Lupta, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 1259-1283)

1890-11-26 / nr. 1280

ANUL VII : No. 1280 ABONAMENTE D IN TARA Un an................................................... V* an............................................ 3 luni.................................................... Pentru învățători pe an.................... IN STRĂINĂTATE Un an......................................................50 lei 12 an . 3 luni. Nu­meral ±5 bani ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . 1 leu linia „ „ IV, „ „ 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa : In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, A­ustro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele eî. Un număr vech­i: 50 bani REDACŢIA Strada Academiei, No. 19, (Casa Mercuşi) Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Strada Academiei, No. 19, (Casa Mercuşi) 25 15 EDITIG. .A. 3DOTT­A­LUNI 26, MARTI 27 NOEMBRE 1890 Campania politicianilor Fizionomia Camerei Se unesc Vechilor ateneişti Examenul din Iunie 1890 Cronica Huşului Loteriile Corpurile legiuitoare CAMPANIA POLITICIANILOR Partidele şi politicianii căutători de aventuri donchisotiane, îşi fră­mântă mintea ca să găsească o bază de agitare, un punct de plecare pen­tru o campanie energică. Năzdră­văniile primului-ministru au fost pentru ei o adevărată pomană, căci le-a dat în sfârşit un motiv proas­păt: neconstituţionalitatea ministeriu­lui. Cu această neconstituţionali­tate, partidele vechi sperează să iasă­­ din iarnă şi să o ducă până la pri­măvară. Dar la primăvară, când motivul va fi stors şi secat, ca multe altele, ce vor mai face? Până atunci ei sperează că guvernul, şi în special Generalul Manu, va mai comite, cu graba care îl caracterizează, alte co­medii, aşa ca să poată împinge cam­pania până la vară şi tot aşa mai departe din staţie în staţie. Partidele şi politicianii mai au de alminterea în rezervă încă două mari chestiuni, pe cari le păstrează pentru sfârşitul campaniei, două chestiuni pe a căror noutate şi sur­prindere contează foarte mult. Sunt tunurile de asediu, sunt piesele de resistenţă a­le campaniei. Cele două surprinderi pe care ei le pregătesc onorabilului public sunt: o coaliţie a celor două partide constituţio­nale şi singure în drept să e­siste, liberalii şi conservatorii, şi o cam­panie bine condusă in contra rege­lui, care începe a nu mai fi marele căpitan, nici bine­făcătorul ţărei, de când are răul gust a nu chema la putere dacă nu pe d. I. Brătianu, cel puţin pe L. Catargiu! ... Un rege dacă îşi permite a avea alt minister de­cât acela dorit de colectivişti, de Catargişti sau de alt partid ce umblă după aceasta, natural că este un rege râu, cu toate că odată — nu mai departe de­cât acum un an pentru Catargişti şi trei ani pen­tru Colectivişti — era minunat! Ia să zic şi eu un cuvânt. Par­tidele vechi voesc agitate, doresc să se mişte, să lupte. Minunat. Şi noi dorim aceasta. Partidele în ches­tie ard de dorinţa de a răsturna guvernul. Şi noi dorim aceasta. Partidele sus numite ar pofti să ia puterea în mână. Mai că am merge până a consimţi şi la aceasta. Dar dacă suntem de acord cu d-voastră în privinţa necesităţei u­­nei campanii de dus în ţară, ne deosebim cu desăvârşire în ceea ce priveşte felul campaniei precum şi asupra mijloacelor. D-voastră voiţi o agitare sterilă, de expedi­ente, care să nu dea nici un resul­­tat real. Noi nu vă vom urma. D-voastră voiţi ca să vă coalizaţi din nou pentru a pune mâna pe putere, numai pentru putere. Noi ne vom opune la aceasta, pe cât ne va fi cu putinţă. Voiţi agitare? Haide să o facem. Dar în loc să luăm cel întâi motiv, pentru a pune deşarta şi sterila chestie constituţională şi apropos de nişte cuvinte rostite de generalul Manu la Senat, haide să luăm o chestie constituţională organică, cu un caracter social, haide să începem­­ campania pe tema revizuirea consti­tuţiei în ceea ce priveşte cele trei colegii electorale, a căror frumos re­zultat îl puteţi vedea la fie­care a­­legere. Voiţi lupta ? Haide să luăm câte­va mari chestii economice, precum re­forma impozitelor, precum legi pro­tectoare a muncii şi a muncitorilor, regimul nostru vamal etc. şi să în­cepem o campanie serioasă şi demnă pe această temă Voiţi coaliţie? Haide să ne coa­lizăm, dar pe­ chestii mari organice ca cele de mai sus, luând anga­jamente formale în ceia ce priveşte realizarea tuturor reformelor pen­tru care vom lupta. Haide să vorbim de alegeri li­bere, de libertatea întrunirilor, de respectul legilor. Dar mai întâi, să recunoaşteţi real şi franc că fiind­­ la putere şi d-voastră, v-aţi bătut joc de alegerile libere, de întruniri şi de legi întocmai şi chiar poate mai mult de­cât aceştia de la pu­tere. Să declaraţi formal că vă căiţi de tot ce aţi făcut şi să daţi par­tidelor d-voastră o organizare aşa, ca să putem măcar spera că ajun­gând la putere nu ve­ţi începe din nou a face ceea ce aţi făcut în trecut. Când agitarea ar pleca de la ast­fel de puncte şi ar fi condusă cu căldură şi convingere, sunt sigur că ea va fi fructuoasă şi nu veţi găsi un singur om de inimă şi de entuziasm, care împărtăşind punctele din program să nu dea concur­sul lui. Altminterea, de­geaba vă agitaţi, zic de­geaba din punt de vedere ale ţărei şi ale nevoilor ei. Este posibil să isbutiţi, să puneţi mâna pe pu­tere, dar puterea vă va folosi nu­mai d-voastră şi adeseori ţara în­mărmurită va­­ vedea repetindu-se scenele în contra cărora aveţi astă­zî aerul de a striga.­­ De la ast­fel de campanie, noi preferăm să stăm de o parte şi să luptăm pe socoteala ideilor noastre. O. Panii. SERVICIUL TELEGRAFIC al „AGENŢIEI ROMÂNE“ Viena, 6 Decembre. „Politische Correspondent“ primeşte din­­Berlin o scrisoare care constată că şti­rile primite din Orient sunt pacinice ; se crede cu siguranţă că chestiunea patriar­hatului nu va da naştere la nici o com­plicaţie.­­ Aceiaşi foaie află din Belgrad că d. Fuerstenberg, director al societăţii co­merciale din Berlin, a sosit în capitala sârbească, spre a negocia acolo, în nu­mele unui grup financiar, un împrumut de 10 milioane pentru oraşul Belgrad. — Ştirea după care conversiunea rentei I sârbeşti ar fi apropiată este prea timpurie. Colonia, 6 Decembre. I „Gazeta Coloniei“ anunţă că negociările pentru tratatul de comerţ ruso-sârbesc s’au amânat până în 1892, pentru că dacă acest tratat s’ar încheia acum, Serbia ar trebui să acorde aceleaşi avantagii Austriei, Ger­maniei şi Engliterei. Totuşi e vorbă de o convenţiune provisorie care ar acorda Rusiei toate avantagiile de cari se bucură cele­l­alte puteri şi ar stipula stabilirea de consulate sârbeşti în porturile Mării Negre şi ale Mării de Azofi, şi de consu­­­­late ruseşti la Belgrad, Niş şi Semendria. Paris, 6 Decembre. Comisiunea bugetară preţueşte la 17 milioane prisosurile bugetului 1891. Ast­­­­fel va fi cu putinţă prin ajutorul diferi­­­­telor taxe votate şi prin conversiunea o­­­­bligaţiunilor de 30 ani de a se ajunge , a echilibra bugetul fără a stabili supra-­­ taxe asupra petroleului, produselor far­maceutice și asupra alcoolului. Printre­­ veniturile cari vor putea face ca buge-­­ tul să se echilibreze, e și taxa asupra a­ liciu nu sunt autorizaţi a întrebuinţa uni Leac secret şi ar cădea sub lovitura legii dacă s’ar întâmpla vre­un accident grav. Chestiunea va fi spusă mâine juriscon­sulţilor comitetului de higienă iar minis­trul de interne va fi invitat a o rezolva. — O scrisoare a d-lui Pasteur către „Temps“ declară cu desăvârşire apocrife cuvintele atribuite ilustrului savant de către un corespondent al ziarului „Times“­­ în privinţa leacului Koch. ­­fişelor ce se lipesc pe ziduri, ce s’a şi , I votat. Camera a respins cu 405 voturi con- , Itra 66 propunerea d-lui Moreau, combă- Itută de d. Rouvier, şi care cere să se I supună unei taxe de timbru fondurile I statelor străine. I — Comisiunea vamală a primit în u­­nanimitate convenţiunea comercială cu I Grecia. I — Se asigură că agentul diplomatic al , I Franciei la Luxemburg va avea de acum­­I înainte titlul de ministru reşedinţe. [ I —­ Ambasada chinezească desminte şti­­­rea pretinsei fierberi ce ar domni la Tien­­­Tsin, în urma lipsei produse de inunda­ţii, precum şi pretinsele temeri de răs­­­­coală.­­1 Berna, 6 Decembre. :­­ Sub­scripţia la împrumutul de 60 mi­­. I­lioane pentru drumurile de fier se va face­­la 18 Decembre. : I Belgrad, 6 Decembre. : Majoritatea radicală are de gând să nu lase să se citească la Scupcina memoriul­u­i reginei Natalia şi să facă pe Cameră să declare că este necompetintă în chestiune. — încheierea unei convenţiuni comerc­iale şi a unei convenţiuni de indigenat ;— Muntenegrul este apropiată. — Partidul radical e decis să modifice proectul de lege pentru compania sâr­bească de navigaţiune în acest­ sens ca lupuşii ruşi să poată fi şi ei acţionari. Cettinge, 6 Decembre. Principele Nicolae de Muntenegru şi Ducesa de Leuchtenberg au plecat la Niza; îi vor face călătoria pe iactul rusesc Roxana. Atena, 6 Decembre. Se asigură că d. Dragomis, ministru al Greciei la Viena, va fi rechiemat. Agrain, 6 Decembre. Dieta D. Barsicza a adresat o interpe­lare asupra pagubelor ce târgul de lemne din Bosnia le pricinueşte târgului de lemne din Croaţia şi asupra pretinselor plângeri ale populaţiei din Bosnia şi Her­zegovina în contra administraţiei ţărilor ocupate. Banul a respuns că guvernul nu se poate ocupa de afaceri cari nu privesc de loc pe Croaţia, Londra, 6 Decembre. D. Gladstone a respins delegaţiunii de­putaţilor irlandezi că îndată ce cestiunea direcţiunii partidului va fi regulată ast­fel ca să poată reînoi vechiile relaţiuni, dîn­­sul va reîncepe negocierile pentru proec­­sul home-rule a cărui isbândă o doreşte. La întrunirea deputaţilor irlandezi, pre­­şedintele nevoind ca discuţiunea asupra ■espunsului d-lui Gladstone să continue, 15 de deputaţi au părăsit sala. Lisabona, 6 Decembre. Se zice că trupele asociaţiei engleze a Africei meridionale au atacat fără pro­­vocaţie pe agenţii portugezi. Portugalia a protestat pe lângă cabinetul englez şi a cerut trimiterea de comisari portugezi şi englezi spre a rîndui afacerea. New­ York, 6 Decembre. FISIONOMIA CAMEREI O însemnată casă de bumbacuri care ocupa 254 plantaţiuni a încetat plăţile , pasivul e de 21­2 milioane, activul de 31 milioane. Berlin, 6 Decembre.­­ S-a distribuit Camerei trei cărţi albe­ asupra evenimentelor din Africa Orientală, Varşovia, 6 Decembre. Agentul pentru emigrări a fost osândit la un an de închisoare. Petersburg, 6 Decembre. Campania drumurilor de fier sud-vest a luat în exploatare noile ramificaţii Ri­­verzi, Lutsk-Umang. Guvernul a dat ordin să se închidă un club la Teleski, guvernământ Kovno, pentru cause de tendinţe primejdioase pentru stat şi liniştea publică. Belgrad, 7 Decembre. Se asigură că clubul radical a decis să treacă la ordinea zilei asupra memo­riului reginei Natalia; clubul liberal n’a luat încă nici o hotărâre. — Știrea dată de „Gazeta de Munich“ cum că d. Risticî, ar fi adresat Regelui Milan o scrisoare în care’l anunţă isgo­­nirea sa e o curată născocire. — Doctorul Io­van­o­viei a fost trimes oficial la Berlin, ca să studieze trata­mentul d-rului Koch; la întoarcerea sa va începe inoculările în spitalul Sta­tului. Paris, 7 Decembre. Doctorul Cornii a zis azi între confe­rinţă asupra tratamentului Koch că me­Petiţiuni, pensii şi indigenate! Iată trei cuvinte care cuprind în ele la Cameră o lume întreagă de oameni care cer drep­tate, ajutor şi protecţiune. Cât de greşite idei mai circulă asupra ceea ce se numeşte blîndeţe, cruzime sau sălbăticie. Să comite un omor şi să dă amănunţimi asupra felului cum asasinul a vîrît cuţitul de mai multe ori în vic­­­timă. La aceste detalii ţipătul general este :­­ ce crudă fiinţă, ce selbătăcie! întâlneşti însă un om care la Cameră votează con­tra unei pensii de 40 lei a unei biete bătrîne care plânge în tribună. Ei bine! acel om trece drept omul cel mai blînd şi mai plăcut... Pentru ce? Pentru că are maniere afabile, surîde vecinie şi este foarte politicos cu toată lumea!... Şi dacă te hazardezi ca să-l califici că­tre un altul de crud, de barbar, imediat ţi să răspunde : — Mon cher, dacă X votează contra pensiilor femeilor bătrâne care mor de foame, nu e cruzime, este chestie de a­­preciare, este sentimentul de datorie, de a nu risipi banii publici... ! Sentimentul datoriei ? Dar în numele acestui sentiment, funcţioarii ruşi tortu­rează zeci de mii de supuşi, în numele datoriei popii ardeau pe necredincioşi, în numele datoriei sunt ţinuţi în robie sute de milioane de indivizi! Ca să vadă cine­va fundul sufletului, sau cloaca pasiunilor violente omeneşti, trebue să vină sâmbetele la Cameră. Cu ocazia petiţiilor, a indigenatelor şi a pen­siilor fizionomie a Camerei să schimbă. Nu mai este spiritul din cele­lalte zile, nu mai sunt obişnuiţii oratori. Alt spirit—un spi­rit rau, fanatic şi nebun— insufleţeşte pe foarte mulţi. Alţi oratori—oratori de sâm­bătă—fanatici şi înguşti la minte ţin tri­buna. Este un spectacol intristător a-î ve­dea cum să silesc, câtă pasiune pun ca să facă răul, ca să respingă o pensie, ca să facă să cadă un indigenat, ca să nu să citească o petiţie a vre-unui nenorocit. Este ceva dezgustător să vezi cum fa­j naticii fac propagandă în contra unui ne-­j j norocit, pe care nici nu-1 cunosc, îndem­nând pe deputaţi să pună bilă neagră. Este ceva crud să-I vezi cum îşi freacă­­ mânele de bucurie când numărându-se voturile ei constată că propunerea de pen- I sie sau de indigenat a fost respinsă. II I vezi râzând cu hohot, făcând glume şi ca­­r­­ambururi pe socoteala nenorocitului, fe-­­­­­licitindu-se că le-a izbutit campania fă- I cută etc. Şi natura omenească este ast­fel că de­putaţii de inimă, oamenii luminaţi şi cu­minţi, nu intervin ca să oprească scan­dalul , nu să opun energic în contra cu­rentelor fanatice şi ridicule. Ei stau de o par­te, privesc cu desgust la cele ce să petrec şi să mulţumesc a vota. Iar dacă cine­va îi întreabă : „bine, dar de ce lă­­­saţî pe X şi pe Y ca să-şi bată joc de „oameni şi să transfoarme Camera în un „cuib de fanatici şi de sălbateci“... De­putaţii cu idei largi şi umanitare îţi răs­pund : „Ce voeşti să facem ? putem să ne punem cu nebunii ? Cu smintiţii ?“ In acest timp nebunii şi smintiţii con­duc Camera şi dirijează voturile. Şi ca culme să nu credeţi că fanaticii patrioţi, că sgârciţii pănă a refuza o pen­sie de 1 50 lei, sunt independenţi, sunt te­naci şi pun aceiaşi pasiune şi suscepti­bilitate în celelalte chestii din Cameră. Un fanatic care respinge un indigenat sub cuvânt că nu voeşte să introducă un strein în cetatea română, acela este capabil să aprobe un tractat de comerţ de­favorabil sau să dea vot de încredere u­­nei politice exterioare servile. Un sgârcit care alungă pe bietele nenorocite cari cerşesc pe la Cameră, este în stare să voteze tot felul de impozite nedrepte şi să fie sluga plecată a guvernului în toate chestiile. Acestea completează tabloul!... SE UNESC Dorim mult s-o vedem şi pe asta, suntem curioşi să asistăm şi la farsa fi­nală, care se numeşte alianţa Catar­­gistă-colectivistă. In adevăr, ar fi fenomenal. De la anul 1866, când d-nii Catar­­giu-Brătianu, au fost iarăşi alăturea, adică de mai bine de 24 ani, n’a exis­tat vrăşmăşie mai mare de cât, aceea care a divizat pe roşii de bătrânii con­servatori. Mai ales regimul Catargist de la 1871 la 1876 a săpat un abis fără fund intre ambele tabere. Graţie propagandei liberale singur numele de Catargiu devenise un obiect de spaimă, Catargiu, însemna jaful şi teroarea, foametea şi focul, Catar­giu însemna cele şapte plăgi ale Egip­tului. Nimenea, în câmpul liberal, nu­­mai pomenea de conservatori şi ideile lor, dar toţi pomeneau numai de Ca­targiu. Catargiu ierea geniul răului, cu numele lui Catargiu să înspăimân­tau cetăţenii, copiilor de liberali nu li se mai spunea «vine joimăriţa să te ia», ci «stai că te dau eu lui Ca­targiu». Catargiu era răul, un fel de rău ca în religiunea brahmanilor, precum­­ Ion Brătianu era binele, Unele care des- trătează şesurile udate de Gange. La Circ nu se perora de­cât în contra lui Catargiu, în gazetele libe­rale nu se combătea de­cât Catargiu, n ţară nu se lupta de cât în contra ui Catargiu. Numele acesta fatal era pe toate buzele pentru a fi blestemat. Când Catargiu eşea pe stradă lumea ie da înapoi cu groază, într’un cuvânt omul acesta era marele adversar al liberalizmuluî şi ţinta tutulor atacu­rilor. După căderea conservatorilor în 1876, lupta s’a dat tot in contra unui om. Tot cu numele lui Catargiu speria Ion Brătianu pe fidelii săi: «Dacă nu mă ascultaţi pe mine, vine Catargiu». ■ «Dacă nu’mi votaţi cutare lege, voiu sfătui pe rege să cheme pe Catargiu.» «Dacă cade guvernul liberal iarăși o să vă frece Catargiu». Prin mahalale timp de 12 ani s’a a­­gitat spectrul bătrânului conservator. De câte ori opoziţiunea, de orî­ce nu­anţă, începea să se mişte, colectiviştii ţipau că vine Catargiu. Şi Dumitru Bră­tianu şi C. A. Rosetti au fost acuzaţi, că voesc să readucă domnia lui Catar­giu. Când Toboc şi cu Ulmeanu sno­­peau tinerimea pe strade, dânşii stri­gau cu o adâncă convingere de fanatic:­­ «dar ce, voiţi să mai aduceţi pe Ca­targiu ?» Dacă murea Catargiu, colectiviştii pierdeau cea mai puternică armă a lor, armă cu care au discreditat pe şeful bătrânilor conservatori, nu numai în ochii acoliţilor, nu numai în ochii vul­gului, dar însăşi în ochii partizanilor săi politici. Insă Catargiu a trăit, şi a revenit la putere in anul trecut. Şi cine nu’şi­­aminteşte de furia oarbă a gazetelor colectiviste, cine a uitat spumegătoa­­rele articole ale Democraţii ? «Iarăşi a venit Catargiu la putere», «Catargiu vinde ţara muscalului», «Ca­targiu coada-de-topor», «Catargiu coa­­dă-de-topor s’a unit cu Cuza cel din flori, cu rusescul Melchisedec, cu Hi­­trovo cel cu barba lungă», «Catargiu şi cu Gună nebunul au dat foc ţârei». Şi, după toată această campanie care a urmat peste un sfert de se­col, după acest nou război de 30 de ani, ne va fi dat să asistăm la alianţa Colectivisto-Catargistă, la înfrăţirea bi­nelui cu răul, la coaliţiunea cea mai monstruoasă, la monstruozitatea în­suşi, întrupată în aceste două grupări­­ politice.

Next