Lumina Satelor, 1952 (Anul 31, nr. 1-42)

1952-01-15 / nr. 1-2

Pac 2 Sf. loan Botezătorul Inainea soarelui se arată ca un aram­ic luceafărul de dimineaţă. Ina­­tea Soarelui drepte­ţii cel veşnic, «ră­­iii'*'« luceafărul proorocilor, Sf. Kvart Botezătorul. Cătiţi calea Domnu­­lui, striga el. Pocăiţ-vă, întoarceţi-vă de pe căile pierzării, căci iată s'a a­propiat împărăţia Cerurilor. Voi, cei ce rătăciţi în Intunerecul şi zăceţi în umbra morţii în­toerceţi vă­iaţa spre ră­sărit. Cel ce aude şi se conformă va trăi, cel ce nu, ,va pieri şi se va o­­sândi. Iar glasul lui loan era glas de tunet, ca să răsune în toate inimile, şi le sgudue, să le trezească şi să le pregătească spre a primi lumina şi sămânţa Evangheliei vieţii. Şi se trezeau oamenii, veneau în pustie, ascultau cuvântul şi dau slavă lui Dumnezeu. Dar erau şi dintre cei ce veneau nu cu gând de mântuire ci de isco­dire , vipere cari în bătaia razelor soa­relui se fac mai rele şi mai veninoase. Ochiul duhovnicesc al lui loan, lumi­nat de harul dobândit prin post şi ru­găciune, pătrundea dincolo de exte­­rior, de faţa cu zâmbetul mieros şi vedea şarpele vicleniei, el invidiei şi al urii camuflat şi încolăcit în jurul inimii făţarnicilor farisei. Pui de năpârci, cine v’a spus că veţi putea să scăpaţi de mânia ce va să vină. Iată securea este gata. De nu vă va nimici aceasta, iată focul de care nici cum nu veţi mai putea scăpa. Ioan se hăneşte cu măcuste şi cu rădăcini. îmbrăcămintea lui e o haină de păr aspru. Trăeşte o vieaţa aspră. Urăşte minciuna, demască şi o înfierează. Iubeşte adevărul, adică pe Dumnezeu, de aceea nu caută la faţa omului şi e victima convingerilor sale şi a mărturisirii adevărului. Trăeşte în pustie şi sfârşeşte în temniţă, capul lui e prezentat pe o tipsie, servind drept trofeu traiului în minciuna desfrâului. Răsună şi azi ecoul glasului ne­înfricat şi în inimile noastre pustiite de păcat. Dar oare foi surzi şi împie­triţi vom rămânea. Dacă ne-am pocăit de rele, de invidie, de ură, de minciună, de be­ţii, de desfrânare... e sf. Ioan Boteză­torul mergătorul înaintea noastră. Dacă nu, e satan îndrumătorul şi stăpânul nostru. Să facem dar roade vrednice de pocăinţă, spre a ne bucura cu Hristos şi cu toţi sfinţii săi de veşnicite bu­nătăţi. Pr. I. Boţocan UM­INA SATELOR 22S22SS2SS2S22SS2SS2SH22S22S22SS2S22SS2SS2S B l SERIC S52S52SS2SS5S52S52SS „Fericiţi sunt făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema* (Mat 5, 9) '>V: Acesta este Fiul meu La­­plinirea vremii*, trecând ca la treizeci de ani de a nașterea din Vifleîm (Luca 3, 23). Mântuitorul lisus Hristos vine la Iordan să se boteze, ca sa împlinească toata dreptatea (Mt. 3 15). II întâmpină sf. loan Bot­­ăto­rul, cel care boteza numai cu apă, ca să gătească astfel calea Celui ce vine să boteze cu Duhul Sfânt. Intr’adevăr, ca învăţător venind dela Dumnezeu, Mântuitorul lises este asistat la botezul său de sf. Treime, cerurile desch­zându se, Duhul şi po­­gorându-se şi glas mare auzindu se : „Acesta este Fiul meu cel i bit, întru care ltr­e om voit" (Mat. 3, 17). De acest Fiu preaiubit se leagă însăşi mântuirea noastre, după cum zice sf. ap. Pavel : „aşa s’a făcut în­cepătura mântuirii oamenilor, adusă de Mântu­torul Hristos, cere a luat rob­a pact­­ului dela noi şi ne a dat daruri binecuvântate (Efes. 4, 8). Da, El ne a dat darul Evangheliei şi el Bisericii, ca să ne călăuzească pe drumul ce! bun al vieţii, pe drumul harului dumnezeesc, al păcii şi al bunei stări Acum iarăşi vine Hristos, Fiul cel preaiubit, la marele praznic al Teofaniei, ca să ne amintească iar să-i ascultăm propoveduirea şi să fa­cem binele întru Ei. Primind sf. botez ne bucuram de harul sf Treimi şi a­tundi n­u mai putem fi nepăsători ca cei 9 leproşi, cari pleacă ieri să-i mulţumească Domnului pentru birefa­cere. Ci să fm ca al zecelea dintre ei, care fiind vindecat, se întoarce cu bucurie spre Mântuitorul Hristos, H proslăveşte şi I mulţumeşte pentru ma­rea loi efacere. Acum nu mai suntem copii bă­tuţi de valuri, duşi încoace şi în apa de orice vânt, de viclenia mamei,Iar răi şi da mijloacele de amăgire de­şartă, ci noi suntem credincioşi ade­­vărului, în dragoste şi creştem în toate privinţele, ca şi ajungem la Col ce­­ste Capul, Hrodos- zice sf. ap. Pa­vel (Efes. 4, 14). Deci botezul este începăt­ura vie­ţii creştine, care ne face să prisai­m în lobie, atât în d­­orinţele noastre faţă de Dumnezeu, cât şi In­tele Mă de obşte. Cu rugăciunea sfântă toce­­pând, conştiinţa noastră creştină va făuri pacea între oameni, dar mâin­e noastre vor lucra cu hărnicie pe o­goare, în uzine şi în instituţii. Astfel străduinţa şi credinţa ras­siră, întovărăşită de fapte, re va a­­d­ce binecuvântarea Mântuitorului Hsus Hrinios, ele fiind dovada, că nu ara uitat glasul Celui de sus zicând : „a­­cesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit !* Prof. Dr. M. Seson Luntrea mea Pe valurile vieţii înspumate Luntrea mea şubredă pluteşte; Dar nu mi-e teamă, singur sunt, Căci Domnul meu o cârmueşte. A Lui putere îmi dă avânt, Dragostea Lui, din chipul blând, Căldură dulce îmi revarsă, Sub privirea ochiului său sfânt. Sunt fericit! nu sunt urgisit, Nici orfan, copilul părăsit, Te am pe Tine, Tată bun ceresc, Liniştea în Tine o regăsesc! Hotărîrea Consiliului de Mini­ştri pentru întărirea şi desvoltarea ac­tivităţi căminelor culturale dela oraşe şi sate obligă Comitetul pentru Aşe­­zămintele Culturale şi sfaturile popu­lare să îmbunătăţească şi să ridice la un nivel mai înalt activitatea cămine­lor culturale dela oraşe şi sate, pen­tru ca acestea să devină focare pu­ternice de educare comunistă a oame­nilor muncii de la oraşe şi în special dela sate. O „Scrisoare pierdută“ se joacă la Sofia. Teatrul de Stat din Sofia a prezentat pentru prima dată comedia clasică „O scrisoare pierdută“ de Ion Luca Caragiale. La premieră au asis­tat membrii Biroului Politic al Comi­­tetului Central al Partidului Comunist Bulgar, în frunte cu Valko Cervenkov preşedintele Consiliului de miniştri şi secretar general al Partidului Comu­nist Bulgar. Anul 31 Nr. 1—. ,Pace las vouâ, pacea mea dai vouă* ! (loan 14, 27). B. Sesan

Next