Lumina Satelor, 1947 (Anul 26, nr. 1-52)

1947-01-05 / nr. 1-2

Pa®, 2 Numărul martirilor începând cu Sf. Ştefan, conti­­nuându-se cu sfinfii Apostoli şi apoi cu creştini din toate ramurile sociale, **» secolul înt&i şi până azi, ceata martirilor a crescut şi creşte mereu. Sf&ntul loan scrie către sfârşitul secolului întâi: „Şi când s'a deschis pecetea a cincea, am văzut sub jert­felnic, sufletele celor Înjunghiaţi pentru cuvântul lui Domneseu şi pentru măr­turia pe care au dat-o. Şi fiecăruia dintre ei i s’a dat câte un veşmânt alb şi li s'a spus ca să stea iu tihnă, iacă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei îm­preună snjtturi cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei" (Apo­­calipsa 6, 9, 11). Sfântul Clement Romanul vorbind despre martirul sf. Apostol Petru şi Pavel adaugă: La aceşti bărbaţi cu o purtare sfântă s'a adăugat o mare mulţime de aleşi, cari suferind multe chimul şi torturi din cauza invidiei s'a­ făcut cea mai frumoasă pildă între noi (I­ Corinteni 6]. Tacit, istoric latin, amintind de­spre creştinii cari au fost martirizaţi de împăratul Neron in anul 64, spune că au fost omorâţi­­o mulţime foarte m­are".N .In fiecare zi, scrie Clement A­­lexandrinul, vedem curgând şiroae sân­gele martirilor urşi de vii, răstigniţi sau decapitefi" (Stromata II, 125). Eusebiu de Cesareea, reproducând o scrisoare a episcopului Dionisie al Alexandriei Intre Fabius, Episcopul Ant­ohiei, zică cu privire la numărul creştinilor ceri au primit coroana de la Hristos, altfel decât prin mâna călăilor oficiali, în timpul persecuţiei împăra­tului Decie: «Ce nevoe este de-a vorbi de o mulţime nenumărată de persoane, care au murit de foame, de sete sau de frig, prin nimji şi prin pustie sau cari au fost ucişi de tâlhari, sau mâncaţi de fiare sălbatice? In timpul persecuţiei lui Diocle­tian ,cm mare număr fu condamnat la moarte: unii prin foc şi alţii prin fier“. Se zice că această hotărâre de­­abia fu pronunţată şi se văzu o mul­ţime de necrezut de bărbaţi şi femei aruncându-se în foc cu o bucurie şi grăbnicie neasemănată. A fost iasăşi o mulţime nenu­mărată de creştini care fură legaţi în bărci şi aruncaţi în fundul mării (Is­toria bisericească 6, 42 ; 8, 6). Aşa de mare a fost numărul martirilor in această persecuţie că Eusebiu deşi arată pe o mulţime din ei zice : „Nu s’ar putea spune câţi martiri se văzură în toate cetăţile“ (Op. cit. 8, 4). Preotul poet spaniol, Prudenţiu făcând o călătorie la Roma pe la anul 400 spune : „Am văzut in ce­tatea lui Romulus nenumărate mor­minte ale sfinţilor­. Sunt şi morminte care n’au pe ele de cât o cifră care arată numă-­­ rul corpurilor anonime ce zac aci , îngrămădite, îmi amintesc că am văzut sub­­ o singura piatră închise rămăşiţele , a 60 de oameni al căror nume este cunoscut numai de Hristos care le-a­­ unit pe toate în dragostea sa.“ Nimeni nu poate spune numă­rul martirilor pentru că el se spo­reşte foarte. In fiecare zi cu cineva , care se încununează cine ştie in ce parte a globului pământesc. El va creşte mereu până va fi o turmă şi un păstor. Preotul Dr. Ch. Paschia, Bucureşti LUMINA SATELOR Moş Crăciun na uitat de orfani Mare taina s a petrecut când ceriul a hotărât să cerceteze pămân­tul. S’a născut atunci un Prunc, din­­tr’o mamă din neam mare şi s'a să­lăşluit în ieslea dobitoacelor, in felul acesta s coborî! Iisus Hristos In lume. Pe această cale săracă şi smerită. O, cât de minunate sunt căile Tale Doamne! In felul acesta Iisus Mântuitoru­lui este al tuturor şi al săracilor şi al celor necăjiţi şi obidiţi. In felul acesta Moş Crăciun cercetează cu darurile sale pe tefi. Şi pe cei să­raci şi pe orfani. Ceriul ne-a co­vârşit cu dragostea sa, cu blândeţea bunătatea, smerenia, îngăduinţa şi cu iertarea de care a dat dovadă. A- ceastă mare faptă a lui Dumnezeu trebuie să afle următori în mijlocul pământenilor. Dăm mărire lui Dumnezeu, că bunătatea semănată odinioară în lume nu şi-a pierdut rădăcina. Mai sunt şi în veacul nostru creştini adevăraţi, ceri nu uită pe orfani şi pe cei nă­căjiţi. La această rubrică a noastră po­menim fapta unei femei văduve şi să­race din Şura-mică, de 73 de ani, care a ţinut din puţinul ei să jertfească pentru copilaşii din orfelinatul nostru suma de Lei 5.000. O, binecuvântaţi bănuţi ai văduvei ! Din preot refugiat, care ne- a rugat să nu-i pomenim numele, a dat pentru­­ orfani 50 000 lei. Altă pildă mişcă­toare avem deja bolnavii şi personalul­­ senatorului T. B. C., din Geoagiu, cari au colectat pentru orfanii noştri cei 252.000. De praznicul Naşterii Dom­nului preţuim aceste daruri ieşite din jertfă şi suferinţă în chip deosebit. De bucuria Crăciunului po­menim acum şi câteva daruri din părţi mei înstărite. Parohia Sebeş-Alba a colectat pentru orfelinat în preţ de 6 milioane Lei; Poiana­ Sibiului în preţ de 5 mi­lioane Lei; Braşov I. A. R. de 1 mi­lion; Sebeşul de jos suma de Lei 1.324.000; Şercăiţa suma de 1.270.000 Lei Certejul de sus suma 510.000 lei ; Săsăuşul suma de 580.000 lei etc. Sfânta Mănăstire de la Sâmbăta de sus a dăruit pentru orfanii din or­felinatul nostru un porc gras. In felul acesta, Moş Crăciun nu uită de copilaşii orfani, ocrotiţi cu dragoste în casa Bisericii, la Sibiu. Referent :WWWWWWWW Pildă grăitoare Pentru a veni în ajutorul regiunilor bântuite de secetă, Dl Colonel Alexandroff conducă­torul corului Armatei Roşii, cu acest nume, a donat frumoasa sumă de 100 milioane Lei. Acest cor minunat compus din 300 de cântăreţi, a dat în Bucureşti şi în câteva oraşe ale ţării concerte foarte reuşite şi de cea mai înaltă valoare artistică. Prin dania făcută pentru Moldova corul Alexandroff a dat o pildă mişcătoare şi de adevărată prie­tenie faţă de poporul nostru. „Veniţi la mine toţi cei os­teniţi şi împovăraţi, că Eu vă voiu odihni pe voi (Mat. 11,28) Amil 34 Ht. 1—2 Rostul Oştii Domnului La 25 de ani iau parte la această pr­iznuire a unui sfert de veac de fiinţare a Oştii Domnului cu simţământul de recunoştinţă pe care îl are un fiu faţă de mama lui. Intr'adevăr dacă Tatăl preoţiei mele este Duhul Sfânt cel ce mi s'a dat prin „pane­­rea mâinilor“ apoi mama acestei preoţii a mele este Oastea Domnului care m'a crescut şi m'a format in toate laturile în care simt că am cere cu adevărat bun şi „preoţesc“ în mine. Am mărturisit aceasta nu de mult , fraţilor mei de preoţie şi mărturisesc şi acum tuturor împreună cu convin­gerea tare că nici când sufletul preo­­tese nu va fi deplin pregătit pentru­­ misiunea înaltă ce-i este încredin- •­­ tată de Dumnezeu dacă nu va trece şcoala Oştii Domnului aşa cum a trecut odinioară — şi ar fi bine şi­­ acum să treacă pe lângă aceasta — şcoala sfintei f­ânăstiri. _____ De altfel, alăturarea aceasta dintre Oaste şi mănăstire deşi unora care nu cunosc Duhul şi rostul ade­vărat al Oştii Domnului li se pare cu neputinţă, totuşi este cât se poate de potrivită şi de firească. De aceea nu e de mirare dacă în lumea călugărilor luminaţi ca de pildă păr Arhim. Scriban, Păr Arhim.­­ Mandila, Părinţii de la Sâmbăta etc., a fost şi este preţuită. Oastea Domnului face pentru Biserică, în lumea largă a credincioşilor ceea ce face trai restrâns, în lăuntrul zidurilor ei sfinţite mănăstirea : întăreşte Duhul bisericesc al vieţii creştineşti de azi şi îngenunche pe credincioşi cât mai des şi cu mai multă vrednicie în faţa sfintelor Daruri ale lui Dumnezeu. Intr'a­devăr, Biserica lui Hristos este vie şi cu adevărat lucrătoare în lume in două chipuri: Prin legătura noastră cu Hristos, întreţinută, tainic prin Sf. Taine, văzut, prin fapte bune — şi prin conştiinţa limpede că suntem mădulare ale lui Hristos, că formăm o comunitate a lui. Ceea ce lipseşte creştinismului de azi nu este nici­decum partea ne­văzută. Darul lui Dumnezeu se re­varsă şi azi ca oricând în aceeaş pu­­i­bere şi bunătate, prin Si Taine, îm­părtăşite de­­iconomii­ lui Dumnezeu. Ceea ce lipseşte este partea văzută, răceala şi amorţeala credincioşilor faţă de biserică şi faţă de cele d­m­­­nezeeşti. Darul lui Dumnezeu şi Dobol de comunitate ce leagă pe aredini­cioşi unii de alţii şi de Hr­istos au aceeaşi „legătură a desăvârşirii, care este dragostea, sunt cele două lucruri de căpetenie fără de care Biserica nu poate trăi. Căci unde nu sunt dorul lui Dumnezeu şi comunitatea, nu e Hristos, unde nu e Hristos nu e Biserică şi unde nu e Biserică nu e mântuire. Din pricina aceasta Biserica are două feluri de duşmani. Sectarii şi păcă­toşii. Oastea Domnului se află între acestea două fronturi. Ea are să se lupte atât cu păcătoşii cât şi cu sec­tarii. Rostul ei este să facă să stră­lucească mai viu duhul lui Hristos in plinătatea văzută şi nevăzută a Bi­sericii Sate. Rostul ei este de a întări în suflete conştiinţa că fiecare creştin este un mădular viu şi trebuincios al Trupului Sfânt al lui Hristos, de a ajuta Biserica prin aceea că­­creda a fi nuclee puternice de comunitate în sânul ei, în care credincioşii să tră­iască, în, ca şi prin Hristos. Dar nu numai un Hristos al Bibliei ci uu Hri­stos viu, biblic dar şi activ şi care se jertfeşte pururea la fiecare Sf. Litur­ghie pe altarele Bisericii ortodoxe pentru noi şi pentru a noastră mân­tuire.­­„ Când Oastea Domnul­ui va fi prin fiecare adunare a ei o mică a mâ­­năstire, în care duhul de comunitate este strâns legat de împărtăşirea evla­vioasă cu Darurile lui Dumnezeu, ea va face din Biserica noastră o Bise­rică tot mai vie, care va duce la pră­buşirea definitivă a uneltirilor ce se lu­crează de diavolul, atât pe calea pi­catului cât şi a duhului sectar. Oastea Domnului este o putere şi o lucrare adevărată numai în ca­drul şi în slujba Bisericii. De aceea, este bine ca ostaşii să înţeleagă deplin cât de mare şi de minunat este ro­stul lor în sânul Bisericii, iar Bise­rica să­ le de­a toată încrederea şi aju­torul, spre slava mai mare a lui Dumnezeu. Preot loan Opri? adm. prot Blaj I^WVWWV www La prăznuirea celor 25 de ani . Când gazeta noastră împlineşte 25 de ani de viaţă şi fiinţă, e intere­sant să luăm aminte şi câteva amă­nunte. La Întâi Ianuarie 1922 când a pornit la drum gazeta noastră abo­namentul ei a fost fixat la 40 de Lei pe an, la 20 de Lei pe jum. de an şi la 10 Lei pe 3 luni. Un număr costa un Leu. Astăzi după trecere de 25 de ani, un pătrar de veac şi mai ales după trecerea războiului mondial al doilea, cel mai crunt războiu cunos­cut în istoria lumii şi după criza pro­vocată de el, abonamentul .Lumini! Satelor“ la 1 Ianuarie 1947, costă cu de una mie ori mai mult, 40.000 Lei pe un an 20.000 Lei pe jum. an 10.000 Lei pe 3 luni şi 1000 Lei un exemplar. O schimbare destul de intere-I­santă faţă de acum 25 de ani, dar aceasta în ce priveşte cele materiale duhul gazetei a rămas acelaş. Făcând o socoteală în cei 25 de ani, „Lumina Satelor“ a apărut in 13.651.000 (treisprezece milioane şase sute cincizeci şi una mii exemplare). A avut în total 263.000 de abo­naţi. Astăzi are 11.500 abonaţi. Cei mai mulţi abonaţi i-a avut în anii 1928—1929 atingând aproape 20 de mii de abonaţi. Ca răspândire „Lumina Satelor“, a fost şi este cea mai răspândită ga­zetă săptămânala pentru popor, în înţelesul că a pătruns în toate păr­ţile ţării . Din Sibiu, la Bucureşti, din Sibiu în Moldova, în Bucovina, în­­ Dobrogea,în Oltenia, Banat, Crişana, Maramureş şi în tot Ardealul. In numărul viitor vom mai veni şi cu alte amănunte. Cereţi calendarele noastre. Calendarul „Oastea Domnului“ de masă, costă 16.000 Lei. Cine co­mandă dela 10 exemplare în sus tri­miţând banii înainte primeşte o re­ducere de 1000 Lei de exemplar. Calendarul de perete foarte frumos împodobit costă 3500 Lei bu­cata. Cine comandă dela 10 bucăţi în sus trimiţând banii înainte prime­şte o reducere de 500 Lei de exem­plar. Red. şi adm. „L. S." Sibiu str. Mitropoliei 45.

Next