Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)

1889-06-11 / nr. 856

V anul VI— SERIA III. No. 856. Un an . Va an. . 3 luni. . Un an. . ABONAMENTE: IN ŢARA IN STREIN AT ATE Numérul 15 Bani. . 40 lei • 20 „ . io , . 50 lei V« an. . . 25 , 3 Innt. . . 15 . REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢIA AWT A IA Direcftoi> ic, Gk PANU. BUCUREŞTI, DUMINICĂ 11 IUNIE 1889 ANUNCIU­Rl: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 Ien linia » IV, „ . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In Rom&nia, la Agentia Havas In Francia, Italia, Austro*U­ngaria sui An­­glia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum și sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), ADEVĂRATELE MOTIVE Legea contra Cumulului liffliM MMM «TI» mm CONTIMPORANE, ie G. MN Adevăratele motive „Familie grea, iar remuneraţie după buget puţină“ aceste cuvinte ale lui Gh­iţă poliţaiul din „Scrisoarea perdută“ a lui Carageali, zugrăveşte situaţia politică actuală. Ce mi să tot vorbeşte de multe planuri politice, de sprijin dezinte­resat dat guvernului conservator, de tactică pentru a împedica revenirea colectiviştilor la putere... In fond, este familia grea şi lipsa de ori­ce fel „de remuneraţie după buget“. Să o spun verde, în ţară la noi e greu ca să ceri de la mulţi poli­ticiani ca să urmărească o idee în cursul mai multor ani şi sub mai multe guverne. Lupta întreprinsă in contra unui singur guvern, le sleește puterile, ii face să ’și peardă răb­darea... Efortul pe care politicianii ’1-au fă­cut în contra guvernului luî I. Bră­­tianu a fost mai pre­sus de pute­rile lor. Este natural ca să se facă guvernamentali sub regimul Catargist. - -Este natura d-ea-­sâ--sa­ facă guver­namentali, dacă nu pentru ei, cel pu­ţin pentru acea parte de alegători cărora în opoziţie le-a făgăduit func­ţii, decoraţii, favoruri şi gheşefturî. Un lateral, al cărui nume îl fac, susţinând combinaţia, îmi zicea, a doua zi după compunerea cabinetu­lui Catargiu: „iubitule, trebue să mai „ţinem seamă şi de agenţii noştri­ „electorali, de alegătorii cari ne-au „votat, fiind­că le-am făgăduit slujbe „şi alte înlesniri. Văzând că suntem „vecinie în opoziţie se vor obosi, se „vor descuragea şi nu ne vor mai »da voturile lor. Este deci în inte­resul reuşitei noastre viitoare ca să „susţinem acest guvern, (cel conser­vator) pentru ca să putem şi noi „numi câţi­va alegători în slujbă, şi „pentru ca să vadă cei­lalţî că avem „această putere..« Pot afirma categoric exactitatea a­­cestor cuvinte ? Din acest punt de vedere, se în­ţelege că dezertorii şi transfugii, po­­liticianii cari s’au făcut guvernamen­tali, au dreptate. Este vădit lucru că devenind guvernamentali ei au să poată face câte­va numiri şi distri­bui câte­va favoruri puţine, nu multe, dar în fine.... De altă parte, dacă aceşti domni au uzat pentru a se alege de făgă­­duinţi de tot felul, este iar drept ca să caute a le ţinea făcându-se gu­vernamentali , de vreme ce alt mij­loc nu au. De­cât, dacă este aşa, atunci oare nu rezultă că toate cele­lalte argu­mente, pe cari le aduc d-lor, sunt de curată paradă, date numai pentru a masca pe altele reale și adevărate? Va să zică, nu principiele, nu tea­ma de a nu revedea la putere un partid detestat ca cel colectivist, nu spaima de un regim personal ca cel junimist, fac pe laterali de a sprijini guvernul d-lui Catargiu, ci preocupaţia de a deveni influenţi, de a putea distribui funcţii şi favo­ruri, şi de a’şî asigura reuşita in vii­toarele alegeri. Va să zică, ceea­ ce spun tare şi în public aceşti politiciani este pură şarlatanie, va să zică combinaţiile lor politice sunt de un ordin cu to­tul meschin, egoist şi inferior !... Căci este meschin lucru ca să faci politică numai în vederea realegerei tale de deputat şi de senator. Pe calea aceasta plecând, nu mai ai unde să te opreşti şi dacă astă­zi te faci guvernamental, mâine poţi redeveni opozant, îndată ce crezi că guvernul este slab, iar poimâine poţi să te dedai la o nouă transformare poli­tică !... Este inferior lucru ca interesele­­erei precum şi ideile cu cari te-ai fălit, să le subordonezi unui mizera­bil calcul de clopotniţă. Iată cum se explică de ce guver­nul d-luî L. Catargiu a căpătat a­­derenţî din toate părţile. Foarte bine—de­cât în acest caz încetaţi de a mai vorbi în numele intereselor ţareî şi mai cu seamă în­cetaţi de a acuza pe alţii, voi cari sunteţi deja condamnaţi. Gr. Jianu. -------—---------­ gerinţa străină în afacerile confederaţiu­­nii. Oratorul a terminat cerând ca con­siliul federal să avizeze la mijloacele de a supraveghia într’un mod mai eficace elementele străine cari residează în El­veţia. Adunarea federală a exprimat încre­derea sa şi a făgăduit că va sprijini pe consiliul federal. Sofia, 22 Iunie. — Nişte ştiri din Con­­stantinopol semnalează o oare­care ne­linişte care domneşte în cercurile guver­namentale turceşti, în privinţa serbatorii naţionale Sârbeşti care va avea loc la Kragujevatz la 27 Iunie. Se asigură că Poarta a întărit garni­zoanele pe granița Sârbească. Cercurile bulgare privesc de asemenea această sărbătoare cu oare­care neîncre­dere. SERVICIUL TELEGRAFIC Antenţia Havas Const­antinopol, 21 Iunie.—Sultanului s’a făcut o propunere de a numi pe Christoforides-Effendi, consilier al Curtei de casaţie, ca guvernator al insulei Creta. Paris, 21 Iunie.—O ciocnire s’a pro­dus erl la gara Epernay, între Expresul­­orient şi trenul călătorilor care venea din Reims. Cinci vagoane s’au sfărâmat. Cinci că­lători şi doi amploiaţi ai drumurilor de fier au fost răniţi. Paris, 21 Iunie. — Corespondentul zia­rului Standard la Belgrad, raportează ziarului său o conversaţiune ce a avut’o cu d. Garaşanin. Acesta din urmă ar fi zis că independenţa Serbiei e curat ilu­zorie. Serbia e pusă la mezat, şi fiind­că n’are nimic de pierdut ci totul de câşti­gat, ea trebue să se vînză celuia care va da mai mult. Paris, 21 iunie. — Procesul bulangiş­­tilor a început ori în faţa tribunalului din Angoulême. După ascultarea marto­rilor audiența s’a amânat pe azi. —Centenarul (Serment du jeu de Paume) s’a celebrat erl intr’un mod solemn la Versailles. In timpul serei a avut loc un banchet la care au asistat d-nii Spuller, Theve­­net și Faye. D. Spuller a rostit un dis­curs foarte aplaudat asupra libertatei, fiica Republicei. El a sfârşit zicând că după 18 ani de Republică nu se va ab­dica în Francia în mâinele unui aven­turier. Londra, 21 Iunie.—Camera comunelor a adoptat, în a doua citire, bitul relativ la Universităţile Scoţiei. Belgrad, 21 Iunie. — Ministrul aface­­cerilor străine al Serbiei a adresat tutu­­ror agenţilor sâi din străinătate o circu­lară pentru a le da ordinul de a desminţi ştirile publicate in presa străină în pri­vinţa situaţiunii din afară şi din nâun­­tru a Serbiei, precum şi comentariile la cari au dat loc apropiata serbare a cen­­tenarului de la Kossovo, întoarcerea mi­tropolitului Mihail la Belgrad şi toastul împăratului Rusiei adresat principelui Muntenegrului. Generalul Gruici, ministru al afaceri­lor străine, crede că trebue să desfinţa aceste ştiri, cari ar putea sâ dea naştere, zice dânsul, la evenimente supărătoare pe ca ! cu toate astea nimic n’ar face să se prevadă. Viena, 22 Iunie. — După comunicaţia oficioasa serbească, instrucţiunea rigu­roasă făcută as­upra proveninţei procl­a­­maţiunii confiscate alaltâ­eri, ar da pro­be noul câ această intrigă e opera câtor­va progresişti. Mai multe ziare vieneze văd în aceasta o intrigă care tinde a discredita pe pro­gresişti în Austro-Ungaria. Berna, 22 Iunie. — In adunarea fede­rală D. Droz a făcut expunerea situaţiu­­nii. El a zis că consiliul federal, răspun­zând Germaniei, a respins într’un mod neted teoriele germane. El caută să înde­plinească datoriele impuse de neutrali­tate, dar n’admite nici o jignire a drep- Itulu de suveranitate al Elveţiei, nici in­ LEGEA CONTRA CUMULULUI Sărmana lege în contra cumulului, care a fost balotată în timp de mai mulţi ani în­tre Cameră şi Senat, tot n’a ajuns încă la sfârşitul nenorocirilor sale. Se ştie că unul d’intre cel d’ântâi lup­tători în contra cumulului a fost d. A­­lexandru Lahovari care, într’una din Ca­­merile colectiviste, a prezentat o propu­nere în înţeles ca o persoană să nu poată ocupa mai mult de două funcţiuni. Mai târziu, unii colectivişti au prezen­tat chiar un proect de lege, care a fost votat de Cameră, dar care s’a modificat şi înmormântat la Senat. In tot timpul acestor peripeţii, însă, o­­poziţiunea de toate culorile a făcut cea mai mare gălăgie împrejurul acestei ches­tiuni, a adus cele mai grave învinuiri „coruptului regim colfi-'ivist­“ care nu poate trâi de cât din căpătuiala favoriţi­lor etc. etc. De un an şi mai bine colectivitatea a fost răsturnată de la putere şi locul mi-a fost ocupat de către membrii fostei opoziţiuni. Ei bine, ce s’a făcut cu chestia cumu­lului ? Tot aceea ce s’a făcut și supt colec­tivişti, cu o mică variantă. Legea a fost din nou votată de Cameră, din nou mo­dificata de Senat și din nou înmormân­tată... de astă dată, însă, la Cameră. Prin urmare, o procedare identică cu aceea a colectiviștilor. Dar ce e be nostim în toată această afa­cere e că ziarele fostului regim fac mare caz din nevotarea acestei legi. Democraţia şi Voinţa Naţională declară­­că ciocoii au ocolit intenţionat cestiunea, ca au fugit din Cameră de îndată ce a fost vorba sâ se voteze această lege, că conserva­torii nu pot trăi la guvern cu o lege con­tra cumulului etc.» Apoi bine, onorabililor, oare aţi per­­dut cu totul capul ca sâ ţineţi un ase­menea limbagiu ? Oare aţi uitat câ aţi stat doi­spre­zece ani la putere şi că în tot timpul acesta aţi fost cei mai aprigi apărători ai cumulului ? Oare aţi uitat că sub regimul d-voastră a apărut şi s’a dezvoltat mai cu putere specia cumular­zilor şi că erau colectivişti sadea cel cu câte 3, 4, 5, 6 şi 7 slujbe ? Dacă e aşa, cu ce obraz veniţi astăzi şi rupeţi lăncii In contra cumulului ? Pentru ce d. Ion Brâtianu, care avea în parlament nu majorităţi ci unanimităţi, nu un partid disciplinat, dar nişte instrumente oarbe şi servile, pentru ce n’a pretins să i să dea lege în contra cumulului ? Oare am uitat noi cu cât scandal s’a votat legea la Cameră şi cu câtă neplă­cere a primit’o guvernul ? Oare nu ştim noi că dacă legea nu s’a putut vota de­finitiv şi aplica, pricina a fost că guver­nul şi cu cumularzii săi favoriţi s’au o­­pus permanent ? Prin urmare, până acuma s’a dovedit că toate partidele sunt anti-cumularde, pe câtă vreme sânt în opoziţiune şi devin gro­zav de filo-cumularde de îndată ce ajung la putere. Şi se înţelege, pe câtă vreme partidul este în opoziţiune nu numără în rându­rile sale de cât oameni fâră posturi şi foarte mulţi paraponisiţi. Acestora le dă foarte bine mâna ca să ţipe în contra cumulului, pe câtă vreme dânşii nu sunt cumularzi De îndata, însă, ce partidul ajunge la putere, vânătorii de funcţiuni, şi de mai multe funcţiuni de o dată, au interes ca cumulul să existe, iar guver­nele simt că această superbă instituţiune este una din cele mai puternice arme de guvernat. Iată misterul pentru care nici de astă­­dată nu s’a votat legea în contra cu­mulului. Pentru ca o asemenea lege să se poată vota, trebue să vie la guvern un partid cu totul nou și cu totul opus tendințelor şi chipului de a guverna al vechilor grupări. .. Guvernul în fiii cu opoziţii» Dar ce este de mirat, ceea ce nimeni nu ’şi poate explica, — abia o colecti­­tivitate apune şi alta răsare, ziceam într’­un articol în Lupta No. 849. -' In adievăr, colectivităţii lui Brătianu II ia locul colectivitatea junimiştilor. Colecti­vităţii junimiştilor îi ia locul colectivita­tea guvernului actual, — o grupare de oameni căriea este imposibil a-­i da o de­numire de partid. Căci, ca persoane po­litice, ce reprezintă cei cari o compun, care este principiul general şi motor pro­priu al lor, împrejurul căruia sunt grupaţi ? Ceea ce caracteriza, mai cu osebire, ministerul actual, este neconsistenţa în politică. D-nii Lahovari, Manu şi Vernescu, unii din luptătorii în coaliţiune, cu inima uşoară părăsiră pe colegii lor coali­zaţi şi se altdiră guvernului junimist. Apoi, fâră tulburare de conştiinţa, săparâ pe junimişti şi îi răs­urnară printr’un scandal ce se atribue d lui Vernescu, dar care se restrânge asupra tuturora ; şi ast­fel îşi făcurâ loc In guvernul actual. D. Boerescu, liberal, mâna dreaptă a d lui D. Brătianu, d. Pâncescu, figurant în poli­tică ca conservator, ce caută domni­şor în acest guvern, care nu este nici una nici alta ? Gât despre d. Gherasim, ab­solut necunoscut în politică, nici nu poate conta în guvern cu individualitatea sa. Numit senator, prin morala influenţa a administraţiunei, şi pentru un scop al d-lui Vernescu, a fost introdus, cu de-a sila am putea zice, în minister, ca să a­­copere scandalul d-lui Vernescu, şi apoi să râmâie umbra sa, cum este şi azi. Pe d’asupra tuturora insa se ridică fi­gura radiantă, dar vicleană, a d-lui Ga­­targiu, conservator nestrămutat, d-sa ca şef al cabinetului îl caracterisează de conservator. Dar a fi conservator va sa zică a avea de scop întărirea şi mărirea Coroanei, şi a susţine toate măsurile luate de dânsa, afară din acele cari ar putea pune în pericol statul, fiind­câ puterea sa este încredinţată regelui, pentru binele public, şi cu cât această putere este mai mare, cu atât şi starea poporului este mai bună. Nu intra în planul nostru să criticăm partidul conservator. Dar intră în planul nostru să observăm că, în tot timpul lup­tei coaliţiunei, nu s’a văzut susţinându-se asemenea ideie conservatoare nici din partea d-lui Catargiu, nici din partea ce­lor alţi, cari se dau de conservatori, dar din contra, lupta pe faţă nu cruţa nimic şi pe nimeni. Şi chiar azi nu se vede oare jurnalul Adevărul, care cel mai pu­ţin, nu este conservator, susţinând gu­vernul d-lui Catargiu. Dar, aparte acestea, d. Catargiu este o persoana politică vechie, şi politica d­­sale este cunoscută în public. Politica d­­sale constă întru a reduce constituţiunea la regulamentul organic, impus de Ruşi, întru a suprima libertăţile poporului, a reînvia clasa boerească, redându’i privi­­legile prin cari să reducă pe muncitori în servagiu. Aşa­dar acesta nu este nici guvernul unui partid, nici acela pentru care a luptat coaliţiunea în contra colectivităţii Brătianu. Este şi acesta un guvern co­lectivist. O facţiune de amatori de por­tofolii şi de posturi lucrative, cari s’au luptat, prin ori­ce mijloace, ca să puie mâna pe dânsele, şi cari se luptă şi se vor lupta din resputeri că să le menţină. Care să fie însă cauza, care a produs această stare anormală, după aceea a colectivităţii, din care speram să eşim ? După căderea guvernului colectivitatei,­­ administraţiune şi legislatură, — sin­gura autoritate ce mai rămăsese, ca să restabilească regulata funcţionare a pu­terilor publice, era suveranul. Suveranul însă, nu ştim după ce con­silii, s’a înşelat de adresă- In loc de a se adresa la coaliţiune, care luptase şi învinsese, s’a adresat la oamenii palatu­lui, cari ştiu sâ profite ca al treilea în lupta d’intre doul. Aceasta a făcut să a­­vorteze scopul coaliţiuni de a forma un guvern provizoriu şi alegeri libere. Este adevărat câ suveranul nu poate să facă rǎu. Acest adagiu însă este co­­lorariul unui alt adagiu constituţional — că suveranul este neviolabil. Aşa­dar, sen­sul acestui adagiu nu poate fi altul de­cât câ­t nu suveranul, ci alt­cine­va este răspunzător în locu-i. In acest şir de guverne colectiviste, guvernul colectivist Brătianu este deja tras la răspundere, pentru absolutismul ce substituise regimului constituţional şi pentru corupţiunea cea mai defăimată în toată activitatea guvernului sau. Guvernul junimist nu va întârzia şi dânsul a răspunde, pentru că a primit a se institui în guvern, şi pentru vărsările de sânge la cari a dat ocaziune, prin lipsa sa de prestigiu şi de autoritate. Guvernul colectivist actual are pe răs­­punderea sa trădarea coaliţiuni şi însu­şirea măsurilor pe cari le-a combătut când miniştrii de azi se aflau în coali­­ţiune. Toţi aceia cari s’au unit în această facţiune a guvernului, afară de răspun­derea ce-i apasă, sânt încă de la început deconsideraţi cu desăvârşire. Este admis în politică ca cea mai de căpetenie da­torie a guvernului, ce succede un gu­vern râu, este­­ sâ desfiinţeze tot ce s’a făcut ilegal şi imoral de acel guvern. Cum dar se împacă azi miniştrii cu a­­panagiele, fortificaţiunile, desfiinţarea por­­toflancurilor, strâmutarea curţii din Foc­şani, sporirea datoriei publice prin rente, adaose la contribuţiuni, cumulul, socie­tatea Goetz, înregimentarea majorităţei în Parlament, corupţiunea deputaţilor şi senatorilor, destituirile şi numirile ilegale în funcţiuni, pentru căpătuiri de rude şi amici politici ai miniştrilor, şi altele, şi altele? Cum se împacă miniştrii cu aces­tea, pe cari când se aflau în coaliţiune le combateau cu înverşunare ? Ce încredere poate să aibă naţiunea în asemenea oameni ? Ce garanţie pot da dânşii pentru ordinea publică ? Această stare de lucruri nu să mai poate suferi. Dacă se mai găsesc în na­ţiune elemente necompromise, elemente sociale şi politice sănătoase, trebue ca aceste elemente să se înţeleagă între dân­sele asupra principiului general şi motor într’un guvern bine instituit, şi să for­meze contra administraţiunei actuale, o opoziţiune de principii în parlament şi, afară din parlament, în naţiune ; o opo­ziţiune ca o instituţiune ce rezultă vir­tual din sistemul controlului constitu­ţional ; căci, în cele din urmă, naţiunea are controlul asupra puterilor publice, când ele ies din orbita Constituţiunei. Aceste elemente există, căci, de alt­mintrelea, n’ar putea să existe sistemul reprezentativ de care ne bucurăm azi. Aceste elemente există în acea mare parte a naţiunei care a luptat în contra regimului guvernului personal şi absolut şi s-a răsturnat substitutuindu-i regimul constituţional, şi care luptă şi azi cu vigoare ca să’l susţie şi sâ’l dezvolteze , în acea parte a naţiune!, a cărei activi­tate politică n’are alt scop, alt obiect, de cât buna stare materială şi morală a poporului, pe baza principiului — că gu­vernele sunt instituite pentru fericirea popoarelor. Această mare parte a naţiunei care se numeşte partidul liberal-democr­at, şi care, din natura lucrurilor, formează marea ma­joritate a poporului—căci nu să poate pre­supune că poporul n’ar voi fericirea sau nu poate dispune de imensa putere ce are, din cauza neînţelegerei diverselor grupuri ce o compun. Liberalii, liberalii-disidenţi, liberalii­­independenţi, liberalii-radicali şi ori­ce alte grupuri şi persoane liberale, toţi lupta având acelaş scop şi acelaş obiect— prosperitatea poporului ; lupta însă sepa­rat, şi aceasta slăbeşte puterea ce ar avea întrunită într’o opoziţiune com­pactă. Şi de ce nu s’ar întruni aceste grupuri asupra mijloacelor de a ajunge la acelaş scop ; căci de mijloace este vorba, de oare­ce scopul este acelaş. Libertatea alegerilor, întrunirilor pu­blice, libertatea cuvântului şi a presei, organizaţiunea instituţiune! judecătoreşti.

Next