Luceafărul, iulie-decembrie 1971 (Anul 14, nr. 27-52)

1971-07-03 / nr. 27

Identitate organică Pacea, prietenia, munca liberă, mîn­­dria de om şi demnitatea de om alcătuiesc legile sau condiţiile oricărei comunităţi omeneşti, condiţii necesare construirii unei forme de civilizaţie prosperă, în sens mate­rial şi spiritual. Conţinutul acestor noţiuni fundamentale pentru persoana umană este fundamental orînduirii noastre politice, înţelegînd prin aceasta un efort al nostru comun de organizare superioară a con­ştiinţei şi mijloacelor de producţie. Statul nostru este un stat socialist. Po­litica statului nostru reflectă vocaţia şi vir­tuţile unui popor care, cunoscînd îndelung asuprirea socială şi naţională, a ales o dată pentru totdeauna calea cea mai sigură şi mai dreaptă ce face imposibilă de aici îna­inte întoarcerea în trecut la ceea ce era o gravă şi păgubitoare nesocotire a vocaţiei lui istorice şi virtuţilor sale înnăscute. Politica partidului nostru decurge din această identitate profundă şi organică, între această vocaţie paşnică şi construc­tivă de a fi şi principiile ferm proclamate. Sîntem o ţară mică. Forţa noastră, care e şi forţa cea mai durabilă, este ideea jus­tă şi nobilă pentru care se poate şi muri, fără ca ideea însăşi, care sîntem noi înşine laolaltă, să poată muri vreodată. Această idee bazată pe cea mai lucidă concepţie asupra istoriei călăuzeşte paşii neobosiţi ai tovarăşului Nicolae Ceauşescu peste tot în lumea de azi, acolo unde inimile popoarelor se deschid către raţiu­ne, pentru pace şi înţelegere, pentru re­zolvarea marilor probleme ale umanităţii şi civilizaţiei contemporane. Constantin ŢOIU ALEXANDRU ANDRIŢOIU Pajeră Cu stema Romei pajerele încă mai umblă-n cer şi-n munţi. Eu le susţin pe umăr umbra de mirare-adincă, lin vinător prin milenar destin Cu ochi, cu braţe şi cu glezne duble cu aripile,-n dorul meu tresalt prin băile aeriene, suple in dureroasa-mi criză de m­ait. Cind seara estivală cu arome­i. D­in pomi­ se-aud bătăi cu ritmul rar, de parcă toate pajerele Romei se-nalţă-n zbor prin acest ins orar, taci şi visează vremuri glorioase ! Cu braţul arcuri de triumf să-nscrii pe vatra ta cu singe şi cu oase din care morţii să-nflorească vii Dactilici să-ţi danseze-n treceri paşii prin timpul ce roteşte împrejur la ceas de nuntă cind saluţi urmaşii cu pajere de aur şi azur. Cercuri concentrice Aceste garduri care-au putrezit sub flori şi rouruscă sunt o climă pierdută. Dulci fiori de infinit cresc somniferi din moartea lor sublimă. Relicvă sură, casa din bătrini la margine de epocă şi apă,-i sînt apocrif cu trandafiri pe miini sosit din vînt la ultima agapă. Dar ringurile zării curg frumos, la care spaţii pare exultată. De-aici cresc ţări de sus şi ţări de jos un u­ic nimb şi jubiliare . Iară. Şi sat şi ţarini, zone şi provincii culori de hărţi, proporţii de curburi pe unde-au prins pustii ca-n Thule prind­ cu floarea morţii-n miezul caldei guri. Compasul cintecelor trage linii îndepărtate, pină la hotar, pe unde am plantat, drept borne, crinii şi-am scris cu linte de mărgăritar. Şi-aşa, sub cer, se desenează-o Ţară ca undele in mări cînd cade-o stea şi apa-n preajmă seamănă-a brăţară. Mi s-a făcut rotundă inima de-atitea cintece ce mă-mpliniră (o ! parcă-s două mii de ani de-atunci !) şi trupu-mi duc, strngaci cum duci o liră, în zori de zi, după libaţii lungi. Adeziune şi profunda încredere Vizita delegaţiei de partid şi de stat în frunte cu­ tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în ţările socialiste din Asia, datorită rezultatelor ei de însemnătate isto­rică, au umplut de mîndrie şi de bucurie inima în­tregului nostru popor. Mesageri ai nobilului ideal de pace şi de frăţie socialistă, solii patriei noastre au fost întâmpinaţi cu cea mai mare căldură sufle­tească in toate cele patru ţări ale comunităţii so­cialiste din Asia : Republica Populară Chineză, Re­publica Populară Democrată Coreeană, Republica Democrată Vietnam şi Republica Populară Mongolă. Parcurgînd miile de kilometri ai itinerariului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi membri ai de­legaţiei au realizat o strălucită acţiune politică în slujba intereselor naţionale ale României, pe de o parte, şi ale cauzei socialismului şi păcii, pe de alta. Convorbirile cu conducătorii ţărilor vizitate, întîl­­nirile numeroase şi rodnice, avute cu oamenii mun­cii de aici, cuvintările ţinute cu aceste prilejuri sînt tot atîtea dovezi elocvente în sensul inestima­bilei importanţe pe care această iniţiativă o de­gajă. Nu încape nici o îndoială că iniţiativele politice, sociale şi economice de care a fost animată dele­gaţia reprezintă în cel mai înalt grad interesele şi aspiraţiile fiecărui cetăţean al patriei noastre. Căci ce poate fi mai aproape de inima şi gîndurile noas­tre decit statornicirea în sinul comunităţii de state socialiste a unui climat de bună şi frăţească înţele­gere, propice aspiraţiei constructive ale orînduirii noastre socialiste ? Sînt doar numai citeva gînduri care îndreptăţesc marea satisfacţie resimţită de fie­care dintre noi şi care ne îndeamnă a ne exprima în­treaga noastră recunoştinţă faţă de Partidul Comunist Român şi faţă de conducătorul său iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Vasile REBREANU COMAN ŞOVA Se mişcă ramul Nu cint o patrie ameţitoare-n nimburi şi in cai Nu pun decor de jertfe in pustiu Şi nici armuri de-aramă pe gurile de rai Cint patria la ora-n care scriu Prin ierburi mari mai stăruie cuvinte Lăsate de părinţi să le-nvăţăm Cu dreaptă chibzuinţă şi cu minte La neamuri voie bună să le dăm Sintem un glas mai amplu şi-o frunte, numai ur­a Mai-naltă ca oricind in vreme, acum Deşi căruntă-i timpla de griji ca totdeauna E bună pace-n cuget şi neclintire-n drum Se mişcă ramul cind ceva nu-i bine Şi fluiere de os pătrund in somn Vin secete sau vinturi sau apele prea pline Bărbaţii toţi sint lingă-ai ţării Om. Şi n-am visat vreodată străine avuţii Doar pe-ale noastre da, le vrem păstrate Pentru părinţi şi pentru fii Şi pentru-a fiilor de fii cetate Nu cint o patrie ameţitoare-n nimburi şi in cai Nu pun decor de jertfe in pustiu Şi nici armuri de-aramă pe gurile de rai sint patria la ora-n care scriu. GRIGORE HAGIU Cumpăna vie in limba ta cuvintul e cuvint şi are carne şi lunca este luncă poţi dintr-o privire să scuturi florile de tei şi dacă e amară coaja sălciei amarul e veninul de privighetoare scurs prin gheară să fie cintecul mai dulce sub luceafăr ştii in lumea mare insă nu mai eşti decit idee şi ştii şi asta nici nu s-ar putea aitfel doar inima ţi-e ochiul pur şi cristalin de apă vie-n cumpăna zidită in însuşi trupul cel de ziditor Destin în bronz viermii cei buni de mătase adică înseşi mătăsurile de fecioară de steag străbătură. pină la noi tocănind intr-un simplu toiag de ascet nu se mai păstrează toiagul găurit pe dinăuntru in măduva spinării se poate duce mult mai mult şi drumuri se tot fac şi se refac in fluierul picioarelor acum respiră o undă mai vitală decit aerul din oasele de păsări şi totul este mult mai mult decit o datorie ce trebuie plătită cu dreptate a ici sau dincolo şi pretutindeni iată esenţa devenindu-şi învelişul destinul calcă apăsat direct in bronz CONSTANŢA BUZEA Dor de ţară Aşteaptă, Aşteaptă, oricit ar fi ceasul de îndepărtat, începe un drum de temn­e, Eu l-am văzut şi l-am ascultat. Arde şi fumegă şi se destramă Chinul mărimii pămîntului. Toate se văd ca printr-un ochi Măritor şi frumos. Nu putrezi şi nu arde, pasăre, Chinul mărimii pămîntului vine de jos, Chinul mărimii pămîntului, Chinul mărimii pămîntului, Popoare de nori strălucind In clinul cald al soarelui bogat, Pier deviate de umbra Sau de curenţii vreunui castel crenelat. La marginea mării valuri vin înecate, Vin pline de duhul celor care Îşi poartă smeriţi cruce, dor şi noroc In singurătate, In neagra străinătate. ILEANA MALANCIOIU Ţara lui Ieronim Ieronim avea o ţară, ca noi toţi, o ţară sfintă Peste ea un cer cu îngeri şi cu păsări şi cu sfinţi Şi cu sufletul de aur preacurat al maicii sale Calea raiului bătind-o spre regalii ei părinţi Şi el nu-şi văzuse ţara numai din nedreapta fire Şi el nu-şi văzuse maica înainte de pieire Căci venise mut şi orb şi olog şi prea tîrziu Să-i mai vadă părul alb, să-i mai simtă trupul învăţase cum il cheamă şi ce-nseamnă­ vorba mamă Şi ce-nseamnă vorba sub­et şi ce-nseamnă vorba ţară Şi-a-nceput să treacă munţii netrecuţi astfel de nimeni Şi-a-nceput s-audă glasul de sub stinca funerară. Şi aşa precum călca peste oase-n loc de pietre Şi pe sin­e-n loc de talpă, el —­in liniştea — enormă A văzut deodată ţara şi pe maica lui cea sfintă Ascultind un cîntec tainic in grădina fără formă. IOLANDA MALAMEN Glas pentru ţară ce paşnic azur pe uriaşe petale să asculţi lumina cum mingiie nemărginirea ca o pasăre blinda să asculţi muntele cum vorbeşte cu cerul şi harul cuvintelor povestind un pămint un mileniu de lapte GEORGE ALBOIU Imn In noaptea aceasta Poemul Patriei se va ridica deasupra lumii şi pentru o clipă va fi stăpinul ei. Şi iată, cind turmele coboară — Cîmpia Eternă a cerului şi a pămîntului, doar el este cel care urcă singur şi cu cit mai singur cu atit mai nemuritor. O lumină de mare fecioară roieşte in juru-i de parcă toţi morţii acestui pămint s-au aprins, lăudind pe Zamolxe şi lupul şi crinul. Iată poemul se urcă şi soarta-i e a mea dezmierdare cumplită ce-nduplecă toţi aştrii pe cer m­florind. Poemul acesta e viaţa fără de moarte A lebedei cu gitul de armă. Să ne naştem în univers şi doar pe pămint să iar în jur o lumină cu pintecul nemărginit îndumnezeieşte o clipă şi viii şi morţii. In noaptea aceasta Poemul Patriei se ridică deasupra luminii pentru o clipă este stăpinul ei iar stăpinul e imnul lăudind pe Zamolxe şi dorul. murim... UNITATE, PRIETENIE, RESPECT RECIPROC Strălucita expresie a aspiraţiilor noastre de popor şi de fără socialistă Am întovărăşit cu gîndurile şi cu încrederea noastră deplină pe reprezentanţii partidului şi ţării în vizita lor fructuoasă în ţările so­cialiste ale Asiei. Animaţi de o profundă prietenie pentru popoarele care construiesc socialismul şi de credinţa că întărirea legăturii din­tre ele este o chezăşie pentru întreg frontul socialist, am văzut în solia partidului şi guvernului nostru, efortul constant, consecvent al politicii externe a României, efort pus neabătut în­ slujba înaltelor aspiraţii patriotice şi a idealurilor scumpe internaţionaliste. Dăm o înţelegere superioară nobilelor imperative de libertate şi progres ale umanităţii contemporane şi ştim că datoria de onoare a oricărei ţări independente şi suverane, mare sau mică, e să-şi înscrie numele în marea operă de promovare a unor relaţii bazate pe raţiune, pe res­pect şi pace între popoare şi între continentele lumii. Gîndurile şi încrederea întregului nostru popor au fost strălucit slujite şi am recunoscut — în modul cum au decurs întilnirile de lu­cru, rezultatele vizitelor — sinceritatea, abnegaţia, puterea de muncă neobosită, raţiunea şi luciditatea cu care ne-au obişnuit conducă­torii noştri comunişti în tratarea evenimentelor şi a marilor probleme de viaţă — şi în acelaşi timp am înţeles cu mîndrie şi satisfacţie că eforturile ţării noastre socialiste, ale conducătorilor noştri în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu n-au cum să fie înţelese altfel, pentru orice om de bună-credinţă, decit în adevărata şi fireasca lor lumină. Cine preţuieşte contribuţiile substanţiale la rezolvarea probleme­lor complexe ale­ lumii de azi şi ale drepturilor inalienabile ale po­poarelor de a se îngriji de propriile lor destine şi de scopurile înalte comune de înţelegere şi pace, va şti să aprecieze la justa lor va­loare aceste mari eforturi ale ţării noastre şi ale conducătorilor noştri. în scopul unor atari contribuţii, înţelegem că tovarăşul Nicolae Ceauşescu, purtător al unor însuşiri exemplare ale poporului ro­mân, ale experienţei noastre istorice, îşi desfăşoară activitatea sa neobosită­­ şi cu aceleaşi gînduri, cu aceeaşi încredere plină de dra­goste l-am însoţit şi în vizita sa din Finlanda, vizită care, printre mul­tiplele sale scopuri şi perspective, numără şi ideea vitală şi scumpă nouă românilor, aceea a păcii şi securităţii europene. Constantin CHIRIŢA Şi toţi suntem­ farmul viu al Dunării Scriu şi mi-e dor de ţara întreagă, fiecare om de la noi e un prinţ al dorului, şi toţi sîntem ţărmul viu al Dunării, scriu, cu bucuria cu care un copil muşcă dintr-o pîine caldă, scriu şi gîndesc şi simt că neamul românesc, care nu se poate închipui în afara ideii de pace şi de vorbă frumoasă, trăieşte cinstit şi demn şi că inima lui, curată ca dimineţile luminate de piersici, arde numai pentru liniştea pămîntului şi pentru că-mi iubesc prea adînc neamul, cred nestrămutat în omul de bunăcuviinţă Nicolae Ceauşescu, expresie strălucită a idealurilor voinţei noastre. Fănuş NEAGU Sculptură de GEZA VIDA Eternităţi Mai mult decit oricînd se afirmă astăzi dreptul comunităţilor organice a naţiunilor, a popoarelor de a trăi li­bere şi independente sub soare, aşa cum România a afirmat adeseori, prin glasul preşedintelui său, Nicolae Ceauşescu, un mare bărbat de stat, un mare patriot şi ginditor politic rorrţân. Noi nu sîntem nimic, dacă nu sîntem împreună cu ţara noastră, cu naţia, cu poporul nostru. Se pierd în pulberile istoriei atîtea cetăţi minore, atîtea rîn­­duri strălucitoare de războinici, atîtea civilizaţii trufaşe. Dealurile de la mine din Ardeal rămin, rămine limba asta a noastră şi rămîne încrederea în per­manenţa pasiunii noastre socialiste în­tru împlinirea idealurilor. Acesta este punctul meu de echilibru. Cred că apele pot să sece, cărţile să-şi piar­dă din importanţă, ideile mari să îm­­bătrînească. Dar în acelaşi timp cred că poporul român va fi tot mai mîndru şi tot mai puternic, cred că România este eternă, că poporul nostru este ne­muritor. Este cel dinţii şi cel din urmă gînd al meu. Faţă de ţară avem numai datorie, devoţiune fără margini, in perspectiva istoriei Aurel Dragoş MUNTEANU Aerul salubru al unanimităţii Ca român, ca european, ca om liber şi ca intelectual pătimaş de soarta şi libertatea culturii, ţin să exprim public solidaritatea mea cu efortul patriotic consecvent pe care l-a exprimat, în numele poporului nostru­, şi cu ocazia recentei călătorii în ţările socia­liste din Asia, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu. Sentimen­tul acesta, pe care-l mărturiseam pînă acum oral, intimilor şi cunoscuţilor, simt nevoia să-l încredinţez tiparului fiindcă sînt clipe în istorie cînd conştiinţa individu­ală trebuie să respire aerul salubru al una­nimităţii. Alexandru PALEOLOGU

Next