Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)

1928-10-14 / nr. 42

Fag. 4 LUMINA SATELOR 4? 42 „Şi au plouat peste Sodoma şi Gomora foc şi pucioasa dela Domnul din cer“ „ceeace s’a întâmplat în zilele lui Lot când oamenii mâncau, beau, cumpărau... şi pe urmă a plouat foc şi pu­cioasă din cer... tot aşa va fi în ziua când se va arăta Fiul Omului“. . Despre cum s’a Intâmitet pră­pădul cetăţilor Sodoma şi Gomora, Biblia nu ne spune amănunte mai pe larg. Ne spune numai atât: c­i Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi G­onora pucioasă şi foc din cer* (Facere 19, 24). Judecata şi peirea cetăţilor a ve­nit repede şi pe neaşteptate. Cei doi îngeri-călători au vestit prăpă­dul seara şi dimineaţa, în revărsa­tul zorilor, a şi sosit. Ştiut au oamenii despre acest prăpăd? Au ştiut pentru ci Lot a spu­s şi ginerilor săi vestirea adusă de Îngeri, iar ginerii de nună seamă vor fi spus şi ei mai departe a­­ceastă veste îşi aveau legăturile lor de rubedenii şi cunoscuţi. Si poate spune la sigur că locuitorii cetăţilor auziseră despre vestea prăpădului. Ar fi avut timp şi să scape. Intr’o noapte Întreagă pu­teau fugi cu tot­i din cetate. De ce n’au făcut acest lucru ? Pen­­trucă nu credeau In ves tirea Dom­nului. G nerii lui Lot au râs de socrul lor când i-a che­mat: «scu­laţi vă şi eşiti din locul acesta căci Domnul vrea să piardă cetatea». Li se părea o «glumă» această chemare ; au luat in râs vestirea Domnului. Tot aşa vor fi făcut şi ceilalţi oameni. «Auzi vecin­i cică va ploui la noapte foc şi pucioasă... cine a mai auzit astfel de minuni... trebue că tot bu­fânul a slăbit de minte*... Vor fi râs oamenii, dar, vai, dimineața a venit peste ei prăpă­dul. In locul soarelui se ridicară pe crr nori negri și sp­iman­ători. Poate că oamenii Încă dormiau. Un bubuit prelung îi trezi din somn. Din văzduhul Încărcat In­cepu să cară pucioasă și flăcări de foc. Intr’o clipî, ce­ştile fură Înecate In valurile focului. Str­găte disperate de oameni şi animale răsunau In toate părţile. Toţi aler­gau să sc pe, dar totul era In za­­dar. Iată­­ şi pe ginerii lui Lot. Ei strigă pe socru' lor, dar a cum e prea târziu, înainte cu 12 cea­suri ar fi putut scăpa dacă ascul­tau chemarea lui Lot, dar acum e prea târziu, e prea târziu... Prăpădul Sodomei şi Gomo­­rei inchipte sfârşitul şi pedeapsa picătoşilor... Inchipue ziua cea groaznică şi neaşteptată cind «Dom­nul va veni pe norii cerului si judece lumea (Mateiu 24 30) «Ceeace s’a Întâmplat tn zilele lui Lot când oamenii mân­au, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zidea», dar In ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat foc şi pucioasă d­e cer şi pe toţi i-a perdut — tot aşa va fi şi In ziua când se va atâta Fiul Omului» (Luca 17, 28 până 30). Ca pe timpul lui Nou şi ca pe timpul lui Lot, exa ct aşa e ţi azi şi exact aşa va fi şi tu ziua când Domnul va veni să ju­dece lumea. Beau oamenii, che­fneli, păcătuesc cumpără, vând, clădesc, Insulă, mint... până tn cea­sul când va veni Fiul Om­ului. «Ziua aceia» li va afla păcătuind. O spaimă mare îi va cuprinde s­­tânci. Ca pe timpul lui Noe şi ca pe timpul lui Lot, o spaimă mare li va cuprinde în «ziua aceia» pe cei ce vor fi în mormânt şi pe cei ce se vor afla pe pământ. Cei credincioşi se vor bucura strigând: «Vine Domnul», dar cei păcătoşi se vor cutremura vizând focul cel veşnic ce-l aşteaptă «Apoi am vi­zat scaun de domnie şi pe Cel ce şedea pe el... şi râu mare de foc curgea dinaintea lui Şi am văzut pe morţi stând In faţa scaunului şi prict ce n’a fost scris în cartea Vieţii, a fost aruncat In marea cea de foc» (Apocalips 20, 11—15; Daniil 17, 10). Ah, ce groază şi ce spaimă ii va cuprinde pe cei păcătoşi in «ziua aceia». Dar atunci sp­aim­a nu le va mai fi de n­ci un ajutor. Timpul mântuirii lor a trecut Acuia e timpul judecăţii Un teatru s’a aprins mai anii trecuţi în Germania. Se juca toc­mai un teatru de râs. Teitrai­ştii au Început a s­riga «foc, foc», dar lumea credea că teatritiştii glu­mesc, credeau oamenii ci se te­ce o glumă pe contul lor. Abia când s’au ivit flăcările, lumea a Început a fugi Ingroz­­ă. Dar atunci era prea târziu S’au prăpădit cu toţii. Aşa se Întâmplă şi azi. Te râde păcătoşii şi te batjocoresc când le spui să iasă din focul răutăţilor, din focul peirii sufleteşti. Pentru cei mai mulţi oameni, viaţa acea­sta este un teatru de râs şi de petreceri. Te râd oamenii când le spui să iată din focul răutăţ­lor, din focul peirii sufleteşti. Du te in uşa unei crâşme şi strigă: oameni buni, eşiţi din Sodoma şi Goomora aceasta, eşiţi din focul acesta! — vei fi intimpinat cu râsete, batjo­cori şi ameninţări. Abia pe urmă, pe patul morţii, vor vedea păcă­toşii focul pierzării, dar atunci va fi prea târziu. Prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora este pus în faţa noastră cu arătare despre cum va fi sfir­­şitul păcătoşilor. Dar este pus şi cu strigarea: lăsaţi-vă de răutăţii Astă primăvară a fost o arătare cerească In o parte a ţării a plouat cenuşi şi pucioasă. A venit această ară, ars pat’că anume să ne aducă aminte de istoria cetăţilor Sodoma şi Gomor». A venit par’că anume să ne spună ci şi temea de azi este o uriaşă Sodomă şi Gomori. A venit par’că anume să strige pe noi: tar­i ni buni, lăsaţi-vă de rău­tăţi căci Domnul vrea să se judece cu noi. Ca pe timpul lui Noe şi Lot, oamenii s’au spăriat foarte de această arătare. Au umplut Îndată bisericile. Insă de­venea prăpădul, această căinţă târzie nu te putea ajuta nimic. Acum le ar putea a­­juta, dar n’o mai fac. A trecut spaima, a trecut primejdia, a tre­cut şi căinţa. «Pe viaţa mea — zice Domnul — Sodoma şi Go­mora n’a făcut ceea ce voi aţi fă­cut?» (Ezechil 16, 48). P£catul no­stru este mai mare decât a­ celor 2 cetăţi. De ce? Pentrucă acelea n’au auzit de prăpăd decât înainte cu 12 ceasuri. Nouă însă ni se vesteşte o viaţă Întreagă şi nu-1 ascultăm. Sodoma şi Gomora n’au avut mijlocitor. Avram n’a putut mi­jloci ertarea lor. N­u! Insă li avem pe Isus Mântuitorul dar nu-1 primim. Fratele meu! Sodoma şi Go­mora inchipue nu numai viaţa lumii şi a oamenilor, ci Inchipue mai ales viaţa ta şi a mea. Şi viaţa ta cea sufletească este o ce­tate. Nu cumva s a strecurat stri­căciunea şi te cetatea ta ? Nu cumva este şi «cetatea­ ta o mică So­domă şi Gomoră judecată la peire ? O mică Gomoră ce stă gata să ia foc ? Ia seama că aceasta este. Primeşte-L Îndată pe Isus Mân­tuitorul şi Mijlocitorul ca să mi­jlocească El iertarea şi scăparea ta. «Asigurâ-î«» contra focului celui veşnic la «banca» cea ma­i a Golgotei (precum scriem mai jos). Fratele meu ! Fiecare viaţă se gată cu un potop de pierzare sau cu o corabie de mântuire. Fecare viaţă se gată cu o Sodomă şi Go­moră sau cu un Lot scos de În­gerii Domnului din focul pierzării. Intre care din aceste două, este viaţa ta ? Intre care vei fi tu ? ? (Continuare în numărat viit® . „Asiguraţi-vă, contra focului!“ Sodoma şi Gomora n’au fost „asigurate“ — dar tu? Un îndemn cuminte se aude un oare păr lie: «asigurţi vi contra focului !». O. de s’ar auzi acest îndemn ii în înţeles turiş­tesc: * sigu­aţi vă contra focului celui veşnic !». Ahl c* groaznic este focul acesta. Câţi însă sunt «asiguraţi» şi *• asiguri contra lui? Sodoma şi Qopora n’au fost *asigu r*te», dar tu, cetitorul«, eşti asigura ? Fr­atele mul­t vrem* a înşe­lăciunilor ca asiguririle. Bucu­ pe îndelete băncile de asigurare Înşe­lând pe oameni. Eu însi cunosc o «bancă de asigurare» de care nu mi tem ci mi In sală. Ac«» stă «banei» este Dolgota, jertfa scum­­ptului nostru Mântu'to . Eu m’am asigurat la «banca»­­aşa contra focului ispitelor din lumea aceasta şi contra «iazului de foc» din lumea cealaltă (Apo­calips 20­14) F­aţele mu! Asigură te şi tu la «banca» aceasta ! Oastea noastră erest». Cinstite părinte Trifa! Văzând râvna cu care lucraţi pentru lăţirea îm­părăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi adu­cerea sufletelor la Mântuitorul, n'in bu­curat foarte mu­t. Rog pe Mântuitorul ca să scrie­ţi numele meu in cartea vieţii Vă rog şi pe D Voastră să bine­voiţi a mă primi in societatea Oastea Domnului. O duhu'e prea sfinte a lui Duamezeu, vino şi te sălişlueşte Ictin inima mea ca să pot împlini chemarea ce o am pe pământ. Elena Ursu, Curtici (jud. Arad). Onorate die redactor şi părinte su­fletele ! Cu lacrimi ferbinţi Vă rog a mă scrie şi pe mine şi soţia mea şi pe sora mea în oastea scumpului nostru Mân­tuitor, hotărându ne că vom­ lupta contra păcatului. Cu ajutorul Tatălui ceresc vom lupta până în ceasul de pe urmă­ Dumnezeu să ne ajute la toţi fraţii dim­preună. George Sturz, soţia Ana şi fica Mariuţa şi sora Maria, com. Lorău (jud. Bihor).

Next