Lumina Satelor, 1947 (Anul 26, nr. 1-52)
1947-01-05 / nr. 1-2
Pa®, 2 Numărul martirilor începând cu Sf. Ştefan, continuându-se cu sfinfii Apostoli şi apoi cu creştini din toate ramurile sociale, **» secolul înt&i şi până azi, ceata martirilor a crescut şi creşte mereu. Sf&ntul loan scrie către sfârşitul secolului întâi: „Şi când s'a deschis pecetea a cincea, am văzut sub jertfelnic, sufletele celor Înjunghiaţi pentru cuvântul lui Domneseu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi fiecăruia dintre ei i s’a dat câte un veşmânt alb şi li s'a spus ca să stea iu tihnă, iacă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună snjtturi cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6, 9, 11). Sfântul Clement Romanul vorbind despre martirul sf. Apostol Petru şi Pavel adaugă: La aceşti bărbaţi cu o purtare sfântă s'a adăugat o mare mulţime de aleşi, cari suferind multe chimul şi torturi din cauza invidiei s'a făcut cea mai frumoasă pildă între noi (I Corinteni 6]. Tacit, istoric latin, amintind despre creştinii cari au fost martirizaţi de împăratul Neron in anul 64, spune că au fost omorâţio mulţime foarte mare".N .In fiecare zi, scrie Clement Alexandrinul, vedem curgând şiroae sângele martirilor urşi de vii, răstigniţi sau decapitefi" (Stromata II, 125). Eusebiu de Cesareea, reproducând o scrisoare a episcopului Dionisie al Alexandriei Intre Fabius, Episcopul Antohiei, zică cu privire la numărul creştinilor ceri au primit coroana de la Hristos, altfel decât prin mâna călăilor oficiali, în timpul persecuţiei împăratului Decie: «Ce nevoe este de-a vorbi de o mulţime nenumărată de persoane, care au murit de foame, de sete sau de frig, prin nimji şi prin pustie sau cari au fost ucişi de tâlhari, sau mâncaţi de fiare sălbatice? In timpul persecuţiei lui Diocletian ,cm mare număr fu condamnat la moarte: unii prin foc şi alţii prin fier“. Se zice că această hotărâre deabia fu pronunţată şi se văzu o mulţime de necrezut de bărbaţi şi femei aruncându-se în foc cu o bucurie şi grăbnicie neasemănată. A fost iasăşi o mulţime nenumărată de creştini care fură legaţi în bărci şi aruncaţi în fundul mării (Istoria bisericească 6, 42 ; 8, 6). Aşa de mare a fost numărul martirilor in această persecuţie că Eusebiu deşi arată pe o mulţime din ei zice : „Nu s’ar putea spune câţi martiri se văzură în toate cetăţile“ (Op. cit. 8, 4). Preotul poet spaniol, Prudenţiu făcând o călătorie la Roma pe la anul 400 spune : „Am văzut in cetatea lui Romulus nenumărate morminte ale sfinţilor. Sunt şi morminte care n’au pe ele de cât o cifră care arată numă- rul corpurilor anonime ce zac aci , îngrămădite, îmi amintesc că am văzut sub o singura piatră închise rămăşiţele , a 60 de oameni al căror nume este cunoscut numai de Hristos care le-a unit pe toate în dragostea sa.“ Nimeni nu poate spune numărul martirilor pentru că el se sporeşte foarte. In fiecare zi cu cineva , care se încununează cine ştie in ce parte a globului pământesc. El va creşte mereu până va fi o turmă şi un păstor. Preotul Dr. Ch. Paschia, Bucureşti LUMINA SATELOR Moş Crăciun na uitat de orfani Mare taina s a petrecut când ceriul a hotărât să cerceteze pământul. S’a născut atunci un Prunc, dintr’o mamă din neam mare şi s'a sălăşluit în ieslea dobitoacelor, in felul acesta s coborî! Iisus Hristos In lume. Pe această cale săracă şi smerită. O, cât de minunate sunt căile Tale Doamne! In felul acesta Iisus Mântuitorului este al tuturor şi al săracilor şi al celor necăjiţi şi obidiţi. In felul acesta Moş Crăciun cercetează cu darurile sale pe tefi. Şi pe cei săraci şi pe orfani. Ceriul ne-a covârşit cu dragostea sa, cu blândeţea bunătatea, smerenia, îngăduinţa şi cu iertarea de care a dat dovadă. A- ceastă mare faptă a lui Dumnezeu trebuie să afle următori în mijlocul pământenilor. Dăm mărire lui Dumnezeu, că bunătatea semănată odinioară în lume nu şi-a pierdut rădăcina. Mai sunt şi în veacul nostru creştini adevăraţi, ceri nu uită pe orfani şi pe cei năcăjiţi. La această rubrică a noastră pomenim fapta unei femei văduve şi sărace din Şura-mică, de 73 de ani, care a ţinut din puţinul ei să jertfească pentru copilaşii din orfelinatul nostru suma de Lei 5.000. O, binecuvântaţi bănuţi ai văduvei ! Din preot refugiat, care ne- a rugat să nu-i pomenim numele, a dat pentru orfani 50 000 lei. Altă pildă mişcătoare avem deja bolnavii şi personalul senatorului T. B. C., din Geoagiu, cari au colectat pentru orfanii noştri cei 252.000. De praznicul Naşterii Domnului preţuim aceste daruri ieşite din jertfă şi suferinţă în chip deosebit. De bucuria Crăciunului pomenim acum şi câteva daruri din părţi mei înstărite. Parohia Sebeş-Alba a colectat pentru orfelinat în preţ de 6 milioane Lei; Poiana Sibiului în preţ de 5 milioane Lei; Braşov I. A. R. de 1 milion; Sebeşul de jos suma de Lei 1.324.000; Şercăiţa suma de 1.270.000 Lei Certejul de sus suma 510.000 lei ; Săsăuşul suma de 580.000 lei etc. Sfânta Mănăstire de la Sâmbăta de sus a dăruit pentru orfanii din orfelinatul nostru un porc gras. In felul acesta, Moş Crăciun nu uită de copilaşii orfani, ocrotiţi cu dragoste în casa Bisericii, la Sibiu. Referent :WWWWWWWW Pildă grăitoare Pentru a veni în ajutorul regiunilor bântuite de secetă, Dl Colonel Alexandroff conducătorul corului Armatei Roşii, cu acest nume, a donat frumoasa sumă de 100 milioane Lei. Acest cor minunat compus din 300 de cântăreţi, a dat în Bucureşti şi în câteva oraşe ale ţării concerte foarte reuşite şi de cea mai înaltă valoare artistică. Prin dania făcută pentru Moldova corul Alexandroff a dat o pildă mişcătoare şi de adevărată prietenie faţă de poporul nostru. „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, că Eu vă voiu odihni pe voi (Mat. 11,28) Amil 34 Ht. 1—2 Rostul Oştii Domnului La 25 de ani iau parte la această priznuire a unui sfert de veac de fiinţare a Oştii Domnului cu simţământul de recunoştinţă pe care îl are un fiu faţă de mama lui. Intr'adevăr dacă Tatăl preoţiei mele este Duhul Sfânt cel ce mi s'a dat prin „panerea mâinilor“ apoi mama acestei preoţii a mele este Oastea Domnului care m'a crescut şi m'a format in toate laturile în care simt că am cere cu adevărat bun şi „preoţesc“ în mine. Am mărturisit aceasta nu de mult , fraţilor mei de preoţie şi mărturisesc şi acum tuturor împreună cu convingerea tare că nici când sufletul preotese nu va fi deplin pregătit pentru misiunea înaltă ce-i este încredin- • tată de Dumnezeu dacă nu va trece şcoala Oştii Domnului aşa cum a trecut odinioară — şi ar fi bine şi acum să treacă pe lângă aceasta — şcoala sfintei fânăstiri. _____ De altfel, alăturarea aceasta dintre Oaste şi mănăstire deşi unora care nu cunosc Duhul şi rostul adevărat al Oştii Domnului li se pare cu neputinţă, totuşi este cât se poate de potrivită şi de firească. De aceea nu e de mirare dacă în lumea călugărilor luminaţi ca de pildă păr Arhim. Scriban, Păr Arhim. Mandila, Părinţii de la Sâmbăta etc., a fost şi este preţuită. Oastea Domnului face pentru Biserică, în lumea largă a credincioşilor ceea ce face trai restrâns, în lăuntrul zidurilor ei sfinţite mănăstirea : întăreşte Duhul bisericesc al vieţii creştineşti de azi şi îngenunche pe credincioşi cât mai des şi cu mai multă vrednicie în faţa sfintelor Daruri ale lui Dumnezeu. Intr'adevăr, Biserica lui Hristos este vie şi cu adevărat lucrătoare în lume in două chipuri: Prin legătura noastră cu Hristos, întreţinută, tainic prin Sf. Taine, văzut, prin fapte bune — şi prin conştiinţa limpede că suntem mădulare ale lui Hristos, că formăm o comunitate a lui. Ceea ce lipseşte creştinismului de azi nu este nicidecum partea nevăzută. Darul lui Dumnezeu se revarsă şi azi ca oricând în aceeaş puibere şi bunătate, prin Si Taine, împărtăşite deiconomii lui Dumnezeu. Ceea ce lipseşte este partea văzută, răceala şi amorţeala credincioşilor faţă de biserică şi faţă de cele dmnezeeşti. Darul lui Dumnezeu şi Dobol de comunitate ce leagă pe aredinicioşi unii de alţii şi de Hristos au aceeaşi „legătură a desăvârşirii, care este dragostea, sunt cele două lucruri de căpetenie fără de care Biserica nu poate trăi. Căci unde nu sunt dorul lui Dumnezeu şi comunitatea, nu e Hristos, unde nu e Hristos nu e Biserică şi unde nu e Biserică nu e mântuire. Din pricina aceasta Biserica are două feluri de duşmani. Sectarii şi păcătoşii. Oastea Domnului se află între acestea două fronturi. Ea are să se lupte atât cu păcătoşii cât şi cu sectarii. Rostul ei este să facă să strălucească mai viu duhul lui Hristos in plinătatea văzută şi nevăzută a Bisericii Sate. Rostul ei este de a întări în suflete conştiinţa că fiecare creştin este un mădular viu şi trebuincios al Trupului Sfânt al lui Hristos, de a ajuta Biserica prin aceea căcreda a fi nuclee puternice de comunitate în sânul ei, în care credincioşii să trăiască, în, ca şi prin Hristos. Dar nu numai un Hristos al Bibliei ci uu Hristos viu, biblic dar şi activ şi care se jertfeşte pururea la fiecare Sf. Liturghie pe altarele Bisericii ortodoxe pentru noi şi pentru a noastră mântuire.„ Când Oastea Domnului va fi prin fiecare adunare a ei o mică a mânăstire, în care duhul de comunitate este strâns legat de împărtăşirea evlavioasă cu Darurile lui Dumnezeu, ea va face din Biserica noastră o Biserică tot mai vie, care va duce la prăbuşirea definitivă a uneltirilor ce se lucrează de diavolul, atât pe calea picatului cât şi a duhului sectar. Oastea Domnului este o putere şi o lucrare adevărată numai în cadrul şi în slujba Bisericii. De aceea, este bine ca ostaşii să înţeleagă deplin cât de mare şi de minunat este rostul lor în sânul Bisericii, iar Biserica să le dea toată încrederea şi ajutorul, spre slava mai mare a lui Dumnezeu. Preot loan Opri? adm. prot Blaj I^WVWWV www La prăznuirea celor 25 de ani . Când gazeta noastră împlineşte 25 de ani de viaţă şi fiinţă, e interesant să luăm aminte şi câteva amănunte. La Întâi Ianuarie 1922 când a pornit la drum gazeta noastră abonamentul ei a fost fixat la 40 de Lei pe an, la 20 de Lei pe jum. de an şi la 10 Lei pe 3 luni. Un număr costa un Leu. Astăzi după trecere de 25 de ani, un pătrar de veac şi mai ales după trecerea războiului mondial al doilea, cel mai crunt războiu cunoscut în istoria lumii şi după criza provocată de el, abonamentul .Lumini! Satelor“ la 1 Ianuarie 1947, costă cu de una mie ori mai mult, 40.000 Lei pe un an 20.000 Lei pe jum. an 10.000 Lei pe 3 luni şi 1000 Lei un exemplar. O schimbare destul de intere-Isantă faţă de acum 25 de ani, dar aceasta în ce priveşte cele materiale duhul gazetei a rămas acelaş. Făcând o socoteală în cei 25 de ani, „Lumina Satelor“ a apărut in 13.651.000 (treisprezece milioane şase sute cincizeci şi una mii exemplare). A avut în total 263.000 de abonaţi. Astăzi are 11.500 abonaţi. Cei mai mulţi abonaţi i-a avut în anii 1928—1929 atingând aproape 20 de mii de abonaţi. Ca răspândire „Lumina Satelor“, a fost şi este cea mai răspândită gazetă săptămânala pentru popor, în înţelesul că a pătruns în toate părţile ţării . Din Sibiu, la Bucureşti, din Sibiu în Moldova, în Bucovina, în Dobrogea,în Oltenia, Banat, Crişana, Maramureş şi în tot Ardealul. In numărul viitor vom mai veni şi cu alte amănunte. Cereţi calendarele noastre. Calendarul „Oastea Domnului“ de masă, costă 16.000 Lei. Cine comandă dela 10 exemplare în sus trimiţând banii înainte primeşte o reducere de 1000 Lei de exemplar. Calendarul de perete foarte frumos împodobit costă 3500 Lei bucata. Cine comandă dela 10 bucăţi în sus trimiţând banii înainte primeşte o reducere de 500 Lei de exemplar. Red. şi adm. „L. S." Sibiu str. Mitropoliei 45.