Luceafărul, iulie-decembrie 1988 (Anul 31, nr. 27-53)

1988-07-02 / nr. 27

Biruinţă A proteja ţesutul luminii inseamnă a te transforma tu insuţi in narcisă, înseamnă a-ţi devora pleoapele cu imagini albastre, a rodi înseamnă pretutindeni. A iubi înseamnă a mingiia soarele in fiecare clipă. A te socoti pe tine insuţi brazdă. A te împlini înseamnă să fii patrie pină in adincul adincului firii, inseamnă a te aşeza la masa tăcerii precum coloana infinită, înseamnă a aniversa timpul piatra şi rodul ei precum eroii pămintul din care şi-au făurit idealuri, înseamnă a te rosti precum totul in jurul tău intr-o naştere continuă. Mereu Nu vreau să închei niciodată, niciodată, deoarece cuvintele şi inima au o pată roşie, deoarece chipul imi este deschis, deoarece rostesc Patrie cu toată inima deoarece în fiecare dimineaţă respir deoarece exist deoarece toţi devenim Patrie Şi-n veci de veci tineri . Nu, nu vreau să închei niciodată, deoarece cuvîntul Patrie există pretutindeni, el este fiorul de zîmbet al copilului meu, este rugăciunea şi împlinirea noastră. Nu, niciodată nu vreau să închei acest poem deprins din rădăcina inimii, el este testamentul meu. Florentin Palaghia La loc de frunte gura mea învaţă cuvintele partidului ele sunt belşugul din spice grădina înmiresmată de cintecul privighetorii soare pe colivie am adus cu trudă istoria la loc de frunte să rămină veşnic! oameni, copii şi femei, ieşiţi-le in cale cu braţele pline de stele şi flori... Ion Madridon Toate acestea A săruta un fruct stropit cu tot aurul munţilor, întrupare a luminii ; A inroşi cuptorul spre luminarea lacrimei ţi rumeneala piinii ; A săruta pe inimă ţi-a frăgezi-ndelung steaua-n miez de vară ; A rotunji-ntr-un strop de ploaie sau în vina unui zbor imaginea la ţară ; A lăcrima de dragul amurgului şi-al zorilor spre verbul ce te cheamă . Acestea... ţi înc­atitea altele, ţi altele, Străbună Mamă. Marilena Moldovan d TINĂR­UN AGORA Frumuseţea verii e aici am început să scriu, de la sat. Aici, au înflorit narcisele şi sînt atîtea lucruri frumoase incit nu pot să nu le fac cunoscute. Atît­­cît cuprinde ochiul cunoaşterii. Aici unde privirea ţi se contopeşte cu liniştea. Să respiri şi să trăieşti viaţa satului, să te bucuri de frumuseţile fiecărei clipe, a fie­cărei ore ce curge prin acest tainic loc, prin acest semn de început de lume, nu e doar o şansă cît, mai mult, o posibilitate la indemîna oricui. Mă-n­­torc şi mă văd sărutînd această statornică lumină. O păstrez şi o trăiesc aşa cum se cuvine , îi dau atenţia intactă. Ce poate fi mai frumos decit să poţi privi o furnică sau o albină ambele purtînd însemnele hărniciei. Un fluture, o pasăre, o floare — floarea soarelui, cu lumina ei, ce se-ntinde de la un orizont la altul. Cuibul de pasăre, cuibul de rîndunică, aceste ingenioase şi trudnice cons­trucţii aşezate sub streaşină casei, au fost şi vor rămîne­­ mereu ale satului. Mama îmi spunea că acela care sparge un cuib de pasăre e un om rău, fără milă, fără sentimente, lipsit de tainica uimire. Să priveşti şi iar să priveşti dealuri cu miei, pădu­rile înfrunzite şi iarba verde, salcîmii înfloriţi, sau valea clipocind prin apropierea casei părin­teşti. Revăd frumuseţea verii, îi admir rostogolirea prin timp. Se coace griul şi porumbul urcă, creşte, de la o zi la alta. La poarta casei dudul începe să-şi aplece ramurile colorate de fructe spre mîinile copiilor, ale trecătorilor. Revăd grădina cu hohotul ei de verdeaţă. Căpşunile rid dintre frunze. A în­florit trandafirul şi ochiul îl cuprinde dintr-o pri­vire. Satul rămîne acelaşi dor nestins. E aici, în toiul verii, ca un cuib prins de freamăt, de muncă, de speranţă, de urcare într-un timp de iubire. Privesc fără grabă, privesc merele. Ochiul des­chis în răsăritul de livadă. Cită frumuseţe poate să intre într-o privire, cită culoare şi mireasmă alu­necă precum o sanie pe luciul uimirii. Merele. Lumini nestinse, revărsări de linişte şi dor. Boabe de aer curat, fulgere senine şi miracu­loase. Solii de sunet rotund sfinţesc gîndul nostru treaz dintotdeauna. Culori visătoare se rostogolesc spr­e noi,­­mîinile se-nlănţuie spre ramurile încăr­cate de rod, apoi coboară spre arşiţa gurii. Me­rele — stelele grădinilor. Clipa se desface ca o naştere, ca o poartă prin care suie cuvintele noastre ca nişte schele de ploi repezi şi cristaline. Mă aflu aici, în preajma aces­tor minunate catedrale, aşa cum am fost în faţa griului şi a teilor înfloriţi. Aici, în ţara Haţegului, la Peşteana, Densuş, în zona Orăştiei, la Geoagiu sau Romoşel ori în alte livezi ale anotimpului. Sufletul rămîne plin şi bogat, iar cînd merele rid, în priviri parcă avem nişte chipuri de femei frumoase. ...Păduri transilvane. Vin mereu spre voi şi trec prin voi din aproape în departe. Fiecare că­lătorie spre voi înseamnă o mare bucurie. O trăire adevărată. Pădurea parcă nu are margini. Sau numai aşa mi se pare mie. Intîrzii aici, în pădurile­­transilvane, aşa cum întîrzii în casa părintească. In fiecare vis creşte un codru falnic, o deschidere înflorindu-mi în ochi. Codrul nu se stinge nicicînd. Freamătul şi legănarea lui le port cu mine. Pînă cînd, pînă unde ? Pînă întotdeauna şi pretutindeni. Miron Tie Octavian Vitan : „Fereastra" Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste Stimaţi tovarăşi şi prieteni. Plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — organismul politic larg democratic al societăţii noas­tre socialiste , a dezbătut pro­blemele înscrise la ordinea de zi, îndeosebi activitatea şi contribuţia organizaţiilor membre ale Frontu­lui, în vederea realizării progra­melor şi planurilor de dezvoltare economico-socială a României, de ridicare continuă a bunăstării ma­teriale şi spirituale a întregii noas­tre naţiuni — ţelul suprem al po­liticii partidului nostru, al socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate, pe care o edificăm cu succes in România. (Aplauze puternice, îndelungate). în unanimitate, plenara a adop­tat propunerile privind majorarea retribuţiilor şi a pensiilor, care urmează să fie prezentate Marii Adunări Naţionale. Majorarea re­tribuţiei tuturor oamenilor mun­cii, începînd îndeosebi cu majora­rea retribuţiilor mici, precum şi a pensiilor, începînd, de asemenea, cu majorarea pensiilor mici, re­prezintă o expresie a înaltului umanism şi democratism al orîn­­duirii noastre socialiste, a faptu­lui că, în realizarea noii orînduiri sociale — în care poporul este a­­devăratul­ stăpîn al destinelor sa­le, făuritorul conştient al prezen­tului şi viitorului său luminos, li­ber şi independent — toate măsu­rile şi întreaga activitate au drept scop de a asigura creşterea conti­nuă a bunăstării poporului. De fapt, au rămas în afara creş­terii retribuţiei un singur grup de oameni. Nu am vorbit la plenara Comitetului Central al Partidului — dar doresc să arăt acum, la ple­nara Consiliului Naţional al Fron­tului Democraţiei — că aceasta se referă la cadrele conducătoare ale partidului şi statului, începînd de la miniştrii secretari de stat, pînă la preşedintele Republicii Socialiste România. Nu am considerat nece­sar să acordăm un spor şi acestei categorii­­de oameni ai muncii, de­oarece am acţionat şi acţionăm în spiritul principiilor eticii şi echi­tăţii socialiste şi ne-am preocupat, în primul rînd, de majorarea, în mod deosebit, cu 33 la sută, a re­tribuţiilor mici, iar a unor pensii mici cu peste 40 la sută. Aceasta, tocmai pentru a asigura unei mari categorii de oameni, condiţii din cele mai bune de viaţă, cu atît mai mult, cu cît aceasta se referă, în primul rînd, la tineretul care intră, în primii ani, în activitatea din diferite domenii. (Aplauze pu­ternice). Aţi studiat materialele, de aceea nu doresc acum să mă opresc asu­pra lor. Este, însă, necesar să a­­vem­ permanent în vedere ca am putut adopta aceste hotărîri în condiţiile actuale ale crizei econo­mice mondiale, datorită faptului că în prima jumătate a acestui cincinal,­­ cu toate greutăţile pe care le-am avut şi le avem — am reuşit să obţinem o dezvoltare im­portantă a economiei noastre, să ridicăm nivelul general de dezvol­tare economico-socială. Am putut să înfăptuim toate acestea, ca re­zultat, însă, al întregii politici din anii construcţiei socialiste şi, mai cu seamă, în anii de după Congre­sul al IX-lea al partidului, cînd am alocat circa o treime din veni­tul naţional pentru dezvoltarea forţelor de producţie, a industriei, agriculturii, a ştiinţei, învăţămîn­­tului, culturii, a tuturor sectoare­lor de activitate. Am aplicat ferm orientarea sta­bilită încă de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională din 1967 cu privire la reorganizarea terito­­rial-administrativă şi la sistema­tizarea localităţilor, la dezvoltarea industriei, în toate regiunile ţării. Aşa au apărut sutele de noi cen­tre industriale, aproape 100 de noi oraşe. Aşa a fost posibil să asigu­răm condiţii de muncă şi viaţă în deplină egalitate pentru toţi oa­menii muncii, fără deosebire de naţionalitate, pentru întregul nos­tru popor ! (Aplauze puternice, prelungite). Prin adoptarea măsurilor pri­vind creşterea retribuţiilor şi pen­siilor, practic în toate familiile de oameni ai muncii se vor reflecta creşterea veniturilor, ridicarea ni­velului de trai material şi spiri­tual. Nu am înaintat pe un drum neted — şi m-am referit de multe ori la aceasta. Dimpotrivă, am mers pe un drum greu, cu multe obstacole, am învins multe greu­tăţi. Dar am mers ferm înainte, avînd încrederea deplină în juste­ţea cauzei construcţiei socialiste, în forţa poporului nostru, liber şi stăpîn pe destinele sale. (Aplauze puternice îndelungate). Fără îndoială, o politică generală justă este esenţială pentru a asi­gura mersul înainte, dar aceasta reprezintă numai începutul. Rolul hotărîtor îl au clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, între­gul popor ! Iată de ce, doresc — şi la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — să aduc un omagiu activităţii întregii noastre naţiuni, întregului popor, care este adevă­ratul făuritor al socialismului, al bunăstării şi fericirii, al indepen­denţei României ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează în­delung : „Ceauşescu şi poporul !"). Teza construirii socialismului cu poporul şi pentru popor nu repre­zintă o noţiune abstractă, generală, ci o realitate a democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare, a fap­tului că toţi cetăţenii patriei, in­diferent de naţionalitate, de con­vingeri, acţionează în deplină uni­tate, spre binele şi bunăstarea în­tregii naţiuni, spre înflorirea con­tinuă a civilizaţiei şi întărirea in­dependenţei patriei noastre. Aceas­ta constituie cea mai puternică forţă pe care o reprezintă astăzi naţiunea noastră, statul nostru — România ! (Aplauze puternice, pre­lungite , se scandează îndelung : „Ceauşescu, România — stima noastră şi minciuna !“). Orice om de bună credinţă apre­ciază înfăptuirile României — şi trebuie să declar şi de această dată că, în numeroasele întîlniri, şi în străinătate, şi în ţară, de la mulţi vizitatori, ascult declaraţii de preţuire şi aprecieri deosebite privind munca şi realizările po­porului român. Şi aceste aprecieri nu sînt de complezenţă, ,sînt rezul­tatul constatărilor pe care oameni de­ diferite convingeri politice le fac cu privire la munca poporului nostru, preţuind activitatea sa, po­litica sa de pace şi de colaborare internaţională. Aceasta constituie un factor care ne întăreşte încre­derea în justeţea politicii noastre, convingerea că trebuie să întărim colaborarea internaţională, de pace, cu toate naţiunile şi statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. (Aplauze puternice, pre­lungite). Acum, este necesar ca toate or­ganizaţiile componente ale Fron­tului Democraţiei şi Unităţii So­cialiste să acţioneze cu întreaga răspundere — fiecare în domeniul său de activitate — pentru înfăp­tuirea programelor de dezvoltare economico-socială, pentru perfec­ţionarea şi modernizarea întregii activităţi, pentru dezvoltarea con­tinuă a democraţiei muncitoreşti­­revoluţionare, pentru buna funcţio­nare a noilor organisme democra­tice şi conlucrarea lor tot mai strînsă cu organele de stat, ca una din condiţiile de importanţă deo­sebită pentru buna desfăşurare a întregii noastre activităţi. In perioada premergătoare ple­narei noastre, în organizaţiile com­ponente ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste s-au dezbătut pe larg problemele pe care le-am discutat şi astăzi. Ieri, în consiliile oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, s-au dezbă­tut, de asemenea, aceste probleme, în dimineaţa aceasta, • programele au fost dezbătute în cadrul Orga­nizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care îi cuprinde pe ce­tăţenii ce nu sunt membri ai Parti­dului Comunist Român — peste 4 milioane de membri — şi care, în deplină unitate, sub conducerea partidului nostru comunist, forţa politică conducătoare a societăţii, acţionează în mod ferm, aducînd o contribuţie importantă la toate realizările ce se înfăptuiesc în România. De fapt, toate organizaţiile şi organismele, toţi participanţii la Frontul Democraţiei şi Unităţii So­cialiste — într-o formă sau alta, corespunzătoare activităţii lor — contribuie şi au un rol activ la dezvoltarea generală a patriei noastre. De altfel, istoria de peste două milenii a poporului nostru este plină de multe şi multe învăţă­minte. întotdeauna, oamenii care au fost legaţi de popor, de glie şi au dorit să asigure dezvoltarea limbii române, a naţiunii române, a culturii şi formarea statului na­ţional român, şi-au făcut, într-o formă sau alta, datoria. Şi, după cum se spune, cînd a fost nevoie, au pus la o parte orice fel de instrumente şi au luat în mînă sabia pentru a-şi apăra glia, inde­pendenţa patriei, pentru a lupta împotriva dominaţiei străine. Trăim, desigur, în alte împreju­rări. Acum trebuie să punem mîna să muncim cu toţii, indiferent unde am fi, să ridicăm patria pe noi culmi de progres şi civilizaţie, să asigurăm un loc demn,­ liber, na­ţiunii noastre în rîndul­ naţiunilor libere ale lumii. Să lăsăm la o parte, totul şi să acţionăm pentru, pace, pentru colaborare, pentru dezarmare.,, pentru, că numai în­­condiţii de pace asigurăm Viitorul naţiunii noastre, viitorul trţituibr, popoarelor şi­ miâtilihiior lumii ! (Aplauze puternice, prelungite , se scandează : „Ceauşescu ■— pace !“). Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Republica Socialistă România a dezvoltat şi dezvoltă larg relaţiile sale, cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. Participăm şi vom participa activ şi în viitor la soluţionarea grave­lor şi complexelor probleme ale lumii contemporane, în interesul tuturor naţiunilor, al independen­ţei şi suveranităţii lor, al păcii şi progresului economic şi social al fiecărei naţiuni. 1'­­In acest cadru, aş dori să mă refer foarte succint la schimbul de scrisori dintre Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Am vorbit puţin mai larg despre aceas­ta în plenara Comitetului Central, de aceea nu doresc să reiau aceste lucruri. Am pornit, cînd am adresat scri­soarea conducerii Partidului Mun­citoresc Socialist Ungar, de la ne­cesitatea de a se ajunge la discuţii între delegaţiile celor două partide, în vederea stabilirii, de comun acord, a renunţării la orice activi­tate îndreptată împotriva Româ­niei socialiste, de a se pune capăt activităţii şoviniste, naţionaliste şi de dezinformare sistematică a po­porului ungar cu privire la reali­tăţile din ţara noastră. Am primit răspunsul spre sfîrşitul lunii iunie, prin care conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar se de­clara de acord să se înceapă dis­cuţii, în diferite etape. ..Am­ c­onsiderat­ că este un pas im­portant in această problemă, dar, din păcate, nu au trecut prea mul­te zile, şi în Ungaria,au continuat să se facă declaraţii, să se publice tot felul de materiale cu privire la politica­ României, cu caracter na­­ţionalist-şovin, iar ieri în proble­ma aceasta, s-a organizat o de­monstraţie în faţa ambasadei noas­­te. Este gr­eu de înţeles de la ce judecată au pornit organizatorii acestei demonstraţii. Se pare că lipsa unei demascări ferme a poli­ticii horthyste, mai mult chiar, ad­miraţia unor cercuri din Ungaria pentru politica horthystă, constituie o sursă de inspiraţie pentru acei care sunt pătrunşi de ură faţă de măreţele realizări ale poporului ro­mân, faţă de programele de dezvol­tare socialistă a patriei noastre. Nu este un secret pentru nimeni că, în edificarea socialismului, există deosebiri de abordare a pro­­blemelor. Dar noi am pornit şi por­nim de la faptul că­ realizarea so­cialismului se înfăptuieşte într-o diversitate de condiţii, de la o ţară la alta, de la o etapă la alta, şi că fiecare partid şi popor îşi alege ca­lea dezvoltării pe care o crede cea mai corespunzătoare. Adevăratul judecător trebuie să fie poporul din fiecare ţară, realitatea, viaţa care demonstrează şi vor demonstra în ce măsură o cale sau alta au răspuns realităţilor şi năzuinţelor de bunăstare, de libertate ale po­porului Nu dorim în nici un fel să ne amestecăm în treburile altor state şi, deci, nici ale Ungariei vecine. Problemele actuale din această ţa­ră trebuie să le soluţioneze forţele conducătoare, poporul ungar, iar pornind de la aceasta, nu putem admite în nici un fel, nimănui, să se amestece în treburile noastre interne, să considere că este bine sau nu este bine ca o problemă să se soluţioneze într-un fel sau altul. Şi noi avem multe păreri despre ce se întîmplă în lume şi în dife­rite ţări, inclusiv în Ungaria. Dar nu considerăm că trebuie să ne re­ferim la acestea, să ne amestecăm în treburile interne ale altor state. Dar, mai cu seamă, nu putem ad­mite să se declare din nou într-o comisie a parlamentului ungar că politica constantă a Ungariei este ca toţi cetăţenii din alte ţări care au strămoşi cît de îndepărtaţi de origine ungară să aparţină naţiunii ungare şi că Ungaria îşi asumă răspunderea de a se ocupa de ei şi de a le dirija activitatea. Este o concepţie străină dreptu­lui internaţional, pe care nici Horthy nu a îndrăznit s-o formu­leze. Dar se pare că s-au găsit oa­meni care vor să depăşească tot ceea ce a fost mai rău în istoria omenirii, în acest domeniu. De problemele cetăţenilor români — indiferent care a fost originea părinţilor lor — se ocupă partidul şi statul nostru. De altfel, practic, este foarte greu să identificăm ce s-a întîmplat de veacuri. Un lucru este clar, că poporul român s-a născut pe aceste meleaguri, şi-a cu­cerit independenţa, s-a format ca naţiune în luptă, a conlucrat cu vecinii, inclusiv cu oamenii înain­taţi din rîndurile naţiunii ungare. Pe aceste meleaguri au conlucrat şi oamenii muncii români, şi ma­ghiari, şi de altă naţionalitate. Tot ceea ce s-a realizat în România re­prezintă munca comună, iar toţi cei ce locuiesc în România sunt ce­tăţeni români, cu aceleaşi drepturi, dar şi cu aceleaşi obligaţii ! Nimeni din afară nu poate emite pretenţia de a se ocupa de un grup sau altul de cetăţeni români ! De toţi cetă­ţenii patriei noastre se ocupă con­ducerea statului şi partidului nos­tru, societatea noastră, se ocupă poporul nostru însuşi, care, în mod democratic, îşi hotărăşte dezvolta­rea sa, viitorul socialist şi comu­nist ! (Aplauze puternice, urale prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul!“). Sperăm şi dorim să se renunţe cît mai grabnic la asemenea mani­festări şi concepţii şi să se înţe­leagă că interesul poporului ro­mân şi poporului ungar este de a trăi ■ în bună vecinătate, de a con­lucra activ în toate domeniile, pentru construcţia socialismului, pentru ridicarea nivelului lor de viaţă, pentru asigurarea indepen­denţei fiecărei naţiuni. Aşa se vor servi în cele mai bune condi­ţii interesele, atît ale naţiunii ro­mâne, cît şi ale naţiunii ungare, interesele păcii şi colaborării in­ternaţionale. (Aplauze şi urale pu­ternice, prelungite). Sînt multe probleme internaţio­nale grele. Sîntem profund pre­ocupaţi de situaţia gravă economi­că existentă în lume, de agrava­rea situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Ne pronunţăm ferm pentru o nouă ordine economică mondială, pentru asigurarea con­diţiilor necesare progresului eco­­nomico-social al ţărilor în curs de dezvoltare, pentru dezvoltarea e­­chilibrată a economiei mondiale, pentru relaţii noi, de deplină ega­litate, între toate naţiunile, baza­te pe respectul independenţei, su­veranităţii şi neamestecului în tre­burile interne, pe respectul drep­tului fiecărui popor de a-şi alege calea dezvoltării pe care o doreşte, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puternice, prelungite). Sîntem ferm hotărîţi să partici­păm şi în viitor, cu toate forţele, la dezvoltarea prieteniei şi colabo­rării cu toate popoarele şi forţele progresiste, cu toţi cei care se pronunţă pentru pace, pentru li­bertate, pentru dezarmare, pentru independenţa fiecărei naţiuni. A­­vem convingerea că, acţionînd unite, forţele progresiste, popoare­le de pretutindeni dispun de for­ţa necesară şi vor impune, pînă la urmă — chiar dacă vor fi necesa­re lupte grele — o nouă gîndire, o nouă politică, vor impune dezar­marea, vor asigura realizarea unei lumi a păcii şi colaborării, fără arme şi războaie. Pentru această lume trebuie să acţionăm cu toţii, cu toată hotărîrea ! (Aplauze şi urale puternice: se scandează „Ceauşescu .România — pacea şi prietenia !"). Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Acum este necesar să ne în­toarcem fiecare la locurile de mun­că cu hotărîrea fermă de a acţiona cu toate forţele, în deplină unitate, în vederea înfăptuirii planului pe acest an, pentru realizarea în cele mai bune condiţii a cincinalului actual, asigurînd astfel înfăptuirea obiectivelor strategice de trecere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare, de ridicare a Româ­niei pe noi culmi de progres şi ci­vilizaţie. (Aplauze puternice s­pre-ji lungite). Doresc să adresez tuturor organi-|| zaţiilor şi organismelor Frontu­lui Democraţiei şi Unităţii Socia­liste, Consiliului Naţional, între­gului nostru popor cele mai bune urări de noi şi noi realizări, de noi, succese în toate domeniile, multă sănătate şi fericire ! (Urale şi aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul „Ceauşescu, Româ­nia — stima noastră şi mîndria Se intonează „E scris pe Tricolor unire“. într-o puternică unitate, toţi cei prezenţi în sală se ridică în picioare şi aclamă îndelung pentru Partidul Comunist Român — forţa politică conducătoare a naţiunii noastre —, pentru secre­tarul general al partidului, pre­şedintele Republicii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU). I SHfefl Cosmogonia firelor de iarbă Urmare din pag. 1 de suspiciune. Ziua aceea va fi, fără îndoială, cea mai înlăcrimată zi din toate cele cire s-au adunat la virsta pămîntului, dar nu vreau să cred că ea, va prevesti inevitabila agonie a civilizaţiei omeneşti ci marea şi necesara în­toarcere la postulatul supravieţuirii prin raţiu­ne. Sînt locuri pe această planetă a oamenilor unde, chiar de pe acum, un petec, de iarbă, cît să încapă sub podul palmei, se procură mai greu şi costă mai mult decit bijuteriile din colecţii regale vindute la vanitoase licitaţii spectaculare, unde pină şi listele spectatorilor se întocmesc , şi se verifică după greutatea şi vechimea semnelor heraldice ale vreunui titlu ţinut la naftalină de teama devoratoarelor molii anarhiste, pentru care, intre noi fie vorba, nici blazoanele, nici iarba nu pot avea altă menire decit să fie roase destoinic întru perpetuarea speciei. Din acest punct de vedere, nu mieii sint duşmanii de căpătîi ai ierbii, ci moliile cuibărite prin cotloanele palatelor imperiale. Mieii iubesc lumina şi se lasă jertfiţi in numele ei, spre a-ngrăşa, astfel, pămintul născător de iarba, pe cită vreme toate moliile, de toate cu­lorile şi din toate timpurile, doar întunericului s­e­ jichină şi doar lă adăpostul întunericului colcăie, şi rod, şi conspiră împotriva ierbii îndu­rătoare. Iarba mea de-acasă trebuie să fie şi să ră­mină pentru mine, ca dealtfel pentru fiecare alt om, iarba obirşiilor sale, cea mai frumoasă, cea mai mîngnetoare şi cea mai înmiresmată dintre toate soiurile şi întrupările ierbii. Numai aşa ne putem înţelege şi putem privi unii în ochii altora fără să ne fie ruşine de gîndurile noastre. Numai aşa, chiar dacă nu semănăm unii cu alţii, sîntem la un loc, fire de iarbă lingă fire de iarbă într-o matrice spirituală numită Patrie. «Luceafărul» ■ pagina 3

Next