Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)

1928-10-14 / nr. 42

Nr. 42 LUMINA SATELOR în Oastea Domnului au mai intrat: Marin­a Şei­ceriu, com. Salcia- Mehedinţi. Balan Petru, elev de liceu, Ca­ransebeş. Dumitru lord. V Andronie şi fii George şi Costachi, com. Tudora-Botoşani. Groza Macavel­a Dumitru, Iaco­­beni (Bucovina). Teodor Rusan, Crisbav-Braşov. Str­uţiu Anton, cl. V-a liceul Avram Iancu, Brad. jud. Pap Sofia şi Pap Maria, Ionaş Cred­ina, Io­nas Gloti şi Ionaş Chieva, din Vâlcelele rele (jud. Hune­doara). Neculai Alexandru, corn. Broşteni, Tom­a Herede, Ana Pinte, Saveta Herede, toţi din com. Mizieş, (j. Bihor). Rustena Nistor, corn. Vatra Dor­­nei (jud. Câmpulung) Bucovina. loan Boghiţoiu, corn. Ştubieni satul Mugreni (jud. Dorohoi). Gh­eorghe­­ Alexandru Isopescu, corn. Vicovul de sus (jud. Rădăuţi) Bu­covina. Mihaiu VAiauţu, Nr. 318 Veliki Torok, Jugoslavia. Br­­intona P. Ananie, Gladna Română. Ioan Costea, cantor prim, corn. Câmpeni (jud. Turda-Arieș), Mihai Costant­i. Oastea noastră creşte. Stimate die redactor şi părinte su­fletesc! Cu genunchi plecaţi şi cu lacrimi în ochi vă rugăm să ne primiţi şi pe noi alături de ceilalţi ostaşi în Oastea Dom­nului, căci ne predăm Domnului Isus şi îl lăsăm să locuiască întru inimile noa­stre de ostaşi Înainte până vom trăi în această lume deşartă. Cornelia M­riş, Saveta Mariş şi două fete ale sale Aurica şi Marioara din Micălaca­ veche (jud. Arad). Doamne aintă! Încep glasul meu cu Doamne ajită şi Vă rog domnule re­dactor cu lacrimi în ochi a mă primi şi pe mine în Oastea Domnului nostru Isus Hristos, lângă ceialalţi fraţi creştini care s’au scris înainte de mine, căci nu nu am aflat mângâiere şi stâmpărare sufle­tului meu decât numai cetind Sfânta Scriptură şi foaia «Lumina Satelor», in care am aflat şi despre Oastea Domnului. Cetind toate câte coprinde cartea acestei Oaste, am aflat că tot cuprinsul ei este numai ;] numai o mântcire sufletească şi o împăcare cu Dumnezeu, după cum zice Bibi­a la Ezechil cap 18 v. 31—32. Să cădem cu umilinţă şi plângând la picioarele Crucii Mântuitorului, sâ-1 rugăm pe scumpul nostru Mântuitor să ne împace de non cu Tatăl cel ceresc prin Jertfa sfântă a sângelui Său, Faur Cosma, ca star, Ald­esti». Pag. 3 Războiul cel sfânt ce se dă pentru mântuirea sufletului suntem sub „ocupaţie străină“ — „răscoala“ Oastei Domnului. Ia numărul trecut am scris despre «cetatea» căzuţi sub «ocu­paţie» şi «dominaţie străină» — adecă despre omul biruit de fati­­mite­­; ispitele vrăşmaşului diavol Fiecare om e o «cetate» suf­e­tească ce stă ori sub stăpân­rea Domnului, ori sub «dominaţia «ră­­ină» a vrăşmaşului diavol. Acum vom spune că mai multe «cetăţi» formează o ţară — mai mulţi oameni fac o ţară şi un popor. Stăpânirea Domnu­ui sau «dominaţia» Ispititorului se extinde şi asupra ţărilor şi popoarelor aşa după cum oamenii —­in partea cea mai m­re — trăesc sub stă­pânirea Domnului sau în robia vrăşmaşului diavol. Aşa cum merg stările sufle­teşti din ziua de azi, apoi putem spune la sigur că lumea trieşte sub «dominaţie străină», sub «ocupa­ţia» străină a vrăşmaşului diavol­ Niciodată par’că n’a fost lu­mea aşa de stricată ca azi. Satana par’că a pus de nou mâna pe câr­muirea pământului. Diavolul este azi — cum foarte bine zice apo­stolul Pavel — «domnitorul, stă­­pânitorul cal puternic care dom­neşte în întunericul acestei lumi» (Efaseni 6, 2). Orii cât de mulţu­mit stă acest «domnitor» pe tro­nul lui, împărăţia lui n’a fost nici­odată aşa de mare şi tare ca azi. Ţările şi popoat­ele slujesc mai mult ca oricând acestui «domni­tor». Ah ! nici scumpa nesmrăţară nu este ferită de «domnia» şi «ti­rania» acestui stăpânitor al Intu­nerecului Am scăpat din «jugul străinilor», am scăpat de Nemţi, de Unguri şi de Ruşi, dar am a­­juns sub o altă «ocupaţie» sufle­tească străină, am ajuns sub «o­­cupaţia» păcatelor şi stricăciunilor sufleteşti. Cred că e de prisos şi mai dovedesc această «ocupaţie». O arată cu degetul păcatele şi rău­tăţile de cari­e plini şi viaţa noastră. Aici intră rosturile Oastei Domnului. Noi cei din O­astea Domnului, am făcut o «răscoală». Neam răsculat şi am eliberat ce­­tatea a bietului nostru de sub «cu­cerirea» şi «ocupaţia» vrăşmaşului diavol. Acum noi umblăm să «răscu­­lăm» şi pe alţii. Noi îndem­nim pe om­eni să se răscoale şi să scuture jugul robiei picatelor. In­damnăm pe oameni să se răscoale contra ocupaţiei străine a vrişma­şului diavol. Oastea Domnului este o «re­voluţie» iar noi, ostaşii Domnului, suntem nişte revoluţionari cari ne am răsculat contra «stăpânito­­rului veacului acestui«» (Efeseni 10, 20). Noi am declarat războiu Ispititorului şi îndemnăm pe toată lumea să intre în acest războiu ca să scuturăm jugul cel ruşinos al acestei «ocupaţii stră­ne». In ochii diavolului, noi ostaşii Domnului suntem — trebue să fim — nişte bolşevici cari primejduira şi subminăm domnia iadului. Noi ostaşii Domnului credem şi vestim că numai o astfel de «răscoală» şi «revoluţie» va putea scăpa şi scumpa noastră ţară de muitele rele ce sufere. Ne plângem de greutăţi, de năcazuri, de rele Dar cauza tuturor acestora este tocmai asta că suntem sub «dominaţie străină»; suntem sub «ocupaţia» şi «domi­naţia» păcatelor şi răutăţilor. Ne-a părăsit bunul Dumne­zeu» — spun unii oameni năcăjiţi. Ce vorbă nesocotită ! Bunul Dum­nezeu n’a părăsit şi nu părăseşte pe nunte. El nu este un Tată ceresc nespus de bun şi milostiv. Noi l’am părăsit pe El, nu Ei pe noi. L’am părăsit pe bunul Dumnezeu şi i’am primit pe «domnul veacu­lui acestuia». Am primit răutăţile ş­i lucrurile lui. De aceea s’au re­tras dela noi binecuvântările Ta­tălui ceresc. Vrem bine şi uşurare ? N’avem decât să ne «răsculăm» contr «stăpânilor urii» celui rău şi să scă­păta de ocupaţia şi dominaţia lui. Să l părăsim pe diavolul şi Dom­nul îndată va veni iarăşi la noi cu binecuvântare şi uşurare. Oastea Domnului tocmai acest lucru îl caută. Iubiţilor ostişi din Oastea Domnului! Vestiţi pe tot locul «ră­scoala» noastră. Vestiţi pe tot locul războiul cel sfânt. In ochii iadului noi trebue să fim un fel de «bol­şevici» cari Indemnăm pe oameni să nu se mai supuie «domnitoru­lui veacului acesteia». îndemnaţi pe tot locul pe oa­meni să «se răscoale» contra ace­stui «domnitor», îndemnaţi pe oa­meni să nu­­ mai dea ascultare, îndemnaţi pe oameni să nu trai plă­tiască dare la diavolul. Spuneţi oamenilor că împărăţia iadului se ţine la putere prin «dările» (păca­tele) ce le plătesc oamenii. Cân­d oamenii nu vor mai plăti aceste «dări» şi nu vor mai ascuita de «legile» şi «ordinele» diavolului, atunci, împărăţia iadului se va pră­buşi. Spuneţi oamenilor că împă­răţia iadului îşi «recrutează» cita­tele ei din rândurile celor păcă­toşi (beţivii, desfrânaţii etc. etc. sunt tot atâţi bravi soldaţi ai diavolului). Când nu va mai putea înrola sol­daţi, împărăţia iadului se va prăbuşi. Spuneţi oamenilor că suntem sub «ocupaţie străină»; de aceea avem atâtea greutăţi şi năcazuri. Sub «ocupaţie» totdeauna a fost rău Numai când vom scăpa de această «ocupaţie» (a păcatelor) va veni binele. Aduceţi le aminte oamenilor de timpul când «vremuri bune erau şi oamenii se iubeau». Atunci eram sub stăpânirea Regelui Isus. Dar acest Rege ne-a părăsit, pentruci noi n’am ascultat de Ei. Ne am răsculat contra Lui şi contra rsgilor Lui. Am ascultat de diavolul şi am căzut In robia şi tirăria lui. Spuneţi oamenilor că le­gele va veni numai când ne vom scutura de acest jug greu şi ruşinos. Spu­­neţ­i oamenilor că Regele nostru stă gata să vină în ajutorul nostru. Ei aşteaptă «răscoala» noastră ca să se reîntoarcă îndată în mijlocul nostru şi să ne ducă la biruinţă. Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului! Vestiţi pe tot locul războiul cel sfânt Vestiţi pe tot locul libertatea cea dulce a sufle­tului nostru. Spuneţi pe tot locul că partt­de şi păcatele sunt un jug greu şi ruşinos al diavolului. Cei ce răbdă jugul şi-a trăi­t şi vor Merită să-i poarte spre ruşinea lor Ce i viaţa noastră în slăvie oare, Noapte fără stele, ziuă fără soare. Strigaţi pe oameni să nu mai sufere această «sclăvie» şi «cer» jug ruşinos. Vestiţi pe tot locul războiul cel sfânt. Spuneţi pe tot locul că şi ţara noastră are lipsă de act şi «războiu». Până când în ţara noastră Tot păcatul să domnească? La arme fraţi ostaşi! Faceţi lumea să privească Cete mândre de ostaşi Pe câmpia românească. (Continuare şi sfârşit în numă­­rul viitor).

Next