Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)

1889-10-26 / nr. 965

Jr . ANUL VI. SERIA III. No. 965. ABONAMENTE.• Un an . IN TARA . 40 lei V* 3D. . . 20 . 3 luni. . IN STREIN­AT­ATU . 10 . Un an. . . 50 lei Vum. . 3 luni. . . 15 . Anun­arul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Dir EDIflá 4VVAI4 BUCURESTI, JOUl 26 OCTOMBRIE 1889 ANUNCIU­RI Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . IV, , . Inserţie şi reclame , , G. PANU. ADMINISTRAŢIA 1 lefi linia 25 bani , 2 lei Pentru aninciuni a se adresa In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Au­stro-ITn­garia si tu­lii» la Agenţia Havas, 8, place de la Bourne, Paria precum ţi luearaalele el Un numer vechiui 50 Bani. Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). DIZOLVAREA se retrage,... Justitia regimului ~~CE SE YORBESCE PAKTÍDELE VECHI ÎNTREVEDEREA operaţilor Discursul d-iuî Crescu ■V T DISOLVAREA S’a discutat, se discută Încă in presa chestia disolvărei Camerei, cu mare vioiciune. De şi târziu, voesc sa ’mi zic şi eu cuvântul. Mai intuiui, mi se pare că chestia n’a fost bine pusă. Aşa, mulţi au discutat mai mult chestia prealabilă, anume, dacă regele va acorda sau nu o disolvare d-lui L. Catargiu, şi fiind­că, în genere, cestiunea a fost resolvita în mod negativ, de aceia fondul a rămas aproape nediscutat. Eu admit că regele acordă decre­tul de disolvare d-lui Catargiu. Pun­tul esenţial de cercetat este : d. Las­car Catargiu are sau nu interes de a disolva Camerile ? Faptul că guvernul conservator se bucură de o slabă majoritate şi de o situaţie precară, nu justifică în­­ o disolvare a Camerilor, căci din râu­d se poate cădea în mal râu. Aşa, să discutăm un cas. Evident că d. Lascar Catargiu nu se gân­deşte a face disolvarea singur, singu­rel, adică fără concursul nici unui grup şi numai cu al bătrinilor conservatori, căci, nu e nevoe de multă perspica­citate pentru a zice că în acest caz neizbânda sa este sigură. Evident că daca d-nu L. Catargiu gândeşte să facă viitoarele alegeri în contra colectiviştilor, junimiştilor, liberalilor­­disidenţi, democraţilor etc., trebue să le facă cel puţin cu d. Vernescu şi grupul sǎu. Ei bine, aici e punctul slab. Aici e defectul cuirasei d-lui L. Catargiu. Faptul că actualul prim-ministru este nevoit să facă alegerile viitoare cu d. Vernescu, face ca d. Catargiu să peartă ori­ce foloase ale unei di­­­­soluţii. In adevăr, cele 10 luni din urmă au dovedit cu prisosinţă caracterul interesat şi intratabil al d-lui Ver­nescu şi al partizanilor săi. D. Ver­nescu nu e om care să renunţe la a trage foloase din o situaţie. D. Vernescu este om care să pună cuţitul la gâtul amicului său, când îl vede într’o situaţie critică ; prin urmare, este mai pre sus de ori­ce îndoială cum că d. Vernescu va că­uta să’și facă partea leului, îndată ce va vedea pe şeful conservatorilor încurcat intr’un războiu de moarte în contra colectiviştilor, junimiştilor, disidenţi­lor, radicalilor, etc. Şi atunci ce va câştiga d. Catar­giu? Să admitem că guvernul re­­­uşeşte în viitoarele alegeri, şi că ţara, prin presiuni şi violenţe, trimite o majoritate guvernamentală. De cât.... în aceea majoritate vor figura 70 — 80 Vernescişti...... D. L. Catargiu se va găsi în Camerile viitoare prizoni­erul colegului său de la finanţe, singurul de la care va atârna că­derea sau menţinerea guvernului conservator. Unde mai pui că pe lângă Vernesciştii guvernamentali (?) vor mai intra poate 20 colecti­vişti etc. etc. D. L. Catargiu, după o nouă disolvare împreună cu d. Vernescu, va fi în aceiaşi situaţie în care au fost junimiştii împreună cu conservatorii. încă odată, ce va câştiga d. Ca­­targiu ? Astă­zi d-sa tot o mai poate duce din cauza fracţiunilor parla­mentare. Astă­zi se poate desface de d. Vernescu apropiindu-se de juni­mişti şi poate lupta în contra aces­tora din urmă ,trăgându-şi pe la­terali. Când într-o Cameră viitoare d. Vernescu va avea situaţia parla­mentară, atunci adio compromisuri, adio echilibru, adio train de azi până mâine. Dar mi se va zice că cu toate că toate acestea sunt adevărate, însă situaţia de faţă este intolerabilă. Ce e de făcut ? Iată o chestie pe care o voi­ discuta mâine. G­. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Vieri, 5 Noembrie. Mai multe ziare comentează discursu tronului bulgar. Die Presse arată că discursul nu con­ţine nici o aluziune la cestiunea de re­cunoaştere, ceea ce este o nouă probă de înţelepciunea d-lui Stambuloff. In ces­tiunea bulgară, ceea ce este mai folosi­tor e consolidarea­­stării din năuntru a principatului. Neue Freie Presse e fosrte satisfăcută că ordinea n’a fost turburată în timpul absenţei Prinţului. Ea vede în aceasta o nouă probă că Bulgaria formează un Stat cu desăvârşire normal şi că s’a arătat demn de laudele împăratului. Vi­eua, 5 Octombrie. Banca Austro-Ungara a ridicat scontul la 5°/0. Paris, 5 Noembre.—Journal des Diha's zice că mesagiul Prinţului e menit a in­spira încredere. Trebue să urăm pentru pacea Europei ca răbdarea Ţarului şi a Sultanului să continue. Nota. Serviciul e întrerupt din cauza deranjării liniei. ------------------------------------­ Să se retragă... Din ceea­ ce până acum cererea de di­solvare a oamenilor la rege era un sim­plu sgomot, astă­zi este un fapt oficial. Naţionalul o afirmă categoric. Eu cred că regele nu poate nici tre­bue acorda disolvarea d-lui L. Catargiu. Regele o poate acorda ori­cui afară de actualului prim-ministru. Şi iată de ce : Când d. L. Catargiu a fost chemat să formeze ministerul, el a spus regelui că se bucură de majoritate în Cameră. A­­ceasta a fost singura raţiune invocată, şi ministerul actual îşi datoreşte fiinţa acestei unice raţiuni. Cu ce drept dar d. L. Catargiu vine astă­zi și cere dizolvarea? Pe ce motiv? Poate pe motivul că nu are majoritate . Dar atunci pentru ce cu cinci luni în urmă a afirmat contrarul ? Dacă astă­zi d-sa nu are majoritate, nu are de­cât sâ se re­tragă, și să lase loc altora pentru a prezida la o dizolvare. Altminterea, purtarea d-lui Catargiu sea­mănă unei curate manopere. In adevăr, d-sa de­şi ştia cu cinci luni în urmă că nu va putea guverna, totuşi a luat răs­punderea putere! pentru ca, odată ajuns acolo, să’şi poată întocmi mai târziu o majoritate ce’î lipsea, prin o dizolvare. Apoi asemenea manopere nu merg, nu trebuesc încuragiate. Deci sâ se retragă dacă nu poate gu­verna, însă să nu ceară o disolvare la care nu are nici un drept. Regele ar face un act de favoare a­­cordând actualului prim-ministru disol­varea. C­. P. Justiţia regimului Eri s’au înfăţişat înaintea tribunalului de Prahova procesul liberalilor­ disidenţi şi a bătăuşilor guvernamentali implicaţi în scandalul de la întrunirea electorală din seara de 23 Septembrie. Victimile bandelor au fost condamnate în lipsă, şi adică : D-nui C. G. Dobrescu deputat, Al. Scor­­ţeanu, George C. Dobrescu, A. Andrian, I. Nottara, osândiţi la câte o lună în­chisoare ; d. Traian Popescu osândit la două luni; d. Bucur Spirescu la 100 lei amendă. Arătaşii guvernamentali osândiţi la câte o lună închisoare. Tribunalul erea compus din d-nii Bă­­lăceanu, Miculescu şi Bârsescu. Nici nu ne aşteptam la mai mult din partea stimabililor magistraţi cari au fost umili devotaţi ai colectiviştilor, cari au devenit umili devotaţi şi ai conserva­­torilor. Oamenii cari au suferit maltratările bandiţilor guvernamentali, cetăţenii liniş­tiţi cari au fost surprinşi şi stâlciţi în întrunirea lor electorală, sunt osândiţi, unii la o pedeapsă egală cu aceea dată bă­tăuşilor, alţii la o pedeapsă superioară bătăuşilor. In faţa acestui scandal ne cuprinde dezgustul. CE SE VORBEŞTE ____ 5 Se pare că situaţiunea politică, în loc să se lămurească, tinde către un întune­ric şi mai mare. Şi se spune că mâna re­gelui nu -i streină de toată agitaţia mo­mentului. Ştim acuma cum că d­­ascăl Catargiu mai înainte de a procede la remanierea ministerului, a găsit cu cale să ceară re­gelui dizolvarea, iar regele, cu drept cu­­vânt, a răspuns d-lui Catargiu: «Punete mai întâiu de acord cu colegii d-tale a­­supra acestei cestiuni şi în urmă vei ob­ţine decretul.» Dar d-nii Lahovari şi Manu, secondaţi, se spune, de d-nii Boerescu şi Pâncescu, se opun cu încăpăţânare la dizolvarea parlamentului, şi ast­fel d. Catargiu a rămas în minoritate cu d-nii Vernescu şi Gherassi. Aci stau lucrările la ora actuală. Persoanele iniţiate pretind a şti că re­gele, prin junimişti, încurajează, pe subt­­mânâ, rezistenţa d-lor Lahovari şi com­pania, pentru a sili pe d. Catargiu sâ de­misioneze. In urmă combinaţia este ţi­nută gata. Cabinetul se va compune, sub preşedenţia d-lui G. Cantacuzino, din e­­lemente junimiste, precum d-nii Maio­­rescu, Ghermani şi Marghiloman, cu es­­cluderea d-lui Carp şi din elemente con­servatoare, precum d-nil Al. Lahovari, generalul Manu, etc. Şi acest cabinet va avea misiunea de a dizolva Camerile şi a procede la noul alegeri. Dacă acest zvon se va realiza, ne vom găsi, aşa­dar, în faţa unui nou minister al palatului şi regele va fi impus ţarei pentru a doua oară în curs de un an şi jumătate, pe scumpii săi junimişti. De astă­ dată însă, nădăjduim că nu-i va merge aşa neted şi că o campanie de cea din urmă energie, va fi întreprinsă în potriva faptei autoritare şi neconstitu­ţionale a suveranului. In afară de violenţa actului, se mai a­­firmă în cercurile guvernamentale că, încă de astă primă­vară d. Lascar Ca­targiu a cerut regelui dizolvarea parla­mentului, cu care vedea bine că nu va putea merge în acord, iar regele a răs­puns : ‘Nu pot să’ţi dau dizolvarea a­­cum, dar’ţi-o voiu da-o de sigur la toamnă» Şi rezemat pe această regească făgădu­­ială, d. Catargiu se credea autorizat a trimite, pe toţi câţi îl suparau cu între­bările lor, ‘la toamnă». Ei bine, întrebăm noi, pentru care cu­vânt regele a făgăduit d-lui Catargiu un lucru pe care erea decis a nu’l ţine ? Se vede bine că toată tactica a fost de a readuce barca ministerială în apele junimiste şi de a procura acestora o nouă ocaziune de a se instala pe fotoli­ul puterei. Regele, care a văzut, cu multă mâh­nire, mai intâiu căderea colectiviştilor şi mai în urmă, căderea junimiştilor, doreş­te să revadă la putere pe aceştia de ai doilea pe cari îl poate căpătui mal cu înleznire. Se afirmă chiar, că imediat du­pe cererea d-lui Lascar Catargiu ,şi dupe isbucnirea neînţelegerei din sânul consi­liului de miniştrii, d. Carp a fost chemat telegrafic la Sinaia spre a fi consultat a­­supra situaţiuneî. Chemarea d-lui Carp este semnificativă şi nu ar mai lăsa nici o îndoială în privinţa intenţiunilor re­gelui. Soluţiunea pe care suveranul ar voi-o s’o dea crizei nu poate fi acceptată de nici un om care ţine la respectul consti­tuţionalismului şi la prestigiul regimului parlamentar. Dacă actualul cabinet nu mai poate păstra puterea şi dacă o diso­­luţiune se impune, fie cu d. Lascar Ca­targiu, fie cu un alt min­ster, regele este dator ca sâ facă o nouă încercare cu li­­beralii-disidenţi. iar sarcina de a presida no­ile alegeri nu mai poate fi încredin­ţată, sub nici un cuvânt, aceluiaşi partid, care a făcut alegerile din anul trecut. Atacă de această consideraţiune, nu în­ţelegem în ce chip d. Alexandru Laho­vari şi d. general Manu, cari astă­zi se opun disolvărei, ar primi să figureze în­­tr’un cabinet prezidat de d. Cantacuzino, care ar avea însărcinarea de face noui alegeri. Daca dumnealor voesc astă­zi ca actuala Cameră să trăiască mai de­parte, acelaşi lucru trebue să ’i vi nască şi mâine şi motivele cari le dictează ati­tudinea lor actuală nu ar putea dispare în momentul când d. Catargiu ar părăsi puterea. In sfârşit, astă­zi ori mâine sau în săp­tămâna aceasta cel mult, situaţiunea va trebui sâ se limpezească la un fel. Ori d. Catargiu va primi decretul de disol­vare şi va rămâne la putere, ori se va retrage şi în cazul acesta suntem ame­ninţaţi de un nou guvern personal. Aşteptăm. PARTIDELE VECHI De când există la noi viaţă parlamen­tară, cetăţenii alegători, în nenumărate rânduri, au fost chemaţi, la epoce hotărâte, de guvernele cari s’au succedat, să se rostească pentru reprezentanţii parlamen­tari. S’au făcut apel la massa electorală numind’o, sau mai bine zis linguşind-o cu titlu pompos de­­ suveranitate naţională ori poporul suveran, ca­ să se pronunţe or pentru candidatura guvernamentală şi deci patronată de guvern, ori pentru candida­tura din câmpuri adverse cari le inspiră mai multă încredere şi seriositate pentru un mers normal al lucrurilor de care se simte trebuinţă. Nu voim să discutăm dacă toţi cetăţenii alegători au dat votul în cunoştinţă de cauză, ori conştiinţa lor în materie electorală a fost cumpărată. Cu modul acesta, s’a văzut trecând prin parlament individualităţi, cari, înre­­gimentându-se într’un partid ce corespun­dea direct cu realizarea trebuinţelor lor, nu s’au inspirat din nevoile reale ale ţarei, prin urmare, nu au căutat să se diferenţieze pe idei, pe principii, ci au devenit soldaţi credincioşi partidelor hrâ­­nindu-se cu banalităţi. Partidele guvernamentale şi opoziţio­niste s’au succedat trecând toate prin purgatorul putereî, fie că s’au retras de bună-voe cedând • curentului nefavorabil care se mărea în ţară, manifestându-se în toate ocaziunile contrariu; fie că îm­prejurările volens-nolens le făcea să pără­sească puterea, reintrând toate în sânul ţarei de unde eşiseră şi se manifestaseră atrăgând mulţimea în jurul lor, pentru cu­tare sau cutare cestiune de exploatat. Două sunt partidele cunoscute astă­zi la noi în ţară: Partidul conservator şi partidul liberal. Nu mai vorbim de acele grupuri cari din cauza tacticei sau a nepopularităţei au căzut. Voim să vorbim de cele două partide că ei credeau că fie­care întrupează aspiraţiunile şi nevoile ţarei. Era, într’o vreme, o mare diferenţă care azi a mai diminuat­­ între aceste două partide. Diferenţiarea nu era pe idei, pe principii, ci, chestiunea ridicată era de a acapara una dintre ele mono­polul aplicărei principiilor în ţară ; de aci s’a urmat luptele constituţionale cari au şi încetat şi deci nu mai poate fi vorba de o deosebire între aceste două partide vechi. Ca probă este că chiar gazetele lor nu se diferenţiez pe principii, pe idei ci pe injurii isvorâte din înverşunarea că de ce nu sunt la putere liberalii, conser­vatorii pe de altă parte strig că de ce n’ar sta ei la putere. Chestiunea este ciolanul şi ţara românească este ţara cio­lanelor, pentru care se bat partidele în­tre ele. Toate chestiunile îi leagă atât pe liberali cât şi pe conservatori. Şi unii şi alţii au lucrat pentru crearea şi consolidarea statu­lui român la 1848. Cu toţii, liberalii şi conservatorii, ’şi-au dat mâna şi au făcut Unirea. Toţi ’şi-au pus condeiul şi creerul în serviciul aducerei unui Domn strein şi în­­demeerea unei dinastii streine. Ţara întreagă, de la o margine la­ alta, a lucrat pentru realizarea independenţei şi ■egalităţel. Constituţiunea revizuită de un partid, a primit aprobarea şi a partidului conserva­tor cu ocaziunea venirei sale la putere. Şi cum oare să putea întâmpla într'alt fel când ea este frundul unui compromis ? Politica externă e tot aceiaşi la toate partidele, toate îşi îndreptă privirile în spre Germania. Domeniul coroanei care într’o vreme iera arma cea mai puternică în mâinele conser­vatorilor, atrăgând mulţimea în jurul lor, azi, a căpătat sancţiunea şi a aşa numitu­lui partid liberal-conservator. Moştenitorul străin şi moştenirea coroa­nei, este fructul unui partid şi aprobarea a celui alt. Fortificaţiile pe care conservatorii nu le recunoşteau în opoziţie, a primit şi sancţiu­nea lor cu venirea la putere. Antidinasticismul a cedat dinasticismu­­lui şi de la unii şi de la alţii. Aşa că cei mai aprigi antidinastici au devenit dinas­ticii cei mai înfocaţi. E de ajuns să citez pe d. Candiano-Popescu din partidul libe­ral şi pe d. Blaremberg din partidul con­servator. Impozite, şi unii şi alţii au­ pus pe u­­mer­il ţarei. Prin urmare, când toate,chestiunile mari îl leagă, mai este vorba de o diferenţi­ere între aceste două partide ?... cred că nu. Libertăţile înscrise în Constituţiune le aplică fie­care partid cum îi vine mai bine şi după cum îşi face socotelile să stea mai multă vreme la putere. Diferenţierea, azi transformată în înver­şunare, provine deci din chestiunea ca numai un partid să aplice principiile, să descompună pe cel alt partid, ca în ţară să râmâe numai unu singur. Cu toţii ne aducem aminte cum d. I. Brătianu, pentru a sta la­ putere în tot­­d’a­una, desmembrase partidul conserva­tor, atrăgând pe cei slabi de îngeri în partea d-sale. Ei, dar lucrurile n’au eşit tocmai aşa după cum credea ; căci par­tidul conservator — de unde mai ’nainte era compus abia din câţi­va conservatori strânşi în jurul unei mese spre a discuta, astă­zi se pare că să întăreşte în inima ţârei, gr­âie actelor arbitrare de cari să serveşte. Deci deosebire nu există, şi unii şi al­ţii să scaldă tot în aceleaşi ape. Chestiu­nea e deci ciolanele care îi separă. Prin urmare, noi înţelegem lupta în­treprinsă de colectivişti pe tema injuri­ilor şi a dreptului de întâietate, ca o luptă sterilă, care pe noi democraţi-radi­­cali ne lasă reci. Intre noi democraţi-radicali şi liberali­­naţionali-conservatori, este o deosibire e­­normă. Cu expunerea acestei argumentațiuni, ne vom ocupa întrialte numere cât de a­­propiate. ---------0 -0-0-------­ DIN AFARA Întrevederile împăraţilor. De cât­va timp vizitele între su­veranii şi miniştrii diferitelor ţări, ce au loc foarte des, preocupă mai toată presa europeană. Prinţul Ferdinand de Coburg a căruia grăbită plecare din Bulgaria pe la mai multe curţi ale Europei,­­ de­şi a declarat că călătoria sa e de un caracter cu totul particu­lar — a dat naştere la multe şi serioase comentarii, nu e nici de cum străin de cele ce să petrec ac-

Next