Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-26 / nr. 407

2 vorbe, care din norocire Camera a luat măsură să nu se consemneze în proce­sul eî verbal. Dacă s’ar fi gândit, suntem siguri că nu s’ar fi lăsat a ajunge la a­­semenea cerere. Majoritatea însă gândească-se la aceasta și, dacă chestiunea va reveni înainte’!, răspundă ministrului că cererea sa e im­posibil de îndeplinit și că tot ce are mai bun de făcut e s'o socotească nulă și nea­venită. Ce maî zice ignobilul ? Escrocherie parlamentarii După escrocheriile lui Andronic şi lui Moruzi, după tâlhăriile de la fortifi­caţii şi de la ministerul de rǎzboiu, a venit rândul eschrocheriilor parlamen­tare. Ori, în Senat, Beizadeaua cea ramo­lită, în complicitate cu Ion Brătianu cel ramolit şi cu majoritatea lor cea ramo­lită, au­ săvârşit o adevărată escrocherie parlamentară. Dânşii au falsificat un vot al Senatului, au înşelat buna credinţă a celor cari ştiau că discuţia răspunsului la Mesagiu nu va începe de­cât mai târ­ziu, şi, au suprimat de fapt ori­ce dis­cuţie în Senat. Pretutindeni colectiviştii sunt aceiaşi, pretutindeni trebuie să ’ţi păzeşti bu­zunarele când eşti în contact cu ei, sau trebuie să te aştepţi la o tragere pe sfoară. Şi aceşti nemernici pretind încă ca să nu ’i batjocoreşti prea mult, să nu ’i tratezi prea aspru, să fii delicat cu dânşii. Aceasta n’ar însemna alt, de cât ca a­­tuncea când prinzi pe un pungaş că­­ţi-a băgat mâna în buzunar, să nu’l iei de urechi, să nu’l ciomăgeşti dacă ’ţi-ar re­zista, ci să’l mângâi, să’l pofteşti a urma înainte şi sa ’l mai ceri şi scuze pentru ce ’l-au deranjat din operaţie. Aceşti nenorociţi au căzut atât de jos, au devenit atât de cinici, în­cât nu -şi mai dau osteneala nici măcar ca să se apere. Ii faci pungaşi şi tac, le spui că sunt escroci şi nu răspund, le dovedeşti că sunt tâlhari şi să fac că nu înţeleg despre ce e vorba. Prin urmare, epercheria făptuită era în Senat nu ne surprinde de loc, căci es­­chrocheria d­impreună cu toate viţiile mai mari sau mai mici se tolănesc în caracterele colectiviste ca la ele acasă. Auziţi escrocherie frumoasă. Colectiviştii hotărâseră încă de mult ca să treacă Adresa în Senat fără discu­ţie şi au făcut următorul plan: Noi să spunem în gura mare că discuţia va în­cepe în maturul corp, după ce se va sfârşi discuţia în Cameră şi vom pune chiar pe Senat ca să dea un vot în acest sens. In acelaşi timp însă vom pândi, şi în ziua în care vom vedea că opozanţii mai însemnaţi lipsesc din Senat, să începem pe neaşteptate discuţia. Şi aşa au făcut. Ce neruşinaţi! Ce escroci! CRONICA LUI EPURESCU Tu ce-ai suferit odată Stând drept țintă la duel Şi-ai cerut el tare ’ndată O viteze epurei !... Tu, odor frumos şi june Făt frumos de prin poveşti, Epurescule ne spune De ce vrei să ne striveşti !... Lupta ’ţi cere Cu durere La picioare Azi ertare!... * Oh ! ne iartă, fie-ţi milă !... Din 'nălţimea unde eşti Albi un suflet de copilă Pentru cel ce nu’l iubeşti. Oh! eşti mare, plin de slavă Şi duşmanului căzut Nu’l da cupa cu otravă Căci nu este de temut. Lupta ’ţi cere Cu durere La picioare Azi ertare !... * Epurescule, gândeşte Că şi tu ai suferit Când pistolul fără veste Drept în buze te-a ţintit!.. Te gândeşte, că nu-l bine, Nu’l frumos, dacă voeşti... Să ne ’nchizi, fără ruşine Sus în deal la Văcăreşti Lupta 'ţi cere Cu durere La picioare Azi ertare!.. . Am greşit, o spunem tare N'om mai face de acum, Dăm parola de onoare Să ne facem fum şi scrum ! Am greşit, val­­ori şi cine A greşit în viaţa lul... Epurescul nu'i bine Să iei partea tronului! Luptaşi cere Cu durere La picioare Azi,­ertare !... * Te uiţi crunt, sgăeşti privirea Şi faci buze de arap, Ţi se tulbură dar firea Şi, dai veşnic tot din cap. Nu ne erţi, ascultă-atunce Şi blestemul nostru dar, Ce vrea Lupta să’ţi arunce Ridicând al teii calvar: Luptaşi cere Cu durere La picioare Azi, ertare !... * Să te lase stăpânirea Opozant iar să rămâi, Să nu'ţi aibă nimeni ştirea, Caraghios cum eşti să fii, Şi ’n Stambul să te pornească Sau pe capră ca arap Şuţu mâini să te poftească Să ai prost, cum eşti la cap..! Lupta şi cere Cu durere Azi ertare La picioare. Nichi Perciun. LAPTA Cronica parlamentara CAMERA Şedinţa de la 24 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la ora 1 sub preşe­­dinţa d-lui general Leca. Răspund la apelul nominal 105 deputaţi, înghiţiţi lei 2.625. Se acordă d-lui Cogălniceanu un conce­­diu de 30 zile. Incidentul Oroveanu D. Tache Ionescu se miră că în sumar nu se face menţiune de votat dat a­seară de către Cameră ca să nu se treacă în pro­cesul-verbal cuvintele d-lui Oroveanu. D. Ionescu arată că d. ministru de jus­tiţie şi-a permis încă din sesiunea trecută a nesocoti verdictul juraţilor şi a insulta pe d. Oroveanu. D. ministru era a mers şi mai departe, d-sa a cerut ca să se calce şi regulamentul şi Constituţia, cerând a se expulza din parlament d. deputat Oroveanu, sau d-sa să fie considerat ca plecat. D. Ionescu zice: acum un an d. Carp spunea că suntem sub Cezar, anul acesta d. Djuvara a declarat că suntem mai jos, sub Tiberifi, acuma eu văd că stăm și mai jos că stăm sub Caligula. (Aplauze vii.) Ministru de externe tăgăduește că d. mi­nistru ar fi declarat că pleacă. D-sa spune că ministru Stătescu a fost în dreptul sau ca să facă întrebarea d-lui Oroveanu, dacă face o nouă amenințare de asasinat. Ministrul sfârşeşte spunând că d. Ionescu trebue să fie prea jos căzut pentru a ri­dica un asemenea incident. Incidentul se închide. Incidentul generalului Anghelescu D. Gr. Cosadini întreabă pe ministrul de rǎzboiu dacă generalul Anghelescu, co­mandantul corpului 8 de armată, şi-a ce­rut voe de la ministru ca să provoace pe d. Nicolae Fleva la duel! Dacă generalul n’a cerut această voe, ce măsuri discipli­nare va lua în contră-In­foci Ordinea zilei. Preşedintele declară incidentul închis, în urma refuzului ministrului de a răspunde şi în urma declaraţiei d­lui Fleva că face o interpelare în această privinţă. Anchetă parlamentară D. C. Ciocazan. Spune că d-sa a votat cele 30 milioane pentru înarmarea ţărei, deci d-sa are mai mult drept ca toată lu­mea ca să ceară Camerei a vota urgenţa a­­supra cererei da anchetă parlamentară, de­pusă în urma interpelăreî d-lul Fleva, d. Ciocazan cere a se face lumină în această cestiune pentruU ce ţara să cunoască ade­vărul. Camera nu suflă şi incidentul să închide. Altă interpelare D. I. Rădulescu anunţă d-luî ministru de lucrări­ publice o interpelare în privinţa liniei Goleşti-Câmpulung. Societatea escroch­ilor D. N. Fleva anunţă miniştrilor de rez­bel şi de justiţie o interpelare în privinţa unei întinse bande de ex rochi, cu ramifi­caţii în poliţie şi având în ea chiar pe şe­ful poliţiei. Voci colectiviste. E !­e. Dl. N. Fleva. Voiu dovedi cu acte la ziua interpelăreî. Dl. Fleva arată că această bandă se rea­­zimă pe pasivitatea parchetului şi pe nişte înalţi demnitari ai Statului şi că escrochii să plimbă slobozi pe strade. (Aplause) Interpelarea dlui Varlam D. Varlam interpelează pe dl. ministru de instrucţie în privinţa unei donaţii a so­­ţielor Stroescu din Odesa. RĂSPUNSUL LA MESAGIU Discursul d-luî G. Palladi Dl. G. Paladi contestă partidului de la cârmă că ar fi un partid democratic. Ei bine, ce au făcut guvernanţii pentru cla­sele sărace. Pelagia bântue populaţia ţă­rănească, iar în privinţa instrucţiei e des­tul să spui că din peste 4000 de comune numai 2000 au şcoli. Dl. Paladi trece la sistemul spionagiului care a ajuns o adevărată plagă în societa­tea românească şi o ruşine pentru pretin­sul partid liberal. D-sa arată că spionii au umplut Bucureştii şi poliţia are îndrăzneala să propue până şi micilor comercianţi de a sluji de spioni spre a vinde poliţiei pe vecinii lor. In timpul războiului fondurile secrete se urcau la 95.000 lei, iar acuma se urcă la 200,000. (Aplause). D. Disescu a tămâiat era pe cârciumari, în urma unui semn al ministrului de in­terne ca să bată aci căci are nevoie de cârciumari. (Aplause). Dar aceşti comer­cianţi nu vă mai cred căci ştiu că atunci când e vorba de licenţe şi alte biruri ni­meni nu-l întreabă. Supt acest partid influenţa agenţilor po­liţieneşti a mers atât de departe în­cât, la Banca Naţională, poliţa d-lui Ion Mar­ghiloman, e mai rau primită de cât aceea a lui Toboc sau Vornicu. (Aplauze, ilaritate). D. Palade spune că sunt ciudate aus­picii s’a constituit colectivitatea, care e cu totul alta de cât vechiul partid liberal. Acum cinci ani a venit un ministru, d. Dumitru Brătianu, şi a spus : „hoţii la puşcărie, oa­menii cinstiţi la lucru“ ; a venit altul şi v’a spus: „tolerez asasinate şi procese scan­daloase“. Ei bine, aţi fugit de cel d’ântâiu şi aţi îmbrăcişat pe cel d’al doilea. (Apla­use vii, ilaritate). Oratorul citeşte apoi părerile d-lui Mi­­tiţă Sturza asupra politicei financiare a ţă­rei şi arată poveţile pe cari le da acum 12 ani, dar pe cari nu le urmează de loc actualii miniştrii. D. Paladi sfârşeşte spunând că ţara va căuta ca, cu o oră mai nainte, să scape de odioasa colectivitate. (Aplase prelungite). Discursul d-luî Epureseu D. V. Epureseu.— Timeo Danaos et dona ferentes. D. Epureseu spune că opoziţia nu este în stare să ia moştenirea actualului guvern ne­fiind un partid omogen. Oratorul spune că Europa se găseşte în­­tr’o situaţiune gravă şi deci guvernul nu trebue schimbat. Te rog, d-le Laurian nu rîde, căci frun­tea mea e curată nu ca a d-tale. D. Laurian.— Exam­inează-ţi-o. (Aplause). D. Epurescu. — Ţara va şti ce are de făcut. (Apleuse. Voci: Bis! bis ! Mare ila­ritate). D. Tachel lonescu­^ D. Tache Ionescu spune că întâmplarea a voit ca să vorbească după d. Epurescu care este tipul majorităţei. (Aplause, ila­ritate) D. Epurescu s’a făcut apărătorul monar­hiei şi al dinastiei, deci are în faţă pe spa­dasinul ei, în înţelesul cel bun. (Paritate). D. Tache Ionescu răspunde atacurilor a­­duse liberalilor dizidenţi de către d. Di­sescu. D-nia sa declară că s’au unit cu gu­vernamentalii într’un moment când partida liberală se surpa de toate părţile şi când d. N. Fleva a făcut apel la tinerime ca să apere pe d. Brătianu. D. Ionescu declară că dizidenţii n’au făcut nici un angajament cu guvernul şi nu s’au folosit cu nimica din alianţa cu guvernamentalii. Singura noastră naivitate, spune d-nia sa, a fost de a crede că colectiviştii se mai pot îndrepta. Să ni se ierte aceasta la 25 de ani. (A­­plause, ilaritate). D. Ionescu trece apoi a examina dinasti­­cizmul colectiviştilor. D-sa arată că d-na Disescu a întrebat elî: oare în Anglia s’a întâmplat vre-o dată ca coroana să disolve o Cameră când erea în acord cu guvernul ? Dar oare, întreabă d-l Ionescu în An­glia sunt guverne ca al nostru ? La noi se întâmplă aceea ce să întâm­plă în Spania: în tot d’a­una reușesc în alegeri aceea cari sunt la guvern, pe când în Belgia reuşesc în­tot­d’a­una cel din o­­poziţie. Deci să nu ne mai compare d-1 Disescu cu Anglia, căci nu se potriveşte. (Aplause). D-1 Tache Ionescu constată că actualii guvernanţi ereau cei mai furioşi anti-dinas­­tici când erau în opoziţiune şi citeşte o mulţime de scrieri ale lor de pe atunci. Intre altele citeşte şi un pasagiu dintr’un discurs rostit de către d-l Brătianu în Ca­meră în care d-sa declară că noi nu avem o dinastie de vreme ce regele n’are copil. Oratorul îi vorbeşte de procesul d-lui Panu spre a dovedi că intenţia colectiviştilor a fost în­tot­d­e­una de a compromite pe rege Dovadă e că d-l Stătescu a declarat astă iarnă, în Cameră că M. S. Regele nu va primi nici o dată să se facă un proces de presă, iar după 2 luni procesul se face d-lui Panu. Aceasta spre a dovedi că M. S. a cerut acest proces. D-l Ionescu declară că opoziţia nu cere astă­zi, de­cât ca regele să numească un minister neutru pentru alegeri. D-1 Ionescu constată că guvernul acesta nu se poate menţine la putere de­cât cu bâta şi când bâta nu reduce la tăcere pe opozant, atunci intervine ministrul justiţiei şi îl dă în judecată, şi dacă opozanttul tot nu pleacă capul, atunci vine ministrul in­strucţiei şi îl permută la Huşi. Aşa s-a făcut cu profesorul Paeu. (Aplauze). Aceşti trei miniştrii se complectează minunat (A­­plauze). D-l Ionescu spune că au trecut în opo­ziţie liberalii disidenţi, spre a avea cine răspunde conservatorilor când vor veni la putere şi cine apăra principiile liberale şi democratice, căci guvernanţii au pierdut ori­ce autoritate morală. (Aplauze). Noi urmează d-sa, vom suferi cu plă­cere, pentru a espia greşala ce am făcut, de a ne încrede în d-voastră. Vom avea însă consolaţia că, or cât de mult veţi mai sta la putere, nu veţi mai putea cădea în picioare. (Aplauze prelungite. Oratorul e felicitat). Şedinţa se suspendă pe 10 minute. Discursul d-nul Ştefan Şendreft D. Ştefan Şendrea atacă şi d-sa pe di­sidenţi pentru că au trecut­ în opozi­ţiune. D. Şendrea cere conservatorilor şi opo­­ziţiunei un program nou ; d-sa nu observă, însă, că nu e în stare să r­ostească nici măcar un discurs nou. In adevăr, debitează toate vechile d­işeuri colectiviste. Petiţia de la Iaşi, libertatea alegerilor sunt colec­tivişti, cum s’a fâcut războiul din 1877 etc. D. Şendrea întreabă pe disidenţi ce tre­cut au, ce capital politic au, de vreme ce atacă pe primul-ministru care­­l-a îmbrăci­şat şi protejat. D. Şendrea sfârşeşte discursul d-sale de­clarând că nu mai are ce spune. La ora 5 şedința se ridică. Penel. SENATUL Şedinţa de la 24 Noembre 1887 Şedinţa se deschide la orele 2 sub pre­­şedenţia Beizadelei Presenţi 80 senatori. Păpaţi 2000 fr. Să fac formalităţile obicinuite. D nil Ion C. Brătianu şi Sturza sunt pe banca ministerială. O infamie Beizadeaua.—Avem la ordinea zilei nu­mai indigenate, dar ordinea zilei se poate stabili în unire cu miniştrii, întreb pe d. prim-ministru dacă voeşte să începem cu discutarea răspunsului la mesagiu. D. G. Mârzescu —D-lor am dat erî un vot prin care s’a hotărît să se amâne dis­cuţia răspunsului până se va termina în Cameră. Voci colectiviste.—Până va sosi primul ministru. Azi veniţi şi prin surprindere voiţi să ne puneţi răspunsul în discuţie. Cum vedeţi bazaţi pe votul de erî atât d-nii D. Brătianu şi C. Boerescu, cât şi mai FOIȚA ZIARULUI „LUPTA“ A. MATTHEY (Arthur Cine va provoca! 62­­­ 0 viața criminală (LA BRÉSILIENNE) XXIII — Stăruiți de a păstra pentru insultele d-v. beneficiul anonimului? — N’am vorbit, ca și d-v. de­cât la a treia persoană. — Stăruiți a nu-mi răspunde?... — Ca și d-voastră. — Ei bine! strigă Maugiron, întinzănd peste masă pumnul spre Robert, domnule doctor, sunteți un laș! — Ah! d-le marchiz! zise Robert cu un ton degajat, n’am vorbit până acum de­cât la a treia persoană, dar cred că ați vorbit acum la a doua. — Vorbesc chiar și la întâia. Vă voiu ucide. — Nu însă cu pistolul! zise Robert cu acelaş ton. — Da, aveţi alegerea armelor. Fie. Cu ce vă veţi bate? — Cu sabia! XXIV Martorii Robert rămase până atunci aşezat, vor­bind cu o linişte dispreţuitoare, el se sculă la acest din urmă cuvânt şi opri asupra lui Maugiron o privire severă. Maugiron, care tremura de turbare, simţi greutatea acestei priviri, şi zise: — Da, da, faceţi pe omul de geniu ! veţi vedea că pe teren geniul nu slujeşte la nimic. — Veţi vedea, d-v. d-le zise Robert, că cu sabia curagiul slujeşte la ceva. Nici un singur minut, de alt­fel, nici unul nici cel­alt nu ridicaseră vocea deasupra to­nului unei convorbiri cam aprinse, şi sgo­­motul certel nu putu să pătrundă până în salon, iar toţi asistenţii de lângă dânşii ră­maseră muţi şi gânditori. Dar, prin o mişcare instinctivă, Lucien, cu Marvejols şi cei trei sau patru amici ai săi, veniră să se grupeze în jurul lui Ro­bert. Nepotul ministrului, vicontele Hector și ceil­alți opt sau zece familiari al Tuile­­riilor erau îndărătul lui Maugiron. — Și când îl vom vedea la lucru pe a­­cest mândru curagios ? reluă Maugiron. Cât mai curând, nu-i așa ? — Cât mai curând, în adevăr, zise Ro­bert, şi pentru a prescurta pregătirile, iată d-nii Lucien de Sergy şi Louis de Marve­­jols, cari îmi vor face socot, onoarea de a fi martorii mei. — Socot, zise Maugiron, că d. Leopold de Plessy şi d. viconte Hector de Clair­­vannes, aici de faţă, nu-mi vor refuza de a fi al mei. Nepotul şi vicontele se închinară în semn că primesc. Lucien ceru, cu un gest, și luă cuvântul: — Ar fi, cred, mai simplu și mai scurt, zise el, să regulăm totul între noi chiar a­­cum și aici. Bine-voiţi, d-lor, a intra unul câte unul în salon, pentru a nu atrage a­­tenția. In grupuri câte trei, patru, persoanele prezente eșiră din fumător. Maugiron eşi şi dînsul înaintea celui din urmă grup. Când Maugiron se îndreptă spre uşe, Robert, înainte de a eşi, zise lui Lucien: — Aş cere numai martorilor ca întâlni­­să fie mâine dimineaţă. Maugiron se întoarse. — Cât mai de dimineață, vă rog! zise el, am o afacere importantă după ameazi. Cei patru martori rămaseră singuri. Ei n’aveau să reguleze de altminterea, de­cât amănuntele secundare ale întâlnirei. — Ei bine, la ce oră să fixăm ? întrebă vicontele. — Ar trebui mai întuiu să alegem b­­­locul, zise Lucien. — Am pentru asta pădurea de la Saint- Germain, zise Marvejols, o pun la dispo­ziția d-voastră. — Pădurea de la Saint-Germain e foarte potrivită, reluă Léopold de Plessy, numai că nu vom putea fi acolo înainte de nouă sau zece ore. — Atunci la zece ore, ne vom întâlni pe terasă, ne-am înțeles’? — înţeles, zise vicontele. Acum, d-lor, aveţi alegerea armelor, lăsaţi ne să ne adu­cem săbiile noastre. Lucien schimbă încet câte­va vorbe cu Marvejols. — Tot ce putem acorda, zise el, e ca fie­care să aducă săbiile sale, şi sorţul va hotărâ. Martorii lui Maugiron se sfâtuiră la rân­dul lor, și vicontele zise: — Primit! Apoi reintrară tuspatru în salon. Lucien merse să spue lui Robert ce se hotărâse. Robert îl rugă să vie cu dânsul spre Luc­e. Se așezară lângă tânăra fată, care era în acea s­ală foate veselă și ra­dioasă, și, dacă Lucien părea puțin cam distras, Robert vorbea ca de obiceiu. Maugiron, vestit la rândul sau de vicon­tele, se sculă îndată pentru a pleca. El găsi pe Balda lângă ușe. — Vă duceți deja? îi zise ea. —­ Da, răspunse el, sunt silit, împotriva obiceiului meu, să mă scol mâine dis-de dimineață. Și, coborând vocea: — Ați fost cred foarte binevoitoare astă seară cu Robert? — Nu pot să am aerul de a mă ames­teca în certurile d­v. ’L-am învitat la prînz pentru foaia viitoare. (Va urma.) tt A x. Y

Next