Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)
1887-11-26 / nr. 407
* A . ANUL V. SERIA II—No. 1 7 AROMMsra In țară Un an...................................................40 lei/h an...................................................20 „ 3 lunî.................................... . . 10 . In străinătate Un an...................................................50 lei la an....................................................25 , 3 luni...................................................15 , 15 Bani Numarul REDACȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Director politic, G. PANU EDITIA LUPTA BUCURESTI, JOUI 26 NOEMBRIE 1887 AMmmm Anunciurî pe pagina 1 leu linia bani „ A SE * In Romania, la admjmUr&a'irj^uluAy In Franta, Italia, AusrWuitgarAnglia la AGENTIA LIBERA, rue Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte OETATEŞTI! In sfârşit a cazat masca! Primul-ministru al escrochilor şi jefuitorilor, lacheul regelui Carol şi patronul celor cari tâlhăresc de 12 ani ţara, s’a aretat aceea ce este, aceea ce a fost in tot-d’a una: UN OM NECISJUTIT. Vineri, în Cameră, dânsul a refuzat categoric ca sâ dea dosarele de la ministerul de războiu şi de la fortificaţii. Pretutindeni se furâ şi pretutindeni pe hoţi li protege primul-ministru! La fortificaţii s’a furat! Ministrul de război a furat! Brătianu fură! Carada fura! De sus şi până jos colectiviştii nu fac alta decât să scoată din buzunarele ţerei şi să bage In buzunarele lor. Se ştie ţara, se ştie alegătorii că primul-ministru Ion C. Brătianu a refuzat dosarele, fiindcă s’ar fi dovedit că toţi colectiviştii au furat cu nemiluita. Până şi REGELE e amestecat. Cetăţeni, să ştiţi dar, ce aveţi de făcut la alegeri. Deschideţi-ve ochii şi fie-ve milă de ţară! CHESTIA IMPOZITELOR CONSIDERAŢII FINALE Am sfârşit cu chestia impozitelor. In curând voi aborda chestia industrială pentru a sfârşi cu sistemul economic ce cred că ţara noastră trebue să urmeze în relaţiile ei internaţionale. După cum se va vedea, voi dovedi că şi în această din urmă chestie gravă, tot ignoranţa, tot interesul unei clase, tot superficialitatea domnesc. până atunci câteva observaţii. Mulţi probabil trebue să se fi indignat de articolele mele, când zic mulţi mă gândesc la cei ce fac parte din diferitele coterii politice. Cu toate acestea, dacă ei ar fi oameni inteligenţi ar înţelege că ceea ce propun este un sărac minimum din marea massă a revendicărilor claselor nedreptăţite. Şi dacă eu mă mărginesc a cere numai un păcătos minimum, să nu să creadă că o fac din calcul, din frică de a’mi exprima gândirea, din o tactică meschină. Nu, dacă eu am formulat programul ştiut în chestia agrară precum şi în aceea a impozitelor, motivul adevărat este că consideraţii de metodă nu e politică ci ştiinţifică mă fac ca să procedez astfel. Oamenii noştri politici sau, în lipsa lor, tinerimea, trebue sâ se convingă de un lucru, anume : Cât timp creşterea bogăţiei va servi a crea averi mari alăturea cu sărăcii goale, atât timp progres real nu să poate realiza, revendicări legitime să vor ivi în mod fatal. De altminterea lucrul este lămurit. A da educaţie tuturor şi apoi a condamna la mizerie, a înfiinţa instituţii politice făcând pe toţi egali înaintea legei şi apoi a-l ţine în o reală servitute, aceasta este peste putinţă. Mai degrabă sau mai târziu cei nedreptăţiţi de fapt şi indirect de legi, vor căuta să corijeze aceste inichităţi. Ceea ce este însă, mai trist e că cei cari, prin natura ocupaţiilor lor, au sarcina de a să ocupa de dezlegarea chestiilor economice — înţeleg pe aşa numiţii economişti—aceia nu numai că nu dau nici o soluţie chestiei sociale, dar chiar declară în numele ştiinţei, că chestia este insolubilă, că chiar nu există o astfel de chestie şi că tot ce vedem şi simţim este nici că să poate mai conform adevărului şi justiţiei!... Ştiinţa economică!... Dar ce fel de ştiinţă socială poate fi aceea care nu dă nici o soluţie chestiilor sociale ? Nu este ridicul ca pentru a scăpa de această imputare meritată, adepţii ei să o pună alăturea cu astronomia, cu fizica etc. şi a adăuga cu naivitate sau cu rea credinţă că după cum astronomul constată legi fără a le putea modifica, tot aşa şi economistul constată legi economice în societate fără a avea dreptul de a le modifica ? Este posibilă vre-o analogie între legile astronomice pe cari deşi le suportăm totuşi trăim ca să zic aşa în afară de ele, în afară de origina lor în tot cazul, şi între aşa numitele legi economice cari sunt fructul mişcărei şi organizaţiei sociale, mişcare şi organizaţie pe care noi o secretăm după cum păiajenul sau coraliul secretează unul firele sale, altul materia sa petroasă ? Legi naturale ? Dar oamenii au găsit chiar mijlocul de a evita efectul legilor naturale. Căci ce înseamnă că omul ’și-a construit casă, ’și-a făcut haine, de cât că a căutat ca să se adăpostească în contra legilor naturale ale căldurei, ale frigului şi ale intemperiilor ? Căci ce înseamnă că a stabilit paratonere, că a căutat a prezice fenomenile naturale de cât că a voit şi reuşit a se înarma în contra legilor fizice fatale, şi ale schimei efectele» lor ? Ei bine, ceea ce s’a făcut în domeniul fatal al legilor fizice, faimoşii noştri economişti declară ca imposibil de făcut In domeniul mişcător şi variabil al legilor sociale, al raporturilor dintre om şi om, dintre clasă şi clasă, raporturi eşite dintr’o situaţie momentană istorică şi destinate a dispărea cu modificarea acelei situaţii! Legi naturale ? Dar întru cât impozitul asupra rentei, asupra succesiunilor, asupra capitalului sunt mai nenaturale decât impozitul asupra patentelor şi asupra capitaţiei ? Dar întru cât modificările interne ale corpului social sunt ele legate de legi imuabile ? Mai este o lege fatală, este neintervenţia Statului în chestia economică. Această pretenţie ridicală, poate să fie susţinută cu oarecare aparenţă nu de dreptate ci de suportabilitate în materie de producţie socială. Dar în materie de impozite poate fi ea susţinută ? De loc. In acest domeniu, principiul intervenţiei este admis. Căci de când e lumea Statelor şî-a arogat dreptul de a arunca impozite asupra populaţiilor. Fiind astfel, adică acest drept fiind recunoscut, întreb: care poate fi motivul ca în loc de cutare şi cutare impozit să nu să stabilească impozitele susţinute de mine ? Unde este raţiunea ştiinţifică pentru ca numai cutare impozite să fie admise iar nu altele ? Acelaşi lucru pot zice de repartiţie. Motivele pe care economiştii le aduc în contra producţiei în comun, bune sau rele, (mai mult rele decât bune) acele motive perd chiar din minima lor valoare când ei voesc să le aplice şi repartiţiei şi consumaţiei. De asemenea şi instrumentelor de muncă. In adevăr, dacă producţia poate fi în unele cazuri individuală—precum în materie agrară, şi adaug mimai în materie agrară-circulaţia, schimbul productelor şi a valorilor, precum şi repartiţia instrumentelor de muncă sunt, prin natura lor, eminamente sociale, căci în aceste operaţii sociale sunt totdeauna interesaţi nu numai cei ce produc, sau cei ce posed instrumentele de muncă, dar de asemenea și cel de al treilea, adică consumatorii, societatea. Tari pe aceste principii, evident că cele^mai bune impozite din punt de vedere social, nu pot fi decât acele^cari pot pune în aplicare principiele de cari vorbesc pe o scară cât să poate de largă. Iată pentru ce noi credem că reforma cea mai urgentă și mai ușor de realizat este acea privitoare la impozite. Prin reforma impozitelor reformele sociale democratice trebuesc să înceapă. Am sfârșit. G. Panu. SERVICIUL IgJiEGEâH® AGENŢIA havas Viena, 6 Decembrie. — „Fremdenblatt“ reproducând ştirile car din diferite părţi, semnalează înarmări şi concentrări de trupe ruseşti la graniţă, observă că aceste ştiri sunt în contrazicere cu aşteptarea că recenta întrevedere de la Berlin, ar avea de rezultat împăciuirea. Înainte de toate, zice foaia vieneză, trebue a aștepta ca întrevederea să producă efectul său, asupra unor măsuri cari poate fuseseră luate sub alte prevederi. Austria a acceptat cu cea mai mare încredere pasagiile din discursul tronului la Berlin, unde ideia de a tulbura pacea națiunilor vecine, este cu totul respinsă. Dar daca concentrările trupelor ruseşti pe granița austriacă ar continua, Austria s’ar vedea silită să ia măsuri, pentru a nu rămâne înapoi în fața pregătirilor ameninţătoare ce nu sunt de loc provocate. Berlin, 6 Decembre. — „Fost“ zice că peccaţiunile ceru de Bismarck a dat Ţarului, pe timpul întrevederii de la Berlin, seman fără resultat, de vreme ce directorul general al presei ruseşti, d. Fechtistoff este el însuşi un inamic al Germaniei. „Fost“ adaugă că concentrarea trupelor ruseşti la graniţa Galiţiei face de temut o lovitură fără veste contra puterei vecine, aliata Germaniei, şi lumea se întreabă dacă această lovitură neaşteptată va permite Germaniei să rămână mult timp în pace. AGENŢIA LIBERA Madrid, 6 Decembre. — Guvernul respinge proectul ce tinde la sporirea taxelor asupra cerealelor. Paris, 6 Decembre.— Mesagiul noului preşedinte al Republice! nu va fi citit decât joi când va fi constituit noul cabinet. Madrid, 6 Decembre. — Miniştrii plenipotenţiari la Berlin, la Viena şi la Vatican, vor fi ridicaţi la rangul de ambasadori. Paris, 6 Decembre.—Le journal des Débats pubică o depeşe care zice că cu toate desminţirile Rusiei, este foarte sigur că se concentrează trupe pe fruntaria austriacă. Paris, 6 Decembre.—Unele ziare apără cabinetul Rouvier şi reclamă menţinerea sa la afaceri. Ar fi, zic ele, un cabinet de lichidare. Alte ziare susţin contrariul, că ar fi o mare eroare de a ţine acest cabinet în capul afacerilor. St. Petersburg, 6 Decembre.—Societăţile cu acţiuni streine, vor trebui să ceară guvernului o autorizare pentru a continua afacerile lor până la 1 Mai 1888. Ziua parlamentară prima Cameră a urmat dezbaterea asupra răspunsului la Mesagiu. Colectivitatea s’a prezintat prost şi de astă dată. Din partea ei au vorbit d-l.i Iepurescu şi Ştefan Şendrea, iar din p partea opoziţiei doi oameni cu mult talent, D-nui G. Paladi şi Tache Ionescu. Oratorii guvernamentali au ajuns la o monotonie deznădăjduitoare. Şi în anul trecut şi în anul acesta nu au făcut altceva decât să mustreze pe disidenţi pentru ingratitudinea lor. D. Ştefan Şendrea, în special, d-sa care a descoperit mişcarea perpetuă în oratorie, ne-a servit o dată mai mult una din acele avalanşe de vorbe, a cărora specialitate o posedă singur. Colectiviştii au intrat într’o perioadă cumplită de ramolisment. Dacă ar trebui să’i crezi pe dânşii, nici un deputat n’are dreptul să tragă la răspundere pe guvernul actual. Când ia Cuvântul un deputat tréner, ime-* diat ’i se răspunde că nu e destul de modest şi că el abia a eşit după băncile şcoalei; dacă vorbeşte un bătrân ’i se spune că e prea plin de păcate, şi ca să lase tinerilor nepătaţi dreptul de a critica guvernul ; dacă vorbeşte un conservator ’i se aruncă argumentul că supt Lascar Catargiu era şi mai rea şi prin urmare ţara nu’l poate urma; dacă vorbeşte un liberal-disident ’i se strigă că n’are nici un trecut şi nici o rădăcină în ţară. Şi aşa mai departe. Au ajuns lucrurile acolo cu aceşti şarlatani ai liberalizmuluî, în cât dânşii contestă adversarilor nu numai dreptul de a veni la putere, dar încă și dreptul de a deschide gura în contra guvernului. Astfel, din câteva milioane de Români, nimenea, absolut nimenea nu are dreptul de a critica pe Ion Brătianu, pe Andronic, sau pe Mitiță Sturza. Astfel din câteva milioane de Români, afară de Radu Mihaiu, de generalul Anghelescu sau de Eugenie Stătescu, nimenea nu are dreptul să aspire la minister. Şi Ţarul Rusiei tot aşa spune şi don Carlos tot aşa pretinde. Şi aceşti liberali , la Brătianu-Andronic, susţin cu multă putere că nimenea, absolut nimenea nu are dreptul la tronul Rusiei şi al Spaniei. Democraţii noştri au întrecut pe autocraţî, dânşii au inventat ministerele de drept divin. Şi toate gugumăniile acestea Se susţin lntr’un parlament (?) uniţi o infamie, dar spui cea mai colosală prostie care a eşit din capul cuîva ?la să discutăm puţin. Când în Franţa să caută a să păstra secretul asupra planurilor fortificaţiilor şi asupra furniturilor comandate, asupra felului de puşcă etc. acest lucru îşi are explicaţia. Căci în Franţa planurile fortificaţiile sunt făcute de ingineri francezi, furniturilor şi armele sunt comandate în atelierile franceze ale statului. Iar la noi ? La noi planul fortificaţiilor este făcut da un general străin, de Brialmont, iar toate furniturile, armamentele etc. toate sunt comandate la fabrici străine, în Germania, Belgia etc. Apoi ramolitule ce eşti, nu vezi că una nu să potriveşte cu cealaltă ? Auzi, furniturele noastre, sunt în domenul public al comerţului, şi patriotul răsuflat ne vorbeşte de secretarii. Planurile fortificaţiilor? Dar mai întâi cine le-a cerut? D. Fieva a cerut în mod foarte precis dosare speciale, dosare cu interes pur pecuniar.Dacă în acele dosare sunt şi acte secrete, cine ţi le cere ? Nimeni. Dar cura vorbeşti de faptul ca nu cumva streinul să aile secretele noastre militare ? Dar cui crezi că te adresezi vorbind astfel ? D’apoi pentru ce şi în interesul cui aî întreprins fortificarea capitalei ? Din ordinul cuî ! Din ordinului străinului. Cine îţi ordonă de a echipa în cutare mod armata ? Tot un străin, principele Bismarck. Planurile fortificaţiilor noastre sunt pa masa statului major German,Austriac şi Italian! Şi după ce acest lucru îi ştie toată lumea, apoi ignobile bătrân îndrăzneşti să mai vorbeşti de secretul profesional şi să acuzi tu, trădătorule, pe alţii de trădători ! Atâta neruşinare este, mai mult decât revoltătoare ! Şarlatan! Ordinar! Neguţătorul de marfă patriotică, omul care s’a ridicat unde este strigând cuvântul patrie până ce făcea clăbucî la gură şi cădea în epilepsie, instrumentul tutulor străinilor şi sluga tutulor cancelariilor, I. Brătianu, pentru a’i spune numele, ramolit cum este e nevoit a se servi şi în ziua de astăzî tot de şarlataniele cari ’l-a prins cu patruzeci de anî în urmă. El pentru a ascunde hoţiele lui Carada, adică ale lui şi a celorlalţi tovarăşi, tot de cuvântul paaatrrreee să serveşte, tot de dupâ spetele trrăădăărreci din partea opoziţiei dataaartăa să ascunde. Aşa, dupe cum să ştie, d. Fleva a cerut un număr de dosare de la ministerul de războiu. Ignobilul prim-ministru imediat a convocat o întrunire a lacheilor săi, pentru a găsi ocazia să insinueze că opoziţia cere dosarele pentru a divulga străinului, planurile fortificaţiilor şi a furniturilor noastre. Dar bine, fiinţă ramolită cereşti, nu vezi că spunând acestea pe lângă căco IGNOBILUL!... Să nu creadă cititorii că aici e vorba de Mitiţă Sturza. Mai este şi un alt ignobil în minister — dacă nu vor fi şi mai mulţi— mai este şi un Eugenie Stătescu. Pentru purtarea sa de alaltăeri în Cameră, ne-am spus cuvântul în No de ori; astăzî să reproducem numai ce scrie Unirea în această privinţă. Unirea este ziar guvernamental şi va convinge până şi pe cei mai greoi de cap, ce poamă de om este ministrul justiţiei şi ce respect pentru libertăţi are . Iată ce spune Unirea : Chestiunea ridicată de dnia sa, permităde ai-o spune, e absurdă. Deputaţii nu sunt toleraţi în Cameră. Ei sunt trimişi acolo de alegători, cari singuri ar avea dreptul să le retragă mandatul. Dacă majoritatea ar face ceea cei-a cerut de ministru, ea ar întrebuinţa forţa brutală contra unui reprezentant al naţiunei. Dacă ar face aceasta s’ar crea apoi şi un precedent constituţional foarte primejdios. Intr’adevăr, închipuiască-’şî cineva unde am ajunge când majorităţile ar putea da afară din Parlament pe minorităţi. Ce regim reprezentativ ar mai fi acela, ce guvernământ al naţiunei prin ea însăşi. De sigur d. Stătescu nu s'a gândit la toate acestea când a rostit nefericitele