Luceafărul, ianuarie-iunie 1979 (Anul 22, nr. 1-26)

1979-01-06 / nr. 1

ANUL XXM 1 (871) Simbata & ianuarie 1979 8 pagini 1 leu fr Qo^f&JT IBHHDEDHHBRBBHHBHD ■HhBhHOhHBHb ss Prezentul fapte i n nou an şi-a deschis aripile către zbo-­ rul zilelor şi al clipelor, intimpinat ca un an de şi mai rodnice împliniri, ca un an inlăuntrul căruia avem de înăl­ţat noi ctitorii, cu mult mai frumoase si mai ară­toase, potrivit unei dialectici a progresului, mai de mult imaginată, visată, apoi verificată prin fapta braţelor şi a minţilor ţării. In dimineaţa noului an, străzile au fost adesea animate de prezenţa copiilor, frumos îmbrăcaţi, strinşi ciorchine in jurul sorcovelor împodobite cu hirtie înflorită. Se opreau din loc in loc şi înavu­ţeau oamenii cu cuvintele unei urări aduse din adîncurile vremii şi din adincurile sufletului ro­mânesc : „Să trăiţi, să înfloriţi / Ca merii, ca perii / In mijlocul verii... / Fii tare ca piatra / Iute ca săgeata... / Fii tare ca fierul / Iute ca oţelul..." Simplă şi luminoasă urare ! înăuntrul acestor cuvinte se desluşesc distinct sentimentele de so­lidaritate şi voinţă de a trăi cu sănătate şi rod­nicie. Dar şi de a învinge orice dificultăţi. A fi tare ca piatra, ca fierul însemnînd a nu putea fi cu uşurinţă întors dinspre destinul visat de even­tuale încercări ale vremurilor. Şi la cite a fost supus, prin timp, poporul nostru. A fi iute ca săgeata, ca oţelul însemnînd a avea temeritatea de a te angaja în întrecere cu timpul, a-l domina prin faptele, gîndite drept dar către ţară, prin care aceasta să se înavu­ţească şi să se continue în demnitate străluci­toare. Iar ca împlinirile colective să se adune în cununa ţării, fiecăruia dintre fiii ei i se cuvine urarea. Cindva, in vreme, urarea era ca o rază de lumină adusă spre sufletele încercate de nevoi ale strămoşilor noştri, adăugindu-se, ritualic, a­­celor acte die spiritului prin care se întărea cre­dinţa că spre un mîine al drepturilor celor mulţi nu se poate pătrunde decit cu iuţeala săgeţii şi tăria pietrei. Acel rrtîine, imaginat atît de viu in poeziile populare, iată, ţara îl trăieşte într-un prezent al faptei de cîteva decenii bune, adăugîndu-şi cu fiecare an ce trece, printr-un nobil efort colectiv, conştient, ins­emne noi de putere creatoare şi statornică demnitate. Din acest prezent, dedicat lucid şi ireversibil zilei de mîine, cu­ mult mai fru­moase şi mai arătoase, se înalţă viguroase iz­­bînzile oamenilor constructori, ale oamenilor ce nu-şi drămuiesc eforturile, ce-şi scriu numele cu simplitate (fără orgolii mărunte, izvorîte dintr-o tristă şi egoistă supralicitare a sinelui) în coloa­nele noilor ctitorii ale ţării. Ale ţării care a păşit, cu fruntea sus, într-un an nou. Ale ţării ai căror fii, trăitori sub poale de munte sau in nesfîrşirea cîmpiilor, dau contur durabil unor proiecte de cutezătoare deveniri, magistral şi realist elaborate de marele arhitect al prezentului nostru socialist, partidul comunist. Ale ţării care a intimpinat cu demnă bucurie Mesajul de an nou adresat de preşedintele Nicolae Ceauşescu, de marele nostru om politic şi luminatul patriot revoluţionar al evului socia­list, ale ţării care s-a descoperit în realităţile şi ideile acestui mesaj în întreaga sa lumină, ca o matcă a construcţiei, a efortului creator şi încre­derii în ziua viitoare a omenirii, pentru care idealurile păcii şi colaborării, ale înlăturării de pe­ faţa planetei,­ de atîtea ori îndoliate, a oar­bei coase a războiului sunt idealuri esenţiale. „Avem toate temeiurile - afirma preşedintele României în Mesajul de Anul nou adresat între­gului nostru popor — să privim cu optimism, con­vinşi că popoarele, forţele înaintate pot asigura instaurarea în lume a politicii noi, de egalitate şi respect intre naţiuni, de dezvoltare liberă şi independentă a fiecărui stat, de colaborare şi pace mondială. România este ferm hotârită să acţioneze intens, şi in anul ce vine, in strinsă solidaritate cu toate forţele antiimperialiste, cu toate popoarele, pentru triumful aspiraţiilor su­preme de progres şi pace ale întregii omeniri." Un an nou şi-a deschis aripile către zborul zilelor şi al clipelor. Va fi un an de noi împliniri, acest al patru­lea an al cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţi­­fice, al decretării calităţii drept imperativ defi­nitoriu al efortului de muncă şi creaţie , acest an în care va avea loc un mare eveniment in viaţa partidului şi a poporului, cel de-al Xll-lea Congres al P.C.R. 1979 va fi, cu certitudine, un an de noi împliniri. Multe colective de muncă au început să-l împodobească prin fapte de rod­nicie încă din anul ce a trecut, într-o nobilă în­trecere cu timpul, aşa cum tradiţionala urare o cere fiilor ei să fie , ca oţelul. Aripă lui 1979 bate, iată, ritmic peste cerul nos­tru carpatin, fâcînd încă din primele ore ale zilelor sale de azi,­­ore necesare şi demne ale zilelor de mîine şi dintotdeauna ale patriei eterne, pa­tria căreia îi adresăm cuvîntul şi care ne răs­punde la fel, ca-ntr-un ecou a cărui solidaritate vine de demult, şi se îndreaptă către departe : La anul şi la mulţi ani ! Luceafărul OMAGIU UNEI VIEŢI DEMNE, LUMINATĂ DE IDEALUL COMUNIST Mulţi ani de împliniri şi fericire, stimatei tovarăşe Elena Ceauşescu .»! ARGUMENT T. numesc unul din oame- IJL iii in viaţă care l-au văzut pe Eminescu in carne şi oase. Eram copil de nouă ani. L-am rărit pe Calea Victoriei... Tre­cea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. «Uite-l pe Emi­nescu .», a spus cineva cu un gLs pe care-l ţin minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viaţa lui şi că trăia o metempsihoză străină. Nu puteam şti atunci cine era să fie Eminescu, şi ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E curios că nu l-am uitat“ — scria Tudor Arghezi despre irepetabilul poet, in 1943. In 1964, după mai bine de două dece­nii, rgluind îndepărtata amintire, intr-un moment cind numele său, adunat pe carte, venea să se alinieze, prin genia­­­­litatea operei, lingă Luceafăr, Arghezi își va începe evocarea prin aceleași cu­vinte, adăugind miracolului întîlnirii din copilăria sa, comunicat cu un mister ce se-mplineşte dincolo de cuvinte, un ton de­ mîhnire şi revoltă. Şi noi elemente concrete : „Mă numesc unul din oa­menii in viaţă care l-au văzut pe Emi­nescu in carne şi oase. Aveam nouă ani, fără precocităţile literare ale altor copii înzestraţi pentru ceea ce a început să se numească — Doamne, Doamne ! — mu­zicologie. Locuiam pe Calea Victoriei, deasupra unui tinichigiu, şi ieşeam di­mineaţa la plimbare pină la locul ce se chema, pe vremuri, „Cişmeaua roşie“ (în dreptul străzii fostă Fintînii, fostă Lueger, fostă Berthelot, fostă Popoo). Într-una din dimineţi am văzut aglo­meraţie multă, urmărind cu cinismul insului prost un om cu minecile cămăşii dezbrăcate. Am auzit, ofensindu-mă încă de pe atunci, strigătul : «Uite-l pe nebunul de Eminescu». Numele trecătorului, zvăpă­iat in mişcări şi cu privirea rătăcită, mi s-a îngropat in ureche. Mi-a fost cov­ă­­reşte o milă tristă, care mi-a ţinut inima in loc pină cam in clasele de gimnaziu, cind marele meu profesor Gh­iea mi-a spus că omul desfăcut de viaţă era un mare poet..." Pentru cercetătorul adine al stihurilor argheziene, al eternelor lui cuvinte po­trivite, aduse la lumina metaforei, a ex­presiei poetice inconfundabile, dincolo de rezonanţa legitimă a poeziei româ­neşti moderne, cu care nu a fost doar contemporan ci i-a fost ctitor, o consta­tare se va impune de la sine , in ceea ce au în primul rind esenţial, versul şi universul arghezian îşi află rădăcinile în imperiul cuvintelor eminesciene , în­­făţişindu-se însă nu cu sfială epigonică ci cu demnitatea unui mare continuator. Intr-o vreme cind literatura lui Tudor Arghezi îşi află matca fără echivoc în conştiinţa naţiunii sale, numai vreo voce hrănită cu buruiana megalomaniei­ sau ivită din neputinţa receptării verbu­lui său, de o violentă pregnanţă, ar mai putea să cigmeze — fie şi sa­vant, fie şi cu pudoarea falsă a făpta­şului de sacrilegii spirituale — împotri­viri la adevărul că lirica autorului Cuvintelor potrivite nu­ poate fi asumată decit ca un tot, fără discriminări estetice inutile, fiindcă ge­niul marelui făurar nu ar lăsa loc pen­tru aceasta decit unor fiinţe neinstare de a trăi certitudinea altitudinilor ori unor fiinţe poate în van îngrijorate de sterilitatea unei secetoase calofilii pro­prii. Cel ce scria despre marele său înaintaş întru genialitate. ..Eminescu nu a scris o carte, el a suferit-o, ruptă din el“, n-ar tresări însă, ca în faţa unei de neimaginat împrejurări, dacă totuşi aşa ceva s-ar întîmpla ! Doar el observa încă în 1914 : „Omagiile contemporanilor nu se mişcă afară din cale, astăzi cinci a­nu Nicolae Dragoş Continuare în pag. a 3-a Invităm pe toţi cei care l-au cu­noscut pe marele poet Tudor Ar­ghezi să încredinţeze revistei „Lu­ceafărul“ amintirile, în evocări pe care le imaginăm, de pe acum, me­morabile. Tuturor celor ce vor răspunde ini­ţiativei noastre, ne adresăm rugă­mintea de a specifica pe cores­pon­­denţele ce ni le vor trimite: „Pen­tru rubrica L-am cunoscut pe Tudor Arghezi“. Totodată, avind in vedere faptul că 1980 va fi marcat şi de împlinirea a o sută de ani de la naşterea lui Mihail Sadoveanu, revista „Luceafă­rul“ işi propune ca, incepind din a doua jumătate a anului, să publice, intr-o rubrică similară, amintiri des­pre marele prozator, pe care, de ase­menea, le aşteptăm la redacţie, cu specificaţia : „Pentru rubrica L-am cunoscut, pe Mihail Sadoveanu“. L-am cunoscut pe TU­­ _IDORAIEGUIEZI1_. Cu vii mulțumiri Cu iubire profundă g­ ­iu înfrăţit de ianuarie, scrie pe faţa pămintului, cîntă în brazda pâmintului, Mulţi ani de înflorire, viaţă luminindă primei femei a ţării, Elena Ceauşescu, Viaţă fericită, lungă, urăm frumuseţii destinului ei, deosebitei frunţi politice, omului slujitor al ştiinţei, Cu mindrie şi dragoste de patrie preţuit, Cu deosebit respect de întreaga lume recunoscut. Cîmpia română a născut înalta femeie, urzindu-l la ninsorile timpului, sâ-i fie gindul proaspăt ca firul izvoarelor, tăria rădăcinilor şi a oţelului să aibă, sâ-i crească lumina flacără întilnind razele soarelui, ca strălucirea pietrei preţioase din minereu. Sublimei cauze a omului liber şi demn şi-a dedicat adolescenţa, în lumina ochilor i se dezvăluia din semn zarea de înflorire a României, când tinera femeie cunoştea preţul dur al tăcerii, drumul aspru al luptei şi fulgerările stelare ale setei de ştiinţă. Prezentă întotdeauna în ceasurile grave ale ţârii. Prezentă la clipa surisului. La deschiderea-floare a vieţii. Prezentă in frumuseţea copiilor ei luminoşi. Cu iubire profundă faţă de casă, de om, de victorie a păcii­ a socialismului şi comu­nismului. Tovarăşa Elena Ceauşescu exprimă marele destin al femeii. Este o mindrie a patriei. Ani glorioşi să ne trăiască, luminoasa frunte a femeilor din România, tovarăşa Elena Ceauşescu, care-şi aniversează, acum, vîrsta matură a triumfului personalităţii, a puterii de muncă sigură de fructele ei, a marilor înţelegeri umane. Violeta Zamfirescu - --- --------- 111 Din inima poporului Sunteţi la anii care luminează, Asemeni razelor de soare, Ce încălzesc ca aurul luminii Iubirea Ţării binefăcătoare. Mulţi ani de bucurii şi fericire, Vi-i dreptul sfînt prin lupte cîştigat, Pentru a noastră dragoste de Ţară Şi de Acel, de lume, lăudat. Veniţi la Astăzi din pămîntul nostru, Din inima poporului ne-nvins, Din focul sacru­ al neamului acesta . Ce totdeauna a rămas nestins. Mărire vouă c-aţi avut curajul Să înfruntaţi şi viscol şi furtuni, Alături de bărbatul drept al Ţării, Aceeaşi viţă tare de străbuni. Vă fie drumul plin de împlinire, De toate cîte-n lume strălucesc, De tot ce e, a fost şi-o să mai fie întotdeauna drept şi românesc! Virgil Carianopol ; Proletari din toate ţările, uniţi-vâ ! Săptâm­înal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă Romania Meritaţii prestigii C­ u ocazia aniversării zilei de naştere a tovarăşei academician doctor ingi­ner Elena Ceauşescu, cercetătorii şti­inţifici, alături de întregul popor, îi adresează un cald omagiu şi urări de rodnică şi îndelungată activitate creatoare. Personalitate remarcabilă, ca om politic şi om de ştiinţă, tovarăşa Elena Ceauşescu este militantă a Partidului Comunist Român din perioada ilegalităţii şi membră a P.C.R. din 1937. Ea a îndeplinit sarcini de răspundere in cadrul Partidului Comunist Român, Uniunii Tineretului Comunist şi sindicatelor, luptind pentru ţelurile înalte ale partidului. Alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului şi preşedintele Republi­cii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu a reprezentat ţara noastră în repe­tate rînduri peste hotare ducînd mesajele umaniste de pace şi înţelegere internaţională, pe baza principiilor promovate de P.C.R. Ea îmbină armonios activitatea ştiinţifică cu cea politică, de partid şi stat. Ca director general al Institutului Central de Chimie, acad dr. ing. Elena Ceauşescu desfăşoară cercetări ştiinţifice ce i-au adus recunoaşteri multiple în ţară şi peste hotare. Industria chimică, una din cele mai dinamice ramuri ale economiei naţionale a României, este directa beneficiară a cercetărilor efec­­tuate de Institutul de Cercetări Chimice. Rezultate deosebite au fost înregistrate de cercetările privind obţinerea şi analiza elas­­tomerilor şi compuşilor macromoleculari, precum şi a cineticii polimerizării. Studiile sale, larg aplicate în industria chimică româ­nească, privind polimeriza­rea izoprenului, purificarea monomerilor şi solvenţilor utili­zaţi în industria maselor plastice de polime­­rizare şi policondensare, elaborarea unor metode de analiză, sinteza unor plastifianţi etc., au fost publicate şi reunite în două volume, apărute în mai multe limbi. In calitate de membră a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Biroului Executiv al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehno­logie, tovarăşa Elena Ceauşescu conduce şi coordonează întreaga cercetare ştiinţifică din România şi aduce un substanţial aport la organizarea învăţămîntului de toate gradele. Pentru meritele sale de cercetător şi coor­donator al cercetării ştiinţifice, tovarăşa Elena Ceauşescu a fost aleasă membră a Academiei Republicii Socialiste România. . Numeroase academii, universităţi şi socie­tăţi ştiinţifice de înalt prestigiu din lumea întreagă i-au acordat titluri şi diplome. La această aniversare, oamenii de ştiinţă şi artă din ţara noastră îi urează tovarăşei academician dr. ing. Elena Ceauşescu multă sănătate şi fericire pentru continuarea acti­vităţii neobosite pe care o desfăşoară pentru progresul chimiei, industriei şi ştiinţei româ­neşti, pentru creşterea nivelului de trai mate­rial şi spiritual al întregii ţări, pentru trium­ful în lume al idealurilor de pace şi bună înţelegere internaţională. Prof. dr. doc. ing. Alexandru T. Balaban membru corespondent al Academiei R.S.R. 1 IN PAGINA A 8-A : • Recunoaştere şi preţuire — Titluri ştiinţifice şi academice străine acordate tovarăşei Elena Ceauşescu. • Poeme omagiale semnate de • Valeriu Bucuroiu • Ion Segărceanu • Traian Reu. • Biografia exemplară a unui destin revolu­ţionar - O evocare de Letiţia Vladislav.

Next