Luceafărul, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-53)
1988-07-02 / nr. 27
Biruinţă A proteja ţesutul luminii inseamnă a te transforma tu insuţi in narcisă, înseamnă a-ţi devora pleoapele cu imagini albastre, a rodi înseamnă pretutindeni. A iubi înseamnă a mingiia soarele in fiecare clipă. A te socoti pe tine insuţi brazdă. A te împlini înseamnă să fii patrie pină in adincul adincului firii, inseamnă a te aşeza la masa tăcerii precum coloana infinită, înseamnă a aniversa timpul piatra şi rodul ei precum eroii pămintul din care şi-au făurit idealuri, înseamnă a te rosti precum totul in jurul tău intr-o naştere continuă. Mereu Nu vreau să închei niciodată, niciodată, deoarece cuvintele şi inima au o pată roşie, deoarece chipul imi este deschis, deoarece rostesc Patrie cu toată inima deoarece în fiecare dimineaţă respir deoarece exist deoarece toţi devenim Patrie Şi-n veci de veci tineri . Nu, nu vreau să închei niciodată, deoarece cuvîntul Patrie există pretutindeni, el este fiorul de zîmbet al copilului meu, este rugăciunea şi împlinirea noastră. Nu, niciodată nu vreau să închei acest poem deprins din rădăcina inimii, el este testamentul meu. Florentin Palaghia La loc de frunte gura mea învaţă cuvintele partidului ele sunt belşugul din spice grădina înmiresmată de cintecul privighetorii soare pe colivie am adus cu trudă istoria la loc de frunte să rămină veşnic! oameni, copii şi femei, ieşiţi-le in cale cu braţele pline de stele şi flori... Ion Madridon Toate acestea A săruta un fruct stropit cu tot aurul munţilor, întrupare a luminii ; A inroşi cuptorul spre luminarea lacrimei ţi rumeneala piinii ; A săruta pe inimă ţi-a frăgezi-ndelung steaua-n miez de vară ; A rotunji-ntr-un strop de ploaie sau în vina unui zbor imaginea la ţară ; A lăcrima de dragul amurgului şi-al zorilor spre verbul ce te cheamă . Acestea... ţi încatitea altele, ţi altele, Străbună Mamă. Marilena Moldovan d TINĂRUN AGORA Frumuseţea verii e aici am început să scriu, de la sat. Aici, au înflorit narcisele şi sînt atîtea lucruri frumoase incit nu pot să nu le fac cunoscute. Atîtcît cuprinde ochiul cunoaşterii. Aici unde privirea ţi se contopeşte cu liniştea. Să respiri şi să trăieşti viaţa satului, să te bucuri de frumuseţile fiecărei clipe, a fiecărei ore ce curge prin acest tainic loc, prin acest semn de început de lume, nu e doar o şansă cît, mai mult, o posibilitate la indemîna oricui. Mă-ntorc şi mă văd sărutînd această statornică lumină. O păstrez şi o trăiesc aşa cum se cuvine , îi dau atenţia intactă. Ce poate fi mai frumos decit să poţi privi o furnică sau o albină ambele purtînd însemnele hărniciei. Un fluture, o pasăre, o floare — floarea soarelui, cu lumina ei, ce se-ntinde de la un orizont la altul. Cuibul de pasăre, cuibul de rîndunică, aceste ingenioase şi trudnice construcţii aşezate sub streaşină casei, au fost şi vor rămîne mereu ale satului. Mama îmi spunea că acela care sparge un cuib de pasăre e un om rău, fără milă, fără sentimente, lipsit de tainica uimire. Să priveşti şi iar să priveşti dealuri cu miei, pădurile înfrunzite şi iarba verde, salcîmii înfloriţi, sau valea clipocind prin apropierea casei părinteşti. Revăd frumuseţea verii, îi admir rostogolirea prin timp. Se coace griul şi porumbul urcă, creşte, de la o zi la alta. La poarta casei dudul începe să-şi aplece ramurile colorate de fructe spre mîinile copiilor, ale trecătorilor. Revăd grădina cu hohotul ei de verdeaţă. Căpşunile rid dintre frunze. A înflorit trandafirul şi ochiul îl cuprinde dintr-o privire. Satul rămîne acelaşi dor nestins. E aici, în toiul verii, ca un cuib prins de freamăt, de muncă, de speranţă, de urcare într-un timp de iubire. Privesc fără grabă, privesc merele. Ochiul deschis în răsăritul de livadă. Cită frumuseţe poate să intre într-o privire, cită culoare şi mireasmă alunecă precum o sanie pe luciul uimirii. Merele. Lumini nestinse, revărsări de linişte şi dor. Boabe de aer curat, fulgere senine şi miraculoase. Solii de sunet rotund sfinţesc gîndul nostru treaz dintotdeauna. Culori visătoare se rostogolesc spre noi,mîinile se-nlănţuie spre ramurile încărcate de rod, apoi coboară spre arşiţa gurii. Merele — stelele grădinilor. Clipa se desface ca o naştere, ca o poartă prin care suie cuvintele noastre ca nişte schele de ploi repezi şi cristaline. Mă aflu aici, în preajma acestor minunate catedrale, aşa cum am fost în faţa griului şi a teilor înfloriţi. Aici, în ţara Haţegului, la Peşteana, Densuş, în zona Orăştiei, la Geoagiu sau Romoşel ori în alte livezi ale anotimpului. Sufletul rămîne plin şi bogat, iar cînd merele rid, în priviri parcă avem nişte chipuri de femei frumoase. ...Păduri transilvane. Vin mereu spre voi şi trec prin voi din aproape în departe. Fiecare călătorie spre voi înseamnă o mare bucurie. O trăire adevărată. Pădurea parcă nu are margini. Sau numai aşa mi se pare mie. Intîrzii aici, în păduriletransilvane, aşa cum întîrzii în casa părintească. In fiecare vis creşte un codru falnic, o deschidere înflorindu-mi în ochi. Codrul nu se stinge nicicînd. Freamătul şi legănarea lui le port cu mine. Pînă cînd, pînă unde ? Pînă întotdeauna şi pretutindeni. Miron Tie Octavian Vitan : „Fereastra" Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste Stimaţi tovarăşi şi prieteni. Plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — organismul politic larg democratic al societăţii noastre socialiste , a dezbătut problemele înscrise la ordinea de zi, îndeosebi activitatea şi contribuţia organizaţiilor membre ale Frontului, în vederea realizării programelor şi planurilor de dezvoltare economico-socială a României, de ridicare continuă a bunăstării materiale şi spirituale a întregii noastre naţiuni — ţelul suprem al politicii partidului nostru, al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pe care o edificăm cu succes in România. (Aplauze puternice, îndelungate). în unanimitate, plenara a adoptat propunerile privind majorarea retribuţiilor şi a pensiilor, care urmează să fie prezentate Marii Adunări Naţionale. Majorarea retribuţiei tuturor oamenilor muncii, începînd îndeosebi cu majorarea retribuţiilor mici, precum şi a pensiilor, începînd, de asemenea, cu majorarea pensiilor mici, reprezintă o expresie a înaltului umanism şi democratism al orînduirii noastre socialiste, a faptului că, în realizarea noii orînduiri sociale — în care poporul este adevăratul stăpîn al destinelor sale, făuritorul conştient al prezentului şi viitorului său luminos, liber şi independent — toate măsurile şi întreaga activitate au drept scop de a asigura creşterea continuă a bunăstării poporului. De fapt, au rămas în afara creşterii retribuţiei un singur grup de oameni. Nu am vorbit la plenara Comitetului Central al Partidului — dar doresc să arăt acum, la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei — că aceasta se referă la cadrele conducătoare ale partidului şi statului, începînd de la miniştrii secretari de stat, pînă la preşedintele Republicii Socialiste România. Nu am considerat necesar să acordăm un spor şi acestei categoriide oameni ai muncii, deoarece am acţionat şi acţionăm în spiritul principiilor eticii şi echităţii socialiste şi ne-am preocupat, în primul rînd, de majorarea, în mod deosebit, cu 33 la sută, a retribuţiilor mici, iar a unor pensii mici cu peste 40 la sută. Aceasta, tocmai pentru a asigura unei mari categorii de oameni, condiţii din cele mai bune de viaţă, cu atît mai mult, cu cît aceasta se referă, în primul rînd, la tineretul care intră, în primii ani, în activitatea din diferite domenii. (Aplauze puternice). Aţi studiat materialele, de aceea nu doresc acum să mă opresc asupra lor. Este, însă, necesar să avem permanent în vedere ca am putut adopta aceste hotărîri în condiţiile actuale ale crizei economice mondiale, datorită faptului că în prima jumătate a acestui cincinal, cu toate greutăţile pe care le-am avut şi le avem — am reuşit să obţinem o dezvoltare importantă a economiei noastre, să ridicăm nivelul general de dezvoltare economico-socială. Am putut să înfăptuim toate acestea, ca rezultat, însă, al întregii politici din anii construcţiei socialiste şi, mai cu seamă, în anii de după Congresul al IX-lea al partidului, cînd am alocat circa o treime din venitul naţional pentru dezvoltarea forţelor de producţie, a industriei, agriculturii, a ştiinţei, învăţămîntului, culturii, a tuturor sectoarelor de activitate. Am aplicat ferm orientarea stabilită încă de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională din 1967 cu privire la reorganizarea teritorial-administrativă şi la sistematizarea localităţilor, la dezvoltarea industriei, în toate regiunile ţării. Aşa au apărut sutele de noi centre industriale, aproape 100 de noi oraşe. Aşa a fost posibil să asigurăm condiţii de muncă şi viaţă în deplină egalitate pentru toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, pentru întregul nostru popor ! (Aplauze puternice, prelungite). Prin adoptarea măsurilor privind creşterea retribuţiilor şi pensiilor, practic în toate familiile de oameni ai muncii se vor reflecta creşterea veniturilor, ridicarea nivelului de trai material şi spiritual. Nu am înaintat pe un drum neted — şi m-am referit de multe ori la aceasta. Dimpotrivă, am mers pe un drum greu, cu multe obstacole, am învins multe greutăţi. Dar am mers ferm înainte, avînd încrederea deplină în justeţea cauzei construcţiei socialiste, în forţa poporului nostru, liber şi stăpîn pe destinele sale. (Aplauze puternice îndelungate). Fără îndoială, o politică generală justă este esenţială pentru a asigura mersul înainte, dar aceasta reprezintă numai începutul. Rolul hotărîtor îl au clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, întregul popor ! Iată de ce, doresc — şi la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — să aduc un omagiu activităţii întregii noastre naţiuni, întregului popor, care este adevăratul făuritor al socialismului, al bunăstării şi fericirii, al independenţei României ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează îndelung : „Ceauşescu şi poporul !"). Teza construirii socialismului cu poporul şi pentru popor nu reprezintă o noţiune abstractă, generală, ci o realitate a democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare, a faptului că toţi cetăţenii patriei, indiferent de naţionalitate, de convingeri, acţionează în deplină unitate, spre binele şi bunăstarea întregii naţiuni, spre înflorirea continuă a civilizaţiei şi întărirea independenţei patriei noastre. Aceasta constituie cea mai puternică forţă pe care o reprezintă astăzi naţiunea noastră, statul nostru — România ! (Aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung : „Ceauşescu, România — stima noastră şi minciuna !“). Orice om de bună credinţă apreciază înfăptuirile României — şi trebuie să declar şi de această dată că, în numeroasele întîlniri, şi în străinătate, şi în ţară, de la mulţi vizitatori, ascult declaraţii de preţuire şi aprecieri deosebite privind munca şi realizările poporului român. Şi aceste aprecieri nu sînt de complezenţă, ,sînt rezultatul constatărilor pe care oameni de diferite convingeri politice le fac cu privire la munca poporului nostru, preţuind activitatea sa, politica sa de pace şi de colaborare internaţională. Aceasta constituie un factor care ne întăreşte încrederea în justeţea politicii noastre, convingerea că trebuie să întărim colaborarea internaţională, de pace, cu toate naţiunile şi statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. (Aplauze puternice, prelungite). Acum, este necesar ca toate organizaţiile componente ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste să acţioneze cu întreaga răspundere — fiecare în domeniul său de activitate — pentru înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială, pentru perfecţionarea şi modernizarea întregii activităţi, pentru dezvoltarea continuă a democraţiei muncitoreştirevoluţionare, pentru buna funcţionare a noilor organisme democratice şi conlucrarea lor tot mai strînsă cu organele de stat, ca una din condiţiile de importanţă deosebită pentru buna desfăşurare a întregii noastre activităţi. In perioada premergătoare plenarei noastre, în organizaţiile componente ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste s-au dezbătut pe larg problemele pe care le-am discutat şi astăzi. Ieri, în consiliile oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, s-au dezbătut, de asemenea, aceste probleme, în dimineaţa aceasta, • programele au fost dezbătute în cadrul Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care îi cuprinde pe cetăţenii ce nu sunt membri ai Partidului Comunist Român — peste 4 milioane de membri — şi care, în deplină unitate, sub conducerea partidului nostru comunist, forţa politică conducătoare a societăţii, acţionează în mod ferm, aducînd o contribuţie importantă la toate realizările ce se înfăptuiesc în România. De fapt, toate organizaţiile şi organismele, toţi participanţii la Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste — într-o formă sau alta, corespunzătoare activităţii lor — contribuie şi au un rol activ la dezvoltarea generală a patriei noastre. De altfel, istoria de peste două milenii a poporului nostru este plină de multe şi multe învăţăminte. întotdeauna, oamenii care au fost legaţi de popor, de glie şi au dorit să asigure dezvoltarea limbii române, a naţiunii române, a culturii şi formarea statului naţional român, şi-au făcut, într-o formă sau alta, datoria. Şi, după cum se spune, cînd a fost nevoie, au pus la o parte orice fel de instrumente şi au luat în mînă sabia pentru a-şi apăra glia, independenţa patriei, pentru a lupta împotriva dominaţiei străine. Trăim, desigur, în alte împrejurări. Acum trebuie să punem mîna să muncim cu toţii, indiferent unde am fi, să ridicăm patria pe noi culmi de progres şi civilizaţie, să asigurăm un loc demn, liber, naţiunii noastre în rîndul naţiunilor libere ale lumii. Să lăsăm la o parte, totul şi să acţionăm pentru, pace, pentru colaborare, pentru dezarmare.,, pentru, că numai încondiţii de pace asigurăm Viitorul naţiunii noastre, viitorul trţituibr, popoarelor şi miâtilihiior lumii ! (Aplauze puternice, prelungite , se scandează : „Ceauşescu ■— pace !“). Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Republica Socialistă România a dezvoltat şi dezvoltă larg relaţiile sale, cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. Participăm şi vom participa activ şi în viitor la soluţionarea gravelor şi complexelor probleme ale lumii contemporane, în interesul tuturor naţiunilor, al independenţei şi suveranităţii lor, al păcii şi progresului economic şi social al fiecărei naţiuni. 1'In acest cadru, aş dori să mă refer foarte succint la schimbul de scrisori dintre Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Am vorbit puţin mai larg despre aceasta în plenara Comitetului Central, de aceea nu doresc să reiau aceste lucruri. Am pornit, cînd am adresat scrisoarea conducerii Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, de la necesitatea de a se ajunge la discuţii între delegaţiile celor două partide, în vederea stabilirii, de comun acord, a renunţării la orice activitate îndreptată împotriva României socialiste, de a se pune capăt activităţii şoviniste, naţionaliste şi de dezinformare sistematică a poporului ungar cu privire la realităţile din ţara noastră. Am primit răspunsul spre sfîrşitul lunii iunie, prin care conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar se declara de acord să se înceapă discuţii, în diferite etape. ..Am considerat că este un pas important in această problemă, dar, din păcate, nu au trecut prea multe zile, şi în Ungaria,au continuat să se facă declaraţii, să se publice tot felul de materiale cu privire la politica României, cu caracter naţionalist-şovin, iar ieri în problema aceasta, s-a organizat o demonstraţie în faţa ambasadei noaste. Este greu de înţeles de la ce judecată au pornit organizatorii acestei demonstraţii. Se pare că lipsa unei demascări ferme a politicii horthyste, mai mult chiar, admiraţia unor cercuri din Ungaria pentru politica horthystă, constituie o sursă de inspiraţie pentru acei care sunt pătrunşi de ură faţă de măreţele realizări ale poporului român, faţă de programele de dezvoltare socialistă a patriei noastre. Nu este un secret pentru nimeni că, în edificarea socialismului, există deosebiri de abordare a problemelor. Dar noi am pornit şi pornim de la faptul că realizarea socialismului se înfăptuieşte într-o diversitate de condiţii, de la o ţară la alta, de la o etapă la alta, şi că fiecare partid şi popor îşi alege calea dezvoltării pe care o crede cea mai corespunzătoare. Adevăratul judecător trebuie să fie poporul din fiecare ţară, realitatea, viaţa care demonstrează şi vor demonstra în ce măsură o cale sau alta au răspuns realităţilor şi năzuinţelor de bunăstare, de libertate ale poporului Nu dorim în nici un fel să ne amestecăm în treburile altor state şi, deci, nici ale Ungariei vecine. Problemele actuale din această ţară trebuie să le soluţioneze forţele conducătoare, poporul ungar, iar pornind de la aceasta, nu putem admite în nici un fel, nimănui, să se amestece în treburile noastre interne, să considere că este bine sau nu este bine ca o problemă să se soluţioneze într-un fel sau altul. Şi noi avem multe păreri despre ce se întîmplă în lume şi în diferite ţări, inclusiv în Ungaria. Dar nu considerăm că trebuie să ne referim la acestea, să ne amestecăm în treburile interne ale altor state. Dar, mai cu seamă, nu putem admite să se declare din nou într-o comisie a parlamentului ungar că politica constantă a Ungariei este ca toţi cetăţenii din alte ţări care au strămoşi cît de îndepărtaţi de origine ungară să aparţină naţiunii ungare şi că Ungaria îşi asumă răspunderea de a se ocupa de ei şi de a le dirija activitatea. Este o concepţie străină dreptului internaţional, pe care nici Horthy nu a îndrăznit s-o formuleze. Dar se pare că s-au găsit oameni care vor să depăşească tot ceea ce a fost mai rău în istoria omenirii, în acest domeniu. De problemele cetăţenilor români — indiferent care a fost originea părinţilor lor — se ocupă partidul şi statul nostru. De altfel, practic, este foarte greu să identificăm ce s-a întîmplat de veacuri. Un lucru este clar, că poporul român s-a născut pe aceste meleaguri, şi-a cucerit independenţa, s-a format ca naţiune în luptă, a conlucrat cu vecinii, inclusiv cu oamenii înaintaţi din rîndurile naţiunii ungare. Pe aceste meleaguri au conlucrat şi oamenii muncii români, şi maghiari, şi de altă naţionalitate. Tot ceea ce s-a realizat în România reprezintă munca comună, iar toţi cei ce locuiesc în România sunt cetăţeni români, cu aceleaşi drepturi, dar şi cu aceleaşi obligaţii ! Nimeni din afară nu poate emite pretenţia de a se ocupa de un grup sau altul de cetăţeni români ! De toţi cetăţenii patriei noastre se ocupă conducerea statului şi partidului nostru, societatea noastră, se ocupă poporul nostru însuşi, care, în mod democratic, îşi hotărăşte dezvoltarea sa, viitorul socialist şi comunist ! (Aplauze puternice, urale prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul!“). Sperăm şi dorim să se renunţe cît mai grabnic la asemenea manifestări şi concepţii şi să se înţeleagă că interesul poporului român şi poporului ungar este de a trăi ■ în bună vecinătate, de a conlucra activ în toate domeniile, pentru construcţia socialismului, pentru ridicarea nivelului lor de viaţă, pentru asigurarea independenţei fiecărei naţiuni. Aşa se vor servi în cele mai bune condiţii interesele, atît ale naţiunii române, cît şi ale naţiunii ungare, interesele păcii şi colaborării internaţionale. (Aplauze şi urale puternice, prelungite). Sînt multe probleme internaţionale grele. Sîntem profund preocupaţi de situaţia gravă economică existentă în lume, de agravarea situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Ne pronunţăm ferm pentru o nouă ordine economică mondială, pentru asigurarea condiţiilor necesare progresului economico-social al ţărilor în curs de dezvoltare, pentru dezvoltarea echilibrată a economiei mondiale, pentru relaţii noi, de deplină egalitate, între toate naţiunile, bazate pe respectul independenţei, suveranităţii şi neamestecului în treburile interne, pe respectul dreptului fiecărui popor de a-şi alege calea dezvoltării pe care o doreşte, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puternice, prelungite). Sîntem ferm hotărîţi să participăm şi în viitor, cu toate forţele, la dezvoltarea prieteniei şi colaborării cu toate popoarele şi forţele progresiste, cu toţi cei care se pronunţă pentru pace, pentru libertate, pentru dezarmare, pentru independenţa fiecărei naţiuni. Avem convingerea că, acţionînd unite, forţele progresiste, popoarele de pretutindeni dispun de forţa necesară şi vor impune, pînă la urmă — chiar dacă vor fi necesare lupte grele — o nouă gîndire, o nouă politică, vor impune dezarmarea, vor asigura realizarea unei lumi a păcii şi colaborării, fără arme şi războaie. Pentru această lume trebuie să acţionăm cu toţii, cu toată hotărîrea ! (Aplauze şi urale puternice: se scandează „Ceauşescu .România — pacea şi prietenia !"). Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Acum este necesar să ne întoarcem fiecare la locurile de muncă cu hotărîrea fermă de a acţiona cu toate forţele, în deplină unitate, în vederea înfăptuirii planului pe acest an, pentru realizarea în cele mai bune condiţii a cincinalului actual, asigurînd astfel înfăptuirea obiectivelor strategice de trecere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare, de ridicare a României pe noi culmi de progres şi civilizaţie. (Aplauze puternice spre-ji lungite). Doresc să adresez tuturor organi-|| zaţiilor şi organismelor Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, Consiliului Naţional, întregului nostru popor cele mai bune urări de noi şi noi realizări, de noi, succese în toate domeniile, multă sănătate şi fericire ! (Urale şi aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul „Ceauşescu, România — stima noastră şi mîndria Se intonează „E scris pe Tricolor unire“. într-o puternică unitate, toţi cei prezenţi în sală se ridică în picioare şi aclamă îndelung pentru Partidul Comunist Român — forţa politică conducătoare a naţiunii noastre —, pentru secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU). I SHfefl Cosmogonia firelor de iarbă Urmare din pag. 1 de suspiciune. Ziua aceea va fi, fără îndoială, cea mai înlăcrimată zi din toate cele cire s-au adunat la virsta pămîntului, dar nu vreau să cred că ea, va prevesti inevitabila agonie a civilizaţiei omeneşti ci marea şi necesara întoarcere la postulatul supravieţuirii prin raţiune. Sînt locuri pe această planetă a oamenilor unde, chiar de pe acum, un petec, de iarbă, cît să încapă sub podul palmei, se procură mai greu şi costă mai mult decit bijuteriile din colecţii regale vindute la vanitoase licitaţii spectaculare, unde pină şi listele spectatorilor se întocmesc , şi se verifică după greutatea şi vechimea semnelor heraldice ale vreunui titlu ţinut la naftalină de teama devoratoarelor molii anarhiste, pentru care, intre noi fie vorba, nici blazoanele, nici iarba nu pot avea altă menire decit să fie roase destoinic întru perpetuarea speciei. Din acest punct de vedere, nu mieii sint duşmanii de căpătîi ai ierbii, ci moliile cuibărite prin cotloanele palatelor imperiale. Mieii iubesc lumina şi se lasă jertfiţi in numele ei, spre a-ngrăşa, astfel, pămintul născător de iarba, pe cită vreme toate moliile, de toate culorile şi din toate timpurile, doar întunericului se jichină şi doar lă adăpostul întunericului colcăie, şi rod, şi conspiră împotriva ierbii îndurătoare. Iarba mea de-acasă trebuie să fie şi să rămină pentru mine, ca dealtfel pentru fiecare alt om, iarba obirşiilor sale, cea mai frumoasă, cea mai mîngnetoare şi cea mai înmiresmată dintre toate soiurile şi întrupările ierbii. Numai aşa ne putem înţelege şi putem privi unii în ochii altora fără să ne fie ruşine de gîndurile noastre. Numai aşa, chiar dacă nu semănăm unii cu alţii, sîntem la un loc, fire de iarbă lingă fire de iarbă într-o matrice spirituală numită Patrie. «Luceafărul» ■ pagina 3