Luceafărul, iulie-decembrie 1983 (Anul 26, nr. 26-52)

1983-07-02 / nr. 26

75 de ani de la crearea Societăţii Scriitorilor Români ■ Miercuri, la Ateneul Român a avut loc o adunare omagială consacrată împlinirii a 75 de ani de la crearea Societăţii Scriitorilor Români. La adunare au participat scriitori, reprezentanţi ai unor instituţii centrale, organizaţii de masă şi obşteşti, ai uniunilor şi asociaţiilor de creaţie, activişti de partid şi de stat, reprezentanţi ai oamenilor muncii, ai tinerei generaţii. Tovarăşul Petru Enache, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Stat, a dat citire Mesajului adresat Uniunii Scriitorilor de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. Mesajul a fost primit cu vii şi îndelungi aplauze de către participanţi, cu sentimente de profundă satisfacţie şi gratitudine pentru atenţia pe care partidul, secretarul său general o acordă dezvoltării neîntrerupte a literaturii şi artei, a culturii româneşti, pentru climatul prielnic şi posibilităţile pe care societatea noastră socialistă le oferă scriitorilor, tuturor creatorilor, de a realiza opere pe măsura epocii măreţe pe care o trăim, de a-şi spori contribuţia la creşterea gradului de civilizaţie alîntregului nostru popor. In continuare, a luat cuvintul preşedintele Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu (textul integral in pag. a 2-a). Semnificaţia evenimentului aniversar, aportul Societăţii Scriitorilor Români la dezvoltarea culturii româneşti au fost evocate in cuvintările de salut rostite de Suzana Gădea, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Ion Ursu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., primvicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Ion Teoreanu, ministrul educaţiei şi învăţămîntului, Cornel Nedelcu, muncitor la întreprinderea „Timpuri Noi", Szilagy Dezideriu, redactor şef al ziarului „Előre", Pantelimon Găvănescu, prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, Eduard Eisenburger, redactor şef al ziarului „Karpatenrundschau“, general colonel Vasile Milea, prim-adjunct al ministrului apărării naţionale, Ilie Rădulescu, vicepreşedinte al Consiliului Ziariştilor, director general al Radioteleviziunii Române (textele integrale in pagina a 4-a). In încheierea Adunării omagiale, participanţii la adunare au adoptat textul scrisorii adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. Cei prezenţi au aplaudat şi ovaţionat puternic, scandînd îndelung „Ceauşescu-P.C.R.“, „Ceauşescu şi poporul“. S-a dat, astfel, glas stimei şi dragostei pe care scriitorii români, toţi oamenii de cultură şi artă le nutresc faţă de secretarul general al partidului pentru tot ceea ce a făcut şi face pentru înflorirea culturii române, pentru progresul şi prosperitatea patriei noastre socialiste. ] Mesajul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Urmare din pag. I creatorii de artă, le oferă tuturor generoase surse de inspiraţie. Etapa de muncă eroică, de construcţie avîntată în care se află angajată întreaga naţiune, nobilele deziderate ale formăriiomului nou, înaintat, al societăţii noastre, trebuie să-şi găsească reflectare în creaţii cultural-artistice pe măsură, în opere valoroase, profund angajate în lupta poporului pentru edificarea noii orînduiri care să oglindească eroismul şi elanul creator al oamenilor muncii, să însufleţească masele populare în uriaşa operă istorică pe care partidul şi poporul nostru o înfăptuiesc astăzi pe pămîntul patriei. Partidul, poporul aşteaptă de la creatori noi opere de artă care, — situindu-se ferm pe poziţiile socialismului ştiinţific, ale materialismului dialectic şi istoric, bazîndu-se pe înţelegerea profundă a fenomenelor din natură şi societate, a legităţilor obiective ale dezvoltării sociale — să contribuie activ la slujirea neabătută a tot ceea ce este nou şi înaintat în practica şi gîndirea socială, la progresul multilateral al societăţii, la afirmarea plenară a energiilor creatoare ale oamenilor muncii în munca şi lupta pentru dezvoltarea României pe calea socialismului şi comunismului. Numai inspirîndu-vă nemijlocit din realităţile ţării, din izvorul veşnic viu al vieţii şi muncii poporului veţi putea îmbogăţi patrimoniul artei şi culturii naţionale cu opere artistice originale, valoroase ! Faceţi totul pentru ca literatura acestor ani de puternic avînt creator, de măreţe împliniri socialiste să constituie o contribuţie de seamă la făurirea marii epopei spirituale a muncii şi vieţii poporului român, a istoriei sale, conferind doi dimensiuni şi perspective muncii şi creaţiei libere din patria noastră ! Aşa cum am afirmat şi cu alte prilejuri, cultivarea patriotismului, a dragostei fierbinţi faţă de ţară şi popor constituie una din misiunile cele mai nobile ale literaturii şi artei. Patria, cu trecutul ei eroic, cu prezentul şi cu viitorul său luminos, este o permanentă temă de inspiraţie pentru scriitori, pentru creatorii de artă. Acţionînd pentru o literatură şi artă pătrunse de un înalt spirit patriotic şi revoluţionar, de nobilele idealuri ale umanismului socialist, care să cultive în conştiinţa oamenilor, a tineretului, sentimentele nobile ale dragostei faţă de ţară, de partid şi popor — scriitorii, creatorii de artă se vor dovedi la înălţimea marilor cerinţe ale ridicării patriei pe noi culmi de civilizaţie şi progres, aspiraţiilor şi pasiunii revoluţionare, cu care întreaga naţiune acţionează, sub conducerea gloriosului nostru partid comunist, pentru înaintarea României pe calea socialismului, a înfăptuirii visului de aur al omenirii — comunismul ! Scriitorii, toţi oamenii de artă şi cultură să-şi facă un titlu de cinste din a participa activ şi a-şi aduce întreaga lor contribuţie , la desfăşurarea marii mişcări cultural-educative de masă, Festivalul naţional „Cîntarea României“, astfel incit acesta să-şi sporească şi mai mult forţa educativă, să se afirme tot mai puternic ca un cadru larg de manifestare a muncii şi creaţiei socialiste, ca o amplă manifestare a geniului creator şi a inepuizabilului izvor de talente de care dispune poporulnostru, în cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“, să asigurăm continuarea şi dezvoltarea pe o treaptă superioară a frumoaselor tradiţii ale poporului român, care, de-a lungul secolelor, a fost făuritorul minunatelor doine şi balade, al culturii şi artei populare, unice prin frumuseţea, patriotismul şi umanismul lor ! Pentru un creator de artă nu poate fi ideal mai inurt decit slujirea poporului, păstrarea şi dezvoltarea, prin artă, a specificului naţional al culturii noastre, perpetuat prin dăruirea a numeroase generaţii de creatori, care s-au identificat plenar cu istoria şi viaţa poporului, cu spiritul său. Înfăţişînd convingător tot ceea ce este nou, avansat în viaţa societăţii, în gîndirea şi simţirea milioanelor de oameni ai muncii de la oraşe şi sate — care scriu cu faptele lor istoria nouă a patriei —, creaţia artistică, literatura şi arta trebuie să se afirme, totodată, ca forme active de luptă împotriva unor fenomene negative din viaţa societăţii, contribuind la combaterea concepţiilor învechite, perimate, a atitudinilor şi mentalităţilor retrograde, incompatibile cu idealurile şi cerinţele superioare ale societăţii pe care o făurim, în stimularea şi orientarea creaţiei literarartistice, în făurirea unor opere cu un conţinut bogat, cu un mesaj umanist, militant, un rol deosebit revine criticii literare. Intemeindu-se pe principii ferme, pe concepţia filozofică a materialismului dialectic şi istoric, critica literară va trebui să-şi aducă o contribuţie sporită la promovarea unei literaturi revoluţionare, profund angajate, să sprijine cu discernămînt afirmarea talentelor autentice, să popularizeze acele opere care, prin valoarea şi conţinutul lor, se înscriu nemijlocit în amplulproces de formare şi educare socialistă ce se desfăşoară în ţara noastră. Stimaţi tovarăşi, în unirea, organizarea şi orientarea eforturilor scriitoriceşti în direcţia făuririi unei literaturi demne de epoca pe care o trăim, Uniunii Scriitorilor, asociaţiilor sale le revin sarcini şi răspunderi de cea mai mare însemnătate. Unirea forţelor tuturor scriitorilor din patria noastră şi afirmarea unui puternic front literar unit, care să-şi consacre talentul, energiile, forţa creatoare făuririi unei literaturi demne de minunatul nostru popor, crearea în cadrul organizaţiei scriitoriceşti a unor relaţii principiale, sănătoase,culti...", varea în rindurile tuturor scriitorilor, indi- ■ diferent de limba în care-şi scriut operele, asunui spirit constructiv, de conlucrare, de stimă şi respect reciproc, de înaltă răspundere faţă de interesele majore ale Societăţii, stimularea unei puternice întreceri şi emulaţii pentru a da patriei opere cit mai valoroase, pentru a îmbogăţi cu noi creaţii patrimoniul cultural naţional — acestea trebuie să fie ţelulmajor pe care să-l slujească permanent Uniunea Scriitorilor, organismele sale de conducere, asociaţiile sale ! Uniunea Scriitorilor, organismele sale trebuie să-şi îndeplinească în condiţii mult mai bune rolul şi atribuţiile pe care le au de a organiza dezbaterea largă, democratică a lucrărilor literare, de a analiza şi aprecia cu principialitate creaţiile scriitoriceşti şi a asigura promovarea lucrărilor cu adevărat valoroase, care servesc mersului nostru înainte, de a combate, în acelaşi timp, orientările greşite, lucrările minore, lipsite de mesaj şi de valoare artistică. Uniunea Scriitorilor trebuie să constituie un cadru larg de schimb de experienţă şi de opinii, de dezbateri principiale, constructive, a tuturor problemelor legate de desfăşurarea şi orientarea activităţii scriitoriceşti. Un rol deosebit de important, pe care Uniunea Scriitorilor trebuie să-l îndeplinească mult mai bine decit pina acum, este asigurarea contactului permanent al scriitorilor cu viaţa, cu realităţile ţării, cu munca şi preocupările poporului, participarea efectivă, a creatorilor de artă, într-o formă sau alta, la activitatea de construcţie socialistă, la munca practică, concretă, de realizare a planurilor de dezvoltare economică şi socială a ţării. Ca organizaţie componentă a Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, Uniunea Scriitorilor trebuie să fie prezentă şi să antreneze activ pe scriitori la viaţa politică şiobştească a ţării, la elaborarea, dezbaterea şi înfăptuirea întregii politici interne şi externe a partidului şi statului nostru. Uniunea Scriitorilor trebuie să se preocupe şi să acţioneze susţinut pentru o înaltă ţinută etică şi conduită morală a scriitorului, ca exponent al intelectualităţii noastre noi, ca promotor şi factor de cultură şi educaţie socialistă. Prin întreaga lor activitate şi atitudine, scriitorii vor trebui să se situeze la înălţimea principiilor pe care le promovează în operele lor, să demonstreze, prin comportarea lor în viaţă şi societate, că sunt cetăţeni de frunte ai României socialiste, care îşi înţeleg şi sunt conştienţi de misiunea de onoare şi mare răspundere ce le revine ca făuritori de artă socialistă, ca lucrători pe tărîmul culturii şi educaţiei poporului, în spiritul politicii de colaborare şi pace a partidului şi statului nostru, Uniunea Scriitorilor va trebui să se preocupe, în continuare, de dezvoltarea “contactelor dintre literatura noastră şi literatura altor popoare, să acţioneze pentru întărirea prieteniei şi colaborării scriitorilor din România cu scriitori şi creatori din alte ţări. Acum, cînd omenirea este confruntată cu probleme grave şi complexe, cînd pericolele la adresa păcii şi independenţei popoarelor sînt mai mari ca oricând, alături de întregul popor, scriitorii din patria noastră trebuie să militeze permanent în primele rînduri ale luptătorilor pentru dezarmare, securitate şi pace, pentru apărarea dreptului suprem al oamenilor, al popoarelor la viaţă, la independenţă, la existenţă liberă şi demnă. România, poporul român, se bucură, în lume, de un înalt prestigiu pentru permanentul mesaj de pace şi colaborare, pentru iniţiativele de larg ecou, inspirate de voinţa de a sluji cauza progresului şi civilizaţiei, de a face totul pentru apărarea şi dezvoltarea măreţelor cuceriri , ale gîndirii şi ştiinţei umane, de a feri omenirea de pericolul unor războaie nimicitoare, de a-i asigura un viitor de creaţie paşnică. Este o îndatorire de onoare pentru toţi slujitorii scrisului de a milita neobosit spre a face larg cunoscute în lume mesajul umanist, de prietenie, înţelegere şi colaborare al poporului român, dorinţa sa de destindere, de colaborare internaţională şi pace. Stimaţi tovarăşi, Avînd convingerea că sărbătorirea împlinirii a trei sferturi de veac de la întemeierea ,,SoCietăţii Scriitorilor* ■ ^ohstîffitf" Un imbold de a acţiona şi mai hotărât *MN viitor pentru ridicarea pe un plan superior a întregii activităţi scriitoriceşti din patria noastră, urez Uniunii Scriitorilor, tuturor creatorilor de artă din România mult succes în înfăptuirea importantelor sarcini ce le revin în dezvoltarea culturii socialiste, în educarea şi formarea omului nou, în activitatea generală pentru transpunerea în viaţă a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. Urez tuturor scriitorilor ţării noi şi tot mai mari succese în activitatea viitoare, multă sănătate şi fericire ! NICOLAE CEAUŞESCU Scrisoarea adresată tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Urmare din pag. I şi activitatea lor publică au contribuit la pătrunderea în conştiinţa cititorilor a idealurilor unităţii şi independenţei naţionale, ale progresului social, reprezentanţi de frunte ai scriitorimii activind subînrîurirea rodnică a ideilor socialismului, a politicii Partidului Comunist Român. Legăturile cu Partidul Comunist Român, avangarda conştientă şi organizată a revoluţiei sociale din România, legături de suflet şi ideal, s-au întărit şi mai mult după eliberarea ţării, odată cu" începerea narii opere de construire a socialismului în România, cînd scriitorii au devenit făuritori şi cronicari înflăcăraţi ai evenimentelor. Însufleţiţi de neobositul romantism al revoluţiei, fiind prezenţi pe toate fronturile de luptă ale socialismului, trăind laolaltă cu poporul înfăptuirile, bucuriile, împlinirile, greutăţile, reînnoirile, viaţa cea de toate zilele în toate adevărurile ei. Etapa inaugurată de Congresul al IX-lea al partidului, de cînd dumneavoastră, mult stimate şi iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, vă aflaţi în fruntea partidului şi statului, marchează intrarea României pe un nou făgaş istoric, care a determinat dezvoltarea accelerată a tuturor domeniilor activităţii sociale, înnoind în mod strălucit dimensiunile operei de construcţie socialistă. . Cărţile noastre poartă azi mai viu şi mai puternic amprenta timpului eroic pe care-l trăim, a entuziasmului şi căutărilor creatoare, a afirmării conştiinţei revoluţionare şi patriotice, a demnităţii şi adevărului, a contopiriiardente şi in profunzime cu interesele majore ale naţiunii, cu năzuinţele ei cele mai fierbinţi, însemnele fundamentale ale epocii contemporane, pe drept cuvînt numită epoca Ceauşescu, impulsionează dezvoltarea neîntreruptă a literaturii naţionale. Chintesenţa calităţilor şi aspiraţiilor spre care năzuim o constituie însăşi activitatea neobosită şi multilaterală pe care o desfăşuraţi spre binele şi fericirea întregului popor, originalitatea gîrndirii dumneavoastră în dezvoltarea teoriei şi practicii revoluţionare, aportul determinant la promovarea şi afirmarea pe plan internaţional a ideilor păcii şi colaborării între popoare, în aceste aproape două decenii am învăţat de la dumneavoastră, din exemplul, sfaturile şi Îndemnurile pe care ni le daţi direct, devotamentul faţă de popor, slujirea lui neţărmurită, fidelitatea faţă de idealurile sale, încrederea în capacitatea şi energia sa, în puterile sale. Prin vasta dumneavoastră operă aţi ridicat un adevărat imn de slavă şi înnobilare poporului nostru, descoperindu-i noi tării şi virtuţi, noi căi de împlinire, dezvoltîndu-i curajul, setea de adevăr şi de creaţie, spiritul de justiţie şi mai ales necesitatea afirmării demnităţii în toate împrejurările. Am învăţat de la dumneavoastră că în centrul preocupărilor noastre trebuie să se afle permanent înnoirea omului, un om al eticii şi echităţii socialiste, un revoluţionar umanist care să corespundă intru totul societăţii pe care o construim, un om căruia societatea, cu toate bunurile şi valorile ei, îi aparţine, în măsura în care el, cu toate bunurile şi valorile lui, aparţine societăţii. Ne-aţi indicat locul şi rolul pe care îl ocupă scriitorii în societatea noastră, dar şi modul cum trebuie să acţioneze pentru a sluji prin operele lor cauza partidului, poporului şi a ţării. Preţioasele dumneavoastră orientări şi indicaţii definesc imaginea cea mai completă şi mai necesară a scriitorului contemporan, a scriitorului epocii socialiste. Răspunzînd generoaselor dumneavoastră îndemnuri, reînnoite şi în mesajul cu care ne-aţi onorat astăzi, ne angajăm să luptăm neobosit. un spirit comunist, pentru elogierea muncii, pentru despărţirea adevărurilor de neadevăruri, pentru proclamarea frumuseţii şi negarea urîtului, pentru împrospătarea şi dinamizarea vieţii şi societăţii noastre, numai astfel făcindu-ne datoria de militanţi devotaţi ai partidului. Ne angajăm să trăim din plin in plinul vieţii, parti-cipînd cit mai activ la viaţa social-politică a ţării şi găsind mereu în ea temeiurile făuririi unor opere de o înaltă valoare patriotică, umanistă. Ne angajăm să găsim puteri şi învăţăminte in istorie şi să participăm activ la fluxul de idei care vizează progresul planetei. Aşa cum ne-aţi învăţat şi ne cereţi permanent, vom lupta pentru deplină demnitate, în viaţă şi în carte, pentru deplină responsabilitate, faţă de viaţă şi faţă de carte, asigurînd, în acest scop, un climat principial, sănătos al vieţii literare, o aleasă ţinută etică a scriitorilor, militînd cu hotărîre pentru un puternic front literar unit. Ca mesageri ai idealurilor şi aspiraţiilor poporului nostru, scriitorii din România vor milita şi în viitor pentru triumful politicii de independenţă, de securitate şi pace în Europa şi în întreaga lume, pentru o lume mai bună şi mai dreaptă pe planeta noastră. In acest moment de înaltă sărbătoare pentru obştea noastră şi pentru întreaga spiritualitate românească, in acest moment cind ne emoţionăm şi ne mîndrim, gîndindu-ne la cei 75 de ani pe care cu demnitate şi hărnicie, cu pasiune şi răspundere, i-a străbătut obştea noastră, înzestrînd poporul şi tezaurul său spiritual cu creaţii nepieritoare, monumente ale sufletului românesc şi ale omului, gîndurile şi sentimentele noastre, ale tuturor scriitorilor fără deosebire de naţionalitate, se îndreaptă către dumneavoastră, mult stimate şi iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, mulţumindu-vă din adincul inimilor pentru ctitoria de suflet pe care o realizaţi în ţara noastră, pentru dragostea înaltă pe care o purtaţi literelor din patria noastră, pentru încrederea faţă de cei care s-au dăruit uneia din cele mai frumoase şi mai nobile îndeletniciri ale lumii : cîntarea omului, înălţarea lui spre lumină, înscăunarea lui ca proprietar al frumuseţilor, pentru a păzi frumuseţea şi veşnicia ei. Participanţii la Adunarea omagială consacrată sărbătoririi a 75 de ani de la crearea Societăţii Scriitorilor Români Trei sferturi de veac Urmare din pag. 1 dimpotrivă : e vorba mai ales de edituri şi, fatalmente, de editori. Primele convulsii şi conflicte in sinul noii societăţi,vor pleca de aici. Cîţiva tineri convinşi de necesitatea asigurării unui statut social solid scriitorului găsesc că societatea este, inactivă şi încearcă prin incisive intenţii de presă s-o mobilizeze frontal pe direcţia fundamentală. Un erou al acestei campanii este Tudor Arghezi. Scrierile lui ne conservă cîteva foiletoane de o aciditate fără egal la adresa noii societăţi, pe care o consideră operetistică şi întrucîtva ridicolă. Desigur că în faza ei primă, noua născută nu era o societate perfectă şi demonul satiric al lui Arghezi avea de ce să-şi agaţe pana. A urmat şi primul conflict dintre societate şi unul din membrii ei, adică încercarea societăţii de a elimina din rindurile ei pe un tînăr membru recalcitrant, adică Arghezi pe atunci încă nu marele poet, şi temperarea din start a acestei intenţii exmatriculatorii, condusă doar către contondenţa destul de mare totuşi pentru scurta existenţă a micii bresle, a unui vot de blam. Vîrstnicii se bucurau că societatea există, cei tineri o doreau mai exigentă. În cele din urmă, Tudor Arghezi a fost antrenat în viaţa Societăţii Scriitorilor Români unde a organizat între altele prima sărbătoare fastuoasă închinată poetului Mihai Eminescu. Fiul risipitor se întorcea la cuib, ori dimpotrivă familia dădea dreptate acestuia. începuturile Societăţii Scriitorilor Români n-au fost dintre cele mai liniştite din acest punct de vedere dintre conducătorii ei, mai ales pe vremea cînd preşedintele S.S.R.-ului, Emil Gîrleanu, stăruia mai alesla Craiova ca preşedinte al Teatrului Naţional de acolo, a funcţionat cu o eficienţă remarcabilă şi inechivalabilă, Alexandru Davila. Facilităţile pe care le-a creat în scurt timp acest preşedinte interimar, prin alegere doar vicepreşedinte, au fost numeroase şi de bun augur pentru scriitorimea română proaspăt reunită sub egida unei organizaţii profesionale. Dar, joc al subiectivităţilor artistice, care pun mai înainte impresia decît pragmatismul, Alexandru Davila, de la, care se putea aştepta mult ca preşedinte, este înlăturat prin vot de la postul pe care practic îl acoperea cu un subliniat succes. Rezultatul este şi în acest caz un conflict de durată între membrii breslei organizate şi liderul ei respins. Publicaţiile timpului păstrează în colecţiile lor expresive ecouri ale acestei stări de lucruri. Dar dincolo de asemenea întîmplări Societatea Scriitorilor Români şi-a avut mersul ei ascendent. Croiala oricărui organism este răspunzătoare ulterior de destinul lui. în cazul Societăţii Scriitorilor Români această croială a avut în vedere marile probleme ale literaturii rormâne şi şansa, ei de a dura a venit de aici. Societatea Scriitorilor Români a angajat din primul moment o bătălie deschisă pentru limba şi literatura română prin cei mai marcanţi scriitori ai ei. Şezătorile literare care au fost formula cea mai eficientă de manifestare a societăţii s-au pus în slujba acestui nobil ţel. Din acest punct de vedere, Societatea Scriitorilor Români nu făcea decît să preia în chipul cel mai conştient, iniţiativă şi ideile lui Nicolae Iorga din cadrul campaniei pe care el a numit-o într-o broşură justificativă : „Bătălia pentru limba română". In martie 1906 N. lorga s-a aflat la originea unor intîmplări de anvergură privind întrebuinţarea limbii române de clasele, sus puse ale societăţii româneşti. Au urmat incidente grave în piaţa fostului Teatru Naţional şi N. lorga acuzat de a fi tulburat liniştea publică a trecut la o dezvinovăţire spectaculoasă şi de anvergură prin şezători literare în cele mai mari centre ale României în care acţiunea lui era explicată şi susţinută. Cei mai importanţi scriitori români şiau trimis atunci adeziunile faţă de atitudinea lui N. Iorga. În caravana bătăliei pentru limba română, N. Iorga a fost însoţit de tinerii scriitori din jurul Semănătorului, ca Emil Gîrleanu, Şt. O. Iosif, Mihail Sadoveanu, Marie Chendi şi alţii. Aceştia sunt însă şi cei care fundează Societatea Scriitorilor Români şi ceicare preiau şi prelungesc instituţia şezătorilor literare pe întreg teritoriul locuit de români. Societatea Scriitorilor Români, care-şi afişează în regulamente şi statute, doar atribuţii sindicale, îşi arogă insă şi o acţiune şi un sens major care constituie coloana ei vertebrală, in dramaticele şi crucialele împrejurări ale celui dintii război mondial, S.S.R.-ul este determinat de majoritatea membrilor săi să ia o atitudine hotărîtă antineutralistă în vederea realizării marelui ideal naţional concretizat in marele act al Unirii din 1918. Scriitorimea română şi-a adus în acest război numărul de jertfe cerut de fatalitate. Existenţa şi sensul ei sunt consfinţite de aceste acte care rămin să-şi direcţioneze pentru totdeauna acţiunile. Perioada interbelică a sporit rindurile şi forţa S.S.R.-ului. Chiar dacă nu instituţiile fac literatura, Societatea Scriitorilor Români a contribuit ca o forţă morală vie la menţinerea unui,,spirit de comunitate spirituală care ţine la autonomie şi la rostul său. Acest autonomism a scos o vreme organizaţia scriitorilor din rîndul instituţiilor cu reacţie promptă la marile evenimente cu care se confrunta România. Abia în 1944 prin aderarea la platforma program a Partidului Comunist Român, S.S.R.-ul reia seria marilor sale gesturi de atitudine care au impus-o atenţiei contemporanilor. Ea devine după război o organizaţie profesională puternică, fără a reuşi să cuprindă însă în rindurile sale pe cei mai mari scriitori. Legată programatic de soarta întregului popor român, societatea scriitorilor din România, devenită Uniunea Scriitorilor din România îşi va recupera treptat marile valori, proces care continuă şi astăzi, şi îşi va afirma din nou rolul său de mesager artistic al marilor deziderate populare şi naţionale. Literatura de după război conţine cîteva opere mari şi mai ales în ultimii cincisprezece ani putem vorbi despre un climat artistic efervescent, care aminteşte marile perioade ale literaturii române. Experienţa postbelică califică drept anacronice, multe din formele de existenţă şi iniţiativă ale societăţii noastre scriitoriceşti. Individul ca factor primordial al creaţiei este mai important decît instituţia care-l prezidează. După cum talentul şi valoarea primează în faţa numărului de indivizi cu iniţiativă artistică. Cu alte cuvinte o societate de scitori este importantă în măsura în care este alcătuită de scriitori. Iar o societate a scriitorilor români este demnă de elogiul nostru în măsura în care este demnă de marile ei tradiţii. Iar marea tradiţie a Societăţii Scriitorilor Români este datoria faţă de popor şi de ţara acestui popor.