECTACOL? Ca cei mai mulţi dintre spectatori, după distribuţie. Oricum, în acest fel, risc mai puţin, căci chiar o piesă, mai slabă, bine jucată, îţi poate da satisfacţii. Uneori mă atrage numele regizorului. Dar numai după ce l-am verificat. Astă-seară, de pildă, am venit în primul rînd pentru Puiu Călinescu, dar și din curiozitatea de a vedea cum montează regizorul Biţu Făltîcineanu o comedie muzicală, întrucît două dintre spectacolele sale de revisţă — „Femei, femei" și „Sonatul lumii“ — mi-au plăcut. • Testul de săptămîna viitoare , tot in fotoliul ÎS, joi 13 aprilie, la spectacolul „Fetele Didinei“ al teatrului „Ion Vasilescu“ DACĂ SPECTACOLUL DE OPERĂ NU SE PERIMEAZĂ afumi tare ar fi cheia viabilităţii lui astăzi şi inline? Prn Urmare, exista la ora actuală in lume şi destule boci „pro opera“. Cu accente pronunţate nu din duioase sentimente fără de acest sen învăluit oarecum într-o aură de legendă, el cu argumente serioase in favoarea acestui spectacol au loc ataca in peisajul artistic contemporan. Printre alţii, aşa s-au exprimat autorităţi în materie ca GEORGES PRÉTRE şi KIRIL KONDRASIN, prezenţi în rubrica noastră de stmbăta trecută. Dar nici to (ţi nici alţii nu merg atit de departe incit să considere că supravieţuirea ar putea fi garantată prin osificarea unei formule, căci s-ar miza iluzoriu pe nu ştiu ce virtute magică a inerţiei, tradiţiei. Şi atunci, dacă spectacolul de operă nu ar avea de ce să se simtă condamnat la moarte, curţi ar putea oare trăi autentic astăzi şi în viitor, pentru a fi în dialog activ cu spiritualitatea publicului. De dată aceasta, am reunit alţi interlocutori, specialişti in deplină cunoştinţa se caută, cu care am purtat pe rînd, discuţii cînd au «ublat Bucureştiul cu diferite ocazii : ZVEIN MEHTA, VIRGINIA ZEANI, FERDINAND LEITNER, HERBERT Von KARAJAN. • ZUBIN MEHTA : „Idealul rănim* colaborarea între dirijor şi regizor, cu prioritatea celui dinţii" Ştiu că, pe lingă concertul simfonic, simpatizaţi foarte mult şi spectacolul fie operă. Ce tendiinţe ale operei contemporane considerați că sunt viabile ? — In genere, mi se pare că opera contemporană nu a ajuns încă la o formulă stabilă, își caută anevoie drumul. (De fapt, se scrie infinit mai multă muzică simfonică și de cameră, decit de operă). Compozitorii oarecum ezită, fiindcă problema principală pare a fi aceea a libretelor. Nu mai poţi scrie operă pe librete vechi, evident— Dar «sine le furnizează pe cele noi . -- Există tendinţa accentuată de a se lua o piesă celebră de teatru — de O’Neill, Gogol, Lorca — şi a o transforma în operă. Nu e rău. E chiar normal . Verdi a apelat la Shakespeare compozitorii de azi caută un Shakespeare cu vibraţie modernă. Doar Luigi Nonno apare oarecum ca o excepţie : îşi scrie singur libretele de operă. Cert este că asistăm la mule încercări, care vor modifica pînă la urmă factura cunoscută a spectacolului de operă. De fapt de la Monteverdi pînă azi — cu Verdi, cu Wagner, cu Richard Strauss — opera s-a schimbat mereu. E logica sa sa caute la continuare o reînnoire, nu ? — Tot ca o tendinţă de înnoire s-ar putea aprecia şi intervenţia unor mari regizori de film sau de teatru în spectacolele de operă ? Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Franco Zeffirelli — ca să nu cităm decit pe dţiva — demonstrează nu numai afinităţi, dar şi realizări remarcabile In , domeniul prezentării «hainej mazjcîlţ.«, % — Evident, îndeosebi cina este vorba de creaţii moderne. Un regizor cu o concepţie modernă, grefată pe un real talent, nu se poate desfăşura în voie un „Traviata“, să zicem. Există o structură particulară a Operei■ cu arii recitative riguros alternate — o tradiţie care o obliga să fie destul de rezervat cu inovaţia. Cittd are de-a face cu 0 Operă modernă, nimeni nu-l opreşte să facă ce vrea. Tocmai fiindcă structura nouă a operei, ca şi absenţa oricărei tradiţii, îi permit să inventeze absolut totul. — S-ar mutea, deci, întrezări tendinţa ca, în spectacolul modern de operă, primarul să aparţină regizorului ? — Nu neg deloc contribuţia apreciabilă a regizorului novator la modernizarea spectacolului de operă. Dar *-l acorda toate preroganile... Mi te pare că idealul rănit de colaborare* intre dirijor şi regizor, în care prtbritar este cel dinţii. Căci rareori Intilneşti dirijor Care să nu aibă Şi o viziune scenică a operei , dar Şi mai rar găseşti regizori cunoscători şi ai muzicii. • VIRGINIA ZEANI : „Diva" are de cîştigat în compania altor „dive" — In general rămîn fidelă operelor de bereanto, care oferă oare mai mari satisfacţii unuistojăreţ — N-aţ rămas, însă, insensibilă la creaţia contemporană... — Nu le poţi imnta la ceea ce au scris clasicii. Dar nici să accepţi tot ce creează contemporanul. Eu am ales, prjfttr« altele» „Telefonul“ de Menotti, „Asasinat în catedrală“ de Pizzetti.. . Sunt opere care m-au atras deoarece, fiind de factură modernă, compozitorii au respectat, totuşi, vocea umană. Spre deosebire de alţii căte reduc vocea la Un fel de accesoriu obligat mai mult să facă zgomot decit să cînte. — Ce părere aveţi despre tendinţele de modernizare a spectacolelor ? Dacă nu mă înşel, aţi apărut in „Traviata“ regizată de Visconti... — In Cazul acesta, regizorul a fost bine inspirat. Inovaţiile sale nu au forţat spiritul şi Cadenţa lirică a muzicii. Dar tot Visconti a înregistrat un eşec, cind a montat „Nunta lui Figaro". Pe scenă domnea atita agitaţie, interpreţii se mişcau atit de mult, încit muzica aproape că dispărea. Or, să nu uităm că in spectacolul de operă muzica este cea care primează din efectele scenice ostentative. — Şi care ar fi, după părerea dumneavoastră, dirijorul cel mai inspirat ? — Cel care respectă întru totul Creaţia compozitorului — înscrisă la partitură — respe.Citind totodată şi personalitatea cîntăreţului, Toscanini avea un mare talent. La repetiţii era de o severitate împinsă pînă la extrem, dictând totul. Dar un spectacol era alături de interpret. Dialogul între dirijor şi interpret garantează reuşita spectacolului, indiferent de tendinţele de prioritate ce se manifestă in repetiţii. — Atunci „diva” care domina altădată in exclusivitate spectacolul... — Nu mai este fenomen excepţional. Astăzi există multe „voci de aur” in lume. Pe de altă parte, spectacolul modem este complex, nu un recital al „divei“. Reușita lui depinde de calitatea superioară a Interpretării, în ansamblul ei. „Diva“ are totul de cîștigat în compania altor „dive" reunite într-un spectacol bine construit in toate componentei« Iul. O FERDINAND LEITNER : „Publicul înclina către artele vizuale"... —' Atunci cîftd reprezentația este extrttsi de expresivă — prin joc, mișcare scenică, plastică — publicul se dispensează de urmărirea textului. Acțiunea Si apare perfect explicită îl cuviTU^i* pur |1 »irppiu n«-l mei taieraseaz*. — Tn cazul acesta, rezultă că rolul de prim plan tn spectacolul muzical ar reveni regizorului... — De ce nu ? tn secolul nostru, datorită televiziunii, răsplndirii prodigioase a filmului, publicul înclină Către artele vizuale. El receptează mai mult CU ochii, imaginea avînd elocvență maximă. — Ce ii rămlne atunci de făcut dirijorului? — să colaboreze foarte strîns cu regizorul. Adică să facă ceva ce era de neimaginat la Începutul secorului nostru. — Oare nu se simte defavorizat în această situaţie ? — Depinde. In ceea ce mă priveşte, m-am simţit excelent lucrind în compania lui Wieland Wagner, a lui Günther Rennert... Nici o Clipă n-am avut senzaţia că am pierdut cine Ştie ce prerogative sacrosancte. Dacă un dirijor nu poate renunţa la vanitatea Iui, mi se pare că nu în fossa e cel mai nimerit loc Pentru el. — In condiţiile unui asemenea spectacol de operă, unde credeţi că e locul cintăreţului ? — Ca şi pînă acum, pe Scenă. (Dacă e mai mult decit bun !). Vocea umană rămâne cel mai frumos instrument, dar e obligatoriu s-o utilizezi ca un virtuoz. • KARAJAN : „Am fost nemulţumit de felul în care muzica este exprimată pe scenă. Care sunt motivele care v-au determinat ca, pe lingă conducerea muzicală, să abordaţi şi punerea in scenă ? — De mult am fost nemulţumit de felul în care muzica este exprimată pe scenă. Cred că trebuie să existe 0 perfectă corelaţie între toate elementele vizuale prezente pe scenă, pentru a potenţa la maximum expresia muzicală. — Există Vreun element vizual prioritar ? — Jocurile de lumini au efecte uimitoare în sublinierea muzicii, cred, de altfel că în epoca noastră Spectacolul de Operă solicită mai puţin penelul pictorului şi apelează mai mult la construcţii, la Volume, încercaţi o experienţă : priviţi un spectacol în lumina obişnuită , repetaţi-i apoi cu lumini orchestrate subtil, rafinat dozate, şi îl veţi vedea altfel, Intr-un grad artistic mult superiori — Credeţi că această modalitate de prezentare conferă spectacolului şi un plus de fluenţă ? — Muzica este in continuă mişcare, şi arcadă şi scena trebuie să fie transformabilă, să urmeze această fluenţă pe parcursul spectacolului. AUGJdSTIN SANDU LUCIA DI LAMMERMOOR azi ora 13.30: MOTANUL ÎNCĂLȚAT miine ora 11. SEARA vienezA miine ora 19.30 — Opera româna, tel. 10.48.20. CONCEPT SIMFONIC. Dirijor : Mihai Brediceanu azi ora 20 —. Ateneul roman. PRINTESA CIRCULUI azi ora 19.30: SOARELE LONDREI miine ora 10.30: CONTELE DE LUXEMBURG miine ora 19.30 — Teatrul de operetă, tel. 14.80.11. O SCRISOARE PIERDUTA azi ora 20; FANNY miine ora 10.30; SAPTAMINA PATIMILOR mîine ora 15.30; CUI I-E FRICA DE VIRGINIA WOOLF 7 miine ora 20 — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71. .TOCUL DE-A VACANTA azi ora 151 MOARTEA ULTIMULUI GOLAN azi ora 20. PĂRINŢII teribili mîine ora 10.30: SA NU-ŢI FACI PRĂVĂLIE CU SCARA mîine ora 15: DULCEA PASARE A TINEREŢII miine ora 29 — Teatrul naţional „I.L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.33. O SCRISOARE PIERDUTA azi ora 15. miine ora 10.30; play Strindberg azi si miine ora 29 — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.69.09. SPECTACOL de poezie si MUZICA azi ora 15 si ora 20. mîine ora 20; VICARUL miine ora 10.30 — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16. SI EU AM FOST ÎN ARCADIA azi ora 10.30. BUNA SEARA DOMNULE WILDE mîine ora 10; ADIO CHARLIE miine ora 15.30: omulCARE... mîine ora 19.30 — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02. „ „T SORA CEA MARE mîine ora 16; GAIŢELE mîine ora 20 — Teatrul „C.I. Nottala Studio. INTERESUL GENERAL azi ora 20*. DISPARIŢIA LUI GALY GAY mîine ora 26 — Teatrul de comedie, tel. 13.64.60. VICLENIILE LUI SCAPIN azi și mîine ...ESCU azi și mîine ora 19.30; MĂSURĂ PENTRU MASURA mîine ora 10; comedie cu olteni mîine ora 15 — Teatrul Giulești, tel. 18.04.85 CONSTRUCTORUL SOLNESS — premieră — azi și mîine ora 19.30; BARASEUM ’72 mîine ora 11 — Teatrul evreiesc, tel. 21.30.71. NEÎNŢELEGEREA — premieră — azi şi miine ora 20 — Studioul de teatru al Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I.L. Caragiale“, tel. 15.72.59. LEGENDARI DOR azi ora 19.30; GHIOCEL.. MĂRGĂRITARE mîine ora 19.30 — Ansamblul artistic „Rapsodia română”, tel. 13 13.00. PINOCCHIO mîine ora 10. ELECTRA mîine ora 16 — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56. BIMBIRICA azi şi miine ora 19.30 — Teatrul saliric-muzical „C. Tănase", sala Savoy tel. 15.56.73. SI FEMEILE JOACA FOTBAL azi şi miine ora 19.30 — Teatrul satiric-muzi- Cal „C. Tănase“, sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.10. CÎNTECELE FANTOŞEI azi ora 19.30. FETELE DIDINEI miine ora 10. SICILIANA miine ora 19.30 — Teatrul „Ion Vasilescu“, tel. 12.27.45. EIEFANŢELUL CURIOS mîine ora 11 . Teatrul „Ţăndărică“, sala din calea Victoriei nr. 50 tel. 15.23.77. RAI ŞI NATARAI azi ora 15. mime ora 11 — Teatrul „Ţăndărică“, sala din strada Academiei nr. 28, tel. 18.14.92. PLANETELE RID SUB CUPOLA azi ora 19.30. miine ora 10. 16 și 19.30 — Circul „Globus“, tel. 11.01.20. FELIX 51 OTILIA (ambele serii) — Patria (11 66 25) - 0 30 13 16 30. 20 5 Floreasca (33 29 71) - ÎS 30 10 BEI PUSTIULE - Doina (16.35.38) — II "“ IS «S 16. 18 16 30 30 PROGRAM PENTRU COPII — Doina (16 S3 3") _ 10 EVADARE DIN PLANETA MAIMUȚELOR - Luceafărul 05 81 611 _ 9. 11-15. 13 30 18 19 30 30 46, București 05 61 54) -9 III« 13 30« 30. 18 4« 21 FACEREA LUMII — Lumina (16.23.33) - 9. 12. 15. 18, 20.36; Unirea (17.16.21) — 13.30. 18. 20.15; PRERIA - Festival 0 5 63 84) - 9. 11.15, 13.30 16 16.30 20 45 MARY POPPINS — Scala (11.03.15) — 9.30. 13 18 30. 20 ; Favorit (31 06.15) — 9.30. 12.30 16.30. 19.30 : Capitol (16.29.17) - 9.18. 13.30. 16.15, 19.45. PENTRU CA SE IUBESC - Central 04 12 24) - 9 IMS. 13 30. 16. 18 15. 20.30 Melodia (12.06 88) - 0 II 15. 13.30 18. 18 30 20 45 MICUL SCALDATOR - Victoria (16 23 791 - 9. IMS. 13 30 18. 18.30. 20 45 Miorita 04 27.14) - 19 12 30. 15. 17.30. 30 PADUREA PIERDUTA - Grîvita 07 08 59) - 9. îl.ÎS. 13.30 18. ISIS 20 30. Aurora (39 04.69) — 9 11.15. 13 30. 15.45, 18. 20 15 INCIDENTUL Feroviar (16.22 731 10. ll IS 13.80, 18. 18.80. 20 45. Volga (11 91 26) - 10 12.30. 15, 17.80 20. Gloria (22 44 Olt - 9. 11 15. 13 30. 16. 13 15 20.30. INTRAREA LIBERA LA OFICIUL STĂRII CIVILE - viitorul 0 1 48.03) - 16. 18 20 TARZAN, OMUL JUNGLEI (9—18 80 tn continuare). PROGRAM DE DOCUMENTARE OO 15) - TIrr)ctirt Not 05 61 10) AVENTURI IN ONTARIO — Progresul (23 94 10) _ 15 S0 18. 20 15 PUTEREA Șl ADEVĂRUL — Rahova (23 91 00) - 15 80 19 ADIO. DOMNULE CHIPS — Excelsior (18.10 88) - 9 30 13. 16.15 19.30. Modern (23 71 01) - 9 12 50 18 19 30 FERICIT CEL CARE, CA ULISE.» - Tomis (21 49 46) - 9. 11 15 18 30. 16. 18.15. 20 30- Flamura (23 07 40) — 9 11 15 13 30. 16. 18 15 20 30. DECOLAREA — Ferentari (23.17 50) — 15.30 ti 45. 20. STEAUA SUDULUI — Bucegi (17 05 47) - 15 39. 18 20 30 VIATA DE FAMILIE — Popular (35 15.17) - 15 30 18 20 15. SACCO SI VANZETTI _ Buzesti (15 62 79) - 15 30 18 20 30. TORENTUL DE FIER — Munca (21 50 97) - 70. 18. 20 LOVE STORY — Pacea (31.32.52) — 11. 15.45.. 18 20. TATA CU DE-A SILA - Arta (2L31 86) - 15 30 18. 20.15 ULTIMUL RĂZBOINIC _ Lira (31 7 711 - 18 30 19 20 15. GRESEALA FATALA — Laromet (bd. Bucureştii Noi 166) — 15 30 17 30 19.30 LOCOTENENTUL BULLITT - Drumul Sării (31 28.13) - 15.30 17 45. 20 Giuleşti (17 55 48) - 15 30 18 20 30 DREPTUL DE A TE NAŞTE - Moşilor (17 62 931 - 15 30 18 90 ÎS FRAŢII MARX AGENŢI SECRETI — 16.30, 18.45: S-AU ÎNTÎLNIT LA MOSCOVA — 21 — Cinemateca (sala Unioft) — 13.49.04 • TEATRUL „Ion Vasilescu" anunță că spectacolul cu Fetele Didinei de miine, 9 aprilie ora 10 se suspendă din cauza Îmbolnăvirii unei actriţe. Biletele vindute rămîn valabile pentru o dată ce se va anunța ulterior. Expoziţia de grup a artiştilor plastici din R. S. F. S. R. Galeriile de artă „Orizont" găzduiesc — începînd de astăzi — „Expoziţia de grup a artiştilor plastici din Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă“, cuprinzînd 34 de lucrări de pictură şi 8 de sculptură. Iată numele artiştilor ale căror opere vor putea fi apreciate de publici Ermolin Rom, Everkov Efim, Niemitten Folke, Pomortev Boris, Sidorov Valentin,_ Stojarov Vladimir, Torin- Pov Stanislav, Untunen Sille şi Lankinen Lee. • _ Juriul internaţional al Festivalului şi Concursului internaţional de la Split (Iugoslavia) a selecţionat, pentru faza finală, dintre melodiile româneşti prezentate, cîntecul lui Edmond Deda intitulat „O splendidă acuarelă“. Piesa , ale cărei versuri scrise de Kari Negrin, sînt inspirate de frumuseţea litoralului nostru va fi interpretată în concurs de Mihaela Mihai.