Lupta, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 1259-1283)

1890-11-26 / nr. 1280

Noi socotim, insă, că in chipul cu care se face politică în ţara româ­nească, ne putem aştepta şi la mai mult ridicol. Aşa că la fel cu omul din poveste care era dus la spânzu­rătoare, putem esclama : «Doamne fereşte de mai rău» ! VECHILOR ATENEIŞTI Iată poezie a cunoscutului nostru poet A. Vlăhuţă, pe care a citit’o erl Dumi­nică, la Ateneu : Acei ce v’aţi legat vieaţa De-un vis frumos şi fericit, Pentru a cărui întrupare Cu atâta dragoste-aţi muncit, Voi toţi, cari-aţi păzit cu cinste Stindardul sfânt ce-aţi rădicat, Şi cari aţi pus întâia piatră Acestui strălucit palat, Puteţi în adevăr fi mândri Şi fericiţi c'aţi izbutit . A prins fiinţă visul vostru De-acuma drumul e croit !... Şi ce răsplată glorioasă! In templul rădicat de voi, Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! De­sigur a fost grea chemarea Şi lungă cale-aţi străbătut , Dar azi puteţi întinde mâna Şi zice :• „Iată ce-am făcut­­“ Acestea ’s luptele ce-aruncă Lumină ’n calea tuturor, Şacestea ’s marele trofee Ce onorează pe-un popor. Aicea pururea vor curge Izvoarele de gânduri sfinte ; De aici va răsuna trivoga Deşteptătoarelor cuvinte. Şi roiul generos de tineri, Această gloată de recruţi, Ce umplu golurile triste Ale eroilor căzuţi, Atâtea forţe risipite S’or încălzi de acelaş dor, Şi ’n larga tabăra vieţei Işi vor aduce jertfa lor, S’or pune pace şi iubire In inimile care gem, Sub valurile de ’ntunerec Ce ’mping la ură şi blestem; Vor şterge vrajba dintre oameni Ş’or face traiul mai senin, Aceasta’i nobila chiemare A luptătorilor ce vin. Ostaşi­ cu fruntea luminată. De raza unul ideal! Vibrând de marea suferinţă Şi de suspinul general. Acum ţi’s uşile deschise la-ţi locul viguros popor, Ş’ascultă-ţi însetat profeţii Cu ochii duşi în viitor. De aicea vei eşi mai mare, Mal iubitor, mai solidar, Căci toate patimile sterpe Vor adormi 'n acest altar, In care vei veni din lupte Vieaţa să ţi-o răcoreşti, Şi în care pururea va arde răclrea minţii omeneşti. A. Vlăh­uți­. Examenul din Iunie 1890 La şcoalele secundare din Galaţi, Foc­şani şi Tecuciu. Raport adresat d-lui ministru de Culte şi instrucţiune publică, de d. Ştefan O. Vârgoliei profesor la Universitatea din Iaşi. (Urmare) IV. SEMINARUL 1) Starea materială Localul închiriat în care se află semi­narul din Galaţi, este cu desăvârşire im­­propiu pentru acest scop. Casa e într’o stare foarte proastă şi râu îngrijită. Odăile sunt foarte mici. Dormitoare lasă foarte mult de dorit, în privinţa curăţeniei. Ceea ce provine în mare parte din cauza pu­ţinelor mijloace de care dispune direcția. Mobilierul este cu totul uzat. Material didactic se poate zice că nu există nici aici mai de loc. ____________LAPTA Starea didactică Examenele la care am asistat au fost­­ istoria şi geografia (clasa a III-a şi a IV-a), cu un singur profesor, româna (clasa -i a-IV-a), şi latina (cl. IlI-a şi a IV-a r)şi cu un singur profesor. La istorie şi geografie răspunsurile e­­levilor au fost satisfăcătoare, cu toate greutăţile ce întâmpină profesorul titular, având pe seama sa amândouă aceste ma­terii şi fiind lipsit de hărţile geografice trebuitoare. Nu tot ast­fel pot zice de limba română şi cea latină. Profesorul suplinitor este cu desăvârşire incompetent Elevii au fost aproape nuli. Nici un răspuns dat cu si­guranţă şi preciziune. El memorisează cu nepricepere o retorică păcătoasă, fără exemple care să le întipărească în minte regulele, fără exerciţii practice, şi mai cu seamă fără o aplicare specială la elo­cvenţa bisericească singura ce ar putea fi de oare­care folos viitorilor preoţi. Cât pentru limba latină, mai bine ar fi să se şteargă cu totul din programă, de­cât să se înveţe în ast­fel de mod. Elevii nu cunosc aproape de loc cele mai sim­ple regule de gramatică, şi am întrebat totuşi pe cei mai buni. In clasa a III a au făcut în tot anul numai 5 paragrafe din Gaesaris de bello gallico,­­ şi în clasa a IV-a, iarăşi 5 paragrafe din Salustii Ca­­tilina. Dar nici aceste puţine nu erau în stare să le traducă în aşa mod ca să se vadă că înţeleg măcar ceva textul auto­rilor. Vina nu e de sigur a elevilor, naturi docile şi aplicate, ci numai a profesorului I suplinitor, acelaş ca şi la limba română. In competenţa sa mi s’a părut manifestă, lă­sând a spune că se afla atunci într’o stare care înjoseşte pe orice om, cu atât mai mult pe un profesor, fie el chiar su­plinitor. Dar de o parte de respundere nu poate scăpa nici directorul, care a a­vut datoria să observeze aceste neajunsuri şi să raporteze despre dânsele. Nu mai vorbesc de îmbunătăţirile ce ar trebui aduse acestui seminar, atăt la partea materială, cât şi la cea didactică, căci se ştie că Seminarele cu patru clase sunt de mult menite a dispărea. Un sin­­­gur lucru e de dorit, şi anume ca meni­rea ce le aşteaptă să se împlinească cât mai neîntârziat. A face să dureze mai mult această stare de neglijenţa şi de­­ părăsire în care sunt lăsate (vorbesc de seminarul din Galaţi), este pe de o parte a cheltui în zadar nişte bani ce ar putea fi mai bine întrebuinţaţi alt­fel, iar pe de altă parte a nenoroci generaţii întregi de tineri, care, îmbrăţişând alte cariere, ar fi mult mai folositori ţării. LICEUL DIN FOCŞANI 1) Starea materială Liceul din Focşani, este, domnule m­i­­­nistru, am fost fericit a o constata, pe o cale de prosperitate care, cu îmbunătăţi­rile ce i se vor face, va putea ajunge ca­­ timpul să fie unul din cele mai bune li­­icee din ţară. Nu doar că nu am găsit şi aicea lip­suri şi defecte, dar aceste sunt, faţă cu progresele realizate, în număr mic, şi se pot uşor înlătura. Nicăirea nu am găsit archiva în mai bună stare. Pretutindene regula şi ordi­nea cea mai desăvârşită. Toate registrele­­sunt ţinute în cea mai mare curăţenie şi păstrate cu îngrijire. Dosarul hârtiilor intrate, acel al hârtiilor esite, matricola elevilor, registrul de prezenţă a profeso­rilor, condica disciplinară, acea a confe­­renţelor, cataloagele, toate în sfârşit do­vedesc zelul şi neobosita activitate a di- Irecţiei. Am văzut aicea până şi libretele elevilor de la casa de economie, de care nici urmă n’am găsit în alte părţi. Localul, construit de judeţ, şi acum trecut la stat, corespunde aproape pe de­plin tuturor trebuinţele didactice, şi e în­­■ treţinut cu multă grije. Voi­ arăta mai­­jos care sunt îmbunătăţirile de care are nevoe, spre a nu mai lăsa nimic de dorit. Ca material didactic, liceul posedă un bun început de bibliotecă, cuprinzând a­­proape 3000 de volume, în cea mai mare parte frumos legate, şi ţinute în mare ordine, cu un catalog după specialităţi, un mic început de cabinet de fizică, de laborator de chimie, de Cabinet de ştiin­ţele naturale, şi câte­va hărţi geografice, care sunt însă deteriorate. Toate aceste­a au fost adunate prin donaţiuni sau cum­părate prin subscripţiuni publice, fără cea mai mică participare a ministerului. Precum se vede şi în această privire­ temelia e deja pornită. Rămâne numai ca­­ edificiul să fie continuat şi completat. 2) Starea didactică. Trec acum la partea didactică. De două­­ ori am fost în Focșani unde am stat trei zile întregi, pe care le-am consacrat es­­clusiv liceului. Am asistat la următoa­rele esamene : a) Română, clasa I, II, IV, VII. b) Latina, clasa III, IV. c) Elena, clasa III, V, VI. d) Franceză, clasa I, III, IV. e) Geografia, clasa III, IV. /­) Filosofia, clasa VII. g) Istoria, clasa III, IV, VI. a) In privinţa limbeî române, în cursul inferior (afară de clasa a III-a, la care n’am putut fi faţă) impresiunea generală a fost puţin satisfăcătoare. La clasa I am găsit foarte puţin progres. Programa nu pare a fi fost indeplinită, de vreme­­ ce profesorul titular (nu de mult stră-­ mutat aicea de la liceul din Bârlad) n’a-i vea prospectul detailat a materiei făcute. Trebue negreşit să se ţină seamă, în a­­ceastă clasă, de numărul enorm al elevi­lor. La începutul anului şcolar au fost înscrişi 113, din care 99 au fost prezenţi la egzamen. Este, o recunosc, nu numai greu dar absolut cu neputinţă, a ajunge la bune rezultate cu un aşa număr de elevi. La clasa a II-a aceiaşi lipsă de pros­pect datailat a materiei propuse. Progre­sele au fost mai tot atăt de neînsemnate deşi numărul elevilor, comparativ cu a­­cel al clasei I, este mai mic (69 înscrişi şi 66 presenţi la egzamen). Nici aici pro­grama n’a fost urmată. N’am văzut ca elevii să fi făcut în ‘Cursul anului micile compoziţiuni, prevăzute în programă. Cât pentru recitări din autorii români mo­derni, fiecare elev învăţase bucata de poe­zie ce a vroit. (Va urma). Cronica Huşului A trecut şi vara’n fine, Şi mi-a prins un mare bine, Căci vedeţi pe-aşa căldură Rimele nici că să’ndură Să s’aştearnă pe hârtie Şi să faci o poesie. Atunci laşi şi interesul Şi-ţi bagi nasu’n Universul, Iar când seara aşteptată Somnoroasă să arată Te mai duci la berărie Să asculţi vre o chindie Mai asvârli cât­va popice,— Căci s’asvârle şi pe-aice,— Şi sorbind mereu la bere Uiţi şi chinuri şi durere. Iar în ziua următoare Faci acelaşi lucru mare : Cu perdelele lăsate Aştepţi noaptea să s’arate, Să te duci la berărie Să asculţi vre o chindie Şi sorbind mereu la bere Să uiţi chinuri şi durere. Dar acuma cum troianul Coperit’a tot Lohanul Şi cum fug în goana mare Săniuţî pe ulicioare Rimele s’adun cu toate Alte’ntregi alte şchiopate Şi s'aşterne pe hârtie Că nevrând încep a scrie Şi cum scriu de vre-o tril oare Nouătăţi care de care Să încep dar a vă spune Şi de rele şi de bune : Că mai era lumea la noi Bâzâind ca şi un roi Se’ndrepta spre primărie Făcând mare gălăgie înarmaţi cu atâta ghioage Capul parc’aveau aşi sparge ; Dar cum ţin la adevăr , Nu s’au tras măcar de păr, S’au votat cu voe bună După cum gurile sună Pe Năstasă Trandafir Care strâns’a în chimir Părăluţe bunicele Din procese multicele. (Nu din Hală (?) şi d­uşmele Cum tot zic gurele rele.) Că lui Trandafir Năstasă Nici de Vodă nu-i mai pasă. Dar cum toate-s trecătoare Pe hasliu Nică tare II apucă ameţeală Criza ministerială... Căci vai­alţii de-o să vie... De-o pleca spre căsăpie Nu-I mai dă pe datorie... Şi de s’o plimba pe stradă Niminea n’o să-l mai vadă. Nici Gardistul n’o să-I facă Un salut, ci o să tacă. Ba chiar poate o să-i spună : Primăria tare-i bună! Intr’o zi mă hotărâsem, Căci cu Huşul mă urâsem, Să plec până la Vaslui Să-l văd şi pe dumnealui. Dar nu mă’npăcai din preţ Cu birjarii şi vede­ ţî, N’am voit să plec cu trenul Chiar de frică că Infernul Lo I vedea, căci trenul nostru Neînţelegându-şî rostu Merge oblic ca şi cum Nu ar fi deprins la drum Dar de-ţî vrea să-î ştiţi misteriul Nu-i de vină ingineriul. De-mi făgăduiţi tăcerea, Vă voi spune : vina-I Berea!. . . Să nu credeţi că în Huş Să bea vinul din căuş Ori să credeţi pe la noi Lumea că e înapoi Ori că de o fi să pei Nu sunt doctori de acel Cum de pildă e Ghidei Ce te vindecă în grabă Ca să-ţi caţi iarăşi de treabă. Mai avem apoi savanţi Ce’ar întrece în bilanţ Pe savantul cel mai mare Căci să-mi spue mie care Ar putea pe Săghind­ Care face cât şi doi Să-l întreacă ori să ştie Ca şi el Miologie Mai ales Geografie ! . . . Da-I persecutat "sărmanul Căci chiar şi Contemporanul Pismuindu-l. Natural Că făcusu’n manual, Unde-II arată tăria Pă’n şi cu Astronomia II zicea să se apnece Ori să fac’o bae rece. .. Avem multe şi de toate Deci m’asculte cine poate : Avem o episcopie Unde şade a sa sfinţie De o’nţelepciune rară, Chiar Revista Literară, Spune dacă nu mă’nşel File multe despre el. Avem hală (?) şi d­uşmele Foişor de-ajungi la stele Spiţerii cu două rînduri Cu balcoane lungi de scânduc­! Avem chiară şi palaturi Că privind nu te mai saturi Unul e a lui Cotiugă Megieş cu nea Răpciugă, Doctor bun cum nu mai este Prin podgoriele-aceste. Altul este a lui Ceapă Ce cu spiritul te’nţapă Căci deştept l-atât de tare Că mergând pe strada mare Să loveşte de fănare Şi crezând c’a face are Cu vr’un domn sau vre-o femee, Scuze ’ncepe ca să’şi cee. Opoziţia la noi Tace ca un jidănel. Tac pitic Colectiviştii Şi se’ngântă Junimişti Numai şeful de la Rusca Ce se bagă ca şi musca Ori şi unde şi’n tot locul... îşi boceşte’n drum norocul. Dar în schimb cuconu Niţă Socrul lui chir Toderiţă, Sudue şi face gură Arătând a lui dantură Până şi lui Teleman Om voinic şi năsdrăvan. Conu Niţă dacă tace Ştie dumnealui ce face Conu Niţă dacă strigă Singur ştie ce câştigă.. Şi de şi slujbuţă n’are Nu e zi de sărbătoare La el lume să nu vie Până chiar şi băbătie Una cuconiţa Ciuma Vânătă cum e şi huma Alta madam Păsărică Fără dinţi dar frumuşică. Ş’aruncând fumul pe nas Stau cu toţii la taifas, Vre-un domn cu cotul ros La o masă joacă stos. Unul însă mai isteţ: Nicu cel cu părul creţ, Le citeşte un jurnal Ce apare matinal. Apoi beau cu toţi la Ceai Mâncând caşcaval de Stat. Rog ertaţimă acuma Că v’am spus atâtea numa. V’aşî fi spus mai multe zân Dar mă doare mâna râu Şi apoi de cânnd tot scriu Mi-e somn căci e târziu. Altă dată sper în grabă Mă voiu pune iar pe treabă, Şi voiu seri şi mal din mez Până ce şi de Cerchez Ce-a ajuns un huhurez Voiu mal da poate’un perdaf Celor de la Telegraf Ce le place adese­ori Să deschidă din scrisori... Dar acum vă cer ertare: De când scriu mâna mă doare !... De la Prut. Isai anuncărilor, cel puţin a acelora trimise sub bandă sau in plicuri des- I chise. Rămâne ca d-voastră, cu ajutorul tutulor agenţilor ce aveţi la­ disposi­­ţiune, să luaţi toate măsurile proprii pentru a opri distribuirea anunciurilor şi negociarea unor asemenea liste şi a urmări pe­­toţi aceia cari s’ar face culpabili de asemenea fapte,conform disposiţiunilor legei. Vă comunic încă că voi­ interveni la ministerul de interne ca, prin mij­locirea prefecturilor, să atragă aten­ţiunea primarilor ca să poprească pe toţi aceia cari ’şi vor mai permite, in viitor, a propune asemenea specu­­laţiuni prin sate, şi a vă trimite pro­­cesele-verbale de constatarea faptelor pentru darea in judecată a culpabi­lilor. Primiţi, drle procuror general, asi­gurarea distinsei mele considerațiuni. Ministru, Gr. Triandafi­. I LOTERIELE Iată circulara d-luî ministru de justiţie către d-nii procurori generali al curţilor apelative, re­lativ la loterii: Domnule procuror general, încă din anul 1883 avem o lege care prohibă loteriile. Legiuitorul a voit să pună capăt speculaţiunilor viciului şi al patimilor rele, cari caută in sem­nele norocului ceea­ ce numai munca şi economia pot garanta. Nu ’mi pot da seama pentru ce această lege bine­făcătoare nu a primit până acum a­­plicaţiunea sa întreagă. In toate zilele vedem expuse la vitrini­le comptoa­­relor de bancă şi prin jurnale anun­­ciuri de vânzări de promisiuni de câş­tiguri datorite norocului prin trageri la sorţi, şi se tolerează. Ceea ce este mai grav, această speculaţiune a pă­truns şi prin sate. Agenţi mai mult sau mai puţin scrupuloşi profit de simplicitatea săteanului nostru şi pre­zintându-le avantaje miraculoase, a­­desea imaginare, le sustrag modestele­­lor economii, fapt defictuos chiar dacă v am avea legea contra loterielor. Această stare de lucruri, d-le pro­curor general, trebue absolut să în­ceteze şi imediat. Direcţiunea poştelor ne dă, pentru limpedicarea propagărei acestui fel de speculaţiune, concursul sau, neper­­imiţând * distribuirea listelor, biletelor INFORM­AŢIUNI Prevenim pe cititorii noştri­ din Galaţi cu corespondentul nostru de acolo, pentru mai mare înlesnire, a stabilit depozitul zia­relor în strada Domnească, No. 67, vis-a-vis de cofetăria Uni­verselle, alăturea cu hotel Con­cordia, unde cititorii ziarului nostru vor găsi în ori­ce timp atât ziarul din aceiaşi zi, cât şi numerele vechi ce le-ar lipsi.­­ Regele a primit din partea Rege­al Danemarcei o scrisoare prin care­­ notifică că Princesa Maria, soţia fiu­­ui sau Principelui Waldemar, a dat naştere unui Principe. Al’altă-eri şi eri s’a sărbătorit ju­bileul de 25 ani, al Ateneului din Bucureşti. Serbarea s’a început Sâmbătă la ora 2 p. m. când d. V. A. Ureche a făcut darea de seamă a activităţei Atheneului în timpul acestor din urmă 2­5 ani. Sâmbătă seara, la ora 9, s’a făcut serbarea muzicală şi artistică, care s’a terminat cu un bal ce a ţinut până la ora 4 dim. La această serbare a asistat un public foarte numeros, compus din toată elita societăţei Bucureştene. A asistat şi regele împreună cu regina şi principele moştenitor. Serbarea a reuşit perfect. Toate doamnele şi domnii cari au participat la concert, au fost foarte viu aplaudaţi. Tablourile istorice vii au fost exe­cutate într’un mod admirabil. Eri, Duminecă, la ora 2 p. m. d-nii Take Ionescu, Djuvara şi Gion, au ţinut conferinţele anunţate. Câte­ şî trei conferenţiarii au fost frenetic aplaudaţi. Seara a avut loc banchetul ce s’a dat în sala Grand Hotel du Boule­vard şi care a durat până la ora 11 noaptea. Au ridicat toasturi d nil N. Creţu­­lescu, Exarcu, V. A. Ureche, general Manu, general Florescu, Tache Io­nescu, M. N. Săulescu, Djuvara, Arion, George Panu, Pake-Protopopescu, Al. Lahovari, Zappa, d-nii dr. Bucşenescu, Velea şi Saint-Georges din partea Ateneului din Botoşani, d. Ştefan C. Ioan din partea Ateneului din Foc­şani et. etc. Ieri a fost o întrunire a colectiviş­tilor la Atheneu. Erau vre­o 6.700 oameni. Au vorbit d nii Ferichidi, D. Sturza şi N. Fleva. Toţi dinasticii aceştia au protestat contra guvernului actual care prin procedeurile sale descoperă pe M. S., îl aduce în luptele politice deşi M. S. nu e întru nimic vinovat. Să face a­­pel la popor ca să se mişte ca să scape ţara de fanarioţi. întrunirea era rece, neanimată. Ar fi răcit de tot dacă n’o încălzeă din când în când cu întreruperile lor d-nii Pancu, student şi Ionescu-Muscă. U­­nul întrerupea în numele studenţilor, cel alt în numele ţărei. Iată procesul-verbal ce s’a încheiat de juriul constituit în afacerea d-luî Arbore : Juriul de onoare ales, în persoa­nele s'ib-scrisilor, pyilnt, p. se rosti a­/ f l . fi .

Next