Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)

1889-06-11 / nr. 856

2 a justiţiei, pe baza formărei unei a treia puteri publice ; organizaţiunea sistemului financiar pe principiul impozitului asupra rentei ; soluţiunea marei cestiuni agrarie pe baza împărţirei domenielor statului la muncitori şi cumpărarea moşiilor particularilor, când s’ar vinde ; — nu sunt acestea mijloace asupra cărora ar putea cădea de acord toate grupurile liberale şi forma un program, susţinut de puterea imensă a majorităţei naţiunei ? Întrunirea partidului liber. 1. Iată apelul ce facem . Numai această întrunire ne poate apăra de pericolul ce ne ameninţă, — triumful reacţiunei retrograde, a vechilor privilegiaţi, care va reduce naţiunea la decăderea din care partidul liberal cu mari lupte şi sacrificii a scăpat-o. LAPTA Suvenire Contimporane DE Gh SICIT ii (Urmare şi fine) »După emanciparea ţiganilor, veni şi emanciparea cugetărei, se suprimă censura. Cu aceste două mari acte, moldovenii prin fapt au rupt protectoratul rusesc.... Începutul făcut de moldoveni păru a încuraja şi pe fraţii Munteni.... Consoliul de miniştrii, în ziua de 14 Decembre 1855, a propus şi el emanciparea ţiganilor din România pe aceleaşi baze. O populaţiune de peste 200.000 suflete a înălţat rugele sale către Dumnezeu.... şi toată lumea civilizată a aplaudat mişcarea progresului naţiunei române, care până într'un pătrar de secol după aceea, a cucerit toate libertăţile, independenţa, regatul şi numele său în hora popoarelor cu drepturi la viaţa naţională. In arhivele Kişineului, explorate de autor, găsim interesante amănunte despre ţările române din epoca ocupaţiunelor ruseşti de la 1806 — 1810 şi deşi foarte incomplecte, aceste puţine pagini sunt scrise cu acea claritate şi precisie, care te face a îmbrăţişa cu înlesnire tabloul societâţei şi oamenilor noştri poli- %tici din acele vremuri. Vine apoi istoria, în adevăr înspăimântătoare, a fraţilor Cuciuc, a acestei familii asupra căreia pare că planează un blestem grozav, în care familie toţi copii au fost ucigaşii părinţilor lor; şi în adevăr că curs de un secol şi jumătate, toţi urmaşii de sex bărbătesc, scrie d-na Sion, au fost împinşi de fatalitate la paricid, ucizând fii pe tatăl lor, până la a şeaptea generaţiune pe care a apucat'o acel ce scrie acest episod."■ Din anul 1848. Această parte din Suvenirile Contimporane, cea mai voluminoasă din toată scrierea, căci umple ca singura 218 pagine, este aceea pe care autorul a tratat’o mai pe larg şi cu o solicitudine deosebită, căci aceasta parte cuprinde suvenirile unui timp de mari sbuciumări, unui timp când a lupta pentru libertate era a făptui o crimă cu asprime pedepsită. Aceste episod din măreaţa vreme a redeşteptărei noastre naţionale, ne face cunoscut cum o mână de tineri, cu sufletele calde şi inimele aprinse de dorul libertăţei, având în ochi icoana vie a unei societăţi moi, luptau din răsputeri contra tiranilor, în potriva unei stări de lucruri înjositoare, contra unei organizaţiuni sociale bazata pe sclavie şi nedreptate şi la a căreia surpare se opuneau toţi acei cărora ignoranţa norodului şi încătuşarea lui le dedeau, cu prisosinţa, titluri mari şi venituri grase. In acele timpuri Sion a luptat alături cu apostolii libertăţei şi a emancipărei poporului, astăzi tot Sion ni le descrie, ni le face cunoscut, nouă generaţiune actuale care, mulţumită lor, ne-am trezit şi ne-am desvoltat sub razele binefăcătoare ale libertăţei. Iată câteva rânduri, cami prin elocinţa lor ne pot da o idee aproape complectă, despre acea epocă : „.... Astfel susţinut din afară (e vorba de domnul Moldovei Mihail Stursci) în lăuntru îşi batea joc de aşezămintele ce-i fuseseră încredinţate. Prin simulacrul de Constituţiune ce se dăduse Moldovei sub titlul de regulamentul organic, cum erau în realitate lucrurile ? Reprezentaţiunea naţională ajunsese o adevărată păpuşenie ; adunarea se compunea după voia Domnului, din sateliţii săi; alegerile se făceau prin corupţie, ameninţări, exiluri, arestări, promiteri de favoruri. Administraţiunea, un mijloc de apăsare şi de stoarcere a bunurilor private şi publice. Justiţia, o formalitate de sprijinire şi de răpire, un trafic de cupiditate şi de licenţă. Finanţele, o sorginte de întreţinut siiria şi hoţia organizată spre a mări comorile Domnitorului. Poliţia, un instrument de spionagiu, şi de tiranie. Boeria, un alt instrument de demoralizare a tuturor treptelor societăţei. Servilismul, intriga, spionagiul, trădarea, laşitatea, infamia, erau titluri de a se recomanda cineva către guvern spre a -şi face cariera. Demnitatea, capacitatea, integritatea, talentul, erau facultăţi ce atrăgeau persecuţiunea din partea guvernului. Dacă cineva se tânguia pentru vreo judecată nedreaptă, era dat în judecată. Dacă reclama în contra mituirei, era lipsit de drepturile politice. Dacă cuteza a se arăta contrariu voinţelor guvernului, era arestat şi exilat. Astfel Domnul acesta, căutând sa şi mărească comorile, prin care se susţinea politiceşte, ucidea ori-ce instinct nobil, orî-ce inimă patriotică, ori-ce spirit liberal, ori-ce virtute civică.“ Am spus că Sion ca scriitor este poet saumai bine zis poetic şi nu voia să înţeleg prin poet numai pe scriitorul de versuri, ci pe ori-cine posedă acea imaginaţie vie şi bogată, acel suflet simţitor şi impresionabil, gata a trece brusc de la un sentiment la altul, înflăcărându-se la vederea frumosului şi entusiasmânduse ori de câte ori asistă la o privelişte măreaţă şi frumoasă. Şi în adevăr, la fiecare pagină, din acest episod, firea poetică a lui Sion reese de sub condeiul său, starea socială de pe acea vreme, arbitrarul Domnului şi al boerilor, suferinţele celor de jos, apoi răspândirea ideilor nuor din Occident în poporul român, prin acei câţiva patrioţi cari aveau să se răsvrătească cu atâta abnegaţiune şi devotament, în fine revoluţia, persecuţiile contra celor ce luase parte, sau erau bănuiţi ca complici, închisoarea, fuga, suferinţele în pribegie prin ţări străine, toate aceste împrejurări dau lui Sion o bogată materie, pe care el o tratează cu căldura sufletului sau de patriot, istoric şi literat. Marea întrunire a românilor de la Blaj, la 3 Mai 1848, este descrisă de Sion, care a luat parte la ea, cu o deosebită îngrijire, cu un talent vrednic de acel subiect, să cunoaşte că cei 100.000 oameni adunaţi în câmpia mare a Blajului, a mişcat adânc inima scriitorului, că cauza pentru care se adunase acolo atâta suflare românească, din locurile cele mai depărtate, era cauza sfântă a milioanelor de români cari erau ameninţaţi a ’şi pierde limba, religiunea şi naţionalitatea sub jugul apăsător al Ungurilor, acea cauză a făcut să vibreze puternic coarda simţitoare a patriotului şi scriitorului român. Sunt în descrierea acestui episod, pagini de o frumuseţe incomparabilă, scrise cu un talent desăvârşit. Suvenirile Contimporane să termin cu două scrieri : Din copilărie şi din tinereţe, personale ale autorului şi în adevăr, prin aceste două scrieri ajungem a cunoaşte line pe Sion ca om şi ca scriitor, putem a’l urma în desvoltarea lui treptată, în evoluţiunea spiritului sau prin diferitele mediuri în care soartal-a aruncat şi ajungem, prin cunoaşterea acestei evoluţiuni, a ne da seamă de influenţile cari au avut înrâurire asupra lui ca om şi ca scriitor. Casa părintească şi mai pe urmă societatea ieşană sunt cadruri în care Sion izbuteşte a ne crea tipuri neperitoare, a ne zugrăvi icoane vii a vieţei de pe acele vremuri, dacă nu aşa de depărtate, dar de sigur atât de necunoscute pentru noi, cei cari nu le am trăit, încât citindu le sau auzindu-le povestite ni se par de necrezut, atât de mult societatea de astăzi să deosebeşte de acea dejacum 40 de ani, timp relativ scurt pentru o aşa schimbare. In rezumat, şi pentru a termina, trebue să constatăm că literatura noastră naţională s’a înavuţit prin publicarea Suvenirelor Contimporane, cu o scriere care, precum un izvor răcoritor şi dătător de viaţă învioşază privirea călătorului într’un pustiu sterp şi uscat, astâmpărându’i setea chinuitoare, tot astfel citirea acestei cărţi redeşteaptă în noi simţimintele frumoase, reînvie patriotismul, transportându-ne în acea epocă de lupte măreţe, de devotamente sublime şi scoţându-ne, pentru un moment, din amorţeala în care ne-a aruncat spoiala noastră de cultură, gusturile rafinate ale pretinsei civilizaţii, citirele pe frunzărite ale cărţilor de modă, scepticizmul şi pesimizmul de care, parcă, voim a face paradă. Aci e, cred, locul a reaminti versurile marelui şi nenorocitului nostru poet, cam în pesimismul sau negru, în amărăciunea sa mare zice : „Eară noi ? noi epigonii ?. . Simţiri reci, harfe zdrobite, Miei de zile, mari de patimi, inimi bâtrâne-urâte, Măşcî râzânde puse bine pe un caracter inimic ; Dumnezeul nostru : umbra, patria noastră, o frază, In noi totul e spoială, tot e lustru fără bază; Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!“ Sion este din acel Voi al lui Eminescu. Ca cetăţean, luptător pentru libertatea erei sale , ca scriitor, apostol al culture!ei. Gr. C. U. In ceea ce priveşte ideia unei mari confederaţii slave în Balkani, suntem tot aşa de departe ca şi de ocuparea Constantinopolelui, care ar trebui să-l urmeze. * * * Serbia şi Austria.—Odjek comentează în termeni foarte vii vizita pe care a făcut-o ministrul Austriei d-lui Garaşanin. Un alt ziar spune că Austria ar trebui să cedeze Bosnia Serbiei. * * * Din Muntenegru. — Prințul Nikita a făcut cunoscut regenților şerbi căsătoria fiicei sale şil-a invitat să asiste împreună cu miniştrii regatului la cununie. Propunerea aceasta se spune că ar fi fost acceptată. Soiri din streinatate Spania.—Ministrul colonielor a citit în consiliul de miniștrii bugetul departamentului său. In acest buget s’au făcut reforme însemnate, cari realizează o economie de un milion pentru Cuba și de şase milioane pentru Philipine. Aceste milioane sunt destinate pentru retragerea biletelor emise cu ocazia războiului. * * * Rusia în Balkan.—Standard ocupându-se într’un lung articol de situaţia din Rusia spune că panslaviştii au căpătat influenţa în imperiu. Cu toate acestea, nu este de temut că Rusia va eşi aşa de repede din o politică calmă și rezervată. ----------------------------------------- 4’ INFORMATIUNI Azi la 11 ore s’a ţinut în consiliul de miniştri sub preşedinţa regelui. In acest consiliul s’a discutat despre remanierea cabinetului. X Decretele pentru convocarea colegielor declarate vacante, vor apare la sfârşitul lune! acesteia. X Colectiviştiî au decis să propue candidaţi la toate colegiele de Senat, mai cu seamă, declarate vacante. Aşa la Gorju vor susţine pentru Senat pe d-na Moscona, fost secretar general la interne, la Romanaţi îşi pune candidatura d-nu Ion Brătianu, la Dâmboviţa d-nu Eug. Stătescu, la Dorohoiu d-nu Moruzzi. Singurul care are sorţi de izbândă este d-na Moscona. X Profesorii secundari din Ploeşti au ales ca membrii în consiliul general de instrucţiune pe d-nii profesori : C. lenescu, I. Romănescu şi N. Crapelianu. X Prefectul de Dorohoia, d. Gr. Helban, a suferit zilele aceste o mare înfrângere. Candidatul sau la preşidenţia comitetului permanent d. Al. Calcantraul a căzut, alegându-se d. G. Mihale. Conservatorii din localitate sunt furioşi contra d-lui Heiban. Toţi strigă că a prea îmbătrânit d. Heiban. Ministrul instrucţiune! a luat hotărârea de a da şi anul acesta salariile profesorilor înainte pe două luni. Această măsură este foarte bună. Citim în ziarul Naţiunea de astăseară următoare rânduri : O simplă întrebare nouilor Efori ai spitalelor civile . Luat ane lor măsuri ca Eforia să fie bine reprezentată şi bine apărată, în semnatul proces ce are Baronul Nicolici, relativ la revendicarea a câtorva sute de pogoane pământ din moşia Licuriciu din jud. Teleorman ? Dacă ne permitem a atrage menţiunea Eforiei asupra acestui proces, causa este că ni se relatează următoarele împrejurări . Până în momentul numirei sale ca advocat al Eforiei, d. Aristid Pascal a fost necontenit şi în decurs de mai mulţi ani reprezentantul şi apărătorul d-lui baron Niculicî. In această calitate a figurat chiar la cercetarea locală, ordonată de Curtea din Bucureşti, secţia III, unde să găseşte pendinte procesul, şi care cercetare, s’a făcut în faţa locului la 27 Aprilie anul curent. Eforia era reprezentată atunci de d. advocat Brezeanu, care îndată după întoarcerea sa în Bucureşti, a şi primit ordinul de înlocuire prin d. Aristid Pascaal. Se zice chiar că acest ordin purta mai aceeaşi dată ca aceea a cercetărei locale ce să făcea în Teleorman. Este probabil şi nici putem bănui contrariul, că d. Aristid Pascal, de îndată ce a primit mandatul Eforiei,şi-a regulat poziţia faţă cu fostul său client, Baronul Nicolici , dar ceea ce nu putem pricepe, este cauza pentru care d. Aristid Pascal, care solicitase funcţiunea de la Eforie şi ştia că va fi numit de către amicul sau, d. N. Blaramberg, a mai figurat ca advocat al Baronului la cercetarea locală de la 27 Aprilie ! Oare -cari ămurirî n’ar fi de prisos. Astăzî circulă svonul la ministerul de interne că d-na Dr. Frumuşeanu, prefectul judeţului Gorj, va fi înlocuit. — Nu era mai bine senator, d-le Doctor. Asasinul Stefan Venescu începe aşi da seama de crima ce a comis. In locul impasibilităţei de zilele trecute, Stefan e cuprins de o mare părere de râu. El plânge în conţinu. X Presa oficioasă a început o companie contra prefectului poliţiei d. Colonel Algiu. Cu toate atacurile ei, după cât suntem informaţi, d-nu Alpu se bucură încă de încrederea L. Catargiu. Orice ar face numeroşti candidaţi la prefectura poliţiei, d-l Colonel Algiu, va rămânea, până la reîntoarcerea regelui , prefect al poliţiei. Pe lângă d. Nicolaide, candidează la prefectura de Pt . şi d senator Negre. Cine cunoaşte însă apualurile administrative ale d-lui Ca îşi va da imediat seamă care din aceşti candidaţi va fi învingător. Faţă cu căldurile mari, ministerul de războiu, a decis de a permite ofiţerilor de a purta până la orele 8 seara, bluze de dril. Cu începere de la 1 iulie, serviciul de gărdă la penitenciarele din ţară, se va face numai de dorobanţii din localitate. Regimentul al 3-lea de linie care trebuia să plece Duminică la Sinaia, pentru a ţine garnizona,şi-a amânat plecarea pentru ziua de 5 Iulie, când se va întoarce regele din străinătate. „ Aflăm că regele ar fi bolnav. Din această cauză data plecărei sale s’a contramendat. Se vorbeşte cu siguranţă, ca moştenitorul tronului va fi înaintat la gradul de general treptat, trecând prin toate gradele. La 1 Iulie va fi făcut Căpitan, la 28 Noembrie aniversarea luăreî plevnei, va fi înaintat la Maior, la 11 Ianuarie Locot- Colonel, la 8 Aprilie Colonel şi la 10 Maiu 1890 va fi făcut general şi numit comandantul corpului 4 din Iaşi, hatâr cuiva, şi rămâneau convinşi că este o. ruşine pentru Iaşi, o sfidare pentru opinia publică, că în centrul oraşului, în respintenul cel mai principal să mai poată autoriza acoperirea cu tablă a unor ruine cu un rând, contra tuturor dispoziţiunilor şi regulamentelor comunale. Cum s’a învârtit treburile nu ştim, cine a fost cel influent nu pot să afirm, cine a luat bani din acest matrapazlâc nu pot dovedi încă, dar lucru s’a făcut. Pincu ’şi-a acoperit bordeiul-crâşmă cu tablă având autorizaţiunea la mână, investită cu toate formeele comunale şi poliţieneşti. Orice comentarii dispare, lumea ştie că minunea care a trebuit să intervină în favoarea lui Pincu este banul. Nu ştim însă ce zice Şişcanu. Sunt sigur că fiecare Iaşan este bine convins, că numai nişte străini de acest oraş, nişte lihniţi de bani, nişte oameni fără ruşine de ochii lumei măcar, a put batjocori astfel oraşul şi opinia publică din Iaşi. Aşteptăm să se autorize învelirea cu tablă şi celei a doua bararcă, căci astfel se laudă Mendel Grün şi atunci vom numi pe arhitecţii, ajutorii de primari, consilierii comunali influenţi şi toată compania acestor trebuşoare, ce au început a se practica zilnic pe o scară întinsă în sânul consiliului comunal de Iaşi. Merg lucrurile strună, d-le L. Catargiu. XX X ----------------«S-B <g-S---------------- GftBŞBftnrl la PrMria comunei lasl Cine cunoaşte acest urgisit oraş, ştie că în faţa marelui otel Traian, cea mai mare şi mai frumoasă clădire, care costă aproape două milioane, la întreţierea stradelor Lăpuşneanu şi Unirea sunt trei baratce din cari două aveau mare nevoe de un acoperământ cu tablă. Ce nu au făcut proprietarii acestor bordee de vr’o zece ani încoace, câte stăruinţi nu s’au pus pe lângă persoanele politice influente, câţi bani nu s’au promis celor ce nu refuzau asemenea cadouri, câţi avocaţi şi rude de ale puternicilor zilei n’au fost angajaţi cu sume grase , numai şi numai să se poată căpăta asemenea autorizaţiune. Insă, toate acestea au rămas fără roade din cauză că se făcuse prea mare zgomot, lumea ştia prea multe şi cunoştea de aproape pe cei angajaţi în această afacere, cu cutare sau cutare sumă de bani, nici un consiliu comunal, nici o administraţiune comunală şi nici un prefect de poliţie ce s’a succedat nu a îndrăznit să înfrunte cele ce se ştiau şi se vorbeau, chiar dacă ar fi voit să facă un . TEL.EGME Berlin, 21 Iunie.— «Norddeutechen?seine Zeitung» ocupându-se de neutralitatea Elveţiei, declară că dacă în Germania s’ar tolera în contra Rusiei sau a Erainei, asemenea agitaţiuni ca acelea ce s’au tolerat în Elveţia, în contra Germaniei, războiului ar fi deja isbucnit între Germania şi Rusia sau Francia. In aceste împrejurări, se pune chestiunea de a se şti dacă Elveţia are dreptul de a tolera pe teritorul sau maşinaţiuni îndreptate în contra Germaniei, şi cari în alte ţări ar fi provocat războaie. Agitaţiunea socialistă în Germania, n’ar fi dobândit nici o dată puterea sa actuală dacă s’ar fi cerut atestatele prescrise de convenţiunea de la 1876, în privinţa domiciliului. Foia berlineză adaogă în urmă. Noi cerem numai ca Elveţia să tolereze observaţiunile preservătoare. In Englitera sunt amploiaţi ai politici germane pentru a preîntâmpina crimele, şi li se dă tot sprijinul posibil. Incidentele Wohlgemuth, şi Fischer, probează că autorităţile elveţiane iau partea inamicilor Germaniei, cari sunt foarte activi în Elveţia. Neutralitatea este un privilegiu de care nu trebue să abuzeze acela de care se bucură. Declaraţiunile Germaniei şi ale Rusiei, făcute într’un mod simultan la 13 Iunie trecut fac să reiasa ideile emise de foaia berlineză. Belgrad, 21 Iunie. — In tipografia Iovanovici s’a găsit o proclamaţiune care invită pe slavii din Austro-Uungaria la o răscoală, promiţându-le sprijinul străinătăţei. Proclamaţiunea a fost confiscată. Rezultă din cercetările făcute în această privinţă, că proclamaţiunea a fost remisă tipografiei de către un colaborator al ziarului „Videlo« Sofia, 21 Iunie.—D. Daniel a comunicat ori guvernului bulgar, cuprinsul circulărei ministrului afacerilor străine din Serbia, prin care desminte recentele, ştiri alarmiste din Belgrad publicate de oarecan ziare. Circulara constată că guvernul sârb nu are de loc intenţiunea de a schimba politica sa străină. El va continua din potrivă, a urma calea de pân’acum. Petersburg, 21 Iune. — Biserica ortodoxă rusească celebrează a 50-a aniversare a unire celor două milioane de creștini din Polonia și din Lituania cu Biserica Ortodoxă. Principala serbare să va face la Wilna, pe mormântul lui Josef Siemaska, care fu unul din principalii promotori ai acestei uniri. Paris, 21 Iunie. — Circulă ştirea în cercurile parlamentare că guvernul ar înclina să fixeze pentru 28 iulie, alegerile pentru reînoirea părţei a 3-a din consiliele generale, şi dacă împrejurările ar părea favorabile, să se procedeze la alegerile legislative la 14 August. Roma, 21 Iunie. — O singhilie a cardinalului vicar, adresată credincioşilor din diocesul Romei, le recomandă să celebreze ziua Sântului Petre, cu o îndoită pietate, ca o reparaţiune a serbărilor celebrate în onoarea lui Giordano Bruno. Camera a discutat bugetul ministerului afacerilor străine. Răspunzând la mai multe întrebări asupra şcoalelor italieneşti din străinătate, d. Grispi a declarat că în urma inspecţiei vechilor şcoale şi a plângerilor continue în privinţa lor, a trebuit să se procedeze la o nouă organizație a școalelor. V-