Lumina Satelor, 1933 (Anul 12, nr. 1-52)

1933-06-11 / nr. 24

Anul XII. ABONAMENTUL­­ Rialii Satelor" cai „Oastea Deaiaalai" IPS sa in 180 Lei. Pe o jumătate de an DO Lei. PS 3 Uni SO Lei. — Pentru străinătate 300 Lei. Pentru America 2 Dolari Sibiu, 11 Iunie 1933. Hr. 24 UK Un număr din „Lumini Sitelor" împreunat cu „Oaitei Domnului" 3 Lei 50 b. Foaie pentru popor. Se poate iboni „Oastea Domnului" singură, ca Redactată de: 100 Lei pe an, 50 Lei pe 6 luni. Preot: IOSIF TRIFA.­ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, strada Avram Iancu Nr. 8. PREŢUL ANUNŢELOR: Un pic petit (m&nmt) . Lei (cm. 5­0 Lei) de odaie Dacă se publică de mai multe ori se dă ceva rabat. Examenul Oştii Domnului. In praznicul Cincizecimii Oa­stea Domnului a dat un examen. Ostaşi din 33 de judeţe in număr de peste 1500 au venit la Sibiu pentru a şi spune cuvântul. Cu toată vremea de cumplită criză bănească ei au venit, cu toate că pe calea ferată li s’a făcut numai o foarte mică reducere, ei au venit, au În­fruntat totul şi au venit Cine a fost martor la prazni­cul ostaşilor şi-a putut da seama, că alergarea lor nu este In zadar. Reprezentanţii Castel, bărbaţi de o moralitate indiscutabilă, au spus cuvinte cu apăs, care au scormonit şi cele mai Impetrite inimi. Manifestaţia ostaşilor din zi­lele de Rosatii, atât la Răşinari cât şi la Sibiu a fost o chezăşie de renaştere sufletească, de în­viere a puterilor sufleteşti ale nea­mului noimi, tâmpite in vremea din urmă de atâtea greşeli şi abateri. Mişcarea pornită la Sibiu acum 10 ani din iniţiativa unui smerit preot şi sub puternica încurajare şi ocrotire a Mitropolitului Ardealului, începe să deschidă ochii, cari până acum n’au văzut şi să atragă aten­ţiuni, care până acum erau îndrep­tate In altă parte. Strigarea celor 70 de mii de suflete înfrăţite şi pornite Ia răz­boiul sfânt, slujind cauza lui Isus şi a neamului nostru românesc, se aude pe zi ce merge tot mai tare. Oastea Domnului este fără îndoială mişcarea cea mai vigu­roasă de la noi din ţară. Rândurile ei cuprind şi intelectuali de seamă, advocaţi, medici, ofiţeri, ingineri, din cari această mişcare a făcut misionari creştini şi puternici apă­rători ai Bisericii strămoşeşti. .Am fost transportat, văzând credinţa aceior oameni“, mi a mărturisit un intelectual, care luase parte la adu­narea din fala Thalia. Oastea Domnului, după ex­­presiunea părintelui Arhim. Scri­­ban, a creat o ţărănime nouă, un popor nou, ţărani cu sufletul în­dreptaţi spre evanghelie, oameni dornici după înscăunarea dreptăţii şi a păcii, gata de jertfă, plici de dragoste pentru aproapele. Iată ce a luat se frământă in rândurile oştii, examenul care s’a dat acum după 10 ani de la urzi­­rea acestei mişcări a fost o probă reuşită. Rugăm pe bunul Dumnezeu să trimită harul său şi pe mai de­parte asupra acestei lucrări pentru ca să şi poată Îndeplini pe de a’n­tregul lucrarea de renaştere a po­porului românesc. O. Beneseu. Conferinţa statelor agrare. La serbătorile Rusaliilor, Du­minecă, Luni şi Marţi, s’a întrunit la Bucureşti conferinţa statelor agricole: România, Iugoslavia, Po­lonia, Cehoslovacia şi Ungaria, pentru a hotărî împreună poziţia ce trebue s’o ia toate împreună la marea conferinţă mondială ce se va deschide Ia Londra i­. ziua de 12 Iunie. S’au discutat mai muite che­stiuni economice, cari privesc pe toate ţările agricole întrunite In aceasta conferinţă. Ca şi in confe­rinţa Micei înţelegeri Ia Praga, aşa şl In această conferinţă, s’a cerut ştergerea tuturor datoriilor de războiu. Un fapt dureros s’a consta­­tat cu această ocazie. Cu toate că avem atâtea organizaţii agri­cole in ţară, nu s’a văzut nici mă­car un reprezentant al acestora la această conferinţă, unde s’au desbătut atâtea probleme impor­tante pentru ţările agricole şi in special pentru ţara noastră. Cu siguranţă dacă ar fi fost vre-o întrunire politică sau alta la fel, agricultorii noştri ar fi luat parte şi încă în mod gălăgios. Ţăranii noştri ar trebui să ia de scurt pe cei ce-şi bat pieptul că-s reprezentanţi ai plugarilor ce­­rându-le socoteală, ce i-a făcut să lipsească de la această conferinţă, unde se discută soarta lor, care e soarta ţării Întregi?! Tot pe drum... Sosirea dini Titulescu în ţară şi plecarea d-sale la Londra. După terminarea conferinţei Micei înţelegeri la Praga, dl Titu­­lescu, ministrul de externe al Ro­mâniei, a plecat spre ţară. înainte de plecare, ministrul de externe al Ceho­slovaciei, dl Benes, a dăruit marelui nostru diplomat o statuă, infăţişind Biruinţa. Dl Titulescu a sosit in ţară Luni, In 5 Iunie. In gară la Oradea i­ s’a făcut o primire măreaţă şi dl Titulescu a ţinut mulţimii prima cuvântare a sa, rostită pe cuprin­sul Ardealului. La Cluj a fost Int­timpinat de dl Vaida Voevod şi de dl Haţieganu, ministrul Ardealului. In capitală a fost primit în audienţă de Suveran. După o scurtă şedere în ţară, ministrul de externe al României a plecat la Londra spre a lua parte la confe­rinţa economică mondială. Cu noi este Dumnezeu. Cuvântarea I. P. S. Sale Mitropolitului nostru Nicolae, cu care a deschis marea adunare antirevizionistă din Sibiu. (Urmare şi sfârşit). Iar dacă i vorba de vre-o re­vizuire în interesul păcii şi al drep­tăţii neamurilor, ar fi cuminte ca vecinii noştri să-şi revizuiască pro­pria lor conştiinţă şi să se căiască de toate păcatele cu care s’au îm­povărat prin robirea milenară a naţiilor din cuprinsul fostei Unga­rii. Noi? Om fi având — oameni c­um suntem — alte scăderi. Dar nu ne simţim conştiinţa Încărcată cu povara împilării neamurilor sau a stăpânirii pământului altuia ! Din a­ceastă conştiinţă curată izvoreşte puternicul, nestăpânitul nostru pro­test împotriva celor ce se încu­metă să revizuiască dreptatea lui­­Dimnezeu pentru a o înlocui cu nedreptatea oamenilor. Această conştiinţă a fost şi este tăria­­'«»»tră. Ea ne împreună şi astăzi, fă­când din noi un zid de care se vor sfărâma neputincioase toate lovirile vrăşmaşilor noştri, orcât de viclene ar fi ele. O spun aceasta in numele sfintei Biserici ortodoxe pe care o păstoresc în laturea ei ardelenească şi — spre nemărginita mea bucu­rie — şi în numele Bisericii fraţi­lor noştri uniţi, ca să ştie toată lumea că noi­­ne iubim unii pe alţii* ,într’un gând mărturisind“ la toate răscrucile istoriei noastre naţionale ! O spun aceasta In nu­mele sfântului aşezământ care şi* a împletit totdeauna silinţele şi jert­fele sale nemăsurate, cu silinţele şi jertfele neamului şi care va po­văţuit acest neam şi în viitor, pe drumul marilor lui biruinţe. O spun aceasta în numele şcoalei, ai cărei dascăli înţelepţi — alături de preoţi — au zidit conştiinţa generaţiilor trecute, pre­­gătindu-se pentru marele praznic al învierii neamului, şi cari vor pregăti şi Întări generaţiile viitoare pentru luptele ce ne mai aşteaptă. O spun aceasta in numele tuturor partidelor politice, cari când e vorba de marile interese ale neamului nu cunosc decât cuvân­tul de ordine­ .Pe-al nostru steag e scris unire !“ Ele mi-au dat în­credinţarea, pe care să mi-o co­munic, că in lupta de apărare a drepturilor sfinte ale ţârii se con­topesc toate in aceeaş caldă sim­ţire românească. O spun aceasta în numele ziarului ,Universul“ şi a directorului său, care a dat semnalul de alarmă antirevizionistă şi — Întovărăşit de întreaga presă românească — a chemat şi cheamă pe fiii neamului la o frăţească solidarizare pentru apărarea pămfinteniî şi. * Ebertăr* naţionale. Şi — o spun aceasta în nu­mele tuturor fraţilor noştri cari cred româneşte. Din mijlocul adunării noastre trimitem cardul nostru salut de prie­tenie aliaţilor noştri­­ naţiunii ceho­slovace, naţiunii sârbo-croato-sla­vone şi naţiunii polone, cu cari ne găsim astăzi intr’un gând şi în caz de nevoie umăr la umăr, in lupta de apărare a păcii şi a drepturilor noastre, însufleţiţi de profundă iubire, trimitem înţeleptului nostru Suveran şi marelui Căpitan al scumpei noa­stre oştiri, cuvântul nestrămutatului nostru devotament către Tron şi Ţară, pe cari le preţuim mai presus de vieţile noastre. Cu credinţă in Dumnezeu şi încrezători In puterile neamului ro­mânesc, Incheiu zicând:­­Cu noi este Dumnezeu, înţe­legeţi neamuri şi Vă plecaţii* M. Sa Regele Carol II In Banat. In zilele de 2 şi 3 Iunie M. Sa Regele Carol II însoţit de Ma­rele Voevod Mihai, precum şi de d-nul prim-ministru Al. Vaida Voe­vod şi de ministrul Gusti şi Haţie­­gan, a luat parte la marile serbări ţinute la Oraviţa, cu ocazia des­­vetirii statuilor Regelui Ferdinand, Mihai Eminescu şi a luptătorului bănăţean Damaschin Bejinco. Suveranul a făcut prin inima Banatului un adevărat drum tri­umfal. Populaţia din acest colţ de ţară, care n’a­­­­ fost vizitat din 1817 de nici un monarh, a făcut Suveranului o primire însufleţită. La Băile Herculane, la Bozovici şi pretutindeni, vizita Suveranului a fost o adevărată sărbătoare. Ţărani, femei şi copii îmbră­caţi in diferite costume naţionale au venit la Oraviţa un număr de peste 30 mii, cu 45 coruri şi 32 fanfare. La catedrala ortodoxă P. S. S. episcopul Grigorie al Aradului a făcut o scurtă slujbă religioasă apoi în Piaţa unirii i-a făcut des­­velirea celor trei monumente. La orele 12 Suveranul a pri­mit defilarea. A urmat apoi un banchet la care Suveranul a ţinut o Însufleţită cuvântare, sfârşind cu o Inimoasă urare de propăşire şi întărire a po­porului bănățean. Cuvântarea Su­veranului a fost acoperită de ne­sfârșite aplauze.

Next