Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)

1889-10-14 / nr. 956

ANUL VI. — SERIA III. No. 956. ABON­A­MENTE. IN TARA Numărul 15 Bani, REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) PROGRĂIUL JDNHIST1LQR Păţaniile constituţionalilor "caile noastre ferate" XPU­ST BERLINT ~~ FM0CESUL~MBM1S~ CU PASI­U­N­E Programul junimiştilor Junimiştii fac mare caz de progra­mul lor, în toate ocaziunile, şi mai ales în ocaziunile solemne îl scot in­variabil la maidan, precum fac Turcii cu drapelul Profetului, o mare chel­tuială de vorbe se face împrejurul a­­cestui nepreţuit odor, dar, de câte­ orî vine vremea de aplicat şi apărat pro­gramul în mod practic, programul dispare. Să nu mergem prea departe, să ne oprim la prima şi ultima domnie ju­nimistă. Miniştrii de supt preşedenţia d lui Theodor­ Roselli s’au prezentat cu un program întărit prin publicitatea ce n i s’a dat în Monitorul oficial, dar în­­tr’un an de domnie junimistă nici unul din proiectele de lege anunţate n’au fost votate de Corpurile Legi­uitoare. Admitem că parlamentul era ostil proiectelor de legi junimiste, admi­tem, prin urmare, că bieţii miniştrii nu puteau nimic în contra unei ma­jorităţi reu-voitoare, în cazul acesta, însă, pentru care curent d. Carp şi compania nu s’au retras de la pu­tere, pe motivul foarte demn că nu îşi pot îndeplini programul? A venit în desbaterea parlamen­tului legea vânzăreî bunurilor Statu­lui şi d. Alexandru Lahovari, dim­preună cu majoritatea conservatoare a Camerei, au respins principalele prevederi din legea d-lui Carp, to­tuşi acest domn a primit ca o parte din programul său să fie ştirbit, a plecat capul, dar..... a rămas mi­nistru. Aşa­dar, încă o dată, dacă junimiştii ţineaui mai mult la program de­cât la portofolii, pentru ce nu s’au re­tras de la putere când programul lor a fost sfâşiat de parlament ? Mai târziu cabinetul a căzut toc­mai cum cad şi ministerele cari n’au program, a căzut din pricina unui incident care le ridica majoritatea de guvernământ în parlament. Este adevărat că junimiştii susţin şi astă­zi că s’au retras de bună-voe de la putere, pentru a dovedi că, mai bine de cât să stea alături cu un coleg nedemn (d. Vernescu) au pre­ferit să se retragă. Evident că nu noi vom fi aceia cari să credem fără să cercetăm o asemenea ştire. Căci toată lumea ştie cum că criza ministerială a durat opt zile în urma căderei ministerului Teodor Roseti, şi că greutatea de a se forma noul minister venea tocmai de acolo că junimiştii nu renunţau­ la ideia şi la speranţa de a zee parte şi din noua combinaţiune preşedata de generalul Florescu. In sfârşit, faptul real este că juni­miştii n’au avut curagiul să se des­partă de putere, atunci când proiec­tele lor de legi, atunci când progra­mul lor era călcat în picioare de Ca­mere, ci că dânşii au căzut în mod prozaic. In mod vulgar, în urma unei neînţelegeri cu ministrul de justiţie şi a deplasarei majorităței. mia Kaicneifgfi DOIfla A.ITASM BUCURESTI, SAMBATA 14 OCTOMBRIE 1889 â%»ÎSiKÎ?.£ESat ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , In­erţie şi reclame , , . . 2 lei , Pentru ammnciuri a se adresa In România, la Agenţia Havan In Franci», Italia, An«tro«Unearia «I An*­glii» 1» Agenţia Hawani, 8, place de la Bourse, Paris precum şi sucursalele ei Un imin­or vechn »5# Bani. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), Director­ politic, Gh PANII Astăzi chiar junimiştii fac tot a­­tât caz de programul lor ca şi ic­rî. In adever, de câte ori organele ju­nimiste pomenesc de zvonul ce cir­culă cu privire la o alianţă între denşii şi conservatori, ele declară in­variabil : „Nici nu poate fi vorbă de o asemenea alianţă pe câtă vreme d. Vernescu va face parte din ca­binet.» Vrea să zică, nu e vorba de program ci toată vorba e de d. Ver­nescu, vrea să zică, nu marile inte­rese ale programului preocupă pe junimişti, ci maî mult îi preocupă ambiţia de a lua o revanşe asupra d-lui Vernescu ? Daca este ast­fel, iată’î pe juni­mişti cu amândouă picioarele în că­rarea bătătorită a vecinelor partide, iată-i cu totul departe de pretenţia atât de dese­ori manifestată de a reforma moravurile noastre politice. Noi ne aşteptam ca junimiştii să pue cu totul alte condiţiuni la coope­rarea lor politică cu conservatorii, noi ne aşteptam, bună­oară, ca să spue : Intre programul nostru şi programul liberal-conservator este an­abis şi noi nu putem sta alături de aceştia de­cât cu condiţiune ca proiectele noastre de legi, publicate din Mo­­nitorul Oficial, să fie admise de par­tidul cu care e vorba să ne aliem. Un asemenea limbagiu ar fi fost mai demn şi mai în concordanţă cu pretenţiile aparente ale d-lui Carp şi compania. Ei bine, acest limbagiu n’a fost ţinut şi lumea are tot dreptul să crează că dragostea junimiştilor pen­tru program nu e de loc reală. Şi lumea are mare dreptate. -----------—«SS»©*®©«s—------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Berlin, 12 Octombrie. Camera a reales pe d. Lewetzow ca preşedinte. Consiliul federal a adoptat fără modi­ficări proectul de lege în contra socia­liştilor. Munich, 15 Octombrie. Preşedintele consiliului, baron de Lutz, a declarat în comitetul finanţelor Came­rei că starea regelui e desperată. Au­gustul bolnav e foarte slăbit din causa scârbei ce simte de a lua alimente. Londra, 12 Octombre Starea sănătăţei d-lui Bradlangh s’a îmbunătăţit. Agram, 12 Octombre. Comisiunea Dietei însărcinată să se pronunţe asupra propunerea de incorpo­rare a Dalmaţiei la Croaţia a adoptat o ordine de zi a d-lui Miscatovit­ch prin care se zice că cu toate că Dalmaţia face parte din Croaţia situaţiunea poli­tică actuală nu e de loc favorabilă unei cereri de reincorporare. Budapesta, 12 Octombre. Comisiunea ministerială ar fi ridicat dificultăţi, zice-se, în contra emisiune l­a 60 milioane fr. în acţiuni de prioritate, proectată de societatea de exploatare a drumurilor de fer din Est; numai pe baza acestei emisiuni se poate face transacţi­­unea cu societatea austro-ungară a dru­murilor de fer ale Statului. Londra, 12 Octombrie. In întrunirea liberalilor din Southport, d. Gladstone a zis, vorbind de politica internă a partidului liberal, că nu trebue să se desvolte o progamă deja bine cu­noscută, dar cestiunea irlandeză primează pe cele­l­alte. El a adăugat că rezultatele alegerilor sunt foarte încurag­atoare pen­tru liberali şi cu toată opoziţia conserva­torilor, Englitera va sfârşi prin a acorda Irlandei ceea ce cere. Constantino­pole, 12 Octombrie. In afară de cele trei facturi imperiale Sultanieh, Izzedin şi Stambul, două cui­­rasate au plecat, din ordinul Sultanului, ca să aştepte în Carnalele sosirea împă­ratului Germaniei. O escadră compusă din şease cuira­­sate şi din două fregate va pleca de asemenea peste puţin în acelaşi scop. Paris, 12 Octombrie. D. Carnot a semnat decretul de con­vocare a Camerelor pentru 12 Noembrie. Wiesbaden, 12 Octombrie. Știrile sosite aci desmint svonurile de abdicere a regelui Țărilor-de-Jos ca mare duce al Luxemburgului. Roma, 12 Octombrie. Regele Italiei a însărcinat pe minis­trul său la Atena cornițele Fe d’Ostiani, să -l reprezinte la căsătoria ducelui de Sparta, ministrul va remite regelui Hele­­nilor o scrisoare autografă, de felicitări a regelui Humbert. | Sofia, 12 Octombrie. Svoboda zice vorbind de alegerea d-lui Pasici la preşidenţia Camerei, că crede în durata regimului radical, dar vesteşte pe Scupstina şi pe guvernul sârb să bage bine de seamă căci Rusia nu va fi sa­tisfăcută că n’a pus mâna pe peninsula balcanică şi pentru că regina Natalia are mare poftă de a pune mâna pe putere. Munich, 12 Octombrie. Prinţul Ferdinand al Bulgariei a sosit la 8 jumătate dimineața. Prințul va lua la întoarcerea sa dru­mul Orșova-Lom-Palanca, spre a evita ori­ce încurcătură Serbiei. --------------------------------------------­ Păţaniele „Constituţionalului“ Constituţionalul de om­ conţine două ar­ticole cari fiind îndreptate în contra co­lectiviştilor şi a liberalilor, se întorc gro­zav de bine în potriva junimiştilor. In articolul Tartarin vorbindu-se des­pre obiceul colectiviştilor de a minţi, se pun în gura acestora următoarele cuvinte : «Dar Brătianu erect obosit ; n’a voit să «mai stea la putere şi s’a retras.» Şi apoi ziarul adaogă : »întocmai povestea flecarului de Tar­­­tarin, care istoriseşte şi dânsul că a pă­răsit pustiile Africei ca să nu nimiceas­că ginta­lească... cu care nici că se în­­­tâlnise.» Dar bine aceasta nu e de cât povestea junimizmului, povestea d-lui Tartarin Teodor Rosseti, care susţine că s’a re­tras de la putere, pe când in realitate a fost răsturnat. lată prima potriveală. A doua o găsim în articolul întitulat Stuaţia. Iată’l cum începe . De câtă­va vreme vedem manifestân­­du-se în partidul liberal, oare­cari ten­dinţe spre radicalizm. Ideile pe cari zilnic le născocesc nu­meroşii «regeneratori ai partidului libe­ral» sunt în toate privinţele greşite. Ele nu isvorăsc nici din necesităţile reale ale situaţiunei, nici măcar din o apre­ciere sinceră de şi greşită a nevoilor ţării. Aceasta tendinţa spre radicalizm este cu totul factice şi n’are altă valoare de cât aceia a linei tactice politice. Fiind dat discreditul adânc în care a căzut partidul liberal, s’a recunoscut de toţi necesitatea unei reformări a parti­dului, care în cazul de faţă a luat nu­mele puţin măgulitor de epuraţiune. Iarăşi povestea junimizmului. Junimiştii spun pe toate cărările că dânşii văzând discreditul adânc în care căzuse partidul conservator şi ideile con­servatoare, s’a recunoscut de toţi necesitatea unei reformări a partidului, care în cazul de faţă a luat numele puţin măgulitor de regenerare. Aceasta este explicaţia pe care a dat-o d. Carp formărea partidului junimist. Apoi, precum Constituţionalul afirmă că liberalii manifestă oare­cari tendinţe spre radicalizm, tot ast­fel şi d. Carp a ma­nifestat oare­cari tendinţe spre democra­­tizm, o tendinţă care este cu totul factice şi care n’are altă valoare de cât aceea a unei tactice politice menită a prinde in mreje pe câţi­va porumbei. Iată a doua şi foarte gravă păţanie junimistă. --------------------------------------------------------------------------------------------------- ------------------------------------------------­ CAILE NOASTRE FERAT Cu introducerea căilor ferate în ţara noastră am căpătat avantaje imense, am înlesnit comunicaţiile, am activat comer­ţul şi am câştigat din toate punctele de vedere, ba am putea zice am schimbat faţa ţărei. Dar pe,lângă aceste bine­faceri, în schimb am căpătat o mulţime de des­­avantaje, inconveniente mari, ce le plă­tim cu chiar preţul vieţei noastre. In adevăr, Căile ferate, dacă voim să nu iste nemulţumiri, nenorociri, trebue ţinute într’o vecinicâ supraveghere şi în­grijire Ele trebuesc observate de aproape şi la cea d’ântâiu slăbire sau stricare, reparate imediat. Numai ast­fel se pot evita accidentele însoţite de nen­­ociri mari şi cari au început a se îmulţi la noi, într’un mod continuă. Ei bine, dacă judecăm, din acest punt de vedere căile noastre ferate, le găsim cum nu se poate mai râu. Direcţiunea centrală­­şi unica în acelaşi timp !) are puţin interes să vadă dacă şinele sunt în stare a corespunde cerinţelor technice pentru circulaţia trenurilor sau nu. Ea pune aşa de puţin interes în­cât şinele au ajuns a fi o primejdie permanentă pentru călători. Primejdia constă în a­­ceia că : 1) Terasamentul mai în toate părţile este prost şi rău construit. 2) Traversele în multe locuri sunt pu­trede şi, ast­fel că nu mai pot ţinea fixate şinele, cari sub presiunea vagoanelor se desprind şi se răstoarnă. Iată cauzele cari fac ca primejdia să fie permanentă pe căile noastre ferate. Şi lucrurile au ajuns aşa de departe în­cât deraierile se urmează una după alta şi cât se poate de des. Deschideţi ori­ce ziar­e din Capitală sau din provincie şi veţi vedea îndată o de­­raiare de tren. Intre multe cazuri de deraiare cum au fost cele dintre Iaşi şi Gucuteni, Păşcani şi Botoşani şi multe altele atât în Mun­tenia cât, şi în­­Moldova, este de însem­nat deraiarea de la 9 Septembre pe linia­­ Peatra-Bacau. Se ştie ce consecinţi de­zastruoase a avut acea deraiare, când n’ar fi scăpat nimenea cu viaţă dacă ca de obiceiu (şi foarte râu obiceiu!) s’ar fi aflat un singur vagon încărcat, cu piatră sau cu alte greutăţi în urmă. Dar se vede că a fost mai mult noroc de cât minte şi prin o fericită întâmplare nu s’au aninat şi vagoane cu mărfuri, căci în precipitarea lor ar fi strivit pe pasa­geri. Totuşi tânărul nostru architect N. Cugler a fost aruncat pe câmp prin cioc­nirea vagoanelor rupându-şi piciorul stâng şi dacă nu s’ar fi ţinut de un fier cu o putere atletică ar fi fost sfărâmat de roţi. Pe lângă acest caz s’au mai întâmplat şi altele cu caracter destul de grav, fiind multe persoane rou confusionate. Iată acum şi cauzele deraiere­. Mai în­­tâi, traversele acestei linii, după cum ne încredinţează mulţi din acei pasageri, sunt aşa de putrede că bastonul intră până la 10 centimetri. Al doilea, c­ele cari fixează şinele erau eşite din loc şi şinele desfă­cute prin presiunea maşinei. Afară de a­­ceastă neglijenţă şi lipsă de supraveghere din partea Statului, putem vedea ori­când greşelele de construcţie a acestei linii. De la Peatra şi până la Bacǎu şinele nu sunt de loc paralele ci mai mult în formă de zigzaguri. Apoi terasamentul foarte în­gust şi ren construit. Evident că nişte asemenea­­căi ferate vor da pururea loc la accidente pericu­loase. Tot­dea­una oamenii vor trebui să fie precauţi şi cu grija în spate. Dacă oamenii nu sunt siguri că nu scapă schi­lodiţi din o călătorie, apoi atunci la ce mai serveşte drumurile de fier ? Aceste mijloace de civilizaţie la noi au ajuns a avea un caracter barbar şi tiranic. înţe­legem dacă s’ar întâmpla câte o deraiare din timp în timp, dar când ele se succed cu cea mai mare rigurositate, atunci căile ferate au ajuns de o spăimântătoare primejdie. E timp ca Statul, asupra căruia cade toată răspunderea, să avizeze, să ia măsuri din vreme şi să arate mai multă solicitudine de­cât în trecut. Să iasă din piroteala sa şi se repare şi reconstruiască liniile rele. Şi acestea pe motivul că ve­­nitul Statului este colosal de la căile fe­rate. Iar dacă Statul nu înţelege acest elementar lucru, apoi atunci cetăţenii, o­­pinia publică trebue să purceadă acţiune contra direcţiunei care le primejdueşte viaţa. încă nu s’a mai văzut ca într’o ţară Statul să-şi lase în părăsire ramurile sale de producţiune. Ce, vroim să se repete necontenit a­­celeaşi nenorociri ca pe linia Peatra-Ba­cǎu ? Asemenea scandal, căci e un scan­dal din partea Statului, trebue să înce­teze numai­de cât. Pe lângă păgubi e­­norme apoi tot­odată se arată şi incapa­bil aşi conduce o ramură de producţiune, cum sunt căile ferate. De aceia noi credem că cetăţenii, presa, trebue să înceapă o campanie în regulă până ce se vor îndrepta lucrurile. CORESPONDENTA DIN GALATI Complectareii ministerului. — Situaţia politică.— Cinstea conservatorilor. — Afacerea Cohen-Rainer. — Finitul unui puritan şi Spo­­liarea Comunei. 12 Octombrie 1889. De vr’o câte­va zile circulă prim Ga­laţi ştirea despre remanierea ministerului; ba încă,se preciza numele persoanelor ce vor intra în minister ; aşa dintre libe­ralii laterali se scotea în vileag numele d-lor N. Blaremberg şi Gh. Mârzescu. Ştirea aceasta răspândită prin cafenele şi purtată din gură în gură, luase un mare crezământ, mai cu osebire că se potrivea în ce priveşte chestia compleetărei mi­nisterului, cu chiar ştirea dată de ziarul guvernamental din Bucureşti Naţionalul. De o dată nu ’mi s’a părut ceva deo­sebit colportarea acestei ştiri, mai cu seamă că cum primul-mi­nistru e de la noi şi şade mai adesea la Golăşei, de­si­gur va fi transpirat ştirea din cercurile sale intime. Dar când m-am interesat bine, am vă­zut că această ştire era răspândită de co­teria conservatoare în interesul de a in­fluenţa asupra judecătorilor din localitate. Mai jos se va vedea de ce sunt capabili conducătorii oraşului nostru. Cum v-am spus şi în altă corespon­denţă, dacă astă­zi la Galaţi sunt con­servatorii stăpâni pe situaţie, aceasta nu însemnează de loc că Galaţii sunt con­servatori, din contră liberalismul e pu­ternic şi încă un liberalism înaintat. Când s’au făcut alegerile, d-nii Resu, Robescu şi cei­l­alţi toţi au înscenat pe lângă altele un sistem de calomnii; toţi oamenii cari rând pe rând au avut în­crederea cetăţenilor, au fost calomniaţi de acest consortium politic şi s’au ser­vit ca cal de bătae mai cu osebire de chestia egourilor, învinuindu-i pe toţi de necinste. Pentru că este vorba de afacerea ego­urilor vă voia vorbi de procesul Gr. E­­liade şi de chipul cum primarul nostru a compromis interesele comunei . Să ştie că societatea financiară este în proces cu primăria noastră pentru acţiu­nile de la egouri. Ei bine, sub adminis­­traţiunile trecute, această afacere nu a fost de loc compromisă ; nici un consiliu comunal nu a compromis-o; ea era numai în stare de judecată şi prin urmare, atât drepturile reclamanţilor cât şi ale primă­riei erau întregi. Dar d. primar Resu, prin felurite espe­­diente, face ca afacerea să se amâne mereu, aşa că reclamanţii cer la Curtea de ca­saţie strămutarea procesului pentru sus­piciuni legale. Curtea admite, şi procesul se strămută la Focşani. Ce a făcut d. Resu prin aceasta? De unde mai ’nainte procesul era nu­mai în stare de judecată, astăzi el a luat altă faţă . Curtea sup­emă admiţând sus­piciunea, dă un blam judecătorilor gălă­­ţeni şi dă să se înţeleagă că interesele reclamanţilor ar fi compromise la Galaţi. V­a să zică, starea procesului s’a schim­bat şi d. Resu a compromis interesul co­munei. Dar până aci putem spune nepricepere, ambiţiune sau politică s’a făcut, dar nu putem acuza de necinste şi de tripotagiu. Cu toate acestea, vă voi­ demonstra îndată cine e d. Resu et comp. şi pe ce mâini d. Catargiu, acela care zicea că îşi întemeiază capitalul politic pe cinste, a dat Galaţii. Astăzi a fost la Curtea de apel secţia I, judecarea apelului făcut de primărie în contra hotărîrea tribunalului de Covur­­luia, care dă câştig de cauză bancherilor Cohen şi Reiner, condamnând primăria la plata obligaţiilor şi a cupoanelor, ceia ce ar valora peste 500.000 de lei. La înfăţişare s-a prezentat din partea primăriei d. G. Resu primar, licenţiat în drept şi avocat, asistat de d. Vulpe, alt licenţiat în drept, avocatul primăriei plă­tit cu luna, iar din partea bancherilor Cohen & Reiner, d. N. Blaremberg ves­titul efor de la București Tot în acest proces era chemat de către primărie în garanție antreprenorul egourilor.

Next