Lupta, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 436-459)

1888-01-15 / nr. 445

r / ANUL V. SERIA NI.­No. 445. ABONAMENTE In țară Un an ... . . . . . . . 40 lei 1j1 an.........................................20 „ 3 luni ........... 10 „ In străinătate Un an . . .......................................50 leî '/1 an.........................................25 „ 3 luni .................................................15 „ 15 Itaiu­ ,­ 11 M HTIlI It E D A C Ț I A Calea Victoriei 34 și strada Academiei ÎS, în curte Director­ politic, Gr. PANU O declaraţie personală Un număr de amici mi-au pus candidatura la colegiul al II-lea din Iaşi ; opoziţia Iaşană, fidelă luptei întreprinsă în contra acestui regim, bine-voeşte a-mi sprijini candida­tura. Mulţumesc atât amicilor mei po­litici cât şi opoziţiunei Iaşane. In adevăr, trebue să recunosc că ele­mentul conservator din Iaşi dă do­vadă de multă desinteresare şi ab­negaţie susţinându-mî candidatura. Acest sentiment m’aşi fi aşteptat să­­’l ved, aiurea, în alte rânduri. Din nenorocire după cum „haina nu face pe călugăr® tot aşa să pare că »ideile nu fac pe omul de inimă, pe omul just şi lipsit de invidie”. Nu cred că este nevoe să î mi fac profesia de credinţă. Când cine­va scrie în toate zilele şi subsemnează, profesia de credinţă devine o sim­plă formalitate. De altminterea i­­deile ce voiu dezvolta şi pe cari le voiu cere de la un deputat al co­legiului al II-lea, natural că sunt în acelaşi timp profesia mea de cre­dinţă. Voesc să întreţin pe cititorii şi alegătorii Iaşeni despre o altă ches­tiune. Iat’o: Ţin a face o declaraţie solem­­nelă, îndată ce alege­tor­ii Iaşeni îmi vor face onoarea de a mă alege, îndată ce Camera me va valida, efl In­ UIO- ment voiu intra în ţară pentru a respunde la încrederea con­cetăţenilor mei. Mă explic: Când am fost condamnat de Stă­tescu şi de rege la 2 ani de închi­soare, am refuzat cu energie de a me supune acestui ordin. Căci, pen­tru mine, condamnarea mea de la tribunal o consider ca pe un simplu ordin poliţienesc. Pentru ce am trecut frontiera ? Nu am nevoe să revin asupra a­­cestei chestii. Este destul să spun că eu am crezut că am un mandat de îndeplinit, acela de a lupta în contra guvernului, de a nu­­înceta lupta un moment. Şi fiind­că singurul lucru de a putea lupta înainte în contra guvernului era de a trece frontiera, am trecut-o. De opt luni de când sunt în stră­inătate, nu a fost o zi, nu am înce­tat un minut de a lupta prin presă contra regimului colectivist. Prin ur­mare, angajamentul luat­­l-am ţinut cu scrupulozitate. Când însă alegătorii Iaşani îmi vor încredinţa, la aceste alegeri, un alt mandat,­ un mandat mai pozitiv şi mai special, acela de a-i repre­zenta la Cameră, atunci evident că datoria mea este de a mă pune în poziţie ca să pot exercita acel man­dat. Deci voi­ intra în ţară. Ştiu că guvernul mă va aresta de la frontieră, violând textul Consti­tuţiei, ştiţi că prescripţia nefiind sfâr­şită eu voi­ fi obligat să stau doi ani la închisoare. Le ştiți acestea şi multe altele ce nu voesc să spun. De cât... mai ştiui un lucru: o­­dată ales, am datoria de a mă pre­zenta la datoria pe care alegătorii ’mi-au impus’o şi faţă cu această datorie nu voesc să ştiui nici de în­chisoare, nicî de nimic. Mandatul de deputat are durata de patru ani, eu sunt condamnat numai la doui ani. Prin urmare voia avea, în cazul cel mai reu, doui ani pentru a ’mi face datoria după expiraţia pedepsei. Mai mult. Știu că guvernul este în stare ca, odată ce va pune mâna pe mine, să declare colegiul vacant, în contra tuturor principiilor și cu violația tuturor drepturilor. Această infamie probabilă tot nu mă face a sta la îndoială. Eu odată ales, nu voia voi să știe de­cât de un lu­cru, anume: că sunt reprezentantul unui colegiu și că cu ori­ce cost și sacrificiu este de a mea datorie, de a mă prezenta■ acolo unde alegătorii mă trimit. Dacă voiu fi arestat în drum, aceasta nu înseamnă nimic. Toată lumea va vedea că am făcut tot posibilul pentru a mă prezenta la locul de luptă ce­ mi s’a designat. Și făcând aceasta, voiu putea răspunde prin fapte la acei nemer­nici şi oameni de nimic, cari m­’au acuzat de lipsă de curagiu fiind­că nu am voit să mă supun ordinelor lui Stătescu. Prin fapta mea îi voiu face să înţeleagă, ceea ce până acum s’au făcut că nu înţeleg, anume că : Eu ştiu­ să fac sacrificii când am o misiune de îndeplinit. Eu ştiu să sufer închisoarea când la capătul ei este o datorie cetăţenească. Când însă suferind închisoarea nu fac de­cât plăcerea adversarilor mei, atunci ştiu să mă ridic de­a­­supra tuturor mişeilor cari latră în ascuns satt pe faţă de invidie în contra mea. Eu îi las să latre, îi despreţuesc. Eu îmi urmez calea mea înainte neinfluenţat de nimic. Cu opt luni în urmă datoria mea era să părăsesc ţara şi să nu fac închisoarea. Mâine datoria mea va fi să intru în ţară şi să fac închisoarea. Iată ce aveam de spus alegăto­rilor Iașani, G. IOANII. SE­RVICI­UJMELEG­RaFIC AGENŢIA HAVAS Roma, 25 Ianuarie. — Delegaţii franezi veniţi pentru a se înţelege cu guvernul italian, în pri­vinţa unui tractat de comerţ, afi fost rechemaţi în Franţa. Negociările s’au rupt într’un mod defi­nitiv. Paris, 25 Ianuarie—Raportul adresat de prefec­tul din Nancy, în privinţa incidentului Barberot, declară că nu s’a făcut nici o violare de graniţă din partea vameşului Hahnman. Deci nu trebue să se facă nici o revendicare diplomatică. Viena, 25 Ianuarie.—Guvernul a supus Camerei convenţiunea austro-romihiească relativă la delimi­tarea graniţelor. Viena, 25 Ianuarie. Noua Presă Liberă, vor­bind de vizita făcută de d. Sturza Prinţului de Bismark, zice că în­ cercurile politice vieneze se consideră naturalmente această vizită ca o nouă probă a bunelor raporturi ce există între Germa­nia şi România. Berlin, 25 ianuarie. — Camera deputaţilor­­ Ministrul instrucţiunei publice, răspunzând unei in­terpelări a grupului polonez, declară că suprimarea învăţământului limbei polonezi are de scop să facă pe Polonezi să se familiarizeze cu limba germană, şi să -i libereze de isolarea lor econo­mică. Nu trebue să se confunde, a adăogat ministrul, cestiunea limbeî cu învăţământul religiunii. Guver­nul a studiat î­ntr’un mod ,minuţios c stiunea, şi e convins că pr ce­supus prusian trebue să cunoască limba germană. Filipopoli, 25 ■ Ianuarie. — Prinţul Ferdinand a primit ori autorităţile civile şi militare, clerul şi deputaţiunile. Prinţul şi suita sa au mers azi să viziteze o fermă model. EDITIA ANTAIA * Incident (?) diplomatic Simt câte­va zile de când o parte a pre­sei din capitală se ocupă dft un incident (?) diplomatic ce s’ar fi ivit între ministrul Rusiei din Bucureşti şi guvernul nostru. Pentru noi, o mărturisim,­faptul ni se pă­rea, la început, aşa de puţin însemnat, în cât am neglijat chiar a’l înregistra. Când vedem însă că lucrul iea un carac­ter serios, datori suntem să ne spunem părerea. Dar mai întâiu, iată despre ce e vorba: Se ştie că, mai zilele trecute, în strada Dionisie, adica într’una din stradele cele mai animate ale Capitalei, şi la o oră când toată lumea e în plină mişcare, s’a comis un îndoit omor. Din primul moment s’a putut constata că avt­m a face cu o crimă ordinară, că asasinii trebuie să fi fost nişte oameni de rând, nişte servitori. Po­liţia purcede îndată la arestarea unui mare nu­mer de rândaşî, şi printre cei a­­restaţi se găseşte din întâmplare şi rân­­daşul legaţiunei ruseşti. Şi pentru ca is­toricul faptelor să fie complect, trebuie să adăugăm că acest rândaş era, în momen­tul arestărei, purtătorul miei scrisori.— După câte­va ore de reţinere la poliţie, adică timpul material necesar pentru a i se lua un interogator, r­udaşul este li­berat. -A__________ De aci supărarea d-lui Hlrrovo ; de aci mare incident diplomatic ruso-român ; de aci declaraţia ministrului Rusiei că rupe ori­ce relaţiuni diplomatice cu guvernul român, de aci, poate, cine mai ştie ce... Să judecăm serios, şi înainte de toate să fim sinceri. Cum? In mijlocul Bucureştilor şi în plină zi, se asasinează o familie întrea­gă, se constată din primul moment că asasinii trebue să fie nişte servitori şi poliţia să nu aibă dreptul de a lua la cercetare pe un număr de servitori străini, fie ei chiar de la legaţiunea rusească ? Cum? In ţara noastră, agenţii poli­ţiei noastre să nu aibă dreptul de a ares­ta pe stradă pe indivizii suspecţi şi bă­nuiţi de asasini? Calcut­au agenţii noş­­trii localul legaţiunei ruse? Arestatu-s’a rândaşul d-lui Hitrovo în curtea acestuia? Nu. Atunci ce înseamnă supărarea d-lui Hi­trovo? Ce înseamnă acest incident diplo­matic? Cum se explică îndrăzneala d-lui Hitrovo de a ne cere socoteală de măsu­­rele poliţiei noastre interioare, de dispo­­ziţiile luate de agenţii siguranţei noastre publice, în afară de localul legaţiunei? In ce timpuri crede d. Hitrovo că trăim, în ce ţară crede d-sa că­ se află? Nu cine­va şi-a închipuit că e în Bulgaria, ori poate socoate că suntem încă pe vremea când eram priviţi ca o gubernie rusească ? Dar, adevărul e, că nu e numai vina lui. îndrăzneala ministrului Muscalilor are o explicaţie. El ştie că în ţara noas­tră sta la cârmă un guvern păcătos ; el ştie că la cea d’intâiu bătae din picior, la cea mai mică supărare primul nostru ministru va veni să’i facă o vizită de scuze, va veni să’i dea satisfacţie, după cum s’a şi întâmplat. De aceia reprezen­tantul Rusiei îşî permite această purtare; de aceia îndrăzneală moscălească se mani­festă la noi ; de aceia cel d’în­câiîi sama­volnic rus îşi iea la noi aer de diplomat susceptibil... Noî protestăm împotriva pretenţiilor îndrăzneţe ale ministrului rusesc; dar protestăm încă şi mai mult împotriva satisfacţiei umilitoare pentru noi pe care î-a dat-o guvernul nostru de servili. Re­gretăm de asemenea că unele ziare aui re­cunoscut numai nedibăcia diplomatică a guvernul­ui nostru de umilire şi servilism. BUCUREŞTI, VINERI 15 IANUARIE 1888. ANUNCIU»! Anunciuri pe pagina III B , „ IV 1 leu linia . 25 bani „ A SE ADRESA In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ung­aria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18, în curte fără a protesta şi în contra pretenţiei exagerate a reprezentantului muscal.­litică prin cafenele denunţăm faptul d-lui Colonel Comăneanu, comandantul regi­mentului din­ localitate, spre a avea cu­noştinţă de conduita acestui Officer. * * * La Caracal nu s’a făcut alegerile dele­gaţilor pentru colegiul al III-lea. Iată ce ni se comunică în această privinţă : Biuroul a fost de­sch­is de primar la ora 9 de dimineaţă, însă D-sa n’a stat la primărie, ci a lăsat pe secretarul seb, care pe măsura ce venea câte un alegă­tor, le spunea că nu este nici o alegere, şi că să se ducă acasă fie­care. Aşa s’a urmat, că alegerea delegaţilor n’a fost făcută în Caracal. Denunţăm faptul spre ştiinţă. * * * ( Vulturul.) Libertatea Alegerilor!. Din Focşani Poliţica din Focşani, umblă pe faţă şi cercetează pe orăşenii din suburbiele Tă­­băcarii şi Vâlcele, spre a şti cari ’şi au­ locuri luate în arendă de pe moşiea d-lui Lazăr Niculescu Voetineanu, care e în apropiere de oraş; scopul administraţiei este să în­tâmpe­ne pe oameni a vota con­tra opoziţiei. * * # Debitorii creditelor agricole atât de prin oraş cum şi din comunele rurale, sunt necontenit ameninţaţi de agenţi fiscali, cu sechestre şi vinderea cu toba a averii lor, dacă nu se vor supune controlului admi­nistraţiei la votarea candidaţilor colec­tivişti. Iată popularitatea guvernului... * * at Coman Iosif, eşti de curând din puşcă­rie, este însărcinat de prefectul Săveanu, să bată pe ori­care din membrii opozi­ţiei. Facem răspunzător pe onestul prefect de toate ce se vor întâmpla, şi tot­odată îl consiliem să bine­voească a se astâm­păra, dacă vroeş­ce să îi fie moale... Uhi:'­Mo,IOr, uhii.! -din­­ v­andidaţii de delegaţi, a fost dus la poliţie de comisa­rul Rădulescu în ziua de 11 curent, ora 5 seara, acolo poliţaiul Gh. Sb­irlea, la bâtut până când ’l-a umplut de sânge sub învinovăţire că, nu trebuia să reclame regelui despre scandalul făcut de agenţii administraţiei cu ocazia alegerilor de de­legaţi. D. Moşor s’a dus la parchet aşa plin de sânge cum să afla, şi a depus plân­gerea sa, pe de altă parte a reclamat şi M. ia. regelui. « Humus să respectă­m libertatea alege­rilor». In seara zilei de zece curent, fiind o impozantă întrunire a opoziţiei în casele d-lui Gh. Apostoleanu, onestul prefect Să­­veanu a ordonat poliţiei, să stea la poarta caselor domnului Apostoleanu. Poarta a fost ocupată de agenţii poliţiei, percep­ţiei şi creditul agricol, dânşii, oprea la poarta intrarea cetăţenilor, şi’e ameninţa cu urgia persecuţiilor. Unul din fruntaşii comercianţi, d. Tu­­dorache Anastasia, a fost insultat trivial şi ameninţat cu bătae de către comisarul Petrache Teodorescu, îndată ce amicii d-lui Anastasia a aflat despre această ispravă poliţienească, a telegrafiat M. S. regelui arătând ce însemnează libertatea întruni­rilor, sub administraţia hoţului de pungi, genţi şi ceasornice, a escrocului Radu. {Furtuna). * * * * ■'? * * * ■* Din Caracal Se trimbiţează mereu­ „Aleg­ri Libere“ şi cu drept cuvânt unii în naivitatea lor cred că aşa o să fie, dar lucrul se pe­trece din contra vorbind de jude­ţul nos­tru, aflăm că sub-prefecţii acompaniaţi de revizorul şcolar au­ împănat plăşile spre a vâna voturi, prevenim pe alegători să nu se adiminească la vorbe şi promisiuni, cari în realitate nu sunt de­­cât spre a înşela lumea. . * * # Colectiviştii umblă cu fel de fal de ter­tipuri, spre a intimida lumea ca să nu ea parte la luptele electorale. Iată ce să zvona astă­zi prin cafenele că D. Dimitrie Ştefânescu de la Corabia, membru în comitetul opoziţiunei, ar fi fost bătut la Izlazu cu ocaziunea unei întruniri făcute acolo ! Dăm cea mai formală desminţire a­­cestui zvon. D-lui Ştefânescu nu numai că nu i s’a întâmplat aşa ceva, dar încă a fost primit cu un entusiasm destul de mare la Izlazu unde a ţinut întru­nire.& * * Locotenentul Dobrineanu care este cum­natul prefectului, *sî permit« facă po Din Rîînnicul-Velcei Poliţia esasperată de splendida mani­festaţi­e făcută d-lui Alexandru Lah­ovari la Vâlcea, a început o adevărată vânătoare de oameni. Peste 20 de muncitori au­ fost bătuţi în arestul poliţiei. Comisarul Măl­­dărescu a fost surprins de d-nii Aposto­­lescu şi lene Andrei, mare comerciant, bătând în localul poliţiei cu trăgătorile cailor pompierilor pe Ieremia Cernea. S-a telegrafiat regelui şi procurorului general. Discuţie zadarnici de cuvinte: De când e lumea, este ştiut că cuvin­tele a ocupat mintea omenească mai mult, mult mai mult de­cât lucrurile. Căci ce au fost, pentru a nu merge prea departe, toate discuţiile scolastice ? Ce au fost şi sunt încă cea mai mare parte a discuţie­­lor în fîlosofie, în definiţii, ele ? Ce sunt astăzi chiar, cele mai adese­ori, certile ju­ridice, artistice etc? Discuţii de cuvinte şi numai de cuvinte. Este natural dar ca o clădire metafizi­ca, plină de­­şiretenii şi de subterfugii, ţesută de ficţiuni şi principii convenţio­nale — cum este Constituţia monarhică — şi de loc la discuţii în deşert, la pole­mici­ sterile, la argnţii ofticoase la absur­dităţi debitate pe tonul cel mai serios din lume. Un exemplu proaspăt ni -i dă presa din zilele acestea. Să ne explicăm : Pentru ori­ce spirit limpede şi sincer, este vădit lucru că iresponsabilitatea şi in­violabilitatea regelui este o curată farsa. Căci ce om serios­ poate crede că un indi­vid cu titlul de rege, având la dispoziţia sa puteri nemărginite şi neîntâmpinând nici un obstacol în profbtele sale, va fi aşa d­e idiot în­cât să se anihileze singur pentru simplu plăcerea de a să anihila ? In religii poţi găsi câte­odată asemenea fanatici, de asemenea şi printre apărătorii marilor cauze sociale. Poţi însă găsi ase­menea temperamente de oameni printre regi, printre nişte oameni cari nu au nici i­­deal, nici căldură pentru marele probleme sociale ? Evident că nu. Ei bine­, lumea nu a ajuns să înţeleagă asemenea lucru, mai cu seamă lumea po­litică să pare că e cu totul departe de asemenea justă concepţie. In adevăr, în fie­care zi vecinie ni să vorbeşte de inviolabilitatea şi de irespon­sabilitatea regelui Carol. Toţi le procla­mă cu sfinţenie pentru ca apoi să tragă concluzii diverse. Unii să amarase numai la idee că Regele Carol să poate desbră­­ca de asemenea divine atribute şi arun­că anateme teribile în contra celor ce îi cer acest lucru. Printre aceşti adoratori ai viţelului de aur dinastic şi ai atribute­lor de infailibilitate ale regelui figurează şi d. D. Gianni urmaşul luî Rosetti!... O Rosetti unde es!Î ?. . d’un contra ar voi ca regele Carol

Next