Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)
1889-10-14 / nr. 956
2 LAPTA D. primar cere Gurtei amânarea pe motiv că d. G. Mârzescu, avocatul primăriei, nu poate veni de la Iaşi şi actele atingătoare pe acest proces sunt la d-sa. Curtea, în urma întrebare pusă părţilor adverse, care nu au primit amânarea, a respins cererea primăriei şi a intrat în fondul cauzei. Atunci d. G. Resu, primarul, care chipurile este advocat şi care era asistat de d. Vulpe alt avocat plătit cu luna de primărie, a făcut următoarea declaraţie foarte importantă: D-le preşedinte, d. Gh. Mârzescu, advocatul primăriei, este reţinut la Iaşi şi c are asupra d-sale actele cu care urmează să ne apărăm, aşa că vă rugăm să amânaţi procesul. Curtea nu ţine seamă de această ultimă declaraţie şi socotind primăria bine reprezentată judecă fondul respingând apelul. Primărieii-a rămas dreptul de revizuire după art. 291 pr. civ. (Leg. modif. Stătescu. De sigur că d. Resu nu s’a săturat de revizuirea hotărârilor, vrea să mai încerce. Prin aceasta Cohen & Reiner au câştigat peste 500.000 de lei. Acum se înţelege pentru ce d. Resu a manevrat aşa. Acum se înţelege pentru ce să răspândise încă din ajun ştirea despre intrarea d-lor N. Blaremberg şi Gh. Mârzescu în cabinet. Şi când te gândeşti că d. C. Ressu e tot acela care striga căt îl lua gura că în afacerea egourilor toţi câţi au trecut pe la primărie au tripotat, care lasă primăria neapărată şi ca să fie condamnată la plata sumei de peste jumătate milion de şi datoria nu era decât 140.000 de lei. Cu alte cuvinte chiţibuşul d-lui Ressu, lipsa d-lui Gh. Mârzescu, a dat d-lui Blaremberg un cadou de peste 300.000 de lei. Acum pentru a lămuri şi mai bine chestia şi spre a se vedea valoarea tripotagielor mă voiu servi de cifre. Sub administraţiele trecute se propusese o transacţie şi anume: Societatea financiară şi cu atreprenorul lei................................... 1.100.000 Datoria Cohen & Reiner după sentinţa judecătorească lai. . 140.000 Total . . • 1.240.000 Pe această socoteală afacerea era stinsă şi comuna în afară de orî-ce pericol. Astăzi însă afacerea stă ast-fel: După învoiala ce s’a făcut cu societatea financiară, un gheșeft foarte îndrăzneț, se va plăti lei . . 925.000 După hotărârea de eri datoria lui Cohen & Reiner. . . 500.000 Apoi rămâne în picioare procesul Gr. Heliade lei . . . 1.500.000 Total . . . 2.925.000 Faţă cu această situaţie suntem în drept a întreba pe d. Resu, cum rămâne cu laudele că a câştigat procesul la Iaşi. Da, ’l-a câştigat! Se vede că pentru d. Resu et comp. e câştig când comuna plăteşte mai mult 1.625.000 de lei. Din aceste toate se vede moralitatea conservatorilor noştrii. Se vede că oamenii veniţi la cârmă cu crucea în sân şi cinstea în traistă, dar care au înveninat cu balele calomniei tot ce este onest la noi, sunt nişte gheşeftari de cea mai îndrăzneaţă şi periculoasă speţă. întrebarea este: ce face d. Gatargiu ? Această întrebare toarele alegeri. Voiu reveni. i se va pune la vii- Z. Dumbrițvianu. .------------------ DIN GERMANIA Berlin, 20 Octombr. Tânărul nostru împărat, trebue să’i recunoaştem această calitate, este un om extraordinar. El nu este un suveran banal. După surprizele încă neexplicate ale călătoriei la Kiel, după primirea Ţarului, el a plecat la vînâtoare în răvărsatul zorilor şi nu s’a întors de cât când s’a înoptat şi imediat s’a dus să asiste la o reprezentaţie teatrală care a durat patru ore La teatru în timpul unui entr’acte el a chemat in loja sa pe directorul teatrului, pe celebrul comedian Barnay şi a convorbit cu el ostentativ în timp de 20 minute. După modul cum împăratul se agita şi gesticula, fiecare a putut vedea că împăratul face cu toată inima ceea ce el face, că el se interesează de Teatru şi nu întrebuinţează în activitatatea lui nici o etichetă. Nici muzica entractuluî, nici intrarea în lojea imperială aaghiotantului, care intrase pentru a face un semn împăratului, nu s-a distras și el a continuat a vorbi cu d. Barnay. Se spune că împăratul Wilhelm a cerut d-lui Barnay a reprezintă cât mai des posibil piese istorice și patriotice. Drama care se represinta în acea seară era trasă din istoria Brandenburgului: Falsul Waldemar. Pe scena teatrului Curţei se juca în acelaşi timp o altă piesă patriotică: Kuitzow. împăratul a invitat la o reprezentaţie gratuită a acestei piese pe toate şcolile din Berlin. * * * Ţarul a decorat un mare număr de ofiţeri din regimentul sau şi a acordat medalii soldaţilor. La săracii din Berlin Alexandru al IlI-lea a distribuit 10.000 mărci. Un alt detaliu interesant : Agenţii poliţiei ruse cunoscuţi cari au stat în Berlin în timpul şedere! Ţarului s’au găsit că erau în număr de 62. * * * S’a fondat la Berlin un muzeu de etnologie germană , doctorul Wirchow este în capul comitetului care a luat iniţiativa acestei fondări. Este o operă ştiinţifică şi patriotică în acelaşi timp. Promotorii ideei înţeleg a pune subt ochii publicului exemplare din toate rasele din Germania, precum şi tot ceea ce are raport la economia domestică, la arte, la ştiinţe, la meşteşugurile din diversele provincii etc. D. Wirchow este asistat în opera sa de celebru antropologist Bastian. * * Herman Klaiber, individul care a atentat la viaţa prinţului moştenitor este un uvriertăbăcar fără lucru în etate de 21 ani. Arma de care s’a servit este un revolver. Klaiber a fost arestat de către un soldat care se găsea de post aproape de locul unde atentatul a fost comis. Prințul moștenitor care locuește la Mariamoehl, aproape de Ludwigsbourg, s’a dus la biserică după arestarea criminalului.* îk * In urma unor divergințe de vederi, proectul relativ la drumurile fier strategice va fi din nou pus în studiu împrumutul proectat va suferi o reducere de 100 milioane. ........— - * V# CV2V SiJ'XV- ---------- ACTE OFICIALE Preşedinta consiliului de miniştri A . D. G. Vernescu, ministru al finanţelor, întorcându-se concediu a încetat din interimul acelui minister, cu care fusese însărcinat d. Gr. G. Pâucescu, ministru al agriculturei, industriei, comercialul şi domenielor. Ministerul de interne — Epitropia bisericei din comuna rurală Parepa, judeţul Prahova, este autorizată să ridice de la casa de depuneri şi consemnaţiuni suma de lei 3. 145, bani 22, provenită din despăgubirea pământurilor, proprietatea bisericei, pe cari au fost împroprietăriţi foştii clăcaşi dupe legea rurală din anul 1864, spre a servi la facerea învelitoarei bisericei, împrejmuirea curţei acestui locaş şi construirea unei casee pentru locuinţa preotului. „ Taxa de 20 bani de la decalitru vin nou acordată comunei urbane Roşiori-de-vede din judeţul Teleorman, se desfiinţează, şi comuna este autorizată a percepe următoarele taxe : 38 bani de la decalitru vin nou ce se va introduce în comună şi 1 leu, 10 bani de la decalitru vin vechiu. — Comuna rurală Ulmu, din judeţul Brăila, este autorizată a percepe următoarele taxe : 13 bani de la decalitru vin nou sau vechiu, ce se va consuma numai la cârciumile şi stabilimentele de comerciu, peste taxa existentă de 25 bani, în total 38 bani, şi 77 bani de la decalitru bere, adusă sau fabricată în comună. Consiliul comunei urbane Zimnicea, din judeţul Teleorman, se disolvă numindu-se membri în comisiunea interimară d-nii Nae Busuiocescu, Petre Grigorescu, Gheorghe Hagi Mateescu, Dumitrache Nicolae Lazăr şi Marin Drăguţ. Decisiuni ministeriale . Sunt confirmaţi : D. Grigore Petrescu, actual secretar al poliţiei oraşului Tecuciu, în funcţiunea de comisar poliţienesc în acel oraş. D. Iancu Mitrea, în funcţiunea de secretar al poliţiei zisului oraş. D. Evelian Sfetculescu, în funcţiunea de registrator-archivar la sub-prefectura plăşei Marginea din judeţul Vlaşca. D. G. Popescu în funcţiunea de registrator-archivar la sub-prefectura plăşei Jiu-de-Jos. D. Vasile Genes, în funcţiunea de registratoarchivar la sub-prefectura plăşei Borheciu din judeţul Tecuciu. D. Ştefan Furtună s’a numit, pe ziua de 10 Octombrie 1889, în funcţiunea de medic-veterinar al târgului de vite cornute de la Constanţa, cu aetribuţiune de 200 lei pe lună. ------OOOOO----- CRONICA JODIGIARâ Procesul Amironic In ziua de 9 Octombrie vestitul escroc Andronic a dat din nou de lucru Curţei de apel secţia 11-a. Se ştie câ Andronic râvnea la un singur lucru : Să fie pus în libertate şi nimic mai mult ! Şi întradevăr, el a reuşit, căci parchetul Curţei a fost silit, în interesul legei, sa-l pue în libertate. Iată fazele juridice prin cari a trecut acest proces, în ceea ce priveşte chestia de formă numai. Andronic adus în ţară dintr’un sat Unguresc, a început sa ’şi utilizeze timpu în Văcăreşti cu mfdetaţiuni juridice. Ce credeţi că ’i trăzneşte în cap ? Să facă contestaţie că n’a fost citat. Şi intr’adevăr, în ziua de 30 Septembrie, Curtea de apel secţia II-a anulează efectele juridice pe cari le produce o hotărâre definitivă şi îi acordă astfel dreptul de a face opoziţie şi apel. O dată acest triumf repurtat, Andronic, cere punerea lui în libertate pentru motiv că el, conform decisiuneî Camerei de punere sub acuzaţiune, se află in libertate pe baza garanţiei de lei 16.000. Cererea lui Andronic întâmpină o serioasă resistenţă din partea întregulu parchet, invocând împrejurarea că el fugind din ţară nu s’a prezentat înaintea instanţelor respective, deci a perdut dreptul la beneficiul libertăţeî provizorie. Ce credeţi că răspunde Andronic la această obiecţiune ? — Da cum puteţi să susţineţi un asemenea lucru, că adică eu nu m’am înfăţişat, când chiar Curtea de Apel, admiţând contestaţia, recunoaşte implicit că eu n’am fost citat, şi tot cântând pe această coardă, el reuşeşte de a fi pus în libertate. D. Procuror de secţiune Budişteanu înaintea Curţii a susţinut că Andronic nu poate fi pus în libertate pentru cuvântul ca garanţia de 16.000 lei depusă de Andronic nu mai există în realitate, căci onora parte civilă a ridicat aceşti bani. Statul s’a despăgubit asemenea cu 2000 lei. Andronic dând din umere eselama: — Ce’mi pasă mie cui aţi dat banii nevestei mele! Să dea d-zeu să fiu achitat în procesul de fond, apoi o să vedeţi o acţiune recursorie contra magistraţilor cari nu s’au gândit c’am ce poamă sunt eu ! D-nii Cornea şi Georgescu au pledat cu un talent demn de o cauză mai bună. D. Cornea însă ne-a oferit şi momente de distracţie printr’aceea că ’şî-a prezintat clientu drept victima arbitrarităţilor Parchetului, prin faptul că a fost fotografiat la Poliţie şi ’i s’a ras barba la Văcăreşti! — Inchipuiţi-vă, esclamă eminentul apărător, acest om care nu ’şî-a ras barba nici o dată, se vede deodată ras, ce înseamnă această comedie a parchetului ? Andronic dar, fiind pus în libertate are de gând sa facă o acţiune cu revendicaţiune contra direcţiunei penitenciarelor pentru a ’şi recăpăta barba ! Acum să ne fie prmis o mică observaţiune. La 30 Septembre Curtea de Apel a anulat sentinţa tribunalului, Andronic în loc de a face opoziţie, a trecut peste acest drept şi a interfetat apel chiar în acea zi asupra fonduuli. N’ar fi fost mai nemeritoare ca parchetul să fi cerut un termen urgent pentru judecarea fondului, decât să întreprindă o luptă sterilă în combaterea cereri lui Andronic ? Şi atunci n’am fi fost scutiţi de inconvenientul social de a vedea pe un excroc plimbându-se liber pe stradele Capitalei şi termenul sorocit tocmai pe la sfârşitul lunei Noembrie ? Din Roşiorii-de-Vede In ziua de 26 Septembre a. c., se juca cărţi în cafeneaua din oraşul nostru, făcând banc un comerciant grec. Intre jucători se aflau şi cunoscutul Bujoreanu, mazalitul sub-prefect al d-lui Măneiulescu, poliţaiul local şi chiar judecătorul de pace. Comerciantul grec perduse peste 500 lei, dar întorcendu-se jocul, el a câştigat, perzând Bujoreanu 300 lei şi judecătorul de pace 6 napoleoni. Vezând perderea Bujoreanu a luat banii de pe masă, zicând că el e nepotul lui nenea Michalache şi că va da pe toţi grecii afară din ţară. Atunci judecătorul a cerut grecului sâ’l restitue cei 6 napoleoni ce zicea c’a perdut. Grecul s’a opus. Judecătorul îşi luă îndată rolul de agent al poliţiei judiciare, confiscă cărţile, iar a doua zi trimise la grec pe misitul Tache Alexadreanu a’i zice să’î dea cei 6 napolionî, că de unde nu, îl va băga în puşcărie, căci a încheiat proces-verbal şi’l va trimite parchetului. Comerciantul grec s’a opus, şi atunci judecătorul a făcut proces-verbal, care l’a înaintat împreună cu cărţile parchetului de Teleorman. Eacă cu ce se îndeletnicesc slujbaşii regimului şi susţinătorii săi, eacă cum ei se poartă chiar în asemenea josnice daraveri şi în fine eacă un judecător fost puşcăriaş jucător de cărţi şi constatator el singur, când perde, ca s’a călcat, legea ! Şi să mai te miri de ce lucrurile publice merg arababura ! Vedea. INFORMATIUNI Colectiviştii răspândesc zgomotul ca el vor combate cu mare vioiciune încheierea convenţiei comerciale cu Austria. Ei spun că vor ţine întruniri în toate oraşele spre a combate încheierea unei asemenea convenţiuni. D-nii I. C. Brătianu şi Dimitrie Sturza sunt însă de opiniune, să nu combată de loc încheierea acestei convenţiuni şi aceasta să ştie dini ce cauză. A combate convenţia înseamnă a se certa cu palatul. „ Luni va veni înaintea Curţii de casaţie însemnatul proces dintre Rezaşii Vasieşti, cu principele Al. Ştirbiu şi moştenitorii Ghica, pentru revendicarea unui număr însemnat de pogoane. Acest proces a fost deja o dată pledat înaintea curţii care a făcut diverginţă. In vederea importantelor şi lungilor desbaterî cari necesită acest proces, s’a rezervat două zile. Comitetul apărăreî ţârei se va întruni Marţia viitoare la castelul Peleş sub preşedenţia regelui. X Duminică se va întruni la Peleş sub preşedenţia regelui un consiliu de miniştrii. In acest consiliu d. Lahovari va supune resultatul misiei sale şi se va hotărâ şi asupra complectărei ministerului. X Aflăm că comisiunea compusă din d-nil doctor Babeş şi medicii veterinari Starcevici, Gavrilescu şi Mihăilescu în urma cercetărilor şi esperimentelor făcute a constatat că Emoglobinuria bacteriena a boului e boală transmisibilă, adică se co ■ munică de un animalele bolnave la cele sănătose. Acest rezultat e de o mare importanţă pentru că va permite să se indice măsurile necesare, pentru mărginirea şi stîrpirea boalei ori unde ea s’ar mai ivi. D. Costescu, secretar general al ministerului de justiţie, al cărui concediu a expirat, a obţinut o prelungire a concediului sau. . X Corpul al II-lea de armată a terminat dri seară manevrele parţiale. Astăzi toate trupele au defilat înaintea comandantului corpului de armată şi statului-major în satul Sălcuţa, care e în apropiere de Titu. Mâine trupele din Capitală se vor întoarce în garnisonă. X Se zice că şi d. I. Calinderoiu, administratorul domenielor coroanei, va fi numit delegat al guvernului nostru în negocierile cu Austria, pentru încheerea convenţiei comerciale. X Am anunţat mai alaltăerî că d. inspector financiar Constantinescu trebuia să plece a doua zi la Craiova într’o anchetă. Ministerul domeniilor intervenind ------------------------------------------------ FOIȚA ZIARULUI «LUPTA• — 14 Octombrie 1889. —. — ALBERT DELPIT CU PASIUNE XIII. — (urmare) — — Tot-d’auna cu spirit ! Aceasta ’mi aduce aminte ultima vizită ce ai avut onoarea sâ’mi faci. ’Ți aduci aminte ? Ziua în care Rixens s’a.... s'a împăcat cu d-ta. — Ai memorie bună. — Nu uit nimic. Aceste trei cuvinte nu mai tradau mânia ei ascunsă. In aparență Maud erea cu desăvârșire stăpână pe ea, hotărâtă să menție acest ton de o ironie ascuțită și hotărâtoare. Ea urmă impasibilă și mândră : — Bunul Rixens! L’ai mai văzut? Eu nu. Am fost foarte ocupată. Dar d-ta stai în picioare .. Stai jos, scumpul meu, din grație! — Mulțumesc. Ce amabilitate ! — Am fost tot-d’auna amabilă cu d-ta! Aceasta pentru a nu schimba. Spuneam că n’am mai revăzut pe Rixens. Regret. II iubesc din toată inima, încă unul din acei prieteni, pe care a’și fi foarte veselă să’l revăd. Ceea ce mă miră este că d-voastră nu v’aţi văzut, de patru luni. Ştiu că ai voiajat în Orient. Dar întorcându-tej prin Paris, prima d tale vizită ar fi trebuit s’o faci acestui excelent August. Până aci Edmond nu se arătase inferior Maudei. Ca şi ea, el erea surâzător şi glumeţ. La această trasă a tinerei femei, el făcu o primă greşală respunzând cu o grabă cam naivă. — Şi pentru ce, mă rog? Ea îşi simţi superioritatea şi ripostă : — Ei scumpul meu, doi bărbaţi înşelaţi de aceiaşi femee, devin imediat amici intimi! El salută graţios. — încântător. — Desigur. Eu mă plac cum sunt! Dar ne depărtăm. Da, am fost foarte ocupată. Băgasem de seamă că plăceam foarte mult scumpului d-tale unchiu, d. La Faurie. Cea mai novice ştie numai de cât ce are de făcut şi Alfred are un mod de a lăsa să se vadă ceea ce gândeşte... Viitorul d-tale unchiu se numeşte Alfred, o ştiai ? Acest nume i se potriveşte de minune. Inchipueşteţi că s’apucă să adune informaţii despre mine. Şi la cine să adresăm La notarul meu, la sir Charles Gregory, la Rixens. Da la Rixens ! August şi.... şi Alfred discutând împreună de meritele mele personale. .. Iţi vine să te strângi de gât! D-ta pricepi că oamenii de spirit sunt tot-d’auna pentru femeile frumoase. S’au, notarul meu ara fineţa şi sir Gregory nu e prost Nu ştiu ce a putut alia pe socoteala mea d. La Faurie, dar* eu, am aflat multe pe socoteala sa. Am aflat cifra exactă a averei sale, cifră care nu e de dispreţuit chiar pentru o inimă... dezinteresată ca a mea. Am ştiut că are vii în Italia şi că va pleca să le viziteze în luna lui August. Gândeşti stângaci ajuţi întâmplarea şi tragi aventuri foarte fericite. Ghiceşti restul nu este aşa? Am plecat la Neapole cu aere de văduvă inconsolabilă. Şi aceste aere mi se potrivesc admirabil. Ere am încântătoare pe parola mea ? Vezi d’aci marea scenă din salonul Hotelului Regal. «D-ta ?» — «Eu.—» «— Provedinţa te scoate în drumul meu.»— » Oh ! Providenţa.... Şi cochetez, şi mă uit galeş şi mă roşesc... Inutil să mă laud. D-ta ştii de ce sunt capabilă. Toate acestea spuse cu o artă superioară, distilate cuvânt cu cuvânt, ca şi cum tinerei’i plăcea să verse otrava picătură cu picătură. Accentul străin al Maudei, da cuvintelor sale o sonoritate obrasnică. Desigur, Edmod simţea cum o apuca furia faţă cu acest înspăimântător cinism. Dar, fără voia lui admira talentul comedianei. Pentru a doua oare Maud T biruia. Dacă erea lovit în mândria sa, el simţea o plăcere de artist, de a se găsi în faţa unei rivale de aşa forţă. — Complimentele mele, replică el. Rixens, La Faurie şi eu... pardon! August, Alfred şi eu, nu suntem de cât nişte copil faţă de d-ta. Trebue să ’ţi o mărturisesc ? Aceasta nu ’mi displace In viaţă eşti înşelat ori înşeli. ’Mi place mai bine primul rol de cât al doilea. Dar spune-’mi: când te vei găsi într'un salon cu Rixens, La Faurie şi cu mine, asta nu ’ţi va părea puţin cam curios ? Eu, amantul de inimă, Rixens amantul... generos şi La Faurie amantul legitim : ce colecţie bizară! — Bah! vom face un pocher! — Şi d-ta vei câştiga toate mizele ! Este obiceiul d-tale, căci noua d-tale căsătorie nu ’ţi dă numai o situaţie excelentă în lume, dar şi o avere considerabilă. — Oh! nu mă gândeam la bani, când am luat pe La Faurie... Ştiam numai, câ d-ta vei lua pe Genevieva. Această mititică îţi plăcea mult, băgasem de seamă ... încă din timpul meu. Edmond se ridică cu furie, asvârlind cu o mişcare scaunul pe care sta. — Până aci! spuse el. Te opresc să vorbești de femea mea. — Oh! oh ! — Taci, urmă el, cu o voce furioasă. Te am ascultat cu multă răbdare. Este rândul meu! In contra lui La Faurie în contra mea, fă tot ce vei pofti. Suntem bărbați, ne vom apăra. Dar dacă te vei încerca să te atingi de Genevieva... Auzi ce îți spun? Nu uita cuvintele mele, sau aceasta te va costa foarte scump. — Și ce vei face, mă rog ? El isbucni de râs. Nervozitatea ajunse la paroxism și sângele rece îl părăsi. — Ce voi face ? Voi spune adevărul bărbatului d-tale și te va goni . — Sau se va bate cu d-ta. Aceasta depinde . Şi la urma urmelor ce mă importă. Suntem căsătoriţi sub regimul comunităţei. — Atunci voi pleca cu femeia mea şi voi spune la toată lumea că nu vrei s-o las să trăiască cu o femee perdută. Maud râse batjocoritor. — D-ta ştii că lumea aceasta de care vorbeşti are oroare de scandal. Să condamnă şi acei cari îl provoacă şi acei cari sunt loviţi. -- Mizerabilă ! (Va urma). A i V VI T