Lumina Satelor, 1923 (Anul 2, nr. 1-52)

1923-10-21 / nr. 41

Anul II. Sib­­i­u, Duminecă. 21 Octomvrie 1923 Nr. 41. Foaie săptămânală pe PREȚUL ABONAMENTULUI: ,*1 an an................................................................ Lei 55­— Pe o jumătate de an.......................................................... 304— Pentru străinătate....................................................... . IOC— Pentru America pe un an.....................................dolari ■------Un număr 1 Leu. ===== REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: S­i­b­­­i­u, strada Mitropoliei Nr. 45. Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. Schimb O­r. Red. «Transilvania» L­oco (str. Şaguna 6) ANUNŢURI se primesc la administraţia din strada Mitropoliei 45. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir mărunt 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit .Preoţii şi învăţătorii sunt două tagme cari au avut cele mai frumoase şi cele mai grele che­mări in istoria trecutului nostru. Dacă Biserica şi Şcoala ne-au fost nouă Românilor două cetăţi cari ne-au apă­rat legea, limba şi credinţa, apoi pre­oţii şi învăţătorii au fost luptătorii cari au făcut în aceste 2 cetăţi munca de luminare a poporului şi au purtat din ele lupta de apărare a sufletului românesc. Străinii urau din tot sufletul lor pe «popa» şi dascălul «valah» toc­mai din pricina că vedeau în ei pe paz­nicii şi apărătorii sufletului românesc. Şi acum cu vremile schimbate, preoţii şi învăţătorii au rămas şi mai pe departe ca cei mai fireşti conducă­tori ai poporului. Deputaţii se coboară în popor numai cam la alegeri când le trebue voturi, advocaţii când au pâri, doftorii când au bolnavi, dar preoţii şi învăţătorii sunt totdeauna în mijlocul vieţii poporului, în mijlocul frământă­rilor, păsurilor şi năcazurilor lui. Acum după războiul cel mare, chemările preoţilor şi învăţătorilor noştri sunt şi mai mari şi şi mai grele. Războiul a lăsat rane şi dărâmături sufleteşti pe care biserica şi şcoala trebue să le vindece şi să le direagă. Politica a lăsat şi iasă în popor otravă pe care biserica şi şcoala trebue să o cureţe. In aer plutesc fel de fel de cu­rente, de vânturi stricate şi aducătoare de stricăciuni şi boale sufleteşti: bise­rica şi şcoala trebue să apere sufletul poporului de ele. Vremile ne-au apu­cat cu o mare întunecime de carte: şcoala şi biserica trebue să facă lumină de carte... In ogorul neamului, preotul şi în­văţătorul sunt doi sămănători de lu­mină... dar numai atunci şi numai până atunci până când între ei este pace, bună înţelegere şi împreună lu­crare pentru binele poporului. îndată ce între conducătorii unui sat nu este înţelegere, ci zavistie, ceartă şi sfadă, ei nu mai sunt sămănători de lumină ci sămănători de zavistie, de pildă rea şi de împărechere în mijlocul poporului. In vremea din urmă (mai ales de când cu statificarea şcoalelor) se observă o anu­mită frecare şi depărtare între cele 2 tagme. Şi dintre preoţi şi dintre învăţători s’au ridicat unele tendinţe, mai bine zis, neso­cotinţe de învrăjbire. Aceasta nu e bine. Preotul şi învăţătorul trebue să rămână şi în viitor ceea ce au fost în trecut: doi tovarăși de muncă și luptă; doi sămănători de lumină în mijlocul poporului. P. Trifa. Dela serbarea bisericii noastre ortodoxe din­­Jlaj. In numărul trecut am amintit şi noi despre serbarea ce s’a făcut la Cluj din prilejul punerii pietrei fundamentale unei măreţe Catedrale ce se va ridica in m­j­­locul Clujului. A fost o serbare cura rar s’a mai văzut. Mii şi mii de oameni s’au strâns din jurul Clujului şi din toate păr­ţile ţării să vază cu ochii acest praznic de biruinţă al neamului n­ostru şi al bisericii noastre ortodoxe. După ce s’a sfinţit şi s’a uns cu unt de lemn piatra fundamentală (o frumoasă lespede de marmoră albă) mitropolit:», epis­copii, Alteţa Sa Principele moştenitor Carol şi ceilalţi înalţi oaspeţi au iscălit Hrisovul nouei bisericii şi apoi acest Hrisov a fost Inch’s In 2 vase, toul de sticlă şi altul de zinc, şi a fost îngropat în locul altarului. Peste hrisov a fost aşezată piatra de te­melie şi apoi a luat cuvântul Episcopul Clujului Nicolae Ivan, spunând între altele că: «Astăzi Clujul a încetat de a Rial fi Golgotha suferinţelor noastre. Acum Cluju­l începe a se face un centru de cultură, de lumină, de soare strălucitor pentru noi Românii. Catedrala ce se va ridica va fi nu numai una din cele mai măreţe biserici, ci de pe amronul ei vor răsuna glasuri pline de râvnă ca­­ să cheme pe credincioşi cu convingere şi cu dragoste la învăţătu­rile Mântuitorului Hristos. Vorbirea Principelui moştenitor de tron, Carol. După episcopul Ivan, Alteţa Sa Prin­cipele moştenitor de tron, Carol a ţinut următoarea preafrumoasă vorbire: * Atare eşti Doamne şi minunate sunt faptele tale*. Iată vorbele cele mai potri­vite pentru serbarea de azi. Azi vedem cu toţii strălucind înde­plinirea unui vis de mai bine de 400 de ani. Prin Catedrala din Cluj nu trebuie, cred eu, să vedem numai o clădire, ci mai presus de toate şi un simbol (semn) curat românesc. După cum în vremurile strămoşilor noştri, voivozii români, însemnau prin pie­trele bisericilor făcute de ei izbânzile nea­mului, tot aşa însemnăm şi noi astăzi prin această Catedrală punctul din urmă al biruinţii noastre. Intemeiând astăzi o bise­rică, arătăm încă odată tuturor că chemarea noastră este o chemare de pace. Biserica aceasta este chemată să pro­povăduiască pacea şi buna înţelegere între fraţi. Cred că rugăciunile ce s’au înălţat azi cătră Domnul au fost mai presus de toate un simbol de unire al tuturor Românilor». După Principele Carol, a vorbit foarte frumos mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, ‘fptfoarraim­e aneiecaDiserica noa­stră a suferit, a plâns şi ea alăturea de popor în suferinţele trecutului şi de aceea acum vine şi ea să ia parte la bucuria cre­­d­ncioşilor şi să îmbrace haine de sărbă­toare. Fiecare altar ce se ridică pe pă­mântul ţarii aduce o tărie şi o întărire nea­mului, ţarii şi tronului român. In toate vremile biserica noastră ortodoxă a făcut ca sufletul neamului nostru să rămână unul şi acelaş­­i să bată la fel, deoparte şi de alta a Carpaţilor. Biserica ortodoxă a fost ca o mamă bună a întregului neam româ­nesc şi ea ţine în iubirea ei să îmbrăţişeze pe toţi fiii acestui neam»... După mitropolitul Nicolae a mai vorbit ministrul de culte Banu în numele guver­nului şi dl Vasile Goldiș în numele «Aso­­ciațiunii» și apoi serbarea s’a încheiat. FABRICA ŞI PLUGUL 9 — sau cum trag economii scurta­ — Noi am arătat mereu la această ga­zetă cât de rău fac economii noştri de la sate că nu se organizează, nu se strâng în tovărăşii, în însoţiri plugăreşti (sindicate) ca să-şi poată apăra mai bine munca şi drepturile lor. Acum iară arătăm câteva pilde despre rău­ ce iese din această treabă. Întâmplarea cu grâul a­ţi mai auzit-o aici la gazetă. Morile cele mari s’au «cartelat», s’au în­ţeles şi cumpără grâul plugarilor cu mult mai lesne decât la preţul maximal dus pe ei. Şi după asta ce se întâmplă? Morarii acum după ce au măcinat capătă voie de la guvern să exporteze câteva roii de vagoane de făină, făcând astfel câştiguri de sute de milioane din truda plugarilor, cărora ar trebui să li se dea drept să ex­­porteze ei o parte din grâul lor. O altă pildă: Fabricile de piele şi de făcut carne şi cărnâţării apleacă pe cei de la guvern să se restrângă exportul de vite vii şi să se sloboadă toate uşile numai pentru exportul de carne tăiată, sau prefăcută în cărnăţării, pentru ca astfel nu cumva să piară de foame fabricile de piele şi de cărnăţării. O altă pildă, oierii încă stau pe pi­cior de răsboiu cu fabricile de postav, cari s’au o carte lată între olaltă să plătească cu un anumit preţ scăzut lâna. Tot aşa stau la ceartă şi cultivatorii de napi de zahăr cu fabricile de zahăr cari nu vreau să plă­tească cum se cuvine munca oamenilor. Adecă, vedeţi D Voastră, oameni buni, într’un loc stau faţă in faţă plugurile şi morile, intr’alt loc vitele economilor şi fa­bricile de piei, într’alt loc oierii şi fabricile de postav şi iarăşi într’alt loc cultivatorii de sfecle de zahăr şi fabricile de zahăr... şi pe tot locul cumpăna se apleacă de partea fabricilor. De ce? Pentru că fabricile sunt bine organizate. Lucră pe un înţeles şi cumpără când­ vreau şi cum vreau munca economilor. Dacă nu vă place lucrul acesta, şi aţi vrea să fie altcum, strângeţi-vă şi voi plu­garilor la însoţiri, tovărăşii.

Next