Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)
1889-06-11 / nr. 856
V anul VI— SERIA III. No. 856. Un an . Va an. . 3 luni. . Un an. . ABONAMENTE: IN ŢARA IN STREIN AT ATE Numérul 15 Bani. . 40 lei • 20 „ . io , . 50 lei V« an. . . 25 , 3 Innt. . . 15 . REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢIA AWT A IA Direcftoi> ic, Gk PANU. BUCUREŞTI, DUMINICĂ 11 IUNIE 1889 ANUNCIURl: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 Ien linia » IV, „ . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In Rom&nia, la Agentia Havas In Francia, Italia, Austro*Ungaria sui Anglia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum și sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), ADEVĂRATELE MOTIVE Legea contra Cumulului liffliM MMM «TI» mm CONTIMPORANE, ie G. MN Adevăratele motive „Familie grea, iar remuneraţie după buget puţină“ aceste cuvinte ale lui Ghiţă poliţaiul din „Scrisoarea perdută“ a lui Carageali, zugrăveşte situaţia politică actuală. Ce mi să tot vorbeşte de multe planuri politice, de sprijin dezinteresat dat guvernului conservator, de tactică pentru a împedica revenirea colectiviştilor la putere... In fond, este familia grea şi lipsa de orice fel „de remuneraţie după buget“. Să o spun verde, în ţară la noi e greu ca să ceri de la mulţi politiciani ca să urmărească o idee în cursul mai multor ani şi sub mai multe guverne. Lupta întreprinsă in contra unui singur guvern, le sleește puterile, ii face să ’și peardă răbdarea... Efortul pe care politicianii ’1-au făcut în contra guvernului luî I. Brătianu a fost mai presus de puterile lor. Este natural ca să se facă guvernamentali sub regimul Catargist. - -Este natura d-ea-sâ--sa facă guvernamentali, dacă nu pentru ei, cel puţin pentru acea parte de alegători cărora în opoziţie le-a făgăduit funcţii, decoraţii, favoruri şi gheşefturî. Un lateral, al cărui nume îl fac, susţinând combinaţia, îmi zicea, a doua zi după compunerea cabinetului Catargiu: „iubitule, trebue să mai „ţinem seamă şi de agenţii noştri „electorali, de alegătorii cari ne-au „votat, fiindcă le-am făgăduit slujbe „şi alte înlesniri. Văzând că suntem „vecinie în opoziţie se vor obosi, se „vor descuragea şi nu ne vor mai »da voturile lor. Este deci în interesul reuşitei noastre viitoare ca să „susţinem acest guvern, (cel conservator) pentru ca să putem şi noi „numi câţiva alegători în slujbă, şi „pentru ca să vadă ceilalţî că avem „această putere..« Pot afirma categoric exactitatea acestor cuvinte ? Din acest punt de vedere, se înţelege că dezertorii şi transfugii, politicianii cari s’au făcut guvernamentali, au dreptate. Este vădit lucru că devenind guvernamentali ei au să poată face câteva numiri şi distribui câteva favoruri puţine, nu multe, dar în fine.... De altă parte, dacă aceşti domni au uzat pentru a se alege de făgăduinţi de tot felul, este iar drept ca să caute a le ţinea făcându-se guvernamentali , de vreme ce alt mijloc nu au. Decât, dacă este aşa, atunci oare nu rezultă că toate celelalte argumente, pe cari le aduc d-lor, sunt de curată paradă, date numai pentru a masca pe altele reale și adevărate? Va să zică, nu principiele, nu teama de a nu revedea la putere un partid detestat ca cel colectivist, nu spaima de un regim personal ca cel junimist, fac pe laterali de a sprijini guvernul d-lui Catargiu, ci preocupaţia de a deveni influenţi, de a putea distribui funcţii şi favoruri, şi de a’şî asigura reuşita in viitoarele alegeri. Va să zică, ceea ce spun tare şi în public aceşti politiciani este pură şarlatanie, va să zică combinaţiile lor politice sunt de un ordin cu totul meschin, egoist şi inferior !... Căci este meschin lucru ca să faci politică numai în vederea realegerei tale de deputat şi de senator. Pe calea aceasta plecând, nu mai ai unde să te opreşti şi dacă astăzi te faci guvernamental, mâine poţi redeveni opozant, îndată ce crezi că guvernul este slab, iar poimâine poţi să te dedai la o nouă transformare politică !... Este inferior lucru ca intereseleerei precum şi ideile cu cari te-ai fălit, să le subordonezi unui mizerabil calcul de clopotniţă. Iată cum se explică de ce guvernul d-luî L. Catargiu a căpătat aderenţî din toate părţile. Foarte bine—decât în acest caz încetaţi de a mai vorbi în numele intereselor ţareî şi mai cu seamă încetaţi de a acuza pe alţii, voi cari sunteţi deja condamnaţi. Gr. Jianu. -------—--------- gerinţa străină în afacerile confederaţiunii. Oratorul a terminat cerând ca consiliul federal să avizeze la mijloacele de a supraveghia într’un mod mai eficace elementele străine cari residează în Elveţia. Adunarea federală a exprimat încrederea sa şi a făgăduit că va sprijini pe consiliul federal. Sofia, 22 Iunie. — Nişte ştiri din Constantinopol semnalează o oarecare nelinişte care domneşte în cercurile guvernamentale turceşti, în privinţa serbatorii naţionale Sârbeşti care va avea loc la Kragujevatz la 27 Iunie. Se asigură că Poarta a întărit garnizoanele pe granița Sârbească. Cercurile bulgare privesc de asemenea această sărbătoare cu oarecare neîncredere. SERVICIUL TELEGRAFIC Antenţia Havas Constantinopol, 21 Iunie.—Sultanului s’a făcut o propunere de a numi pe Christoforides-Effendi, consilier al Curtei de casaţie, ca guvernator al insulei Creta. Paris, 21 Iunie.—O ciocnire s’a produs erl la gara Epernay, între Expresulorient şi trenul călătorilor care venea din Reims. Cinci vagoane s’au sfărâmat. Cinci călători şi doi amploiaţi ai drumurilor de fier au fost răniţi. Paris, 21 Iunie. — Corespondentul ziarului Standard la Belgrad, raportează ziarului său o conversaţiune ce a avut’o cu d. Garaşanin. Acesta din urmă ar fi zis că independenţa Serbiei e curat iluzorie. Serbia e pusă la mezat, şi fiindcă n’are nimic de pierdut ci totul de câştigat, ea trebue să se vînză celuia care va da mai mult. Paris, 21 iunie. — Procesul bulangiştilor a început ori în faţa tribunalului din Angoulême. După ascultarea martorilor audiența s’a amânat pe azi. —Centenarul (Serment du jeu de Paume) s’a celebrat erl intr’un mod solemn la Versailles. In timpul serei a avut loc un banchet la care au asistat d-nii Spuller, Thevenet și Faye. D. Spuller a rostit un discurs foarte aplaudat asupra libertatei, fiica Republicei. El a sfârşit zicând că după 18 ani de Republică nu se va abdica în Francia în mâinele unui aventurier. Londra, 21 Iunie.—Camera comunelor a adoptat, în a doua citire, bitul relativ la Universităţile Scoţiei. Belgrad, 21 Iunie. — Ministrul afacecerilor străine al Serbiei a adresat tuturor agenţilor sâi din străinătate o circulară pentru a le da ordinul de a desminţi ştirile publicate in presa străină în privinţa situaţiunii din afară şi din nâuntru a Serbiei, precum şi comentariile la cari au dat loc apropiata serbare a centenarului de la Kossovo, întoarcerea mitropolitului Mihail la Belgrad şi toastul împăratului Rusiei adresat principelui Muntenegrului. Generalul Gruici, ministru al afacerilor străine, crede că trebue să desfinţa aceste ştiri, cari ar putea sâ dea naştere, zice dânsul, la evenimente supărătoare pe ca ! cu toate astea nimic n’ar face să se prevadă. Viena, 22 Iunie. — După comunicaţia oficioasa serbească, instrucţiunea riguroasă făcută asupra proveninţei proclamaţiunii confiscate alaltâeri, ar da probe noul câ această intrigă e opera câtorva progresişti. Mai multe ziare vieneze văd în aceasta o intrigă care tinde a discredita pe progresişti în Austro-Ungaria. Berna, 22 Iunie. — In adunarea federală D. Droz a făcut expunerea situaţiunii. El a zis că consiliul federal, răspunzând Germaniei, a respins într’un mod neted teoriele germane. El caută să îndeplinească datoriele impuse de neutralitate, dar n’admite nici o jignire a drep- Itulu de suveranitate al Elveţiei, nici in LEGEA CONTRA CUMULULUI Sărmana lege în contra cumulului, care a fost balotată în timp de mai mulţi ani între Cameră şi Senat, tot n’a ajuns încă la sfârşitul nenorocirilor sale. Se ştie că unul d’intre cel d’ântâi luptători în contra cumulului a fost d. Alexandru Lahovari care, într’una din Camerile colectiviste, a prezentat o propunere în înţeles ca o persoană să nu poată ocupa mai mult de două funcţiuni. Mai târziu, unii colectivişti au prezentat chiar un proect de lege, care a fost votat de Cameră, dar care s’a modificat şi înmormântat la Senat. In tot timpul acestor peripeţii, însă, opoziţiunea de toate culorile a făcut cea mai mare gălăgie împrejurul acestei chestiuni, a adus cele mai grave învinuiri „coruptului regim colfi-'ivist“ care nu poate trâi de cât din căpătuiala favoriţilor etc. etc. De un an şi mai bine colectivitatea a fost răsturnată de la putere şi locul mi-a fost ocupat de către membrii fostei opoziţiuni. Ei bine, ce s’a făcut cu chestia cumulului ? Tot aceea ce s’a făcut și supt colectivişti, cu o mică variantă. Legea a fost din nou votată de Cameră, din nou modificata de Senat și din nou înmormântată... de astă dată, însă, la Cameră. Prin urmare, o procedare identică cu aceea a colectiviștilor. Dar ce e be nostim în toată această afacere e că ziarele fostului regim fac mare caz din nevotarea acestei legi. Democraţia şi Voinţa Naţională declarăcă ciocoii au ocolit intenţionat cestiunea, ca au fugit din Cameră de îndată ce a fost vorba sâ se voteze această lege, că conservatorii nu pot trăi la guvern cu o lege contra cumulului etc.» Apoi bine, onorabililor, oare aţi perdut cu totul capul ca sâ ţineţi un asemenea limbagiu ? Oare aţi uitat câ aţi stat doisprezece ani la putere şi că în tot timpul acesta aţi fost cei mai aprigi apărători ai cumulului ? Oare aţi uitat că sub regimul d-voastră a apărut şi s’a dezvoltat mai cu putere specia cumularzilor şi că erau colectivişti sadea cel cu câte 3, 4, 5, 6 şi 7 slujbe ? Dacă e aşa, cu ce obraz veniţi astăzi şi rupeţi lăncii In contra cumulului ? Pentru ce d. Ion Brâtianu, care avea în parlament nu majorităţi ci unanimităţi, nu un partid disciplinat, dar nişte instrumente oarbe şi servile, pentru ce n’a pretins să i să dea lege în contra cumulului ? Oare am uitat noi cu cât scandal s’a votat legea la Cameră şi cu câtă neplăcere a primit’o guvernul ? Oare nu ştim noi că dacă legea nu s’a putut vota definitiv şi aplica, pricina a fost că guvernul şi cu cumularzii săi favoriţi s’au opus permanent ? Prin urmare, până acuma s’a dovedit că toate partidele sunt anti-cumularde, pe câtă vreme sânt în opoziţiune şi devin grozav de filo-cumularde de îndată ce ajung la putere. Şi se înţelege, pe câtă vreme partidul este în opoziţiune nu numără în rândurile sale de cât oameni fâră posturi şi foarte mulţi paraponisiţi. Acestora le dă foarte bine mâna ca să ţipe în contra cumulului, pe câtă vreme dânşii nu sunt cumularzi De îndata, însă, ce partidul ajunge la putere, vânătorii de funcţiuni, şi de mai multe funcţiuni de o dată, au interes ca cumulul să existe, iar guvernele simt că această superbă instituţiune este una din cele mai puternice arme de guvernat. Iată misterul pentru care nici de astădată nu s’a votat legea în contra cumulului. Pentru ca o asemenea lege să se poată vota, trebue să vie la guvern un partid cu totul nou și cu totul opus tendințelor şi chipului de a guverna al vechilor grupări. .. Guvernul în fiii cu opoziţii» Dar ce este de mirat, ceea ce nimeni nu ’şi poate explica, — abia o colectitivitate apune şi alta răsare, ziceam într’un articol în Lupta No. 849. -' In adievăr, colectivităţii lui Brătianu II ia locul colectivitatea junimiştilor. Colectivităţii junimiştilor îi ia locul colectivitatea guvernului actual, — o grupare de oameni căriea este imposibil a-i da o denumire de partid. Căci, ca persoane politice, ce reprezintă cei cari o compun, care este principiul general şi motor propriu al lor, împrejurul căruia sunt grupaţi ? Ceea ce caracteriza, mai cu osebire, ministerul actual, este neconsistenţa în politică. D-nii Lahovari, Manu şi Vernescu, unii din luptătorii în coaliţiune, cu inima uşoară părăsiră pe colegii lor coalizaţi şi se altdiră guvernului junimist. Apoi, fâră tulburare de conştiinţa, săparâ pe junimişti şi îi răsurnară printr’un scandal ce se atribue d lui Vernescu, dar care se restrânge asupra tuturora ; şi astfel îşi făcurâ loc In guvernul actual. D. Boerescu, liberal, mâna dreaptă a d lui D. Brătianu, d. Pâncescu, figurant în politică ca conservator, ce caută domnişor în acest guvern, care nu este nici una nici alta ? Gât despre d. Gherasim, absolut necunoscut în politică, nici nu poate conta în guvern cu individualitatea sa. Numit senator, prin morala influenţa a administraţiunei, şi pentru un scop al d-lui Vernescu, a fost introdus, cu de-a sila am putea zice, în minister, ca să acopere scandalul d-lui Vernescu, şi apoi să râmâie umbra sa, cum este şi azi. Pe d’asupra tuturora insa se ridică figura radiantă, dar vicleană, a d-lui Gatargiu, conservator nestrămutat, d-sa ca şef al cabinetului îl caracterisează de conservator. Dar a fi conservator va sa zică a avea de scop întărirea şi mărirea Coroanei, şi a susţine toate măsurile luate de dânsa, afară din acele cari ar putea pune în pericol statul, fiindcâ puterea sa este încredinţată regelui, pentru binele public, şi cu cât această putere este mai mare, cu atât şi starea poporului este mai bună. Nu intra în planul nostru să criticăm partidul conservator. Dar intră în planul nostru să observăm că, în tot timpul luptei coaliţiunei, nu s’a văzut susţinându-se asemenea ideie conservatoare nici din partea d-lui Catargiu, nici din partea celor alţi, cari se dau de conservatori, dar din contra, lupta pe faţă nu cruţa nimic şi pe nimeni. Şi chiar azi nu se vede oare jurnalul Adevărul, care cel mai puţin, nu este conservator, susţinând guvernul d-lui Catargiu. Dar, aparte acestea, d. Catargiu este o persoana politică vechie, şi politica dsale este cunoscută în public. Politica dsale constă întru a reduce constituţiunea la regulamentul organic, impus de Ruşi, întru a suprima libertăţile poporului, a reînvia clasa boerească, redându’i privilegile prin cari să reducă pe muncitori în servagiu. Aşadar acesta nu este nici guvernul unui partid, nici acela pentru care a luptat coaliţiunea în contra colectivităţii Brătianu. Este şi acesta un guvern colectivist. O facţiune de amatori de portofolii şi de posturi lucrative, cari s’au luptat, prin orice mijloace, ca să puie mâna pe dânsele, şi cari se luptă şi se vor lupta din resputeri că să le menţină. Care să fie însă cauza, care a produs această stare anormală, după aceea a colectivităţii, din care speram să eşim ? După căderea guvernului colectivitatei, administraţiune şi legislatură, — singura autoritate ce mai rămăsese, ca să restabilească regulata funcţionare a puterilor publice, era suveranul. Suveranul însă, nu ştim după ce consilii, s’a înşelat de adresă- In loc de a se adresa la coaliţiune, care luptase şi învinsese, s’a adresat la oamenii palatului, cari ştiu sâ profite ca al treilea în lupta d’intre doul. Aceasta a făcut să avorteze scopul coaliţiuni de a forma un guvern provizoriu şi alegeri libere. Este adevărat câ suveranul nu poate să facă rǎu. Acest adagiu însă este colorariul unui alt adagiu constituţional — că suveranul este neviolabil. Aşadar, sensul acestui adagiu nu poate fi altul decât cât nu suveranul, ci altcineva este răspunzător în locu-i. In acest şir de guverne colectiviste, guvernul colectivist Brătianu este deja tras la răspundere, pentru absolutismul ce substituise regimului constituţional şi pentru corupţiunea cea mai defăimată în toată activitatea guvernului sau. Guvernul junimist nu va întârzia şi dânsul a răspunde, pentru că a primit a se institui în guvern, şi pentru vărsările de sânge la cari a dat ocaziune, prin lipsa sa de prestigiu şi de autoritate. Guvernul colectivist actual are pe răspunderea sa trădarea coaliţiuni şi însuşirea măsurilor pe cari le-a combătut când miniştrii de azi se aflau în coaliţiune. Toţi aceia cari s’au unit în această facţiune a guvernului, afară de răspunderea ce-i apasă, sânt încă de la început deconsideraţi cu desăvârşire. Este admis în politică ca cea mai de căpetenie datorie a guvernului, ce succede un guvern râu, este sâ desfiinţeze tot ce s’a făcut ilegal şi imoral de acel guvern. Cum dar se împacă azi miniştrii cu apanagiele, fortificaţiunile, desfiinţarea portoflancurilor, strâmutarea curţii din Focşani, sporirea datoriei publice prin rente, adaose la contribuţiuni, cumulul, societatea Goetz, înregimentarea majorităţei în Parlament, corupţiunea deputaţilor şi senatorilor, destituirile şi numirile ilegale în funcţiuni, pentru căpătuiri de rude şi amici politici ai miniştrilor, şi altele, şi altele? Cum se împacă miniştrii cu acestea, pe cari când se aflau în coaliţiune le combateau cu înverşunare ? Ce încredere poate să aibă naţiunea în asemenea oameni ? Ce garanţie pot da dânşii pentru ordinea publică ? Această stare de lucruri nu să mai poate suferi. Dacă se mai găsesc în naţiune elemente necompromise, elemente sociale şi politice sănătoase, trebue ca aceste elemente să se înţeleagă între dânsele asupra principiului general şi motor într’un guvern bine instituit, şi să formeze contra administraţiunei actuale, o opoziţiune de principii în parlament şi, afară din parlament, în naţiune ; o opoziţiune ca o instituţiune ce rezultă virtual din sistemul controlului constituţional ; căci, în cele din urmă, naţiunea are controlul asupra puterilor publice, când ele ies din orbita Constituţiunei. Aceste elemente există, căci, de altmintrelea, n’ar putea să existe sistemul reprezentativ de care ne bucurăm azi. Aceste elemente există în acea mare parte a naţiunei care a luptat în contra regimului guvernului personal şi absolut şi s-a răsturnat substitutuindu-i regimul constituţional, şi care luptă şi azi cu vigoare ca să’l susţie şi sâ’l dezvolteze , în acea parte a naţiune!, a cărei activitate politică n’are alt scop, alt obiect, de cât buna stare materială şi morală a poporului, pe baza principiului — că guvernele sunt instituite pentru fericirea popoarelor. Această mare parte a naţiunei care se numeşte partidul liberal-democrat, şi care, din natura lucrurilor, formează marea majoritate a poporului—căci nu să poate presupune că poporul n’ar voi fericirea sau nu poate dispune de imensa putere ce are, din cauza neînţelegerei diverselor grupuri ce o compun. Liberalii, liberalii-disidenţi, liberaliiindependenţi, liberalii-radicali şi orice alte grupuri şi persoane liberale, toţi lupta având acelaş scop şi acelaş obiect— prosperitatea poporului ; lupta însă separat, şi aceasta slăbeşte puterea ce ar avea întrunită într’o opoziţiune compactă. Şi de ce nu s’ar întruni aceste grupuri asupra mijloacelor de a ajunge la acelaş scop ; căci de mijloace este vorba, de oarece scopul este acelaş. Libertatea alegerilor, întrunirilor publice, libertatea cuvântului şi a presei, organizaţiunea instituţiune! judecătoreşti.