Lumina Satelor, 1941 (Anul 20, nr. 1-53)

1941-01-01 / nr. 1-2

mEste spre binele nostru că ne-ai smerit, Doamne, ca să învăţăm legile Tale* (Psalm 119, 71). ABONAMENTUL PE AN: „Lumina Satelor“ şi „Oastea Domnului* Lei 200. „Lumina Satelor" singură Lei 100. „Oastea Domnului" singură Lei 100. Amân­două foile pe jumătate de an Lei 100. Pe trei luni Lei 50. Pentru America 4 dolari. Redactată de un comitet sub patronajul I. P. S. Sale Mitropo­litului NICOLAE al Ardealului. Foaie săptămânală pentru popor. mCum se îndură lun­tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El* (Psalm 103, 13). An nou cu Hristos! aVeniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Împovăraţi şi Eu voi da odihnă sufle­telor voastre“ (Mat. 11,28). Anul 1940 a fost pentru neamul no­stru anul durerii, anul celor mai mari dureri, anul celor mai cumplite sfâşieri. Hotarele noastre scumpe, pe cari abia reuşisem să­ le întregim la 1918, după o mie de ani de nesfârşite sfâşieri şi asu­priri duşmane, ne-au fost din nou ciopâr­ţite de vrăjmaşi, la miază-noapte şi la miază-zi, la răsărit şi la apus. O adevă­rată răstignire a îndurat trupul neamului, fără cârtire, fără putinţă de împotrivire. Şi toate s’au petrecut la repezeală şi pe neaşteptate, ca un trăznet, ca un ura­gan năpraznic. Paharul se umpluse şi acum se vărsa din plin peste ţară. Era paharul tuturor păcatelor şi fărădelegilor în cari am trăit de 22 de ani. Acum toate crimele şi trădările de neam, toate hoţiile, lăcomiile, îmbuibările şi nelegiuirile, cu cari ne-am depărtat de Dumnezeu şi de neamul nostru, se întorceau asupra capetelor noastre, ca o cumplită răsbu­­nare şi ca o neînduplecată pedeapsă. Suntem în pragul anului nou 1941. Să privim înapoi peste anul ispăşirii 1940. Să ne aducem aminte de toate du­rerile şi loviturile cari ne-au sângerat ini­mile şi să înţelegem bine că toate ne-au venit din vina noastră, pentru păcatele noastre şi ale conducătorilor noştri. Să înţelegem, barem acum, că ade­vărata viaţă, singura mângăere, tărie şi isbăvire este la Hristos, cel ce s’a răstignit pe cruce pentru noi. Să ne cunoaştem pă­catele, să ne scârbim şi să ne lepădăm de ele şi cu smerenie, cu post şi cu rugăciune, să ne întoarcem la viaţa cea adevărată, cu Iisus Hristos, după voia Lui şi nu după poftele şi răutăţile noastre. Suntem la începutul unui an nou. Ţara ne e greu încercată. Inimile ne sunt încă rănite de sfâşierile anului trecut 1940. Crucea tuturor suferinţelor din aceste zile grele ne apasă pe fiecare tot mai mult. Dar să nu ne pierdem nădejdea. Ci, în rugăciune continuă, să ne adunăm toate puterile sufletului şi să ne înălţăm mereu la Isvorul Vieţii, la Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. El a suferit mai mult decât noi, măcar că a fost fără păcat. Cu crucea suferinţelor noastre să ne apropiem de Crucea lui Iisus, şi îndată vom căpăta putere nouă de luptă. Ia­r când ni­ se va părea că greutăţile şi suferinţele ne copleşesc, să ne rezemăm cu crucea noastră de crucea lui Iisus, şi îndată po­vara noastră se va preface în mângiere şi bucurie sfântă. Căci El ne-a zis: „Veniţi la Mine voi toţi osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră, căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară“ (Matei 11, 28—30). Veniţi la Mine căci „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (loan 14, 6). Veniţi la Mine căci Eu „nu vă voi lăsa orfan, ci Mă voi întoarce la voi (loan 14,18). Ve­niţi la Mine şi „rămâneţi întru dragostea Mea“ (loan 15, 9). Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi Eu sunt Viţa şi voi sunteţi mlădiţele. Despărţiţi de Mine nu pu­teţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa ne­roditoare (loan 15, 4—6). Să nu vi se tul­bure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine (loan 14, 1). Ah, de-ar auzi, barem acum, neamul nostru chemarea dulce a Domnului Iisus. Ah, de-ar porni barem acum tot sufletul necăjit, pe urmele Domnului Iisus! Ah, de-ar începe neamul nostru barem acum un an nou cu Hristos viu în sufletul lui! An nou cu Hristos! aceasta este urarea ce trebue să ne-o facem unii altora acum de Anul Nou 1941. Preot NICOLAE VONICA. 21122. Biblioteca Județeană,ASTRA *21122 P* In al douăzecilea an. Cu numărul «cest» de 1 Ianuarie 1941, „Lumina Satelor“ intră în anul al două­zecilea. Iată o veste bună, o veste nouă, la care poate mulţi nu v’aţi gândit şi nu v’aţi aşteptat. Dar aşa este. Cu binecuvân­tarea I. P. Sf. Mitropolit Nicolae „Lumina Satelor“ a pornit la lucru întru luminarea poporului nostru de la sate cu lumina Evan­gheliei lui Hristos, la începutul anului 1922. Deci la sfârşitul anului 1940 “Lumina Satelor“ a încheiat 19 ani de muncă grea şi luptă necurmată pentru trezirea şi înăl­ţarea sufletului românesc la o viaţă nouă cu Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru. Iar cu acest număr această foce intră în anul al douăzecilea. Peste un an, la înce­putul anului 1942 ,,Lumina Satelor“ va împlini 20 de ani de luptă a luminii lui Hristos împotriva păcatului şi a tot întu­­i­nericul pierzător care a­ a întins atât de mult în poporul nostru, mai ales atunci îndată după învolburarea cumplitului războiu din 1914—1918. Ce a făcut unLumina Satelor■ în cei 19 ani, ce roade a adus sămânţa luminii Evangheliei aruncată de ea săptămână de săptămână în poporul nostru, ce biruinţi a adus Bisericii noastre ortodoxe şi Neamului nostru lupta acestei foi, despre acestea nu e locul să scriem acum pe larg. Vom face acest lucru peste un an când „Lumina Satelor” va împlini 20 ani de viaţă şi luptă sfântă. Acum vom aminti doar atât că prin scrisul şi lupta acestei foi s’a pornit în ţara noastră cea mai puternică şi mai vie miş­care religioasă în poporul nostru : „ Oastea Domnului, prin care zeci de mii de su­flete s’au trezit din somnul lumii, s’au apro­piat de Domnul Iisus şi au început lupta cu păcatele şi ispitele întunericului din lumea aceasta. Răsună azi satele ţării de cântecele Oastei Domnului. Lupta Oastei e necontenită. Drumurile ţării sunt mereu bătătorite de luptătorii Domnului, silindu-se să trezească şi să cheme cât mai multe su­flete la lupta mântuirii. Iată ce a făcut foaia aceasta „Lumina Satelor“. Iată ce gând minunat a avut I. P. Sf. Mitropolit Nicolae al Ardealului când a pornit foaia aceasta la lucru în o­­gorul duhovnicesc al poporului nostru. E adevărat că foaia a avut şi are şi azi să lupte cu multe greutăţi. Căci aşa e lupta Domnului. Dar I. P. Sf. Mitropolit Nicolae, ca un bun părinte şi ocrotitor al acestei foi, a sprijinit-o, a apărat-o când a fost nevoe, și i-a arătat calea, când ea a ajuns la răspântie. [Umăr* pa peg. 2-a].

Next