Lumina Satelor, 1935 (Anul 14, nr. 1-52)
1935-01-01 / nr. 1
Pag. 2 „Eram doi ucenici la un măestru. Doi ortaci buni, ca doi fraţi de cruce. Patru ani întregi vieţuit-am împreună, ca la vatra părintească. Am ajuns apoi şi calfe. Mare a fost bucuria noastră văzându-ne cu dreptul la buzunar. In bucuria noastră tinerească ne am încins la glume. In neinţelepciunea mea păcătoasă, eu am spus o glumă „proastă*, care l-a mâhnit mult pe ortacul meu cel bun. In mâhnirea lui, îndreptăţită, el a ridicat palma să mă lovească. Dar n’a dat. Eu însă i-am răspuns cu scaunul şi cu o singură lovitură, l-am prăvălit mort la pământ... In clipa asta când mă găsesc in dosul uşilor zăvorâte şi a fereştilor cu zăbrelele de fier îmi vine să strig s’audă toată suflarea: „Nu glumi nebuneşte!“ 4. îndemn. Cine vrea să n’ajungă în temniţă, s’asculte şi să urmeze aceste glasuri şi îndemnuri, cari ies cu toată sinceritatea din temniţă. Pr. A. NANU, confesorul lachisorii—Sibiu- Să vie legea contra cartelurilor. Fabricile îşi bat joc de populaţie, sub scutul cartelurilor. Neruşinarea cu care fabricile de tot soiul îşi bat joc de populaţia acestei ţări sub scutul „cartelurilor*, este recunoscută de toată lumea. S’a strigat şi se strigă mereu contra cartelurilor fabricilor, dar acest strigăt continuă să fie neauzit. Dl profesor Leon, subsecretar de Stat în actualul guvern, pe când era ministru plin la industrie şi comerţ, a promis că va veni cu o lege contra cartelurilor. D-sa a plecat din fruntea acelui minister (poate chiar din cauza aceasta?), iar urmaşul sale nici nu se gândeşte la o asemenea lege. Ca să-şi poată oricine închipui în ce măsură este jefuită populaţia de fabricile cartelate (legate întreolaltă prin contract de a nu vinde una mai ieftin ca alta), e deamnă să arătăm, că un metru pătrat de sticlă pentru geamuri pe care fabrica îl vinde cu 103 Lei, l-ar putea vinde cu un câştig destul de potrivit, cu numai 27 Lei. Am văzut că preţul zahărului de când s-a spart cartelul dintre fabricile de zahăr, a scăzut dela 40 de Lei la 22 de Lei. Şi să nu creadă cineva că fabricile nu câştigă deajuns şi cu acest preţ. Avem în ţară mine de fier, turnătorii şi fabrici de tot felul de unelte de fier şi cu toate acestea pe când un kilogram de grâu se vinde cu 3 Lei, un kilogram de fier se vinde cu 30 Lei. Unde-i oare aci proporţia între produsele agricole şi cele industriale ? Cu toate acestea cartelurile înfloresc din ce în ce mai tare. Se vorbeşte că şi cartelul zahărului va fi refăcut, fapt care va aduce cu sine urcarea din nou a preţului zahărului. Am cetit în ziare că şi fabricile de cuie de lemn pentru bătutul pingelelor (talpelor) la ghete au făcut cartel pentru a nu se concura unele pe altele. Ce se mai zicem de fabricile de piele, de hârtie şi altele cam sub scutul cartelurilor ne jefuie fără milă. In alte ţări conducătorii au pus frâu acestui jaf neruşinat al fabricilor, oprind sub pedeapsă aspră încheierea oricărui cartel între fabrici. Aşa bunăoară, guvernul vecinei noastre Iugoslavia, a oprit prin o lege pe fabrici să încheie carteluri sub pedeapsă aspră. Orice încercare de a încheia cartel va fi pedepsită cu 20 mii Lei şi până la 2 ani închisoare. Oare cârmuitorii noştri n’ar trebui să se gândească cu un ceas mai devreme la stârpirea cartelurilor, chiar dacă ar fi jignite prin aceasta interesele şi veniturile unor politiciani cuibăriţi prin consiliile de administraţie a diferitelor fabrici ? Cu atât mai vârtos, că aproape toate fabricile din aşa zisa „industrie naţională” sunt în mâni străine ! Doar suntem o ţară agricolă şi-i păcat ca pe spinarea noastră să se îmbogăţească o mână de venetici. Un corb alb. Un glas german contra revizionismului maghiar. Scriitorul german, Karl Hermann Theil, scrie in revista naţional-socialistă „Erwachende Europa* (pe româneşte: „Europa care se trezeşte*) din Berlin, un lung articol, în care arată situaţia naţionalităţilor din Ardeal — şi în care se pronunţă contra revizionismului maghiar. Intre altele autorul articolului spune cele ce urmează: „E poate bine — scrie d-nul Theil — să lămurim niţel unele lucruri puţin cunoscute în Germania. Dacă luăm ca bază compoziţia etnică a teritoriilor deslipite de Ungaria, vom ajunge la concluzia, că ele aparţin cu tot dreptul României. Populaţie ungurească mai numeroasă nu există decât la periferia de vest, în oraşele mai mari ca de pildă Timişoara, Arad, Oradea, Cluj şi în fine, în partea răsăriteană a Ardealului, unde se află aşa zisul ţinut secuesc. Toate aceste fragmente de populaţie ungurească nu pot fi considerate însă decât ceea ce sunt: mici insule în massa compactă a celor 14 milioane Români, şi nu poate nimeni pretinde, ca de dragul celor câteva sute de unguri , mai multe milioane de Români să fie rupţi din ţinuturile în care locuesc în masse compacte*. Mirare că s’a găsit şi în Germania — un corb alb — care să spună adevărul. Fanfaronii dela Budapesta vor turba iarăşi de năcaz, când vor citi şi acest adevăr ! Un se mai sparg ouăle. Un crescător de găini, american, hrănindu-şi găinile timp mai îndelungat cu rădăcini şi foi ale unui arbor de gumă, a reuşit să aibe, de la aceste găini, ouă cu un înveliş elastic (care se întinde ca guma). Pentru a putea folosi aceste ouă, trebuie să te tai cu foarfecă, căci nu se pot sparge. LUMINA SATELOR Să fie intr’un ceas cu noroc. Un administrator financiar obligat să verse la stat un milion Lei, din averea sa câştigată pe nedrept. Avem o lege a controlului averilor slujbaşilor şi a foştilor slujbaşi la stat, dar această lege n’a adus roade, din cauză că nu e bună. Ia această lege se prevede că dacă cineva cere controlul averii cuiva şi nu-l poate dovedi că s’a îmbogăţit furând statul, poate ajunge şi în puşcărie pentru vătămare de onoare. Tocmai din cauza aceasta îmbogăţiţii din banul statului se lăfâesc in palate şi automobile luxoase, iar tu biet cetăţean stai neputincios şi-l priveşti, cu toate că mai ieri alaltăeri II ştiai un biet coate goale sărac lipit pământului şi chiar plin de datorii. Dar din cauza legii care te ameninţă cu puşcăria, eşti silit să taci şi să înghiţi. Unii îmbogăţiţi după ce şi-au ticluit „acte şi documente“ au cerut înşişi controlul averilor lor, ca vezi Doamne, să împrăştie bănuielile că nu s’ar fi îmbogăţit pe cale cinstită. Lumea însă recunoaşte situaţia din trecut şi cea de azi şi ştie pe ce cale s’au îmbogăţit, dar tace de teama urmărilor legii. De când avem legea controlului averilor, care — e vorbă că s’ar fi adus — pentru a aduna în vistieria ţării banii furaţi de slujbaşii săi, abia acum aflăm un caz norocos, când un slujbaş e obligat să verse înapoi la Stat ce-a furat. E vorba de administratorul financiar al jud. Caraş, dl Ioan Codariu, a cărui avere a fost controlată în urma unei arătări, de către comisia de control din Timişoara şi care neputând justifica pe ce cale a câştigat suma de un milion şi 100 mii Lei, a fost obligat de Curtea de apel din Timişoara să verse la stat 90 la sută din ei conform legii, adecă aproape un milion Lei. A încercat bietul om să „dovedească“ cum că milionul l’ar fi câştigat făcând comerţ în Rusia pe timpul când era prisonier acolo — dar n’a reuşit. Bineînţeles nu s’a mulţumit cu judecata şi a făcut recurs la Curtea de Casaţie. Noi credem însă că acest milion tot va întră în vistieria ţării şi cerem guvernului să schimbe legea, ca să poată urma şi celelalte sute şi mii de milioane, cari au întrat în buzunarele atâtor „administratori* şi „neadministratori* cari au mânuit banul ţării. Să se facă din oficiu controlul averilor slujbaşilor şi foştilor slujbaşi, să nu fie îngrădit acest control prin ameninţarea cu duba! Un hotel în flăcări în America. Zeci de persoane au pierit in flăcări. In orașul Lansing, din statul Michigan, din Statele Unite ale Americei de Nord, a izbucnit un incendiu la clădirea unui hotel. In câteva clipe întreaga clădire a fost în flăcări, iar pasagerii, neputându-se salva, au încercat să sară pe ferestre, într’un râu care trece pe sub ziduri. In hotel se aflau printre pasageri vre-o douăzeci de deputaţi şi senatori ai statului Michigan, care participaseră la o întrunire politică. Foarte puţini pasageri s’au putut salva. Dintre cei săriţi în apa râului, s’au pescuit optsprezece cadavre, iar de sub dărâmăturile clădirii au fost scoase alte patruzeci. Intre aceştia sunt şi mai mulţi parlamentari. Treizeci de persoane, având răni grave, au fost internate la spital. Supravieţuitorii povestesc scene de groază din timpul incendiului, femeile alergau prin coridoare cu hainele și părul in flăcări. Cauzele izbucnirii incendiului n’au fost încă stabilite. Iugoslavia are un guvern nou. Domnul Jevtici a format noul guvern. Guvernul iugoslav a demisionat, iar cu formarea noului guvern a fost încredinţat din partea regenţei, dl Jevtici, ministrul afacerilor străine al Iugoslaviei. După consfătuiri îndelungate cu toţi fruntaşii politici ai ţării vecine, dl Jevtici a reuşit să formeze un guvern, care cuprinde membrii ai tuturor provinciilor iugoslave. In noul guvern sunt şi 3 croaţi, un reprezentant al mohamedanilor din Herţegovina, precum şi al altor provincii. Noul guvern iugoslav, prezidat de d-nul Jevtici, e un guvern de destindere, adecă un guvern care are menirea de a domoli spiritele politice din ţara vecină. Pe lângă prezidenţia consiliului, d-nul Jevtici deţine în noul guvern şi postul de ministru al afacerilor străine, care l-a avut în trecutul guvern. Nr. 1 cutremur de pământ in Turcia. In regiunea Ciapakjur ci Turcia, s’a produs în noaptea de 16—17 Dec. un puternic cutremur de pământ. De altfel în ultima lună s’au produs în acea regi nt mai multe cutremure. După informaţii culese din capitala Turciei, Ankara, în reg lunea susamintită au fost distruse peste 20 de sate. Numărul moţilor în urma ultimului cutremur fost de 20 mii, iar a celor răniţi de 100 mii. Exportul orzului şi avasatul a fost oprit. Prin o hotărîre a consiliului de miniştrii, a fost oprit exportul de orz şi ovăs din ţara noastră. Această măsură a fost luată pentru asigurarea cantităţilor de orz şi ovăs necesare consumului intern, precum şi a însămânţărilor de primăvară. Cantităţile pe cari publicaţia decretului de oprire le-a aflat în porturi, vor putea fi exportat“