Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)

1891-10-14 / nr. 1538

A A -4— ANUL Vin.—No. 1588 ABONAMENTE: NUMERUL 15 BANI REDACŢIA: Strada Academiei, 19, (Casa Mercuşi) LUNI 14, MARȚI 15 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IVn t » A « n n ... Inserţie şi reclame : „ . . . . 1 lefi luni 25 bani „ 2 lei . Pentru anunciuri a se adresa: In România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Austro- Ungaria si Anglia la Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum sucursalele ei. UN NUMER VECHIU 50 BANI Director politic: G*­PANII ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19, (Casa Mercuşi) Pericolele politicei Nemţeşti Amin! Să fim drepţi De ale armatei Din Argeş Introducere în ştiinţele naturale Ana Rov Ştiri teatrale Cravatele Albe FEHSCOLELE Politicei Nemţeşti Argumentul cel mai tare, acel cu care să căuta a să închide gura oa­menilor serioşi, era următorul : „Da, „suntem cu tripla­ alianţă, ne ziceaţi „linguşitorii regelui, da, suntem pen­­­tru­ o politică de angajare mai d’ina­­­inte în contra Rusiei ; de ce stri­caţi însă în contra acestei politice ? „Cu ea nu punem ţara în nici un „risc, în nici un pericol, de vreme „ce suntem cu cel mai tari, în „contra celor mai slabi11. Mărturisesc că argumentul era fără replică, până acum. Tripla­ alianţă domnea în Europa şi nu avea rival se­rios. Cine era cu puterile centrale, cu liga păcei, era cu cel mai tari, cu singurii tari, cu arbitrii Euro­pei. Puteai să acuzi pe partizanii acestei politice de­ toate, nu puteai să-i învinueşti că ai­ ales aliaţi slabi. In adever, Franţa era cu totul izolată şi ocupată de reorganizarea ei militară şi de luptele politice cu deo­sebiţi pretendenţi. Rusia, după eşirea ei din tripla­ alianţă, a trecut prin câţi­va ani de reculegere, în care puterea ei era nesocotită, iar pres­tigiul ei întinat până şi de resistenţa îndrăsneaţă a unui Stambuloff. Nici o apropiare nu să putea prevede între Republica francesă şi între im­periul moscovit; să repeta pe toate tonurile că Ţarul are o mare re­­pulzie pentru forma de guvern a Franţei, iar frământările şi sbuciu­­mările interne ale acestei din urmă ţări nu dădea nici o garanţie Ţa­rului de a să încerca ca să trateze chestiuni mai grave cu Republica franceză. De altăi parte, cele l’alte ţări, de­şi purtau o prudentă rezervă, în fond însă, la ocazii, nu puteai­ să nu ’şî arate admiraţia pentru puterea de care dispunea tripla­ alianţă. Era un fel de înclinare naturală, provocata de prestigiul succesului care făceai­ pe popoare a avea ochii ţintiţi nu­mai la Berlin. In Europa lipsea un contrapond grupărei numite tripla­­alianţă, politica tuturor statelor, mai cu seamă a celor mici, să simţea de lipsa acelui contrapond. In zadar tripla­ alianţă lua numele de liga flăcel, toată lumea ştia că ea este liga războiului şi nu vedea pe ni­meni care să-i ţină piept. Ei bine, astăzi lucrurile s’au schimbat şi ameninţă de a se schimba tot mai mult. Astăzi tripla­ alianţă are în faţa sa o altă grupare de popoare, gru­pul Franţa-Rusia, care ia poziţie în Europa, decis a nu mai lăsa ca im­­periele centrale să domnească fără contestare. Apropierea Rusiei de Fran­cia este un eveniment de cea mai mare importanță, iar din punct de vedere milităresc el înseamnă pune­rea în front de bătaie a câtor­va mi­lioane de baionete, în contra milioa­nelor de baionete ale triplei alianţe. Gravitatea situaţiei nu poate scăpa nimănui. Această schimbare în grupările Eu­ropene, a adus, natural, schimbare şi în poziţia micului popor care făcea cor, întocmai ca broaştele, cu tripla­­alianţă, a poporului Român, sau mai bine a guvernului Român. Dacă a­­cum şease luni politica lui Carol nu prezenta nici un pericol pentru exis­tenţa noastră naţională, astăzi nu mai este acelaş lucru. Astăzi popoarele mici—şi este numai unul singur, Ro­mânii—cari să ţin de coada triplei­­alianţe, sunt în un adevărat pericol, căci tripla-alianţă are înaintea el un duşman formidabil, lucru ce îna­inte nu exista. Astăzi nu putem să zicem că suntem cu cel mai tari, în tot cazul nu mai putem zice că nu jucăm cu politica noastră o partidă serioasă. Iatâ-ne deci aruncaţi în a­­rena unde cinci popoare, armate până in dinţi, au să se ciocnească cu furie. La aceasta nu v’aţi gândit d-lor politician!! Eraţi departe cu mintea ca cerul de pământ când, conchiseţi ridicul­, aţi crezut că angajaţi ţara la un fel de partidă de plăcere, care va avea în capăt numai coroane de lauri culese fără nici un pericol! Dar nu e numai atât. Situaţia deja rea pentru România ca planetă a tri­­plei­ alianţe, poate deveni şi mai rea în viitor. In adevăr, este de prevăzut că nu va trece mult şi regele Humbertto va fi nevoit, subt presiunea opiniei pu­blice, să retragă pe Italia din tripla­­alianţă. Se ştie, în adevăr, că mişca­rea contra politicei regale ia în Ita­lia proporţii din ce în ce mai mari, în acelaşi timp partide întregi, pre­cum este estrema stângă, republicanii etc., lucrează din răsputeri la o a­­propiere a Italiei de Franţa. De alt­­minterea şi fără de aceasta, chiar partizanii odată înfocaţi ai coopera­ţiei Italiei cu cele două imperii ger­mane să conving, în fie­care zi mai mult, cum că politica exterioară pe care o duce Italia de mai mulţi ani nu -l foloseşte întru nimic ci, din contra, o paralizează în mişcările ei cele mai naţionale. Pentru spiritul vid şi patriotizmul cald al Italieni­lor, supapa de siguranţă pe care le o arăta regele, anume Nitza, nu este suficientă. Fără voe, fie­care Italian, când vorbeşte de Irridenta, să uită mai degrabă în spre Triest şi Aus­tria, de­cât în spre Franţa. In această ipoteză, care nu e de loc nerealizabilă, când tripla­ alianţă se va reduce la alianţa intre Aus­tria şi Germania, cum va rămânea politica noastră de 10 ani? Şi ce foloase ne va putea ea produce ? De ce pericole ne va putea scăpa ? Iată întrebări cam­ aşteaptă răspuns. Nu mai voesc să merg mai de­parte cu ipotezele şi să întreb: cum am rămânea noi când, faţă cu miş­carea imprimată în sens invers de alianţa Franco-Rusă, am vedea po­poare cum e Spania, Danemarca, Sue­­dia-Norvegia, etc. eşind din neu­tralitatea lor şi unindu-se în o vastă alianţă cu duşmanii imperiilor cen­trale ? Din aceste puţine zise urmează că infendarea ţării Româneşti la politica celor doi împăraţi Germani, constitue un pericol pentru existenţa şi inde­pendenţa noastră, pericol care, cu tim­pul, departe de a se micşora, din con­tra va lua un caracter tot mai grav. Iată deci că aruncându-ne în aven­turi, am crezut că suntem cu cei mai tari şi acum riscăm să perdem şi a­­cest mic avantagiu care, cel puţin, punea existenţa ţărei la adăpost. 13-_ ZP-FNTNTTT. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 8 EIDITI­A. .A. IDO­LT­A. Să fim drepţi O neînţelegere izbucnită între ma­joritatea medicilor primari ai Efo­riei Spitalelor Civile de o parte, şi majoritatea Eforilor de alta, a luat numai­de­cât proporţiuni atât de mari, în­cât ameninţă să puie în mişcare întregul corp medical din Bucureşti şi chiar întreaga facultate de medicină. Păcatul cel mare al Românilor este că dânşii nu pot discuta nici o dată o cestiune cât de importantă fără a’i altera caracterul şi fără a transforma într’o ceartă politică aceea­ ce este o pură chestie de or­ganizare a spitalelor dependinţe de Eforia spitalelor civile şi o pură chestie care priveşte relaţiile dintre medici şi Efori. Medicii primari, nemulţumiţi de actuala administraţiune a Eforiei, ori cari le-ar fi intenţiunile, au un mare cusur în cuirasa lor, şi acest cusur este că sub foştii Efori, când admi­­nistraţiunea cerea cu mult mai de­fectuoasă de­cât astă­zi, dumnealor n’au suflat nici un cuvânt şi armo­nia cea mai deplină domnea între Efori şi medici.­­Toţi medicii primari ca d-nii Ser­giu, Teodorescu, Şuţu, Râmniceanu, Petrini etc. au fost în permanenţă nepăsători de soarta serviciilor me­ ------------. ■».-«o»--*-------------­ AMIN! S’au­ certat, s’au împăcat şi a treia zi s’au­ sărutat. Atâta spune cronica zilei des­pre scandalul ce s a ivit între ministrul de finance d. Vernescu şi directorul căilor ferate, d. Duca. Lumea nu prea ştie, insă, modul tragic in care s’a ivit şi modul comic In care s'a aplanat acest conflict cam neobicinuit în viața noastră publică. Să’i povestim clar: Acum vr’o două săptămâni, d. Duca a­­vând trebuință de două milioane de lei pen­tru continuarea lucrărilor la drumurile de fer, se duce la ministerul de finance şi întreabă pe secretarul­ general dacă poate să rădice această sumă. D. Olănescu, se­cretar general, îi respunde că banii-i sunt la dispoziţie şi să vie in două zile să-i ridice. D. Duca pleacă mulţumit. In loc să revie, însă, după două zile, d. Duca a întârziat mai mult timp şi când se presintă la minister i se respunde că neviind la timp banii au fost afectaţi pentru alte destinaţii şi să se reîntoarcă după câ­­te­va zile, când poate să ridice cele două milioane. D. Duca pleacă supărat. Ajuns în biroul său, d. Duca face o a­­dresă energică, prin care imputa în termeni puţin parlamentari ministerului de finance anemia financiară de care suferă. Primind d. Vernescu adresa și atins in mod crud în amorul săi­ propriu­ de mai m­ilte­ ori milionar, sare de pe scaun și chinmă imediat la sine pe d. Duca. — Da ce, sunteţi numai de capul d-voastră acolo ?—strigă d. Vernescu când vede intrând in cabinetul său pe directorul căilor ferate. — Domnule ministru, eu­ am autorizarea șefului meu, ministrul lucrărilor publice. — Dumneata să ieși afară ! — Strigă cu foc d. Vernescu. Și d. Duca pleacă fără nici o vorbii. De aici scandalul, care era să degene­reze, dacă n’ar fi intervenit bătrânul vulpoii­, conul Lascaraki. Intervenţia vornicului a avut un rezultat fericit. D. Duca a regre­tat neparlamentarizmul adresei sale, iar d. Vernescu s’a jurat că nu­­ va mai da a­­fară din cabinetul său. Şi apoi... şi apoi au urmat iudaicele pu­pături ale istoricilor membrii ai istoricelor partide­­dicale. Nu maî vorbim de cele­l’alte mărunţişuri, dar vom trece în re­vistă lucrurile mai importante. Când s’a clădit spitalul Colţea, în condiţiunile actuale atât de rele, pro­testat’ar aceşti domni medici ? Când s’au aruncat milioane pentru cons­truirea aşa ziselor băi ale Eforiei, unde au fost actualii medici primari şi pentru ce glasul lor atât de tu­nător astăzi ierea mut pe atuncea? Mai târziu a venit conflictul din­tre studenţii de la medicină şi dr. Râmniceanu. Ei bine care a fost a­­titudinea d-lor doctori ? De­şi dr. Râmniceanu întrecuse toate marginile, de­şi studenţii erau insultaţi, umiliţi, nedreptăţiţi, de­şi onor. dr. Râmni­ceanu scotea studenţii la genunchi ca în clasele primare şi’i dedea de urechi afară, actualii medici primari au făcut o ligă în potriva tineretului universitar şi nici unul n’a ridicat glasul în favoarea celor năpăstuiţi. Ba, ceva mai mult, spre a umili şi mai departe pe studenţi au ridicat pe dr. Râmniceanu la demnitatea de decan. Şi, în timpul acesta, cursurile nu mai funcţionale, studenţii fugeau în străinătate, cei maî mulţi pără­­seau cariera, într'un cuvânt, şcoala de medicină se dezorganiza treptat, iar d-nii medici primeau leafa îna­inte şi priveau­ nepăsători la acest dezastru. Iar astă­zî, toţi aceşti domni cari au fost vrăjmaşii studenţilor fac a­­pel la concursul lor şi pretind a le purta un vib interes. Acuma dacă vom examina ce mo­­biluri au determinat această atitudine a d-lor medici primari, rezultatul va fi. Aceşti domni doctori au pus, în­tot­dea­una, mai pre­sus de interesele ştiinţei şi ale sănătăţei publice, nişte vulgare preocupări politice, nişte mes­chine interese personale. Ast­fel, pentru care cuvânt medicii primari n’au suflat un cuvânt de protestare în contra destrăbălare! ad­­ministraţiuni a d-lui Dimitrie G­hica ? Răspunsul este : pentru că d. Ghica erea unul din şefii partidului colec­tivist, iar codul colectivi­st pedep­seşte aspru actele de indisciplină. Tot asemenea pentru greva pro­vocată de către d-rul Râmniceanu , tot asemenea în ce priveşte lupta cu d. Blaramberg. Iată pentru ce atitudinea acestor doctori este lipsită de autoritate şi întâlneşte increduli. Aceasta nu însemnează că d. Bla­ramberg a procedat cu corectitudinea închipuită a unui sfânt și că atitu­dinea bănuită a medicilor primari autoriză acte de autoritarizm din parte­a. înlocuirea celor trei medici secun­dari nu poate fi justificată în nici un chip, ba ea miroase mult a act de favoritizm sale de răzbunare. Dar domnii Efori pretind că dumnealor nu­mind pe medici fără concurs tot dum­nealor au dreptul să’îrejoace. Teo­ria e brutală și nu rimează de fel cu atitudinea din timp de trei­zeci de ani a unui luptător politic, care a combătut 20 de guverne succesiv găsindu-le pe toate anti-liberale. Da, domnii Efori au dreptul să distituie pe medicii numiţi de dânşii, dar moraliceşte le este interzis ca să’l depărteze fără motiv. Ne aducem aminte că d. Nicolae Blaremberg era odinioară şi d-sa de această părere. In 1876, după că­derea cabinetului Catargiu, d. Eu­­geniu­­Stătescu, ministrul de justiţie, a înlocuit pe câţi­va membrii ai cur­­ţii de Apel din Focşani. Imediat ac­tualul Efor preşedinte a interpelat pe ministru şi a combătut cu multă drep­tate, o teorie ce-i este atât de scumpă astăzi. Iată, în mod imparţial, cum stă ces­­tiunea. Dacă medicii primari sunt că­lăuziţi de resentimente politice, a­­ceasta nu însemnează că d. Blarem­berg n’a făcut o greşală când a dis­­tituit, fără vină, pe medicii secundari. Să fim drepţi. De ale armatei Ni se comunică din Alexandria că in ziua de 6 Octombre ai­ avut loc în acel oraş o prea frumoasă manevră esecutată de Regim, de Giurgiu, compus din 3 Ba­talioane sub comanda d-lui colonel Iarca ca atacator, contra regim, de Turnu-Mă­­gurele cu același efectiv, sub comanda d-lui colonel Bengescu ca apărător. Tema acestei manevre era ast­fel : Regimentul de Giurgiu face parte dintr’o divizie care atacă la satul Atârnaţi regi­mentul de Turn care face parte dintr’o divizie presupusă la Corabia. De la Atâr­naţi regim, de Turn este respins şi retră­­gându-se spre Alexandria lasă la podul de peste rîul Vedea ariergarda sa, care are misiunea de a ţine piept inamicului, pentru ca regimentul se aiba retragerea sigură. Regimentul de Giurgiu înaintează până la Podul Vedel, respinge ariergarda găsită acolo şi caută prin 2 companii trimese prin partea de nord a oraşului a tăia linia de retragere a regimentului de Turn. Timpul era admirabil de frumos, în­cât toţi locuitorii acestui oraş eşise la câmp a privi la această manevră care pentru prima oară se făcea acolo. Iţi făcea o deosebită plăcere se priveşti cum soldaţii noştri ştiau, cu o procesiune perfectă şi cu o abilitate admirabilă, se treacă de la o formaţie la alta de luptă cum ştiau a profita la timp şi cu «iuţeală de necrezut de toate accidentele ale­, teren întâlnite in timpul luptei, iar focurile de salve date de fracţiuni constituite din am­bele părţi erau îndreptate cu cutlb'âl'ni'ţe şi la timp şi imediat aceste mici trupe'ddxstră­­ţinere dispăreau ca prin farmec t­apăt­und,o altele pe alte posiţiuni ce se credeaui mai!,! avantajoase. , ,, A mb Regimentul de Giurgiu, la. .înpqJyGtcu o­d linie subţire de tiraliorl^ .atacăl, n­egimenttufm de Turn care asemenea ÎL. pntsinUio,­.linie subţire de tiraliorî, Însă! idirecitelp f fase m prin care trece lupta face, ca acesteriamap­ m două linii să se întăreascănbn­,xfâtp,la[, mim moment. în amândouă aceste fi*niji,de!i.fciiia+vo liori oamenii se găsesc cot Iţț,.ciot#.. meritul de Giurgiu ajutat de poziţii -sfiidie moralul de atacator respinge pe iu­părăton­ii care lasă o ariergardă la Podul Vedei catft îl opune o apărare desperată. Insă ,aiceiashtâjtj ariergardă este silită a se retrage înwCBa.q mal perfectă regulă, urmărită de inamiciper. stradele orașului. obmrtj In timpul insă când ariergarda regimei lo­­tulul de Turn ţinea piept inamicului, la, podul Vedel 2 companii din regimentul de Giurgiu căuta prin a trece prin vad Vedea şi a tăia linia de retragere, insă d. Colo­nel Bengescu prin o iuţeală de necrezut azvârli 2 companii din regimentul sait la partea de nord a oraşului şi când acele 2 companii încercă a tăia linia de retragere se găsesc fără să ştie primiţi de un foc viu şi bine îndreptat. In fine regimentul de Turn este nevoit a se retrage în cea mai perfectă regulă iar d. colonel Iarca, comandantul brigăzei, ordonă încetarea manevrei. D. Colonel Bengescu, comandantul regi­mentului de Turn, adunând în jurul săi­ pe ofiţerii regimentului sau cu o cunoştinţă perfectă face critica acestei manevre "ară­tând micele greşeli şi termină arătând viile sale mulţumiri corpului ofiţeresc şi trupei care de trei zile îndurase cele mai mari oboseli, căci pe faţa fie­cărui soldat încăr­cat cu atâta muniţie şi plină de praf şi năduşală nu se vedea de­cât veselie şi mul­ţumire aratată d-lui colonel Bengescu, co­mandantul regimentului, care prin un deo­sebit tact conduce acest regiment ajutat de d. major Dimitrescu. In fine amândouă regimentele se adună pe câmpul de lângă şoseaua ce duce spre Roşiori şi îşi fac intrarea in oraş­­unde imediat se împart oamenii la cuartiere, unde sunt primiţi cu cea mai mare mul­ţumire de orăşenii Alexandrei. A doua zi, la 8 ore dimineaţa, amândouă regimentele se adună pe câmpul despre satul Porosca unde batalioanele în coloană de atac având la flancul stâng regimentul de că­lărași sub comanda d-lui loc.-colonel Mu­ral, primește pe d. colonel Iarca comandan­tul brigăzei de infanterie.

Next