Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)
1928-10-14 / nr. 42
Fag. 4 LUMINA SATELOR 4? 42 „Şi au plouat peste Sodoma şi Gomora foc şi pucioasa dela Domnul din cer“ „ceeace s’a întâmplat în zilele lui Lot când oamenii mâncau, beau, cumpărau... şi pe urmă a plouat foc şi pucioasă din cer... tot aşa va fi în ziua când se va arăta Fiul Omului“. . Despre cum s’a Intâmitet prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora, Biblia nu ne spune amănunte mai pe larg. Ne spune numai atât: ci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi Gonora pucioasă şi foc din cer* (Facere 19, 24). Judecata şi peirea cetăţilor a venit repede şi pe neaşteptate. Cei doi îngeri-călători au vestit prăpădul seara şi dimineaţa, în revărsatul zorilor, a şi sosit. Ştiut au oamenii despre acest prăpăd? Au ştiut pentru ci Lot a spus şi ginerilor săi vestirea adusă de Îngeri, iar ginerii de nună seamă vor fi spus şi ei mai departe această veste îşi aveau legăturile lor de rubedenii şi cunoscuţi. Si poate spune la sigur că locuitorii cetăţilor auziseră despre vestea prăpădului. Ar fi avut timp şi să scape. Intr’o noapte Întreagă puteau fugi cu toti din cetate. De ce n’au făcut acest lucru ? Pentrucă nu credeau In ves tirea Domnului. G nerii lui Lot au râs de socrul lor când i-a chemat: «sculaţi vă şi eşiti din locul acesta căci Domnul vrea să piardă cetatea». Li se părea o «glumă» această chemare ; au luat in râs vestirea Domnului. Tot aşa vor fi făcut şi ceilalţi oameni. «Auzi vecini cică va ploui la noapte foc şi pucioasă... cine a mai auzit astfel de minuni... trebue că tot bufânul a slăbit de minte*... Vor fi râs oamenii, dar, vai, dimineața a venit peste ei prăpădul. In locul soarelui se ridicară pe crr nori negri și spimanători. Poate că oamenii Încă dormiau. Un bubuit prelung îi trezi din somn. Din văzduhul Încărcat Incepu să cară pucioasă și flăcări de foc. Intr’o clipî, ceştile fură Înecate In valurile focului. Strgăte disperate de oameni şi animale răsunau In toate părţile. Toţi alergau să sc pe, dar totul era In zadar. Iată şi pe ginerii lui Lot. Ei strigă pe socru' lor, dar a cum e prea târziu, înainte cu 12 ceasuri ar fi putut scăpa dacă ascultau chemarea lui Lot, dar acum e prea târziu, e prea târziu... Prăpădul Sodomei şi Gomorei inchipte sfârşitul şi pedeapsa picătoşilor... Inchipue ziua cea groaznică şi neaşteptată cind «Domnul va veni pe norii cerului si judece lumea (Mateiu 24 30) «Ceeace s’a Întâmplat tn zilele lui Lot când oamenii mânau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zidea», dar In ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat foc şi pucioasă de cer şi pe toţi i-a perdut — tot aşa va fi şi In ziua când se va atâta Fiul Omului» (Luca 17, 28 până 30). Ca pe timpul lui Nou şi ca pe timpul lui Lot, exa ct aşa e ţi azi şi exact aşa va fi şi tu ziua când Domnul va veni să judece lumea. Beau oamenii, chefneli, păcătuesc cumpără, vând, clădesc, Insulă, mint... până tn ceasul când va veni Fiul Omului. «Ziua aceia» li va afla păcătuind. O spaimă mare îi va cuprinde stânci. Ca pe timpul lui Noe şi ca pe timpul lui Lot, o spaimă mare li va cuprinde în «ziua aceia» pe cei ce vor fi în mormânt şi pe cei ce se vor afla pe pământ. Cei credincioşi se vor bucura strigând: «Vine Domnul», dar cei păcătoşi se vor cutremura vizând focul cel veşnic ce-l aşteaptă «Apoi am vizat scaun de domnie şi pe Cel ce şedea pe el... şi râu mare de foc curgea dinaintea lui Şi am văzut pe morţi stând In faţa scaunului şi prict ce n’a fost scris în cartea Vieţii, a fost aruncat In marea cea de foc» (Apocalips 20, 11—15; Daniil 17, 10). Ah, ce groază şi ce spaimă ii va cuprinde pe cei păcătoşi in «ziua aceia». Dar atunci spaima nu le va mai fi de nci un ajutor. Timpul mântuirii lor a trecut Acuia e timpul judecăţii Un teatru s’a aprins mai anii trecuţi în Germania. Se juca tocmai un teatru de râs. Teitraiştii au Început a sriga «foc, foc», dar lumea credea că teatritiştii glumesc, credeau oamenii ci se tece o glumă pe contul lor. Abia când s’au ivit flăcările, lumea a Început a fugi Ingroză. Dar atunci era prea târziu S’au prăpădit cu toţii. Aşa se Întâmplă şi azi. Te râde păcătoşii şi te batjocoresc când le spui să iasă din focul răutăţilor, din focul peirii sufleteşti. Pentru cei mai mulţi oameni, viaţa aceasta este un teatru de râs şi de petreceri. Te râd oamenii când le spui să iată din focul răutăţlor, din focul peirii sufleteşti. Du te in uşa unei crâşme şi strigă: oameni buni, eşiţi din Sodoma şi Goomora aceasta, eşiţi din focul acesta! — vei fi intimpinat cu râsete, batjocori şi ameninţări. Abia pe urmă, pe patul morţii, vor vedea păcătoşii focul pierzării, dar atunci va fi prea târziu. Prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora este pus în faţa noastră cu arătare despre cum va fi sfirşitul păcătoşilor. Dar este pus şi cu strigarea: lăsaţi-vă de răutăţii Astă primăvară a fost o arătare cerească In o parte a ţării a plouat cenuşi şi pucioasă. A venit această ară, ars pat’că anume să ne aducă aminte de istoria cetăţilor Sodoma şi Gomor». A venit par’că anume să ne spună ci şi temea de azi este o uriaşă Sodomă şi Gomori. A venit par’că anume să strige pe noi: tari ni buni, lăsaţi-vă de răutăţi căci Domnul vrea să se judece cu noi. Ca pe timpul lui Noe şi Lot, oamenii s’au spăriat foarte de această arătare. Au umplut Îndată bisericile. Insă devenea prăpădul, această căinţă târzie nu te putea ajuta nimic. Acum le ar putea ajuta, dar n’o mai fac. A trecut spaima, a trecut primejdia, a trecut şi căinţa. «Pe viaţa mea — zice Domnul — Sodoma şi Gomora n’a făcut ceea ce voi aţi făcut?» (Ezechil 16, 48). P£catul nostru este mai mare decât a celor 2 cetăţi. De ce? Pentrucă acelea n’au auzit de prăpăd decât înainte cu 12 ceasuri. Nouă însă ni se vesteşte o viaţă Întreagă şi nu-1 ascultăm. Sodoma şi Gomora n’au avut mijlocitor. Avram n’a putut mijloci ertarea lor. Nu! Insă li avem pe Isus Mântuitorul dar nu-1 primim. Fratele meu! Sodoma şi Gomora inchipue nu numai viaţa lumii şi a oamenilor, ci Inchipue mai ales viaţa ta şi a mea. Şi viaţa ta cea sufletească este o cetate. Nu cumva s a strecurat stricăciunea şi te cetatea ta ? Nu cumva este şi «cetatea ta o mică Sodomă şi Gomoră judecată la peire ? O mică Gomoră ce stă gata să ia foc ? Ia seama că aceasta este. Primeşte-L Îndată pe Isus Mântuitorul şi Mijlocitorul ca să mijlocească El iertarea şi scăparea ta. «Asigurâ-î«» contra focului celui veşnic la «banca» cea mai a Golgotei (precum scriem mai jos). Fratele meu ! Fiecare viaţă se gată cu un potop de pierzare sau cu o corabie de mântuire. Fecare viaţă se gată cu o Sodomă şi Gomoră sau cu un Lot scos de Îngerii Domnului din focul pierzării. Intre care din aceste două, este viaţa ta ? Intre care vei fi tu ? ? (Continuare în numărat viit® . „Asiguraţi-vă, contra focului!“ Sodoma şi Gomora n’au fost „asigurate“ — dar tu? Un îndemn cuminte se aude un oare păr lie: «asigurţi vi contra focului !». O. de s’ar auzi acest îndemn ii în înţeles turiştesc: * siguaţi vă contra focului celui veşnic !». Ahl c* groaznic este focul acesta. Câţi însă sunt «asiguraţi» şi *• asiguri contra lui? Sodoma şi Qopora n’au fost *asigu r*te», dar tu, cetitorul«, eşti asigura ? Fratele mult vrem* a înşelăciunilor ca asiguririle. Bucu pe îndelete băncile de asigurare Înşelând pe oameni. Eu însi cunosc o «bancă de asigurare» de care nu mi tem ci mi In sală. Ac«» stă «banei» este Dolgota, jertfa scumptului nostru Mântu'to . Eu m’am asigurat la «banca»aşa contra focului ispitelor din lumea aceasta şi contra «iazului de foc» din lumea cealaltă (Apocalips 2014) Faţele mu! Asigură te şi tu la «banca» aceasta ! Oastea noastră erest». Cinstite părinte Trifa! Văzând râvna cu care lucraţi pentru lăţirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi aducerea sufletelor la Mântuitorul, n'in bucurat foarte mut. Rog pe Mântuitorul ca să scrieţi numele meu in cartea vieţii Vă rog şi pe D Voastră să binevoiţi a mă primi in societatea Oastea Domnului. O duhu'e prea sfinte a lui Duamezeu, vino şi te sălişlueşte Ictin inima mea ca să pot împlini chemarea ce o am pe pământ. Elena Ursu, Curtici (jud. Arad). Onorate die redactor şi părinte sufletele ! Cu lacrimi ferbinţi Vă rog a mă scrie şi pe mine şi soţia mea şi pe sora mea în oastea scumpului nostru Mântuitor, hotărându ne că vom lupta contra păcatului. Cu ajutorul Tatălui ceresc vom lupta până în ceasul de pe urmă Dumnezeu să ne ajute la toţi fraţii dimpreună. George Sturz, soţia Ana şi fica Mariuţa şi sora Maria, com. Lorău (jud. Bihor).