Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)
1889-10-26 / nr. 965
Jr . ANUL VI. SERIA III. No. 965. ABONAMENTE.• Un an . IN TARA . 40 lei V* 3D. . . 20 . 3 luni. . IN STREINATATU . 10 . Un an. . . 50 lei Vum. . 3 luni. . . 15 . Anunarul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Dir EDIflá 4VVAI4 BUCURESTI, JOUl 26 OCTOMBRIE 1889 ANUNCIURI Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . IV, , . Inserţie şi reclame , , G. PANU. ADMINISTRAŢIA 1 lefi linia 25 bani , 2 lei Pentru aninciuni a se adresa In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-ITngaria si tulii» la Agenţia Havas, 8, place de la Bourne, Paria precum ţi luearaalele el Un numer vechiui 50 Bani. Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). DIZOLVAREA se retrage,... Justitia regimului ~~CE SE YORBESCE PAKTÍDELE VECHI ÎNTREVEDEREA operaţilor Discursul d-iuî Crescu ■V T DISOLVAREA S’a discutat, se discută Încă in presa chestia disolvărei Camerei, cu mare vioiciune. De şi târziu, voesc sa ’mi zic şi eu cuvântul. Mai intuiui, mi se pare că chestia n’a fost bine pusă. Aşa, mulţi au discutat mai mult chestia prealabilă, anume, dacă regele va acorda sau nu o disolvare d-lui L. Catargiu, şi fiindcă, în genere, cestiunea a fost resolvita în mod negativ, de aceia fondul a rămas aproape nediscutat. Eu admit că regele acordă decretul de disolvare d-lui Catargiu. Puntul esenţial de cercetat este : d. Lascar Catargiu are sau nu interes de a disolva Camerile ? Faptul că guvernul conservator se bucură de o slabă majoritate şi de o situaţie precară, nu justifică în o disolvare a Camerilor, căci din râud se poate cădea în mal râu. Aşa, să discutăm un cas. Evident că d. Lascar Catargiu nu se gândeşte a face disolvarea singur, singurel, adică fără concursul nici unui grup şi numai cu al bătrinilor conservatori, căci, nu e nevoe de multă perspicacitate pentru a zice că în acest caz neizbânda sa este sigură. Evident că daca d-nu L. Catargiu gândeşte să facă viitoarele alegeri în contra colectiviştilor, junimiştilor, liberalilordisidenţi, democraţilor etc., trebue să le facă cel puţin cu d. Vernescu şi grupul sǎu. Ei bine, aici e punctul slab. Aici e defectul cuirasei d-lui L. Catargiu. Faptul că actualul prim-ministru este nevoit să facă alegerile viitoare cu d. Vernescu, face ca d. Catargiu să peartă orice foloase ale unei disoluţii. In adevăr, cele 10 luni din urmă au dovedit cu prisosinţă caracterul interesat şi intratabil al d-lui Vernescu şi al partizanilor săi. D. Vernescu nu e om care să renunţe la a trage foloase din o situaţie. D. Vernescu este om care să pună cuţitul la gâtul amicului său, când îl vede într’o situaţie critică ; prin urmare, este mai pre sus de orice îndoială cum că d. Vernescu va căuta să’și facă partea leului, îndată ce va vedea pe şeful conservatorilor încurcat intr’un războiu de moarte în contra colectiviştilor, junimiştilor, disidenţilor, radicalilor, etc. Şi atunci ce va câştiga d. Catargiu? Să admitem că guvernul reuşeşte în viitoarele alegeri, şi că ţara, prin presiuni şi violenţe, trimite o majoritate guvernamentală. De cât.... în aceea majoritate vor figura 70 — 80 Vernescişti...... D. L. Catargiu se va găsi în Camerile viitoare prizonierul colegului său de la finanţe, singurul de la care va atârna căderea sau menţinerea guvernului conservator. Unde mai pui că pe lângă Vernesciştii guvernamentali (?) vor mai intra poate 20 colectivişti etc. etc. D. L. Catargiu, după o nouă disolvare împreună cu d. Vernescu, va fi în aceiaşi situaţie în care au fost junimiştii împreună cu conservatorii. încă odată, ce va câştiga d. Catargiu ? Astăzi d-sa tot o mai poate duce din cauza fracţiunilor parlamentare. Astăzi se poate desface de d. Vernescu apropiindu-se de junimişti şi poate lupta în contra acestora din urmă ,trăgându-şi pe laterali. Când într-o Cameră viitoare d. Vernescu va avea situaţia parlamentară, atunci adio compromisuri, adio echilibru, adio train de azi până mâine. Dar mi se va zice că cu toate că toate acestea sunt adevărate, însă situaţia de faţă este intolerabilă. Ce e de făcut ? Iată o chestie pe care o voi discuta mâine. G. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Vieri, 5 Noembrie. Mai multe ziare comentează discursu tronului bulgar. Die Presse arată că discursul nu conţine nici o aluziune la cestiunea de recunoaştere, ceea ce este o nouă probă de înţelepciunea d-lui Stambuloff. In cestiunea bulgară, ceea ce este mai folositor e consolidareastării din năuntru a principatului. Neue Freie Presse e fosrte satisfăcută că ordinea n’a fost turburată în timpul absenţei Prinţului. Ea vede în aceasta o nouă probă că Bulgaria formează un Stat cu desăvârşire normal şi că s’a arătat demn de laudele împăratului. Vieua, 5 Octombrie. Banca Austro-Ungara a ridicat scontul la 5°/0. Paris, 5 Noembre.—Journal des Diha's zice că mesagiul Prinţului e menit a inspira încredere. Trebue să urăm pentru pacea Europei ca răbdarea Ţarului şi a Sultanului să continue. Nota. Serviciul e întrerupt din cauza deranjării liniei. ------------------------------------ Să se retragă... Din ceea ce până acum cererea de disolvare a oamenilor la rege era un simplu sgomot, astăzi este un fapt oficial. Naţionalul o afirmă categoric. Eu cred că regele nu poate nici trebue acorda disolvarea d-lui L. Catargiu. Regele o poate acorda oricui afară de actualului prim-ministru. Şi iată de ce : Când d. L. Catargiu a fost chemat să formeze ministerul, el a spus regelui că se bucură de majoritate în Cameră. Aceasta a fost singura raţiune invocată, şi ministerul actual îşi datoreşte fiinţa acestei unice raţiuni. Cu ce drept dar d. L. Catargiu vine astăzi și cere dizolvarea? Pe ce motiv? Poate pe motivul că nu are majoritate . Dar atunci pentru ce cu cinci luni în urmă a afirmat contrarul ? Dacă astăzi d-sa nu are majoritate, nu are decât sâ se retragă, și să lase loc altora pentru a prezida la o dizolvare. Altminterea, purtarea d-lui Catargiu seamănă unei curate manopere. In adevăr, d-sa deşi ştia cu cinci luni în urmă că nu va putea guverna, totuşi a luat răspunderea putere! pentru ca, odată ajuns acolo, să’şi poată întocmi mai târziu o majoritate ce’î lipsea, prin o dizolvare. Apoi asemenea manopere nu merg, nu trebuesc încuragiate. Deci sâ se retragă dacă nu poate guverna, însă să nu ceară o disolvare la care nu are nici un drept. Regele ar face un act de favoare acordând actualului prim-ministru disolvarea. C. P. Justiţia regimului Eri s’au înfăţişat înaintea tribunalului de Prahova procesul liberalilor disidenţi şi a bătăuşilor guvernamentali implicaţi în scandalul de la întrunirea electorală din seara de 23 Septembrie. Victimile bandelor au fost condamnate în lipsă, şi adică : D-nui C. G. Dobrescu deputat, Al. Scorţeanu, George C. Dobrescu, A. Andrian, I. Nottara, osândiţi la câte o lună închisoare ; d. Traian Popescu osândit la două luni; d. Bucur Spirescu la 100 lei amendă. Arătaşii guvernamentali osândiţi la câte o lună închisoare. Tribunalul erea compus din d-nii Bălăceanu, Miculescu şi Bârsescu. Nici nu ne aşteptam la mai mult din partea stimabililor magistraţi cari au fost umili devotaţi ai colectiviştilor, cari au devenit umili devotaţi şi ai conservatorilor. Oamenii cari au suferit maltratările bandiţilor guvernamentali, cetăţenii liniştiţi cari au fost surprinşi şi stâlciţi în întrunirea lor electorală, sunt osândiţi, unii la o pedeapsă egală cu aceea dată bătăuşilor, alţii la o pedeapsă superioară bătăuşilor. In faţa acestui scandal ne cuprinde dezgustul. CE SE VORBEŞTE ____ 5 Se pare că situaţiunea politică, în loc să se lămurească, tinde către un întuneric şi mai mare. Şi se spune că mâna regelui nu -i streină de toată agitaţia momentului. Ştim acuma cum că dascăl Catargiu mai înainte de a procede la remanierea ministerului, a găsit cu cale să ceară regelui dizolvarea, iar regele, cu drept cuvânt, a răspuns d-lui Catargiu: «Punete mai întâiu de acord cu colegii d-tale asupra acestei cestiuni şi în urmă vei obţine decretul.» Dar d-nii Lahovari şi Manu, secondaţi, se spune, de d-nii Boerescu şi Pâncescu, se opun cu încăpăţânare la dizolvarea parlamentului, şi astfel d. Catargiu a rămas în minoritate cu d-nii Vernescu şi Gherassi. Aci stau lucrările la ora actuală. Persoanele iniţiate pretind a şti că regele, prin junimişti, încurajează, pe subtmânâ, rezistenţa d-lor Lahovari şi compania, pentru a sili pe d. Catargiu sâ demisioneze. In urmă combinaţia este ţinută gata. Cabinetul se va compune, sub preşedenţia d-lui G. Cantacuzino, din elemente junimiste, precum d-nii Maiorescu, Ghermani şi Marghiloman, cu escluderea d-lui Carp şi din elemente conservatoare, precum d-nil Al. Lahovari, generalul Manu, etc. Şi acest cabinet va avea misiunea de a dizolva Camerile şi a procede la noul alegeri. Dacă acest zvon se va realiza, ne vom găsi, aşadar, în faţa unui nou minister al palatului şi regele va fi impus ţarei pentru a doua oară în curs de un an şi jumătate, pe scumpii săi junimişti. De astă dată însă, nădăjduim că nu-i va merge aşa neted şi că o campanie de cea din urmă energie, va fi întreprinsă în potriva faptei autoritare şi neconstituţionale a suveranului. In afară de violenţa actului, se mai afirmă în cercurile guvernamentale că, încă de astă primăvară d. Lascar Catargiu a cerut regelui dizolvarea parlamentului, cu care vedea bine că nu va putea merge în acord, iar regele a răspuns : ‘Nu pot să’ţi dau dizolvarea acum, dar’ţi-o voiu da-o de sigur la toamnă» Şi rezemat pe această regească făgăduială, d. Catargiu se credea autorizat a trimite, pe toţi câţi îl suparau cu întrebările lor, ‘la toamnă». Ei bine, întrebăm noi, pentru care cuvânt regele a făgăduit d-lui Catargiu un lucru pe care erea decis a nu’l ţine ? Se vede bine că toată tactica a fost de a readuce barca ministerială în apele junimiste şi de a procura acestora o nouă ocaziune de a se instala pe fotoliul puterei. Regele, care a văzut, cu multă mâhnire, mai intâiu căderea colectiviştilor şi mai în urmă, căderea junimiştilor, doreşte să revadă la putere pe aceştia de ai doilea pe cari îl poate căpătui mal cu înleznire. Se afirmă chiar, că imediat dupe cererea d-lui Lascar Catargiu ,şi dupe isbucnirea neînţelegerei din sânul consiliului de miniştrii, d. Carp a fost chemat telegrafic la Sinaia spre a fi consultat asupra situaţiuneî. Chemarea d-lui Carp este semnificativă şi nu ar mai lăsa nici o îndoială în privinţa intenţiunilor regelui. Soluţiunea pe care suveranul ar voi-o s’o dea crizei nu poate fi acceptată de nici un om care ţine la respectul constituţionalismului şi la prestigiul regimului parlamentar. Dacă actualul cabinet nu mai poate păstra puterea şi dacă o disoluţiune se impune, fie cu d. Lascar Catargiu, fie cu un alt minster, regele este dator ca sâ facă o nouă încercare cu liberalii-disidenţi. iar sarcina de a presida noile alegeri nu mai poate fi încredinţată, sub nici un cuvânt, aceluiaşi partid, care a făcut alegerile din anul trecut. Atacă de această consideraţiune, nu înţelegem în ce chip d. Alexandru Lahovari şi d. general Manu, cari astăzi se opun disolvărei, ar primi să figureze într’un cabinet prezidat de d. Cantacuzino, care ar avea însărcinarea de face noui alegeri. Daca dumnealor voesc astăzi ca actuala Cameră să trăiască mai departe, acelaşi lucru trebue să ’i vi nască şi mâine şi motivele cari le dictează atitudinea lor actuală nu ar putea dispare în momentul când d. Catargiu ar părăsi puterea. In sfârşit, astăzi ori mâine sau în săptămâna aceasta cel mult, situaţiunea va trebui sâ se limpezească la un fel. Ori d. Catargiu va primi decretul de disolvare şi va rămâne la putere, ori se va retrage şi în cazul acesta suntem ameninţaţi de un nou guvern personal. Aşteptăm. PARTIDELE VECHI De când există la noi viaţă parlamentară, cetăţenii alegători, în nenumărate rânduri, au fost chemaţi, la epoce hotărâte, de guvernele cari s’au succedat, să se rostească pentru reprezentanţii parlamentari. S’au făcut apel la massa electorală numind’o, sau mai bine zis linguşind-o cu titlu pompos de suveranitate naţională ori poporul suveran, ca să se pronunţe or pentru candidatura guvernamentală şi deci patronată de guvern, ori pentru candidatura din câmpuri adverse cari le inspiră mai multă încredere şi seriositate pentru un mers normal al lucrurilor de care se simte trebuinţă. Nu voim să discutăm dacă toţi cetăţenii alegători au dat votul în cunoştinţă de cauză, ori conştiinţa lor în materie electorală a fost cumpărată. Cu modul acesta, s’a văzut trecând prin parlament individualităţi, cari, înregimentându-se într’un partid ce corespundea direct cu realizarea trebuinţelor lor, nu s’au inspirat din nevoile reale ale ţarei, prin urmare, nu au căutat să se diferenţieze pe idei, pe principii, ci au devenit soldaţi credincioşi partidelor hrânindu-se cu banalităţi. Partidele guvernamentale şi opoziţioniste s’au succedat trecând toate prin purgatorul putereî, fie că s’au retras de bună-voe cedând • curentului nefavorabil care se mărea în ţară, manifestându-se în toate ocaziunile contrariu; fie că împrejurările volens-nolens le făcea să părăsească puterea, reintrând toate în sânul ţarei de unde eşiseră şi se manifestaseră atrăgând mulţimea în jurul lor, pentru cutare sau cutare cestiune de exploatat. Două sunt partidele cunoscute astăzi la noi în ţară: Partidul conservator şi partidul liberal. Nu mai vorbim de acele grupuri cari din cauza tacticei sau a nepopularităţei au căzut. Voim să vorbim de cele două partide că ei credeau că fiecare întrupează aspiraţiunile şi nevoile ţarei. Era, într’o vreme, o mare diferenţă care azi a mai diminuat între aceste două partide. Diferenţiarea nu era pe idei, pe principii, ci, chestiunea ridicată era de a acapara una dintre ele monopolul aplicărei principiilor în ţară ; de aci s’a urmat luptele constituţionale cari au şi încetat şi deci nu mai poate fi vorba de o deosebire între aceste două partide vechi. Ca probă este că chiar gazetele lor nu se diferenţiez pe principii, pe idei ci pe injurii isvorâte din înverşunarea că de ce nu sunt la putere liberalii, conservatorii pe de altă parte strig că de ce n’ar sta ei la putere. Chestiunea este ciolanul şi ţara românească este ţara ciolanelor, pentru care se bat partidele între ele. Toate chestiunile îi leagă atât pe liberali cât şi pe conservatori. Şi unii şi alţii au lucrat pentru crearea şi consolidarea statului român la 1848. Cu toţii, liberalii şi conservatorii, ’şi-au dat mâna şi au făcut Unirea. Toţi ’şi-au pus condeiul şi creerul în serviciul aducerei unui Domn strein şi îndemeerea unei dinastii streine. Ţara întreagă, de la o margine la alta, a lucrat pentru realizarea independenţei şi ■egalităţel. Constituţiunea revizuită de un partid, a primit aprobarea şi a partidului conservator cu ocaziunea venirei sale la putere. Şi cum oare să putea întâmpla într'alt fel când ea este frundul unui compromis ? Politica externă e tot aceiaşi la toate partidele, toate îşi îndreptă privirile în spre Germania. Domeniul coroanei care într’o vreme iera arma cea mai puternică în mâinele conservatorilor, atrăgând mulţimea în jurul lor, azi, a căpătat sancţiunea şi a aşa numitului partid liberal-conservator. Moştenitorul străin şi moştenirea coroanei, este fructul unui partid şi aprobarea a celui alt. Fortificaţiile pe care conservatorii nu le recunoşteau în opoziţie, a primit şi sancţiunea lor cu venirea la putere. Antidinasticismul a cedat dinasticismului şi de la unii şi de la alţii. Aşa că cei mai aprigi antidinastici au devenit dinasticii cei mai înfocaţi. E de ajuns să citez pe d. Candiano-Popescu din partidul liberal şi pe d. Blaremberg din partidul conservator. Impozite, şi unii şi alţii au pus pe umeril ţarei. Prin urmare, când toate,chestiunile mari îl leagă, mai este vorba de o diferenţiere între aceste două partide ?... cred că nu. Libertăţile înscrise în Constituţiune le aplică fiecare partid cum îi vine mai bine şi după cum îşi face socotelile să stea mai multă vreme la putere. Diferenţierea, azi transformată în înverşunare, provine deci din chestiunea ca numai un partid să aplice principiile, să descompună pe cel alt partid, ca în ţară să râmâe numai unu singur. Cu toţii ne aducem aminte cum d. I. Brătianu, pentru a sta la putere în totd’auna, desmembrase partidul conservator, atrăgând pe cei slabi de îngeri în partea d-sale. Ei, dar lucrurile n’au eşit tocmai aşa după cum credea ; căci partidul conservator — de unde mai ’nainte era compus abia din câţiva conservatori strânşi în jurul unei mese spre a discuta, astăzi se pare că să întăreşte în inima ţârei, grâie actelor arbitrare de cari să serveşte. Deci deosebire nu există, şi unii şi alţii să scaldă tot în aceleaşi ape. Chestiunea e deci ciolanele care îi separă. Prin urmare, noi înţelegem lupta întreprinsă de colectivişti pe tema injuriilor şi a dreptului de întâietate, ca o luptă sterilă, care pe noi democraţi-radicali ne lasă reci. Intre noi democraţi-radicali şi liberalinaţionali-conservatori, este o deosibire enormă. Cu expunerea acestei argumentațiuni, ne vom ocupa întrialte numere cât de apropiate. ---------0 -0-0------- DIN AFARA Întrevederile împăraţilor. De câtva timp vizitele între suveranii şi miniştrii diferitelor ţări, ce au loc foarte des, preocupă mai toată presa europeană. Prinţul Ferdinand de Coburg a căruia grăbită plecare din Bulgaria pe la mai multe curţi ale Europei, deşi a declarat că călătoria sa e de un caracter cu totul particular — a dat naştere la multe şi serioase comentarii, nu e nici de cum străin de cele ce să petrec ac-