Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)

1890-01-15 / nr. 1026

*N­­ # ■S x ANUL VII. ** SERIA IV. No. 1026. ABONAMENTE: IN TARA Bn an................................................................40 lei la an...................................................................20 , 3 luni..............................................................10 . IN STREIN­AT­ATE Bp an................................................................50 lei /|i an.............................................................. . 25­­ 3 luni................................................................15 EDIŢIA A l­OI A BUCUREŞTI, LUNI şi MARŢI 15-16 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, . . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In RomAnia, la Agenda Havas In Francia, Italia, Austro-U­ngaria si An­­glia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris, Numeral 15 Bani. /» vFA­Y,1 _______& Un număr vechiu 5© Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Direcțiv politic, Gr. PANU. 1 ‘.»p.. ADMINISTRAȚIA­­ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Alegerile de ieri FIZIONOMIA CAMEREI o i,A M r it­i i* i: LEANITATEA COLECTIVIȘTILOR ~ UN APPEL CORPURILE LEGIfflTOARE E­MINESCU *« *ea§ifansa!ft)ramiiivttastf^^ Organizarea fiecăirască Organizarea judecătorească, termen nepropriu, fiind­că nu este vorba de un regulament de riagiu al admi­­nistraţiunii judecătorielor, de o mică importanţă, ci de organizarea puterii judecătoreşti, o cestiune constituţio­nală de înaltă ordine politică, ce nu ştim chiar dacă Corpurile legiuitoare, sau numai o Constituantă poate să -i dea soluţiunea. A parte însă de cestiunea compe­tenţei, principiile fiind aceleaşi, şi noi din punctul de vedere al principiilor ne vom ocupa. Constituţiunea, ca să stabilească echilibrul politic, fără de care regi­mul reprezentativ nu poate să existe, separă cele trei puteri publice ale Statului, dându-le o egală importanţă, dfcursă atribuţiunilor lor, ast­fel ca nici una să nu aibă preponde­renţă asupra celei­l­alte. Din atribuţiunile puterii judecăto­reşti rezultă natural modul de orga­nizare al ei. Aceste atribuţiunî decurg din prin­cipiul fondamental al regimului con­stituţional reprezentativ, care este domnia legii. Dar, pentru ca legea să domnească trebue neapărat să fie independente, să nu fie supusă, în aplicarea şi executarea ei, la diverse fluctuaţiuni politice şi la arbitrariul ce ar importa veri­ uneia din celelalte puteri ale Statului să exercite asupra ei, cu prejudiciul Constituţiunii. Cine însă aplică şi esecută legea, care este puterea care se garanteze independinţa legi, domnia legi? Este puterea judecătorească, este in concret judecătorul. Dar judecătorul, ca să poată opera, asigura şi men­ţine independenţa legi, şi prin con­secinţă domnia legi, trebue să fie şi el independinte. Independenţa judecătorului, aceasta este baza organică a puterii judecă­toreşti. Această bază a invocat-o de mult timp şi o invocă chiar azi opi­niunea publică. Plângerile şi energi­cele protestări ale opiniunei publice au fost tot­d’a­una şi sunt şi acum că — puterea judecătorească, institu­ită prin Constituţiune o a treia pu­tere în stat, nu este o putere inde­pendinte, ci o instituţiune subser­vientă administraţiuneî; că ea este un instrument de persecuţiune în mâna diferitelor partide ce se succed la putere. Nu numai în politică, unde cruzimea a ajuns până a inventa crime şi torturi pentru victime şi mijloace de apărare pentru crimi­nali, în luptele politice dintre cetă­ţeni, dar încă şi în afacerile pri­vate nimeni nu poate fi sigur de dreptatea sa, când fatala influenţă a administraţiei se esercită asupra ju­decătorului, a cărui tristă soartă de­pinde de ministru care ’l numeşte şi ’l destitue după bunul săli plac. Iată în resumat starea, deplora­bilă în care se află justiţia, şi la care, chiar în interesul ordinei pu­blice, nu numai în acela al garan­ţiei libertăţilor şi proprietăţei cetăţe­nilor, este neapărat să se aducă un remediu. Remediul, singurul reme­diu este organisarea puterei judecă­toreşti conform Gonstituţiunei, prin întemeiarea domniei legii prin inde­pendinţa judecătorului nu paliati­vele, cari ascund intenţiunea de a substitui organisărei puterei judecăto­reşti o aşa numită organisare ju­decătorească, ca cea de azil şi în care judecătorul va fi cel puţin tot atât de dependinţe, cum este acum, dacă nu şi mai mult. Să ne cercăm dar să vedem cum s’ar organisa puterea judecătorească, luând drept normă sisteme cari au funcţionat şi funcţionează cu succes. După un sistem numirea judecă­torului se face direct de ministru cu durată pe viaţă, pe tot timpul ce se va purta bine—quamdiu bene se gesse­­rit, şi fără a se putea destitui legal, de cât după cererea ambelor corpuri ale Parlamentului. Acesta este siste­mul engles, care funcţionează încă din anul 1680, când s’a introdus inamovibilitatea judecătorilor. După un alt sistem, numirea ju­decătorului se face de şeful Statului şi se confirmă de Senat, iar destitu­irea se face legal numai prin darea lui în judecata Senatului, care nu ’l poate destitui de­cât printr’o decisiune care întruneşte doue treimi ale vo­turilor Senatului. Acesta este siste­mul admis de Constituţiunea State­lor­ Unite ale Americei, şi a oare­care State ale Am­ericei în parte, mai pu­ţin 0­­ /In miv. /Min V»­inOlV.In Ol încă în unele din aceste State, pen­tru ca judecătorul să fie destituit, se cere două a treia din voturile nu numai ale Senatului, dar şi ale A­­dunării populare legislative. In amândouă aceste sisteme, prin destituirea legală se înțelege că nici o altă destituire nu poate să supri­me dreptul judecătorului la salariul său. Iar salariul care în Anglia se ridică la suma de şeapte mii lire sterling 175.000 lei anual, este o dată determinat pentru tot­d’a­una, nu se poate adaoga nici scădea în cursul funcţiunii sale. In aceste condiţiuni şi altele cari le complectează, aceste sisteme caut ca — numirea, durata oficiului, des­tituirea şi salariul să fie făcute ast­fel în­cât judecătorul sa nu se sim­­tă dependinţe de nimeni şi de ni­mic, ci numai de lege, pe cât per­mit măsurile ce se pot lua în gra­dul cel mai mare al înţelepciunii o­­meneşti. Un al treilea sistem este acela al numirii judecătorului, prin elecţiune, de către comitetele electorale sau de oamerile representative. Acest sistem este simplu. Baza sa este încrederea alegătorilor în per­soana alesului. Durata funcţiuni este limitată în periodul alegerilor sau într’un curs de timp mai îndelung. Acesta este sistemul al celor mai multe State ale Americei şi cantoane ale Elveţiei. Un al patrulea sistem este acela al numiri judecătorului de către pu­terea executivă, după prezentaţiune de candidaţi de corpuri constituite, sis­tem pe care se pare că­­l-a imitat şi autorul proiectului, cu oare­cari mo­dificări în mai reu, ni se pare. Pentru judecător de tribunale pre­­zentaţiunea candidaţilor se face prin liste îndoite de către Tribunal şi Cartea apelativă respectivă. Prin asemenea liste îndoite se face prezentaţiunea de către Curtea ape­lativă şi consiliere districtuale pen­tru judecător la Curtea apelativă. Pentru judecător de Curtea de ca­­saţiune, prezentaţiunea se face, în modul arătat, de către Curtea de casaţiune şi Senat. In acest sistem durata funcţiunei este sau nelimitată sau limitată la un număr însemnat de ani. In cursul acestui timp însă, stă spânzurate de­asupra ca­pului judecătorului măsuri discipli­nare, cu pedepse gradate, până şi cu destituirea, ce nu se mai isprăveşte , pedepse cari se pronunţă de tribu­nale în diferitele grade ale juridic­­ţiuniî, şi cari deconsideră şi degrada pe judecător pînă să-l facă nedemn şi sa ’l destitue. Acest sistem este adoptat din câte ştim şi în Franţa şi Belgia. Noi expunem numai aceste siste­me, căci nu intră în scopul nostru sâ le facem critica, ca să arătăm pre­ferința noastră asupra veni­ unuia, caz în care, conform principiilor demo­cratice, admise în Constituțiunea noas­tră , am demonstra că sistemul elec­țiunii judecătorului prin corpurile re­prezentative sau ,prin comitetele elec­torale este cel mai legal, constitu­ţional şi cel mai nem­erit ca să ga­ranteze independenţa judecătorului, şi fără eşutare ne-am pronunţa pen­tru dânsul. Scopul nostru este să punem pro­iectul faţă cu aceste sisteme şi să vedem meritele şi defectele lui, după rezultatul la care a ajuns. Proiectul nostru a imitat sistemul re­prezenta­țiunii, însă modificându-l. Ceea­ ce vom arăta în numărul viitor. ocoinfirm TS^tBOaCIfi al „Agenţiei Române" Londra, 25 ianuarie. Sir Fergisson, sub-secretar la minis­terul afacerilor streine, a declarat în­tr’un discurs rostit la Kilmarnock că pretenţiunea Portugaliei de a supune la un arbitragiu diferendul său cu Engli­­tera nu se poate susţine şi că e con­trară tratatului de la Berlin. Haga, 25 Ianuarie. Se asigură că împăratul Rusiei, va fi rugat să se pronunţe ca arbitru în di­ferendul anglo-neerlandez, în privinţa graniţei Sulmanului şi a Guyanei franceze. Berlin, 25 Ianuarie. Reichstag.—A treia citire a legii in contra socialiştilor a avut loc azi. Prin­ţul de Bismarck, nu era prezent, dar d. Herrfurth ministru de interne, a decla­rat într’un lung discurs că legea în con­tra socialiştilor nu va fi aplicată de­cât în cazul când tendinţele socialiste ar pre­zintă primejdie pentru pacea publică, ordinea, societetatea şi Statul. Demo­­craţiî-sociali nu sunt reprezintanţiî lu­crătorilor ; cel mult sunt reprezintanţiî acelora ce nu vor să lucreze. După discursurile mai multor depu­taţi legea s’a respins prin 169 voturi în contra 98. Au votat pentru, partida im­periului, naţional­-liberali; în contra, conservatorii, centrul, liberalii, d­emo­­craţii-socialişti. Ministrul Boetticher a declarat sesiu­nea închisă; el a invitat pe reprezen­tanţi a merge la palat la şase ore pen­tru a asculta mesagiul imperial. Madrid, 25 ianuarie După o depeşe din Lisabona o nouă conspiraţie în contra Republicei s-a des­coperit în Brasilia, conspiratorii aparţin marinei. Paris, 25 ianuarie. Camera a invalidat pe d. Delabaye, deputat conservator al departamentului Indre et Soire, prin 286 voturi contra 190. Berlin, 25 Ianuarie. închiderea Reichstagului s’a făcut în sala Alba; erau aproape vr’o sută de deputaţi; împărăteasa asista în loja im­perială. Pasagiile relative la legile asupra invalizilor şi asupra măsurilor de pro­­tecţiune pentru lucrători au fost pri­mite prin aplauze. Corniţele de Serchen­­feld, a strigat: Trăească împăratul. !alegerile de ei ș i Iată care a fost rezultatul alegerilor parţiale de eri: CAMERA La colegiul al 3-lea de Putna, s’a ales d.Ilie Niculescu, candidat guvernamental, cu 304 voturi, contra d-luî Fleva care a întrunit 179. La colegiul l-iu de Muscel, s’a ales d. G. Vlădescu, candidat guvernamental, cu 78 voturi, contra d-luî Stătescu, care a întrunit 61 şi Năstăseanu 14. SENATUL La colegiul Universitateî de Iaşi, s’a ales d. Poni cu 22 voturi, contra d-luî Vizanti, care a întrunit 10, având şi 2 anulare. La colegiul I de Tecuciu, s’a ales d. V. Sturza, candidat colectivist, cu 40 voturi, contra d-luî Pătraş, care a în­trunit 30. La colegiul I de Vasluiu s’a ales d. G. Beldiman, candidat guvernamental, cu 43 voturi şi fără concurent. La colegiul I de Mehedinţi s’a ales d. S. Genescu, candidatul d-luî Ilariu Is­­voranu, cu 113 voturi, contra d-luî Eu­­geniu Stătescu care a întrunit 80. Fizionomia Camerei Cine trece în Cameră pe lângă partea unde se afişează ordinea zilei şi vede lungi, foarte lungi liste de nume pro­prii, reprezentând atâţi indivizi cari aş­teaptă de ani indigenatul, afară de alte sute a cărora cereri zac încă nerezol­vate în dosarele Camerei, rămâne întris­tat de atâtea dorințe car­ nici­o­­dată nu pot fi satisfăcute. recruţi ca undard de nerăbdare de a se ilustra. In timpul acesta însă duşmanul, adică partizanii recunoaşterilor­­exclusive, au­ timpul de a se organiza, de a se forma în falangă macedoneană. D. Alexandrescu desfăşură pentru ocazie stindardul ro­mânismului şi 50 de glasuri intonează cântecul «Deşteaptă-te Române». Amendoă taberile se ciocnesc, dar vai nenororocire! tabăra Bobeică este bătută; propunerea sa e respinsă. Trebue să recunoaştem că în tot timpul luptei, Bobeică a desvoltat Un curagiu extra­ordinar, perzând trei cai sub dânsul! Cei bătuţi să retrag, însă în deplină ordine, observând strategia celor 10.000 mii de greci. Trupa nu e demoralizată de loc, şi s’a luat hotărârea ca până Sâmbăta viitoare să se reorganizeze for­ţele şi atunci să se dea atacul decisiv. Aşa­dar, Sâmbăta viitoare ! O LĂMURIRE In fie­care zi lista creşte, creşte ca o poată fi votaţi, pentru ca să lase locul liber altora. Lupta se încinge Sâmbătă între recu­­noştiştî şi între indigeniştî, adică între partizanii exclusivi ai recunoaşterelor şi între acei cari pretind ca să­­se voteze şi cei ce cer indigenatul. Focul îl deschide d. Bobeică, de cât, dupe cum avântul temerar şi nedisci­plinat al nobleţei franceze au făcut pe creştini să peardă bătăliea de la Varna contra turcilor, tot aşa elanul nechibzuit al d-luî Bobeică şi al aghiotantului său Arginteeanu, face ca victoria să rămână în partea ianicerilor români reprezen­taţi prin d-nii Alexandrescu şi alţii. D. Bobeică, fără a se consulta cu alţi deputaţi de aceeaşi părere, cere cuvân­tul şi în loc să pună chestia de princi­piu, d-nia sa cere ca Camera să voteze pe un farmacist din Botoşani. O protestare generală să ridică în Ca­meră, demersul simpaticului deputat este luat drept ceva interesat pledând pentru clopotniţă, iar adversarii indigenatelor, cu d. Alexandrescu în frunte, profită de această greşită angajare a luptei pentru a descoperi toate bateriele lor şoviniste şi a lovi fără cruţare în leaderul parti­dului junimist de la Botoşani. Chestorul plăcut damelor din tribună, cu ochiul sau ager şi viu vede imediat greşala comisă întocmai ca căpitanii mari, el caută să repareze acea greşala pentru a întoarce norocul armelor în favoarea lui. El vede că trebue făcută o propu­nere nouă care să infirmeze pe acea a d-luî Pallade în vigoare. In acest scop să repede la un pupitru smulge o bucată de hârtie, înşfacă un condei din mâna lui Cristu Sulioti şi, neavând unde să for­muleze propunerea, se aşează cu cotul pe un colţ al mesei stenografilor şi cu o mină febrilă redactează propunerea. Văzându’l cine­va ,şi-ar fi amint­it de Napoleon I scriind faimoasele sale ordine de zi pe spetele unui grenadir în mijlocul bom­belor şi al gloanţelor. Bobeică sfârşeşte. «Cine voeşte să aibă, «întreabă cu glas războinic, onoarea de «a subsemna alături cu mine această «propunere». Două­zeci de deputaţi de curagiu şi bună-voinţă făcând trei paşi răspund în­tr’un singur glas: «Noi, noi cu toţii». Un surâs de satisfacţie rătăceşte pe buzele lui Bobeică, el face celor 20 semne că voeşte să vorbească, apoi zice: «vă «mulţumesc d-lor că la momentele grele «vă văd pe toţi animaţi de aceleaşi sen­­­timente. Nu am nevoe însă de 20, ci «numai de şase.» Din front ies şase deputaţi, între cari între zidul Stroiei, veteranul Silion, aco­peritul cu răni Argintoianu şi alţi trei Ziarul Timpul să ocupă de câtă­va vreme de noi radicalii şi de atitudinea noastră. Timpul lipsindu-mi de o­cam­dată de a mă desluşi cu confraţii noştrii, mă re­­servam pentru mai târziu­ ca să răspund la toate obiecţiunele, când în numărul de eri, numiţii confraţi îmi atribuesc o idee în contra căreia mă grăbesc a pro­testa. Timpul voeşte din o frază a unui ar­ticol al meu atrage concluzia că radicalii, şi eu în particular, suntem hotărâţi a împedica pe guvern de a nu face nici chiar binele. Protestez în contra acestei păreri. Nu­­mi-a trecut nici­odată prin minte ca să fac o ast­fel de politică, aceasta nu in­tră în procedura şcoalei democratice. A­­tât radicalii, cât şi ei în particular, nu ne vom opune la nici o reformă, la nici o măsură bună,­­ ba,chiar o vort -şi a­măcar în parte, la nevoele ţarei. De alt­­minterea, trecutul nostru dovedeşte a­­ceasta. Noi am votat legea vânzărei în loturi a moşiilor Statului, de­şi ea nu e idealul nostru şi de­şi refor­ma pleca de la un guvern conserva­tor. Această linie de purtare o vom avea şi de acum înainte. In noi guvernul ac­tual, ca or­ şi care altul, va găsi adversari de principii, nu însă adversari şi canori cari să caute a împedica binele şi a ste­riliza lucrările. Când am vorbit de a nu da nici un sprijin guvernului, m’am referat la partea pur politică, dar nici de cum la proec­­tele sau reformele cu cari guvernul ar veni şi cari ar intra în vederile noastre. Iată o explicaţie, şi rugăm pe con­fraţii de la Timpul s­ă o ia sincer şi real precum o dăm. De altmintrelea, actele noastre vor dovedi ceia ce afirm. G. Panu. —■O*®'C5=­ LEALITATEA­ COLECTIVIŞTILOR In urma alegerei primarului şi a a­­jutoarelor sale de către consiliul comunal din Ploeşti, s’a văzut încă odată până unde merge dorinţa colectiviştilor de a stabili o înţelegere cu cei­l’alţi liberali şi cum profită dânşii de toate ocaziunile pentru aşi stabili supremaţia exclusivă pretutindeni. Nică­ieri mai mult de­cât la Ploeşti colectiviştii n’ar fi fost ţinuţi ca să ţie seamă de liberalii­ independenţi, pentru ca în Capitala Prahovei acest element este foarte numeros, foarte bine orga­nizat şi cu reală forţă electorală. Ei bine, nu, colectiviştii n’au de cât o singură dorinţă, aceea de a acapara toate pos­turile retribuite, mai intâiu, şi al doi­lea de a înlătura pe toţi liberalii cari nu fac parte din coteria care se închina lui Ion Brătianu, Stătescu şi compania. Ceea­ ce s’a petrecut în mic la Ploeşti se va petrece în mare şi cu toţi liberalii din ţară, în cazul când colectivitatea va reveni la putere. Acei liberali cari azi fac pe orbii şi merg să cadă în cursa colectivistă, acei liberali cari, din vrăjmaşii cei mai crân­ceni ai regimului odios colectivist, au devenit apărătorii înfocați ai lui, aceia au sa plătească scump rătăcirea lor de astă­zi.

Next