Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-26 / nr. 407

* A . ANUL V. SERIA II—No. 1 7 AROMMsra In țară Un an...................................................40 lei­­/h an...................................................20 „ 3 lunî.................................... . . 10 . In străinătate Un an...................................................50 lei la an....................................................25 , 3 luni...................................................15 , 15 Bani Nu­marul REDACȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Director­ politic, G. PANU EDITIA LUPTA BUCURESTI, JOUI 26 NOEMBRIE 1887 AMmmm Anunciurî pe pagina 1 leu linia bani „ A SE * In Romania, la admjmUr&a'irj^uluAy In Franta, Italia, Ausr­WuitgarAnglia la AGENTIA LIBERA, rue Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte O­ETATEŞTI! In sfârşit a cazat masca! Primul-ministru al escrochilor şi jefuitorilor, lacheul regelui Carol şi patronul celor cari tâlhăresc de 12 ani ţara, s’a aretat aceea ce este, aceea ce a fost in tot-d’a­ una: UN OM NECISJUTIT. Vineri, în Cameră, dânsul a refuzat categoric ca sâ dea dosarele de la ministerul de războiu şi de la fortificaţii. Pretutindeni se furâ şi pretutindeni pe hoţi li protege primul-ministru! La fortificaţii s’a furat! Ministrul de război a furat! Brătianu fură! Carada fura! De sus şi până jos colectiviştii nu fac alta de­cât să scoată din buzunarele ţerei şi să bage In buzunarele lor. Se ştie ţara, se ştie alegătorii că primul-ministru Ion C. Brătianu a refuzat dosarele, fiind­că s’ar fi dovedit că toţi colectiviştii au fu­rat cu nemiluita. Până şi REGELE e amestecat. Cetăţeni, să ştiţi dar, ce aveţi de făcut la alegeri. Deschideţi-ve ochii şi fie-ve milă de ţară! CHESTIA IMPOZITELOR CONSIDERAŢII FINALE Am sfârşit cu chestia impozitelor. In curând voi­ aborda chestia indus­trială pentru a sfârşi cu sistemul economic ce cred că ţara noastră tre­­bue să urmeze în relaţiile ei interna­ţionale. După cum se va vedea, voi­ dovedi că şi în această din urmă chestie gravă, tot ignoranţa, tot in­teresul unei clase, tot superficialita­tea domnesc. până atunci câte­va observaţii. Mulţi probabil trebue să se fi indignat de articolele mele, când zic mulţi mă gândesc la cei ce fac parte din dife­ritele coterii politice. Cu toate aces­tea, dacă ei ar fi oameni inteligenţi ar înţelege că ceea ce propun este un sărac minimum din marea massă a revendicărilor claselor nedreptăţite. Şi dacă eu mă mărginesc a cere numai un păcătos minimum, să nu să creadă că o fac din calcul, din frică de a’mi exprima gândirea, din o tac­tică meschină. Nu, dacă eu am for­mulat programul ştiut în chestia a­­grară precum şi în aceea a impozi­telor, motivul adevărat este că con­sideraţii de metodă nu e politică ci ştiin­ţifică mă fac ca să procedez ast­fel. Oamenii noştri­ politici sau, în lipsa lor, tinerimea, trebue sâ­ se convingă de un lucru, anume : Cât timp creş­terea bogăţiei va servi a crea averi mari alăturea cu sărăcii goale, atât timp progres real nu să poate rea­liza, revendicări legitime să vor ivi în mod fatal. De altminterea lucrul este lămurit. A da educaţie tuturor şi apoi a­ con­damna la mizerie, a înfiinţa insti­tuţii politice făcând pe toţi egali îna­intea legei şi apoi a-l ţine în o re­ală servitute, aceasta este peste pu­tinţă. Mai degrabă sau mai târziu cei nedreptăţiţi de fapt şi indirect de legi, vor căuta să corijeze a­­ceste inichităţi. Ceea ce este însă, mai trist e că cei cari, prin natura ocupaţiilor lor, au sarcina de a să ocupa de dezle­garea chestiilor economice — înţeleg pe aşa numiţii economişti—aceia nu numai că nu dau nici o soluţie ches­tiei sociale, dar chiar declară în nu­mele ştiinţei, că chestia este inso­lubilă, că chiar nu există o ast­fel de chestie şi că tot ce vedem şi sim­ţim este nici că să poate mai con­form adevărului şi justiţiei!... Ştiinţa economică!... Dar ce fel de ştiinţă socială poate fi aceea care nu dă nici o soluţie chestiilor sociale ? Nu este ridicul ca pentru a scăpa de această imputare meritată, adep­ţii ei să o pună alăturea cu astro­nomia, cu fizica etc. şi a adăuga cu naivitate sau cu rea credinţă că după cum astronomul constată legi fără a le putea modifica, tot aşa şi econo­mistul constată legi economice în societate fără a avea dreptul de a le modifica ? Este posibilă vre-o analogie între legile astronomice pe cari de­şi le suportăm totuşi trăim ca să zic aşa în afară de ele, în afară de origina lor în tot cazul, şi între aşa numi­tele legi economice cari sunt fructul mişcărei şi organizaţiei sociale, miş­care şi organizaţie pe care noi o se­cretăm după cum păiajenul sau co­­raliul secretează unul firele sale, al­tul materia sa petroasă ? Legi naturale ? Dar oamenii au găsit chiar mijlocul de a evita efec­tul legilor naturale. Căci ce înseamnă că omul ’și-a construit casă, ’și-a făcut haine, de cât că a căutat ca să se adăpostească în contra legilor naturale ale căldurei, ale frigului şi ale intemperiilor ? Căci ce înseamnă că a stabilit paratonere, că a căutat a prezice fenomenile naturale de cât că a voit şi reuşit a se înarma în contra legilor fizice fatale, şi ale schimei efectele» lor ? Ei bine, ceea­ ce s’a făcut în do­meniul fatal al legilor fizice, faimo­şii noştri economişti declară ca im­posibil de făcut In domeniul mişcă­tor şi variabil al legilor sociale, al raporturilor dintre om şi om, dintre clasă şi clasă, raporturi eşite dintr’o situaţie momentană istorică şi des­tinate a dispărea cu modificarea a­­celei situaţii! Legi naturale ? Dar întru cât im­pozitul asupra rentei, asupra succe­siunilor, asupra capitalului sunt mai nenaturale de­cât impozitul asu­pra patentelor şi asupra capitaţiei ? Dar întru cât modificările interne ale corpului social sunt ele legate de legi imuabile ? Mai este o lege fatală, este nein­tervenţia Statului în chestia econo­mică. Această pretenţie ridicală, poate să fie susţinută cu oare­care apa­renţă nu de dreptate ci de suporta­­bilitate în materie de producţie so­cială. Dar în materie de impozite poate fi ea susţinută ? De loc. In acest domeniu, principiul intervenţiei este admis. Căci de când e lumea Sta­telo­r şî-a arogat dreptul de a arunca impozite asupra populaţiilor. Fiind ast­fel, adică acest drept fi­ind recunoscut, întreb: care poate fi motivul ca în loc de cutare şi cu­tare impozit să nu să stabilească impozitele susţinute de mine ? Unde este raţiunea ştiinţifică pentru ca nu­mai cutare impozite să fie admise iar nu altele ? Acelaşi lucru pot zice de repar­tiţie. Motivele pe care economiştii le aduc în contra producţiei în co­mun, bune sau rele, (mai mult rele de­cât bune) acele motive perd chiar din minima lor valoare când ei voesc să le aplice şi repartiţiei şi consuma­ţiei. De asemenea şi instrumentelor de muncă. In adevăr, dacă producţia poate fi în unele cazuri individuală—precum în materie agrară, şi adaug mimai în materie agrară-circulaţia, schim­bul productelor şi a valorilor, precum şi repartiţia instrumentelor de muncă sunt, prin natura lor, eminamente so­ciale, căci în aceste operaţii sociale sunt tot­dea­una interesaţi nu numai cei ce produc, sau cei ce posed in­strumentele de muncă, dar de ase­menea și cel de al treilea, adică con­sumatorii, societatea. Tari pe aceste principii, evident că cele^mai bune impozite din punt de vedere social, nu pot fi de­cât acele^cari pot pune în aplicare prin­cipiele de cari vorbesc pe o scară cât să poate de largă. Iată pentru ce noi credem că re­forma cea mai urgentă și mai ușor de realizat este acea privitoare la im­pozite. Prin reforma impozitelor re­formele sociale democratice trebuesc să înceapă. Am sfârșit. G. Panu. SERVICIUL IgJiEGEâH® AGENŢIA havas Viena, 6 Decembrie. — „Fremdenblatt“ reproducând ştirile car­ din diferite părţi, semnalează înarmări şi concentrări de trupe ruseşti la graniţă, observă că aceste ştiri sunt în contrazicere cu aşteptarea că recenta întrevedere de la Berlin, ar avea de rezultat împăciuirea. Înainte de toate, zice foaia vieneză, tre­bue a aștepta ca întrevederea să producă efectul său, asupra unor măsuri cari poate fuseseră luate sub alte prevederi. Austria a acceptat cu cea mai mare în­credere pasagiile din discursul tronului la Berlin, unde ideia de a tulbura pacea na­țiunilor vecine, este cu totul respinsă. Dar daca concentrările trupelor ruseşti pe granița austriacă ar continua, Austria s’ar vedea silită să ia măsuri, pentru a nu rămâne înapoi în fața pregătiri­lor ameninţătoare ce nu sunt de loc provocate. Berlin, 6 Decembre. — „Fost“ zice că peccaţiunile ce­ru de Bismarck a dat Ţa­rului, pe timpul întrevederii de la Berlin, seman fără resultat, de vreme ce directo­rul general al presei ruseşti, d. Fechtistoff este el însuşi un inamic al Germaniei. „Fost“ adaugă că concentrarea trupelor ruseşti la graniţa Galiţiei face de temut o lovitură fără veste contra puterei vecine, aliata Germaniei, şi lumea se întreabă dacă această lovitură neaşteptată va per­mite Germaniei să rămână mult timp în pace. AGENŢIA LIBERA Madrid, 6 Decembre. — Guvernul respinge proectul ce tinde la sporirea taxelor asupra ce­realelor. Paris, 6 Decembre.— Mesagiul noului preşe­dinte al Republice! nu va fi citit de­cât joi când va fi constituit noul cabinet. Madrid, 6 Decembre. — Miniştrii plenipoten­ţiari la Berlin, la Viena şi la Vatican, vor fi ridicaţi la rangul de ambasadori. Paris, 6 Decembre.—Le journal des Débats pu­­b­ică o depeşe care zice că cu toate desminţi­­rile Rusiei, este foarte sigur că se concentrează trupe pe fruntaria austriacă. Paris, 6 Decembre.—Unele ziare apără cabi­netul Rouvier şi reclamă menţinerea sa la a­­faceri. Ar fi, zic ele, un cabinet de lichidare. Alte ziare susţin contrariul, că ar fi o mare eroare de a ţine acest cabinet în capul aface­rilor. St. Petersburg, 6 Decembre.—Societăţile cu acţiuni streine, vor trebui să ceară guvernului o autorizare pentru a continua afacerile lor până la 1 Mai­ 1888. Ziua parlamentară pri­ma Cameră a urmat dezbaterea asu­pra răspunsului la Mesagiu. Colectivitatea s’a prezintat prost şi de astă dată. Din partea ei au vorbit d-l.i­ Iepurescu şi Şte­fan Şendrea, iar din p partea opoziţiei doi oameni cu mult talent, D-nui G. Paladi şi Tache Ionescu. Oratorii guvernamentali au ajuns la o monotonie deznădăjduitoare. Şi în anul tre­cut şi în anul acesta nu au făcut alt­ceva de­cât să mustreze pe disidenţi pentru in­gratitudinea lor. D. Ştefan Şendrea, în special, d-sa care a descoperit mişcarea perpetuă în oratorie, ne-a servit o dată mai mult una din acele avalanşe de vorbe, a cărora specialitate o posedă singur. Colectiviştii au intrat într’o perioadă cumplită de ramolisment. Dacă ar trebui să’i crezi pe dânşii, nici un deputat n’are dreptul să tragă la răspundere pe guvernul actual. Când ia Cuvântul un deputat tréner, ime-* diat ’i se răspunde că nu e destul de mo­dest şi că e­l abia a eşit după băncile şcoalei; dacă vorbeşte un bătrân ’i se spune că e prea plin de păcate, şi ca să lase ti­nerilor nepătaţi dre­ptul de a critica guver­nul ; dacă vorbeşte un conservator ’i se a­­runcă argumentul că supt Lascar Catargiu era şi mai rea şi prin urmare ţara nu’l poate urma; dacă vorbeşte un liberal-disi­­dent ’i se strigă că n’are nici un trecut şi nici o rădăcină în ţară. Şi aşa mai departe. Au ajuns lucrurile acolo cu aceşti şar­latani ai liberalizmuluî, în cât dânşii con­testă adversarilor nu numai dreptul de a veni la putere, dar încă și dreptul de a deschide gura în contra guvernului. Ast­fel, din câte­va milioane de Români, nimenea, absolut nimenea nu are dreptul de a critica pe Ion Brătianu, pe Andronic, sau pe Mitiță Sturza. Ast­fel din câte­va milioane de Români, afară de Radu Mi­­haiu, de generalul Anghelescu sau de Eu­genie Stătescu, nimenea nu are dreptul să aspire la minister. Şi Ţarul Rusiei tot aşa spune şi don Car­los tot aşa pretinde. Şi aceşti liberali , la Brătianu-Andronic, susţin cu multă putere că nimenea, absolut nimenea nu are drep­tul la tronul Rusiei şi al Spaniei. Democraţii noştri­ au întrecut pe auto­­craţî, dânşii au inventat ministerele de drept divin. Şi toate gugumăniile acestea Se susţin lntr’un parlament (?) uniţi o infamie, dar spui cea mai colo­sală prostie care a eşit din capul cuî­va ?­la să discutăm puţin. Când în Franţa să caută a să păstra secretul asupra pla­nurilor fortificaţiilor şi asupra furnituri­lor comandate, asupra felului de puşcă etc. acest lucru îşi are explicaţia. Căci în Franţa planurile fortificaţiile sunt fă­cute de ingineri francezi, furniturilor şi armele sunt comandate în atelierile fran­ceze ale statului. Iar la noi ? La noi planul fortificaţii­­­lor este făcut da un general străin, de Brialmont, iar toate furniturile, arma­mentele etc. toate sunt comandate la fa­brici străine, în Germania, Belgia etc. Apoi ramolitule ce eşti, nu vezi că una nu să potriveşte cu cea­laltă ? Auzi, fur­­niturele noastre, sunt în domenul public al comerţului, şi patriotul răsuflat ne vorbeşte de secretarii. Planurile fortificaţiilor? Dar mai în­tâi cine le-a cerut? D. Fieva a cerut în mod foarte precis dosare speciale, dosare cu interes pur pecuniar.­­Dacă în acele dosare sunt şi acte secrete, cine ţi le cere ? Nimeni. Dar cura vorbeşti de faptul ca nu cum­va streinul să aile secretele noastre militare ? Dar cui crezi că te adresezi vorbind ast­fel ? D’apoi pentru ce şi în interesul cui aî întreprins fortificarea ca­pitalei ? Din ordinul cuî ! Din ordinului străinului. Cine îţi ordonă de a echipa în cu­tare mod armata ? Tot un străin, prin­cipele Bismarck. Planurile fortificaţiilor noastre sunt pa masa statului major German,Austriac şi I­­talian! Şi după ce acest lucru îi ştie toată lu­mea, apoi ignobile bătrân îndrăzneşti să mai vorbeşti de secretul profesional şi să acuzi tu, trădătorule, pe alţii de trădă­tori ! Atâta neruşinare este, mai mult de­cât revoltătoare ! Şarlatan! Ordinar! Neguţătorul de marfă patriotică, omul care s’a ridicat unde este strigând cu­vântul patrie până ce făcea clăbucî la gură şi cădea în epilepsie, instrumentul tutulor străinilor şi sluga tutulor cance­lariilor, I. Brătianu, pentru a’i spune nu­mele, ramolit cum este e nevoit a se servi şi în ziua de astă­zî tot de şarlata­­niele cari ’l-a prins cu patru­zeci de anî în urmă. El pentru a ascunde hoţiele lui Carada, adică ale lui şi a celor­l­alţi to­varăşi, tot de cuvântul paaatrrr­eee să serveşte, tot de dupâ spetele trrăădăărreci din partea opoziţiei da­taaartăa să as­cunde. Aşa, dupe cum să ştie, d. Fleva a ce­rut un num­ăr de dosare de la ministe­rul de războiu. Ignobilul prim-ministru imediat a convocat o întrunire a lachei­lor săi, pentru a găsi ocazia să insinueze că opoziţia cere dosarele pentru a di­vulga străinului, planurile fortificaţiilor şi a furniturilor noastre. Dar bine, fiinţă ramolită cer­eşti, nu vezi că spunând acestea pe lângă căco­ IGNOBILUL!... Să nu creadă cititorii că aici e vorba de Mitiţă Sturza. Mai este şi un alt igno­bil în minister — dacă nu vor fi şi mai mulţi— mai este şi un Eugenie Stătescu. Pentru purtarea sa de alaltă­eri în Ca­meră, ne-am spus cuvântul în No­ de ori; astă­zî să reproducem numai ce scrie Uni­rea în această privinţă. Unirea este ziar guvernamental şi va convinge până şi pe cei mai greoi de cap, ce poamă de om este ministrul justiţiei şi ce respect pentru libertăţi are . Iată ce spune Unirea : Chestiunea ridicată de d­nia sa, permită­­de a­­i-o spune, e absurdă. Deputaţii nu sunt toleraţi în Cameră. Ei sunt trimişi acolo de alegători, cari singuri ar avea dreptul să le retragă mandatul. Dacă majoritatea ar face ceea ce­­i-a cerut de ministru, ea ar întrebuinţa forţa brutală contra unui reprezentant al naţiunei. Dacă ar face aceasta s’ar crea apoi şi un precedent constituţional foarte primejdios. Intr’adevăr, închipuiască-’şî cine­va unde am ajunge când majorită­ţile ar putea da afară din Parlament pe minorităţi. Ce regim reprezentativ ar mai fi acela, ce guvernământ al naţiunei prin ea însăşi. De sigur d. Stătescu nu s'a gândit la toate acestea când a rostit nefericitele

Next