Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)

1890-10-14 / nr. 1245

Fățărnicia în politică GHEORGHE ASSAKI Simosky Pentru „România muzicală“ . DIN DOBROGEA Preflarea leciinsilor ld cursul primar Critica de jurnale__ . Făţărnicia în politică Nicoerî ca în politică ipocrizia şi minciuna nu domnesc mai absolut. Cine vrea să fie un perfect politician trebue să ştie a ascunde publicului toate viciile partidului din care face parte, toate adevărurile cari ar supăra pe o parte a păturei electorale, toate credinţele ce are în dezacord cu curentele domnitoare. Politica, din punct de vedere moral, este peste putinţă să se facă şi omul sau partidul, care ar avea naivitatea să ia drept monetă bună toate frazele umflate ce se debitează în lumea politică, riscă să rămâe un fel de Don Quijote, un puritan ridicol afară din modă şi afară din priceperea publicului. Aşa, politicianii spun pretutindeni şi oricând, cum că partidele trebuee sa fie uneşte şi morale, că respectul legalităţei trebue să călăuzească pe cârmacii ţârei, că alegerile trebuee să fie perfect libere, că partidele trebue să se alcătuiasă şi să se mărească pe baza ideilor şi a propagandei. Dar, în realitate, cum se petrec lucrurile ? In realitate, cu cât un partid este mai cinic şi mai fără scrupule ,cu atât e mai căutat şi mai numeros, cu cât el nu respectă legalitatea, în care crede de altfel, cu atât lumea interesată îi acordă mai multă încredere, cu cât are mai puţine idei dar mai multe mijloace de a satisfiace pasiunile păturei dominante, cu atâta el,mai puternic şi mai în gustul publicului. Pe lângă acestea, încrederea mulţimei voturilor nu se capătă printr’o purtare mai corectă în politică, nici printr’un program mai deosebit şi mai în raport cu trebuinţele ţarei, nici printr’o observare strictă a moralităţei publice, de loc. Şi ne închipuim că avem în ţară un partid superior tutulor celor-lalte atât prin corectitudinea purtărei sale, cât şi prin punctele programului ce are şi prin buna calitate a membrilor ce-l compun. Ei bine, un asemenea partid, în ziua în care s’ar prezenta alegătorilor şi le-ar cere încrederea, crede cineva că ar căpăta-o ? Nici gând să n’avem. Pentru a izbuti în alegeri sau pentru a putea lupta cu succes, partidele au mijloacele lor ascunse, manoperele lor nedemne, o întreagă lucrare specială, care a făcut din acţiunea electorală o adevărată ştiinţă. Un partid naiv ’şi-ar închipui că, dacă ar avea un program admirabil, dacă în fruntea sa ar sta o pleiadă de oameni culţi, talentaţi şi cinstiţi, dacă întotdeauna a susţinut ideile cele mai frumoase şi utile, îi va fi destul să se prezinte alegătorilor, să le rostească discursuri splendide şi să-şi arate superioritatea asupra celorlalte partide, pentru ca alegătorii să dea năvală şi să-l acopere cu încrederea lor. Dar o asemenea grupare ideală ar avea în faţă ei sau un partid guvernamental, care terorizează lumea, care făgădueşte sau dă funcţiuni, care cheltueşte fonduri secrete, care împarte favoruri, în sfârşit care poate obţine asentimentul majorităţei : fie prin silă, fie prin corupţie, sau un partid de opoziţie, care profită de toate nemulţumirile şi de toţi nemulţumiţii, care încurajează toate patimele şi toate pretenţiile nesănătoase, care promite raiul pe pământ pentru ziua când ar veni la putere. Toate aceste partide au organizaţiile lor electorale în al cărora creşte ţin pe toată lumea. In preziua fiecărei alegeri importante, listele electorale sunt deschise şi toţi oamenii cunoscători în materie se aşează în faţa lor. Mai întâi, se numără partizanii devotaţi de al cărora concurs cu toţii sunt siguri, după aceea se eliminează procentul probabil de morţi, de absenţi şi de abţinuţi, şi în urmă se dă de o parte adversarii recunoscuţi şi pătimaşi pe cari nici făgăduelile, nici corupţiunea şi nici amenintările nu-i pot clătina in credinţele lor. Rămâne, prin urmare, un număr, şi poate numărul cel mai mare, al îndoioşilor, al oamenilor cari merg cu o partidă sau cu alta, dupe cum una sau ceal’altă ştie să le îndeplinească poftele. Deci, adevărata ştiinţă electorală consistă întru a putea cuceri aceste conştiinţe cari n’aşteartă ■ de cât un cuceritor. Fiecare numeai, acestor îndoiaşi este citit şi dat în primirea unui agent cu însărcinarea de a’l convinge. Mai n’ainte de toate, însă, comitetul electoral ia toate informatele asupra acestui alegător, ba sunt şefi de bucătării electorale cari au registre în regulă, nu cari sunt trecuţi toţi alegătorii supuşi convingerei, în dreptul cărora se vede, la rubrica observaţiunilor, averea de care dispune, rudele ce are, dacă are copii sau nu, cari îi sunt prietenii mai de aproape, cine are trecere sau influenţă asupră-i, ce nevoi sau ambiţiuni îl neliniştesc, ce viţii are, într’un cuvânt tot ce’l poate privi de aproape sau de departe. Un asemenea alegător este asaltat din toate părţile, i se fac făgăduelî, i se îndeplinesc poftele, i se satisfac nevoile, în sfârşit prin stăruinţă, ameninţări sau corupţiune, dânsul trebue să capituleze. Vrea să zică, pentru a putea lupta cu succes în alegeri, partidele cele morale şi cele demne sunt întotdeauna ameninţate a rămâne bătute, pe când cele cari au cea mai puternică organizaţiune electorală şi cele mai numeroase fonduri de cheltuit, sunt mai sigure de izbândă şi mai înarmate în lupta pentru existenţă politică. Şi, cu toate acestea, toate partidele luptă, cu toatele, pentru libertate, pentru binele mulţimei, pentru interesele patriei, pentru idealurile cele mai măreţe. Ce făţărnicie ! Madrid, 24 Octombrie. Familia regală, însoţită de arhiducesa Elisabeta, a sosit azi dimineaţă în deplină sănătate. Roma, 24 Octombrie. Ziarul oficial publică decretul de disolvare a Camerei. Alegerile generale se vor face la 23 Noembrie, balotagele la 30. Parlamentul e convocat la 10 Decembrie. Atena, 24 Octombrie. Oraşul e liniştit , ordinea e perfectă. Viena, 24 Octombrie. Regina României va sosi mâine dimineaţă la orele 6 şi 40 m. M. S. va descinde la hotel Munch. M. S. va sta o zi la Viena şi va pleca apoi în România Berlin, 24 Octombrie. Asociaţiunele de studenţi au dat un banchet în onoarea mareşalului de Moltke, 2000 de persoane au luat parte, printre care o mulţime de ofiţeri superiori, de savanţi şi de artişti. Predicatorul Rogge a ţinut un discurs, profesorul Treitchke a adus laude armatei germane. O depeşă de felicitări s-a expediat d-lui de Moltke care mai înainte adresase o scrisoare studenţilor mulţumindu-le de manifestaţia ce fac în onoarea sa. Viena, 24 Octombrie. Consiliul municicipal a respins propunerea membrilor neliberali de a adresa felicitări mareşalului Moltke. St. Peterburg, 24 Octombrie Se asigură că Ţarevicî se va îmbarca la Triest; administraţiunea marinei se ocupă cu pregătirile de călătorie. Viena, 24 Octombrie. «Politische Corespondenz» află că d. de Rosty agent diplomatic al Austro- Ungariei la Alexandria, e numit ministru la Teheran şi că în curând va pleca să ’şi ocupe postul. ^ Budapesta, 24 Octombre. Raportul comisiuneî financiare asupra bugetului s’a depus azi pe biuroul Camerei deputaţilor. Raportul declară că regulamentul etalonului monetar este absolut indispensabil, el exprimă satisfacţiunea sa de declaraţiile ministrului de finanţe în această privinţă; aceste declaraţii dovedesc că ministru de finanţe se ocupă cu această chestie ca de o sarcină ce trebue să se îndeplinească imediat. Belgrad, 24 octombre. D. Gruiî, preşedintele Consiliului, s-a întors azi dimineaţă la Belgrad. Colonia germană va serbători Duminică, printr’un banchet, aniversarea mareşalului de Moltke. *Paris, 24 Octombre. Discuţiunea bugetului la Cameră. Episcopul Freppel critică bugetul mai cu seamă că el e o armă de luptă contra religiunei. D. Maujan crede că bugetul nu conţine nici o reformă. D. Soubeyran laudă conversiunea de 4 la sută care va aduce o economie de 64 de milioane; el mai recomandă conversiunea obligaţiunilor sexenale ca singurul mijloc de a evita impozitele şi împrumuturile. D. Pincarre apară lucrarea comisiunea care a făcut toate economiile posibile, dar declară că câteva cheltuelî ale ministerului de rezbel au un caracter permanent ; trebue deci ca acestor cheltuelî permanente să se opue venituri permanente spre a dovedi că Franţa poate face faţă sarcinelor ce sunt destinate la menţinerea păceii. Lanjuinais, din dreapta, apără sistemul conversiunilor şi declară că nu va vota nici împrumut, nici imposite noî. Berlin, 14 Octombre. Mareşalul de Molthe a sosit azi dimineaţă ; poporaţiunea și-a făcut o primire călduroasă. Lisabona, 24 Octombre. Un nou cerc politic s’a constituit sub numele de «Liga liberală»; o mulţime de oameni politici însemnaţi, precum şi mai mulţi miniştrii fac parte. Lemberg, 24 Octombre. Locotenentul guvernatorului, respunzând unei interpelări ce i s’a adresat în Dietă, a declarat că nu poate da nici o explicaţie asupra trimiterei unui agent secret la Zlocsov în timpul prezenţei Ţarului la Rovno cu ocazia manevrelor, pentru că aceasta e o chestiune de poliţie de Stat; el a dovedit că conduita agentului n’a fost ilegală. El a adaus că cu toată realitatea poporului ruthean, guvernatorul era dator să-i dea protecţiune, precum şi celorlalte popoare ale monarhiei, contra agitaţi licelor cari, dacă nu sunt vătămătoare, totuşi au un caracter îndoelnic. Paris, 24 Octombre. D-nii O’Brien şi Dillon pleacă astă seară la Nore la Havre unde se vor îmbarca pentru America. Dl O’Brien intervievat, a zis că mulţi membrii din parlamentul francez, aparţinând diferitelor partide politice, au exprimat dorinţa că d-l Dillon şi el să facă o serie de conferinţe în Francia, asigurându-l de succes. El a trebuit să refuze din cauza angagjamentelor ce au, dar mai târziu un membru din partidul naţionalist va veni în Francia să apere cauza Irlandei. D-nii O’Brien şi Dillon vor merge probabil în Canada unde nu se tem că vor fi arestaţi; ei asigură că succesul misiunei lor în America va întrece toate prevederile. GHEORGHE ASSARI Mâne se va inaugura la Iaşi statua lui Gheorghe Assaki. E împlinirea unei adevărate datorii a ţării faţă cu omul, care, o viaţă întreagă, n’a avut altă ţintă decât deşteptarea la lumină a neamului său, care a muncit fără preget pentru crearea linei literaturi româneşti. Activitatea lui Assaki a fost cu adevărat uriaşă şi chiar de i s’ar contesta cu desăvârşire orice merit literar, dacă tot ce a scris vre-o-dată, n’ar mai avea astăzî decât o importanţă, curat istorică, totuşi figura lui rămâne destul de mare. Ca şi Eliad dincoace de Milcov, Asaki a pus cel d’ântâiu plugul pe pământul înţelenit şi fără roade al cugetărei moldoveneşti, el a despicat brazda cea d’ântâiu, o brazdă modestă şi potrivită cu vremile acelea, dar fără * brazda aceasta, n’am mai fi ceea ce suntem astăzi. Ce! d’ântâiu dascăl moldovai,‘cel d’ântâiu literator harnic, iată ce a fost Asaky la începutul veacului. Astăzi când cetim fantasticul nu tocmai frumos al nuvelelor sale istorice, când vedem lipsa lor desăvârşită de coloare locală, stilul acela dezlânat şi fără vlagă,—când ne loveşte poate lipsa de caractere vii, intriga slabă a pieselor sale dramatice, Assaki nu ne pare un scriitor de talent, cum ii avem astăzi pe câţiva, ci un începător şi un începător modest, un om cu talentul foarte discutabil Şi am avea dreptate : Assaki n’a avut nici odată în el stofa unui om de litere in puterea cuvântului. Ceea ce a scris, a vrut să scrie şi nici odată dorul născut odată cu densul nu l-a îndemnat să pue mina pe condeiu. Muza nu l-a vizitat nici o dată ca pe adeveraţii poeţi şi, dacă a făcut versuri, le-a făcut drămăluind cuvintele,numărând silabele, cu sângele rece al omului, care exercitează, o meserie. Nu veţi găsi un cuvânt din inimă, o vorbă puternică şi plină de resunet în multele lui poezii şi balade. S’a hotărît să scrie versuri, le-a scris, avut la lipsă teatrul de piese, le-a tipărit, cum dădea Dumnezeu, — fie operetă, fie dramă, fie comedie, — avea nevoe de materie calendarul, răpede Asseki trezia vreun voievod din cronici şi turna cu el o nuvelă, la Alexandre Dumascare. Totd’auna a fost un literator de ocazie, o utilitate literară, şi dacă vom face odată adunătura celor mai frumoase bucăţi româneşti, nu vom pune pe Assaki acolo, de sigur. Şi totuşi, acest literator mediocru, acest poet prost, e o figură mare El a făcut teatrul moldovenesc, el a dat cel d’ântéin impuls literature! ţărei lui, el a răspândit prin şcoli cele d’Intéia raze de cultură. Statuia, care se dezvăleşte mîine, nu i s’a ridicat nici pentru versuri, nici pentru nuvele, nici pentru dramă, ea s’a ridicat, cum spune piedestalul, celui d’intâiu dascăl moldovean, celei mai mari figuri culturale, de dincolo de Milcov, harnicului emul al lui Eliad. Predarea către autorităţile ruseşti s’a efectuat de însuşi acel primar în cooperaţiune cu un oarecare Stoenescu, impiegat vamal detaşat la punctul Oroftiana pentru a supraveghea trecerea pe o plută a unor lemne vândute în Rusia de d. Ciuntu. Stoenescu a pus pluta sa la dispoziţia primarului. Dorobanţul de la acel punct, Ştefan Melisincu, dându-şi seamă că se petrecea o infamie, s’a abţinut de a pune mâna pe Simosky. In cât primarul şi cu Stoenescu s’au văzut nevoiţi de a tîrî ei inşii până la plută pe acel nenorocit. Poate fi interesant de a se şti că acest Stoenescu, complice la predare, nu e altul de cât vestitul bătăuş colectivist cu acelaş nume, care se bucura de o tristă notorietate la Bucureşti, şi oploşit pe acolo nu ştim cum. Deoarece arestarea lui Simosky s’a făcut în noaptea de 13 spre 14, după cum am arătat şi predarea lui în acea zi la orele 8 dimineaţa, declaraţia fostului sub-prefect Rozin, cum că el a fost indus în eroare de un raport al primarului de Oroftiana este falsă, căci naşte întrebarea, când a mai fost vreme să se facă acel raport, să se trimită la tactul subprefecturei (la Ilerţa) şi să vie autorizaţia sa. Contrazicere flagrantă care dovedeşte o complicitate de mult întocmită. Instrucţia făcută până acuma de autorităţi e foarte slabă. S’au mulţumit să ia declaraţiele lui Rozin, a primarului, a lui Stoenescu şi a arendaşului Clarenfeld, fără a implica pe aceşti doi de pe urmă , nici o investigare * până astăzi nu s’a făcut pentru a stabili calitatea lui Simosky, care este cunoscut din acte numai ca un hoț de cai, după arătările lui Stoenescu, * Clarenfeld și ceî-l’alțî. Mobilul faptului. — Toți oamenii nepărtinitori din localitate sunt de acord pentru a spune că această predare criminală nu s’a făcut numai pentru a merita prima jandarmeriei rusească pusă pe capul lui Simosky. Atât Rozin cât şi Clarenfeld sunt oameni cu dare de mână. Rozin e proprietar mare, Clarenfeld a remas cuprins Versiunea care circulă şi care are toate probabilităţile e că Simosky avea pe dânsul o sumă importantă, cu vr’o 400.000 lei, că a fost jefuit de aceşti bani şi predat Ruşilor în Ioc de a fi asasinat. ’ Judecător de instrucţie la Dorohoia e d. Negrescu. Vom vedea dacă va şti sa facă lumină asupra acestor împrejurări. — Nu se ştie positiv dacă Simosky era sau nu căsătorit cu o rămâncă ; perfectul de Iași face cercetări în această privire. r earn» SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române* Londra, 24 Octombrie. In discursul ţinut ieri alegătorilor din Winburg, d. Gladstone a comparat unirea actuală a Irlandei cu Anglia cu posesiunea patrulaterului de către Austria Austriacii au declarat totd’auna că le era peste putinţă să se despartă de patrulater ; acesta le-a scăpat cu toate acestea din mâinile lor, el constitue o provincie a Italiei care, asociată la tripla alianţă urmăreşte menţinerea integrităţii teritoriului Statelor aliate, prin urmare şi aceea a Austro-Ungariei. su Mios KZ-y Reproducem după Constituţionalul: Arestarea lui Anton Simosky s’a făcut de către primarul comunei Oroftiana, Petru Nechifor, cari s’a dus să ’l ’aresteze în comuna Hudeştii în noaptea de 13—14 Septembre. In dimineaţa aceleaş zile, la orele 8, a avut loc predarea în modul următor : Primarul a adus pe Simosky legat de mâini şi de picioare la malul Prutului, spunând tuturor care auzeau protestările lui Simosky, că este un hoţ vajnic. Pentru „Eomia Muzicală" Anonimii de la «România Muzicală» nu s’au mulţumit cu răfuiala pe care ie-am tras acum două săptămâni, răfuială pe care au meritat-o, deoarece, cu o rea credinţă uimitoare, insultă şi batjocoreşte în modul cel mai nedemn pe cei mai meritoşi artişti şi profesori de muzică. După ce aceşti veninoşi au fost nevoiţi să recunoască că tabloul cumularzilor pe care ’i au publicat in No. 14 al revistei lor, erea umflat, mincinos şi minţea cu rea credinţă şi recunoaşte aceasta, dând în numărul cu data de 1 Octombrie un alt tablou de lefurile ce le încasează acei aşa numiţi cumularzi, au îndrăzneala să se încerce a ne lua de sus, permiţându-şi a ne spune că ne-am făcut avocaţi ex-plicio ai cumularzilor şi sfârşeşte întrebându-ne dacă şi faţă cu acest nou tablou mai putem spune ceva, or ne vom mărgini numai la banalităţi. Indrăzneala acestor domni întrece orice margine. E o grupă de anonimi, nu să cunoaşte de cât acel în casa căruia să adăposteşte gazeta. Aceasta e destul pentru ca să ştim că avem a face cu celebrităţi cari n’au putut suferi nici o dată să stea în concurs până la sfârşit. Dar să-l răfuim mai sistematic, pentru ca toată lumea să se convingă că aceşti calomniatori îndrăsneţî nu sunt decât nişte vânători de funcţii, cari neputându-le obţine pe calea mare a concursului alerg la cele mai înjositoare mijloace. Mai întâi am lăsat de la început şi-l las şi acum la o parte pe d. G. Brătianu, deoarece in privința d-sale sunt multe de zis. «România Muzicală» a dat in No. 44 un tablou in care ereau trecute.