Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)

1933-01-01 / nr. 1

Pag. 2 LUMINA SATELOR Iubiţii mei fii sufleteşti! In legătura aceasta a vorbei vreau să Vă spun că tocmai acum se împlinesc zece ani de când, de aici de lângă scaunul M­ostru de păstorire, a pornit, cu binecuvântarea Noastră, o mişcare de trezire a sufletelor la o mai vie credinţă şi la o mai însufleţită vie­ţuire creştinească, printre fiii bisericii noastre. Era la scurtă vreme după răsboiul cel mare, care ne-a dat unirea neamului românesc sub acoperemântul statului nostru na­ţional. Vedeam cu jale pustiirea ce o produsese în sufle­tele creştinilor noştri şi în viaţa lor crâncenul răsboi, şi în acelaş timp simţeam nevoia mare de a clădi viaţa cea nouă în statul nostru de curând închiegat pe neclintitele te­melii ale evangheliei Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Căci numai aşa îi puteam da chezăşie de trainică dăinuire în viitor, vrednică de jertfele scumpe care l-au dat. Şi atunci, între alte multe măsuri pe care ni le-am luat pentru ajungerea acestei ţinte măreţe, a fost şi aceasta una: am chemat aici lângă Noi ca împreună-lucră­­tor al Nostru pe un cucernic preot din Munţii­ Apuseni, pe părintele Iosif Trifa, şi i-am încredinţat misiunea de a frânge pânea cea pentru suflete şi de­ a împrăştia în casele credincioşilor noştri lumina lui Hristos prin mijlocul tipa­rului. Aşa a pornit cu începutul anului 1922 gazeta cre­ştinească pentru popor «Lumina Satelor». La scurt timp după aceea, prin râvna iubitului Nostru împreună-lucrător către lucrul Domnului şi către mântuirea sufletelor a pus la cale o tovărăşie numită «Oastea Domnului», ai cărei membrii sau hotărât să asculte cu mai multă luare aminte glasul Domnului, să-l primească în inimi şi să-şi potri­vească după el toată viaţa lor. La început s-au găsit împreună numai o mână de oameni, dar binecuvântarea Domnului a fost cu ei, şi numărul lor a sporit zi de zi şi an după an, astfel încât astăzi „Oastea Domnului“ numără aproape 70.000 de membri. Nici nu ştim să se găsească la noi o altă societate având un număr atât de mare de membrii răspândiţi în tot cuprinsul ţării noastre. Pe lângă „Lumina Satelor“ ea mai dă la lumină, în tipo­grafia ei, în fiecare săptămână şi a doua gazetă numită „Oastea Domnului“ şi a răspândit câteva sute de mii de -"'■■m./#«e^.^nto„giire&^HflsîSPsslsre asM „­undă proaspăt şi înfiorătoare a vieţii creştineşti în alina largă­ a sfintei noastre biserici. Din chiar începuturile ei ea s’a decis să asculte glasul Domnului care răsună limpede din învăţătura sfintei noastre biserici dreptmă­­ritoare, aşa cum se desprinde din sfânta Scriptură şi din predania veacurilor creştine; să caute sfinţirea sufletelor prin darul lui Dumnezeu în sfintele taine; să cerceteze cât mai regulat sfânta liturghie în Duminecile şi sărbăto­rile de peste an; să cinstească rânduelile şi aşezămintele bisericeşti; să le dea respectul cuvenit preoţilor bisericei, sub a căror păstorire plină de iubire şi înţelepciune se găseşte prin parohiile noastre, să strălucească prin po­doaba virtuţilor creştineşti a membrilor ei. Departe de a fi o societate desfăcută de biserică, ea este mai vârtos legată prin tot duhul ei şi prin toată lucrarea ei de biserica Domnului. Acesta este rostul ei, de la care nu vrea să se abată. Şi spre marea Noastră mulţumire am văzut, în decursul celor zece ani de când a luat fiinţă, roade binecuvântate de Dumnezeu în lucrul ei. Oameni prinşi în unda ei de înviorare religioasă şi ascultând glasul Domnului, au ieşit din păcate şi fărădelegi, s’au căit de greşala lor şi au început să ducă o viaţă nouă. Beţivii au găsit pu­terea să răsbească deasupra patimei care-i robea. Cei căzuţi s’au întors la o viaţă cinstită. Cei cari scoteau su­­dalme din gura lor, au început să laude pe Domnul. Ura şi răsbunarea, pisma şi răutatea s-au îmblânzit şi stins. Cununiile au ajuns la ostaşi ocaziuni de bucurie duhov­nicească şi în viaţa familiară a lor a intrat fericirea. Sfa­turile lor sunt luminate de rugăciune şi rânduială mai bună a intrat în tot traiul lor. In aceste frumoase obi­ceiuri creştineşti se deprinde şi mica oaste a copilaşilor. Pentru toate acestea „Oastea Domnului“ trebue pri­vită cu dragoste din partea tuturor creştinilor. Ea nu si­leşte pe nimeni să intre în rândurile ei, dar primeşte cu bucurie pe toţi cei cari se înşiră de bună voe sub steagul duhovnicesc al ei. Membrii ei nu trebue să se separe de ceialalţi fraţi ai lor, cari nu fac parte din oaste, nici să creadă că lor le stau la îndemână alte mijloace de mân­tuire a sufletului decât acelea pe cari le îmbie biserica Domnului pe seama tuturor fiilor săi, ci să premeargă cu pilda lor în smerenie şi iubire, bine ştiind că toţi drept­credincioşii creştini sunt datori să facă astăzi front puternic împotriva necredinţii şi a vrăşmaşilor Bisericii noastre. Toţi fiii Bisericii trebue să fie o oaste a Domnului, ascul­tând de glasul Păstorului celui bun, care le grăieşte: „Oile mele glasul meu ascultă şi eu le cunosc pe ele şi vin după mine, şi eu le dau lor viaţă veşnică“. Fraţii mei preoţi şi împreună slujitori la altarul Domnului să fie sub conducerea lor organizaţia „Oastei Domnului“ din parohiile lor şi să se intereseze de aproape de toată viaţa şi munca ei. Să-şi dea seamă, că orice trezire religioasă începe dela unul, dela doi şi se răspândeşte cuceritoare dela suflet la suflet, ca flacăra dela flacără. Setea religioasă, care s’a trezit în inimi, să ne umple de bucurie, căci ea este prevestitoare de roade pentru împă­răţia lui Dumnezeu. Sub apăsarea vremurilor grele de astăzi trebue să ne întărim şi mai mult în convingerea, că evanghelia Domnului este singura putere spirituală în stare să înlăture haosul din suflete, să le aducă în legă­tură strânsă cu adevăratele rosturi mari ale vieţii, să le curăţe de duhurile întunecoase cari ameninţă rânduiala din lume şi să le mântuiască din ghiarele pierzării. Iubiţii mei fraţi în Domnul să urmeze îndemnul sfântului apostol Pavel dat ucenicului său Timotei: „îţi aduc aminte ţie, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea manilor mele» [II Tim. 1, 6], iar eu voi ruga „pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său“ [Mat. 9, 38]. Intru această împărtăşire a iubirii dintre preoţi şi po­porul credincios să ne găsească Anul Nou, care să dea Domnul să însemneze o sporire a vieţii celei creştineşti a neamului românesc, o întărire pe temeliile evangheliei a scumpei noastre patrii, ascultând de glasul Păstorului celui bun care cheamă la sine oile sale. In acest înţeles Vă urez tuturor fiilor mei sufleteşti, An Nou fericit — şi împărtăşindu-Vă arhiereasca Noastră binecuvântare, am rămas Sibiu, la sărbătoarea Tăierii împrejur şi a Anului Nou 1933 al Vostru al tuturor de tot binele voitor­ eset NICOLAE, Arhiepiscop şi Mitropolit. ANUL 1933 an sfânt şi pentru creştinătate şi pentru francmasonerie. Cine va birui, Evanghelia sau Antichrist ? Cu anul 1933 dela Naşterea cea după trup a Domnului, se Îm­plinesc 1900 ani dela Răstignirea şi învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Acum 1900 de ani Mântuito­rul împlinise 33 de ani de viaţă omenească şi a primit să fie ră­stignit. Nouăsprezece veacuri s’au scurs dela acel fericit eveniment, când prin jertfa Fiului lui Dumne­zeu, legăturile iadului s’au rupt, blestemul strămoşesc a pierit şi întregei lumi i s’a îmbiat izbăvirea. De aceia anul 1933 cu care se împlineşte cel de al 19-lea veac de la răstignire, şi care Îndeosebi are darul de a ne aminti atâtea lucruri minunate, poate fi socotit ca un an sfânt, aşa cum l-au şi declarat preoţii din Franţa. Se cuvine deci ca noi, cei ce am fost învredniciţi să trecem in viaţă pragul acestui an nou şi sfânt, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a făcut nouă, şi să ne străduim să primim şi în suf­etele noastre ceva din sfinţenia noului an. Din durata acestui an sfânt să facem şi un an de viaţă ome­nească plină de sfinţenie. Şi să facem acest lucru cu smerenie şi din dragoste. Să grijim mai ales să nu mâniem din nou pe Dumnezeu pentru ca să nu ne certe iarăşi cu alte plăgi nouă. Să fim cu grijă faţă de sfin­ţenia anului 1933. # * * Un lucru ciudat: anul 1933 este un an sfânt şi pentru franc­masonerie. Numărul 313 corespunde celui mai înalt grad pe care-l poate ocupa vreun francmason, iar fiindcă anul 1933 se termină cu 33, franc­masonii au declarat noul an drept an jubiliar. In anul acesta se vor face deci o mulţime de înaintări în grad şi printre francmasonii din ţara noastră, cari se vor simţi şi mai mult împintenaţi la lucrul diavolului. In anul 1933 lupta dintre Evanghelie şi Antichrist se va în­teţi. Biruinţa nu poate fi însă decât de partea Celui nebiruit. Numărul şomerilor din toată lumea. In raportul făcut de Biroul internaţional al muncii, către toate guvernele prin care se cere reducerea orelor de muncă, ca mijloc pentru combaterea şo­majului, se arată că numărul şo­merilor din toată lumea se urcă la 30 milioane, iar pierderile de sa­larii a şomerilor se urcă la peste 4 miliarde lire sterline. In acest raport se arată că însuşi şomajul e o cauză a crizei economice şi cu cât numărul şomerilor va spori cu atât criza se va agrava. Nr. 1

Next