Lupta, ianuarie 1893 (Anul 10, nr. 1898-1920)

1893-01-15 / nr. 1907

Cronica de Joi Aluminiul începe să fie introdus pretu­tindeni. Acest metal uşure şi flexibil va fi întrebuinţat, de aci înainte, şi la încălţă­minte. Le Journal des Inventeurs preco­nizează întrebuinţarea tălpilor de aluminium de o grosime de una sau două din zece dintr’un milimetru. Pentru ca ghiata să fie flexibilă, talpa, trebue să fie arsă bine. O asemenea­­Plată apără în contra răcelei. ■ _ *• ... ale * * O reacţiune se manifestă în America în contra­ admisiunei femeilor la studiile me­dicale. Facultatea Universităţei columbiene a statului Washington a hotărât să nu mai primească studente în medicină. Se pare că presenţa femeilor deportează pe studenţii de cel l’alt sex, şi directorii Universităţei declară că nu vor să ’şi transforme şcoala într’un Seminariu de femei. Dânşii adaogă că promiscuitatea studiilor este demorali­zatoare pentru amândouă sexele. * * * Este acuma sigur că şi Exposiţia din Chicago ’şi va avea turnul ei, precum l’a avut Expoziţia din Paris. In adevăr s’a iscălit un contract cu Phoenix Bridgs Company pentru înălţa­rea unui turn de fer şi oţel, de 170 metri înălţime şi 64 metri în diametru. Precum se vede acest turn va fi cu mult mai mic de­cât turnul Eiffel; în schimb va prezintă această particularitate că lumea se va urca în vîrful săi, cu un drum de fer alergând în spirală pe din afara turnului și care va avea vre-o 1600 metri de desfășurare. Neapărat că turnul va trebui să fie gata înainte de deschiderea Expoxiţiunei. * * * Oamenii de ştiinţă aî Franciei sunt foarte îngrijiţi din cauza scădere! sistematică a populaţiunei franceze. Ast­fel pe când în 1881 au fost 037,057 naşteri şi 828,828 morţi în 1890 naşterile au scăzut f până la 838,059, iar decesele 8’au urcat la 876,505, dând un prescedent de 38,446 morţi. Scăderea naşterilor şi sporirea morţilor se constată sistematic din an în an, şi fran­cezii se întrebă îngrijaţi unde o să ajungă naţiunea lor cu această micşorare a popu­­laţiunei. Dacă răul nu va putea fi înlăturat este de prevăzut că în o sută de ani, Francia va fi redusă la stare de a doua putere şi rolul ei în Europa foarte simplificat. * * * Cine şi-ar fi închipuit că în Anglia să fie atâţia oameni atinşi de nebunie. Iată o statistică prezentată de câtre co­misarii—inspectori ai azilelor de alienaţi. In 1891 au fost: Pentru Anglia şi ţara Galilor 86,795 Pentru Scoţia...........................12,595 Pentru Irlanda...........................16,251 Total . . 115,641 Ceea ce dă pentru o populaţiune de 38,613,848 de locuitori un alienat la 334 oameni. Dacă la acest număr adăugăm 75.000 nebuni cari sunt căutaţi în sinul familielor, avem un nebun pentru 200 locuitori. * * * D. Wilhelm din Nancy, a strâns în Re­vue biologique du Nord de la France, o mulţime de materialul­ asupra antropologiei pavilionului urechiei. Rezultatele la care a ajuns sunt urmă­toarele : Mijlocia urechilor celor mai lungi şi mai largi ar fi mai considerabile la oamenii să­nătoşi ; aceea a urechilor scurte mai mare la alienaţi degeneraţi, iar urechile mai în­guste la criminal. In privinţa lungimei a­­lienaţii criminali şi epileptici se apropie mai mult de indivizii sănătoşi de­cât de criminalii ordinari şi de alienaţii degene­raţi.* * * S’a vorbit în lumea ştiinţifică de o linie de drum de fer electric deţinată a uni Chi­cago cu Saint Louis şi care va trebui să percurgă 150 chilometrii pe oră. Se pare că această linie este pe cale de construcţie şi că la vara viitoare o parte va fi des­chisă publicului. Aceasta este o tentativă dintre cele mai interesante şi dacă toate fă­­găduelile vor fi ţinute, se poate prevede că, în câţi­va ani, în America, oraşele cele mai importante vor fi centrul unei stele de linii electrice graţie căreia fie­care va putea locui la ţară spre a nu veni la oraş de­cât pentru afaceri. Această invenţie va schimba în chip a­­vantagios condiţiunile vieţei. *­­ * Ziarul del et Terre rezumă un articol publicat de către d. Hutchinson asupra vâr­stei pământului. Autorul face să reiasă dezacordul care există între geologi şi fi­­ziciani în această privinţă. Pe când fizicianul afirmă că vârsta pă­mântului ar fi de 400 milioane de ani, geologii susţin că durata trebuincioasă a formaţiunilor actuale atinge cifra de 600 milioane de ani. D. Hutchinson crede că dreptatea este a Geologilor.* * * Circulaţiunea la Londra este mai pre­sus de ori­ce închipuire. Actualmente, diferitele moduri de loco­­moţiune la dispoziţiunea populaţiunei Lon­drei, transportă anual câte 777 milioane de călători, adică un voiagifi la fie­care două zile pentru un locuitor. Această mişcare este reprezintată prin 327 milioane oameni transportaţi cu dru­mul de fer, 200 milioane cu omnibusul, 200 milioane cu tramvaysul şi 50 milioa­ne cu trăsurile şi vapoarele. V* O nouă invenţiune: Hydrophonul. Descoperirea aceasta este datorită d-lui Max Evoy căpitan în marina Americană. Hydrophonul slujeşte pentru a semnala a­­propierea torpilierilor sau a altor vase ina­mice pe timp de noapte sau de ceaţă. Acest instrument bazat pe electricitate, este introdus în apă, şi, când vibraţiunile valurilor îl isbesc, produce o scânteie care înştiinţează pe observator. De alt­fel această scînteie poate provoca exploziunea unei lo­vituri de tun, în cazul când ar fi trebuinţă să se atragă atenţiunea într’un chip mai expresiv. Acest aparat poate servi şi în timp de pace pentru a semnala locurile periculoase de-a lungul coastelor. * * * Pentru a sfîrşi, să pomenesc de o inven­ţiune românească, D. Popini, cunoscutul farmacist din Bu­cureşti, a inventat un praf contra durerei de dinţi, praf numit Salvadent. Acest medicament poate fi întrebuinţat cu succes contra nevralgiilor dentare, pre­cum şi în contra boalelor inflamatorii ale gurei şi gătuluî, cunoscute sub denumirile vulgare de: abubă, roşeaţă, gâlcî, etc. etc. Salvadentul se găseşte de vânzare la toate farmaciile şi drogueriile pe preţ de un leu cutia. II recomandăm publicului ca pe un re­mediu de valoare. Giovine Invetămlntul comercial 1. Proectul de lege prin articol 95 se ros­teşte că şcoalele m­oi se vor înfiinţa un an şcolar după promulgarea legei, iar actualele râmân chiar cu începutul viitorului an şcolar reduse la trei ani. Din două puncte de vedere acest articol poate da naştere la critici meritate. In adevăr: 1) . Elevii cari termină la anul clasa IV rămân cu studiile neisprăvite. Ei n’au drep­­tul a se presinta la diplomă, pentru care se cere 5 ani terminaţi, şi nici n’au unde să urmeze mai departe, căci şcoalele secun­dare nu funcţionează anul viitor. 2) . Am zis că 25 de profesori rămân cu catedrele suprimate. Din aceştia 22 vor găsi loc la cele două şcoale secundare. Dar ce vor face ei în anul cât nu vor funcţiona acest şcoale ? In ultimul moment, ni se spune, că acest articol s a modificat în secţiuni, aşa ca a­­mândouă genurile de şcoale să funcţioneze de­odată la „doi ani şcolari după promul­garea legei actuale. Locurile în care au a se întemeia cele două şcoli secundare, au rămas, aşa ni se spune iarăşi, a se fixa de Ministrul respectiv, posterior promulgărei lege­.“ înţelegem acest lucru. Şcoalele secundare nu sunt o urmare necesară a cursului in­ferior. Intre ele nu există legătura de con­tinuitate. Credem însă că şi locul şcoalelor inferioare în un asemenea cas, n’ar trebui fixat. In adevăr sunt oraşe cari reclamă o şcoală comercială. Li s’ar putea da una in­ferioară, şi în alte oraşe ar putea fi numai şcoala secundară. In special pentru Iaşi credem şcoala se­cundară mai potrivită. Roadele ce s’ar ob­ţine de la ea sub raportul Românismului şi al comerciului mare, vor fi îmbucurătoare. La o atare credinţă ne îndritueşte ex­perienţa de pînă astăzi. De­şi este cea mai nouă şcoală (afară de Ploeşti) totuşi a dat o sumă de comptabili Români cu cari se poate făli. In acelaş timp populaţiunea ro­­mănă chiar astăzi e mai mare în clasele superioare de­cât în cele inferioare. Deci chiar dacă şcoala inferioară n’ar fi în Iaşi, totuşi şcoala secundară trebue negreşit a funcţiona acolo. Pentru a termina nu putem de­cât a fe­licita pe actualul Ministru că a luat în mîna chestiunea Organisărei Invăţămîntului pro­fesional, şi fiind­că arată atâta bună-voinţă credem că nu greşim când sperăm că va bine-voi lua în consideraţiune şi puţinele dorinţi exprimate aici. Un năpăstuit Primim următoarea interesantă plîn­­gere, pe care ne grăbim a publica: Domnule redactor, Bine­voiţi, vă rog, cu mult respect, a da ospitalitatea d-voastră, în stimatul ziar ce redactaţi, memoriului ce urmează, cuprin­­zând uneltirile şi ercrocheriile prin care d. Vasile Sfetescu, actualul subprefect al plăşei Argeşul din judeţul Bfav, mi a răpit ave­rea făcându-mă cu acest mod victima sufe­rinţelor şi a mizeriei. In anul 1875, ocupam funcţiunea de no­tar în comuna Copăceni-Mogoşeşti; era în ajun de a se pune în aplicare legea comu­nală din 1875 şi care lege tindea la alipi­rea mai multor comune într’o singură ad­ministraţie. Dorind însă, ca ori­ce om cu inimă, a deveni primar al acelei comune şi pentru acest scop având necesitate de a fi susţinut de un superior, m’am adresat d-luî Vasile LAPTA Sfetescu pe care-l cunoşteam şi care, în acel timp, ocupa funcţiunea de ajutor al sub­­prefecture! Sabar cu reşedinţa in comuna Domneşti, d-sa îmi asigură acest viitor do­rit cu cele mai solemne promisiuni, în schim­bul cărora imediat îl număr pe un scrin în casa d sale 15 lire otomane de aur şi mai alătur în acelaş timp pe lângă acest oneros bacşiş şi un frumos plocon care consta într’un artistic ţigaret de chilimbar, producţiune orientală şi care ’mi rămăsese suvenir de la tatăl meu. Valoarea acestui frumos obiect se poate evalua peste 400 lei, era ceva foarte rar în ţară la noi adus de tatăl meu cu ocasiunea unui votagiu făcut în Orient. La această scenă a asistat şi so­ţia d-sale. Toate promisiunile însă au ră­­mas fără nici un succes, fie din reaua vo­inţă a d-lui Sfetescu fie din alte împreju­rări. D-sa însă dacă ar fi fost condus de nişte sentimente umanitare mi-ar fi înapo­iat cel puţin banii dacă nu şi ţigaretul. Nu fuse destul această mituire, — căci nu pot să calific alt­fel faptul d lui Sfe­tescu, care a profitat de toate acestea în eserciţiul funcţiune!, fapt pentru care putea fi pedepsit dacă eu aş fi recla­mat la timp locului în drept, — ci d sa în anul 1881 ştiind că eu posedez păd­înt în comuna Roşu din Ilfov, dobândit ca sol­dat, începe a se introduce pe lângă mine şi cu nişte promisiuni iarăşi false mă con­vinge în cele din urmă să -i dau atât ac­tele de posesiune cât şi 400 lei zicând că trebuie să cheltuiască ca să mi se dea func­ţiunea de verificator la Regia Monopoluri­lor Statului. O dată stăpîn pe ultima avere ce mai posedam, această lipitoare omenească uită toate angajamentele luate, lăsându-mâ in braţele miseriei, pînă ce me trezesc în luna lui Noembrie gol, rupt, prăpădit fără cisme, fără cămaşe, fără căciulă, cu o pălărie veche în cap şi cu nişte soirenţe îmbrăcat, tre­buia să cad in acest hal după 9 luni de aşteptare şi de suferinţe, câcî ajunsesem să dorm în cazarma vătăşeilor sub-prefecture­ din Domneşti, începuse frigul iernei şi eu tot nu aveam nici un rost. Ce­­ păsa însă d-lui Sfetescu de mine, mâ despuiase de tot ce avusesem, atât bani cât și proprietate, nu mai avea ce să ia de la mine. După multele mele plîngeri către d-sa dă Dum­­­nezeu și spre batjocură, văzând neagra mi­zeria în care mă găsim mă recomandă a­­prod la judecătoria ocolului Sabaru, dar în ce mod credeţi ? „ Onorifici“ Era şi timpul să ocup o slujbă de acest soio, bine îm­brăcat, locuinţă confortabilă, bani la bu­zunar, proprietar, ce -mi mai lipsea ? Ti­chie de mărgăritar ca şi chelului din po­veşti. In fine intru în atribuţiunile func­ţiune­ înalte ce mi se dase de Protectorul meu şi anume: focul la sobă, apă la sluj­ba şi judecătoriei, cafele­, chemam împrici­naţi, în schimbul căror servicii primeam ur­mătoarele apantamente : când îi venea poftă d-lui Sfetescu, advocat la aceea judecătorie, mi se servea atunci un codru de mămăligă cu lapte bătut, sau când îi ziceam: D-le Vasilache ce faci cu mine ? Sau întorcea capul cu dispreţ, sau îmi comunica vre-o faimoasă minciună şi in cel mai fericit caz îmi arunca ca la un cerşetor un leu sau 2. Sunt II ani de când mă torturează a­­cest nesăţios răpitor şi în acest interval nu mam­ auzit să zică vre­o dată mai cu ose­bire când eram sdrenţăros: Vino, Nedelene, cu mine să-’ţi iau un rând de haine. Dis­perat în cele din urmă ’mi-am luat curagiu şi m’am retras de lîngă acest mincinos şi m’am lăsat în voia soartei cu speranţa în Dumnezeu. Astă­zî sunt aproape bătrân, nu mai pot munci, alerg pe la bine­făcătorii mei cu­noscuţi. Sunt copleşit de suferinţe, ultima speranţă ce am e Justiţia către care m’am şi plâns. Am resumat dar aci suferinţele şi torturile îndurate spre a zugrăvi cu culo­rile meritate pe onorabilul d-na Vasile Sfe­tescu, actual sub­prefect al plăşei Argeş din judeţul Ilfov, agent special al societăţei Da­­cia-Romania, arendaş a 2 moşii una în Ilfov şi una în Vlaşca, arendaş al unei pă­duri în Ialomiţa, cu loturi de pământ cum­părate în Ilfov, şi advocat. Eu sărmanul deposedat şi cu banii luaţi sufer acum mizeriile ernel, muritor de foa­me şi frig, nevoit a-’mi încălzi oasele pe la bine făcători şi d. Sfetescu se plimbă cu­­ cal. Las la dreapta judecată a fie-cărui om de inimă să-’l califice, şi atrag atenţiunea tu­tor cari ’l cunosc. Terminând vă asigur că în tot-d’a­una vă voi­ păstra o adâncă recunoştinţă, dom­nule Redactor, cu umila speranţă, că veţi accepta cererea unui nenorocit. Petre Nedeleanui. Domiciliat în Bucureşti în coloa­rea de Albastră, Buburbia Vlădica , str. 11 Ianuarie [Filaret] no. 31. -------------------------­ şi ast­fel în anul al 2-lea ("1892) s’a luat locuitorilor Marin N. Nănău 96 snopi de secară mai mult de cât s’ar fi cuvenit du­pe înţelegerea verbală (care era în condi­­ţiele contractului din 1891). Locuitorilor Stancu N. Bocioacă, Neagu N. Bocioacă şi N. Bocioacă le-a devastat ţarinele cu oile arendaşeşti şi apoi tot d-nii arendaşi le-a pretins că dijma acestor locuri să li se dea din alte locuri unde orzul era mai bun. Lui Sterie Ionescu, lui R. Bocioacă, Alex. D. Cojocaru şi altora li s’a luat dijmă din trei unu în loc de din patru unu, după cum era învoirea verbală (specificată în contractul anului 1891). 2. La executarea muncei în natură locu­itorii au fost siliţi a face 210 pogoane de grofi (arat, săcerat, şi carat la arman) mai mult de cât erau învoiţi, ceia ce însem­nează o spoliare de aproape 12 mii de lei. 3. La muncile de arătură pentru arendaş li s’a dat 87 de pogoane mai mult de cât trebuia. 4. Că d-nii arendaşi au luat dijma cu o tîrnă de nnele care era de două baniţe şi pe care au socotit’o drept baniţă. Iată pentru ce s’au ferit a încheia con­tract (înscris). Ca respuns declaraţiunii d-lor arendaşi că au dat afară din moşie oameni buclu­caşi, rel de plată, corespondentul nostru citează numele celor daţi afară dupe moşie şi dovedeşte că nu cel rel de plată au fost daţi afară din moşie, ci oamenii cari au avut curagiul a se opune spolierii. Ast­fel întreabă: Cât sunt datori locuitorii : Ma­rin N. Nănău, Bran Burlacu, Ion Burlacu, Ion Florea, Vasile Drăghici, Sandu­­ Puiu, Mandache Miroiu, Gr. I Bălăceanu, şi lord. Vlăsceanu, cari au fost isgoniţi după mo­şie ? Afară de cei douî din urmă din cari unu este dator 13 lei, şi altii 25, cei­l’alţi nu sunt datori nimic, prin urmare afirma­rea arendaşilor este un neadevăr. Ba ce este mai convingător, sunt locuitori datori cu sume mai mari şi cari nu sunt alungaţi dupe moşie, fiind că se supun tuturor con­­diţiilor impuse de arendaşi. 4) Asupra administratorului Nicolescu, pe care arendaşii îl apără în respunsul d-lor, corespondentul nostru citează următoarele fapte convingătoare : a) A bătut pe Andreiu S. Dumitrache şi pe Trandafir Moise, pentru care fapte a fost dat judecăţei şi condamnat la 15 zile închisoare şi 40 lei amendă; b) A bătut pe locuitorii Nicolae N. Co­­rilă, N. C. Dumitrache şi cu care apoi s’a împăcat. Pentru a dovedi cât sunt de urîţi de lo­cuitori, citează faptul că aredaşiî au fost siliţi a aduce procurorul tribunalului Bu­­zea în anchetă. [Faptele citate sunt menite să atragă serioasa atenţie a autorităţilor, cari au datoria a cerceta şi pedepsi pe toţi aceea cari ’şi bat joc de neştiinţa şi sărăcia săteanului. Un răspuns Primim o corespondenţă din comuna Ma­­covei (Buzău) în care se citează mai multe fapte în sprijinul acuzărilor aduse prin o altă corespondenţă, în contra arendaşilor moşiei Macoveanca care a fi publicat nu de mult o desminţire prin Lupta şi Voinţa Naţională. Relevăm câte­va din faptele citate şi spe­răm că se vor lua măsuri de cercetarea şi îndreptarea relelor. Contractul cu locuitorii a fost­­încheiat numai pe anul 1891, iar pe anii 1892 şi 1893 nu s-a mai încheiat contract ca să evite ast­fel intervenirea autorităţii comu­nale şi ţăranii să fie lăsaţi ast­fel în lipsa unui contract scris, la discreția arendaşilor. Ştiri mărunte Societatea „Buna Voinţa“ filantropică va da un bal în seara de Sâmbătă 16/28 Ia­nuarie 1893, în salonul Jigniţa. Scopul societăţei este ajutarea săracilor fără deosebire de religiune şi naţionalitate. Pentru Sâmbăta „Secţiunea Ligei Pre­deal“ aranjează un bal cu tombola în una din sălile Hotelului Domeniului Regal din Predeal. Deşi reuşita balului este asigurată, ţinând seamă de numărul biletelor vân­dute, cu toate acestea ar fi de dorit, ca numărul vizitatorilor să fie cât se poate de mare, ca ast­fel să se mărească fondul Secţiune 1. Noi urăm reuşită bună. Din Streinătate Berlin, 25 ianuarie.—împăratul a rămas ieri la Ţareviciă, la ambasada rusă, până la 22 şi trei sferturi; el i-a conferit cola­nul Vulturului negru. Ţareviciul, membrii familiei imperiale şi cei­l­lţi prinţi şi-aui făcut vizite reciproce azi înaintea prânzului. Ţareviciul şi regele Saxei au prânzit îm­preună la Majestăţile lor. Ţareviciul a depus carta de vizită la d. de Capri­vi, Berlin, 25 Ianuarie.—Cu ocaziunea că­sătoriei prinţesei Margareta, oraşul e îm­podobit. Căsătoria civilă s’a celebrat la 4 ore ; în urmă, căsătoria religioasă, care a avut loc cu o mare solemnitate în presenţa împă­ratului, împărătesei şi a tuturor personagii princiare. Căsătoria a fost urmată de un cerc la curte; pe urmă un prânz de gală; împăratul a băut în sănătatea nouilor că­sătoriţi. V­R­EM­E­A Clima lunei Decembrie 1892 st. n. (comunicat de institutul meteorologic) Ca şi Noembrie, Decembrie a fost mai rece de de cât temperatura sa normală. La Bucureşti şi la Sinaia termometrul s’a co­­borît în toate zilele sub zero grade; la Sulina numai într’o singură zi, la 5, termometrul nu s’a coborît așa de jos. La București temperatura mijlocie a f­st—2°0 pe când temperatura normală a luneî Decembrie nu este de cât—0°3. La Sulina temperatura mijlocie a fost-)- 0 ° 3 iar la Sinaia 4® 4. Cea mai călduroasă lună De­cembrie a fost cea din 1861 când temperatura mijlocie a fost —1— 5 ° C și cea mai friguroasă a avut loc in 1865 cu mijlocia—8°0. Cea mai coborîtă temperatură în această lună la București a fost—13 ° C în ziua de 30, la Sulisa msxmm ea a fost de—17 ° 6 la 29 şi la Sinaia—18 ° C la 29 şi la 30. Afară de Sulina, temperatura s’a co­borît in cele alte staţiuni mult mai jos în Noem­brie de cât în Decembrie ; frigul ce am avut în unele zile din 1Voembrie va rămânea memorabil. Luna lui Decembrie a avut în Sulina 4 zile in care termometrul nu s’a urcat de loc d’asupra lui zero grade, la Bucureşti au fost 8 asemenea zile şi la Sinaia 11. Umezeala aerului a fost in mijlocie 79 la sută, la Sulina, la Bucureşti 82 la sută, şi 84 la sută la Sinaia. Soarele a străbătut 89 de ore la Sulina, 94 la Bucureşti şi de abia 33 la Sinaia. La Bucureşti am avut 9 zile senin, 7 nouroase şi 15 acoperite, la Sulina au fost 42 senine, 5 nouroase şi 44 acop. la Sinaia 6 senine, 9 nouroase şi 46 acoperite. Apa provenită din ploae sau zăpadă, a fost de 34 milimetri la Sulina, 47 la Bucureşti şi 41 la Sinaia. Solul a fost acoperit cu zăpadă în timp de 44 zile la Sulina, 47 zile la Bucureşti şi în tot cursul luneî la Sinaia. În ultimele două zile ale luneî, a căzut o mare cantitate de zăpadă în mai toate părţile ţerei INFORMATIUNII D. N. Fleva pleacă astă seară la Ploeşti pentru a lua parte la întru­nirea pe care o ţine opoziţia acolo. Demisia d lui Anghel Ulubeanu din funcţia de primar al Giurgiului a fost primită de ministru de in­terne. Am anunţat că d. Vernescu a de­pus în Senat protestul familiei Ghi­­ca contra unoei legi sanitare pe care guvernul a propus.-6. Protestul membrilor familiei Ghi­­ca are de motiv că prin această nouă lege sanitară se sdrobește autonomia Eforiilor, consacrată prin testamen­tele generoşilor fondatori. Primim numeroase plângeri con­tra absolutei lipse de lemne, în acest timp de ger, pe la spitalele Eforiei. Ni se spune că zilele trecute când gerul era de 28 — 30 grade, sălile bolnavilor din spitalul Colţea se în­­calzeau cu spirt şi că temperatura nu era mai mare de­cât 5—7 grade deasupra lui zero. Bolnavii tremu­rau de frig ziua şi noaptea. Unii din medicii primari au şi reclamat contra acestei stări de lu­cruri. De ce Eforia nu ia măsuri să cum­pere lemne în comptul antrepreno­rului care nu-­şi îndeplineşte anga­jamentele din contract? Antrepreno­rul are o garanţie de 20 mii lei, de ce nu se cumpără din aceşti bani lemnele atât de necesare pentru ne­norociţii bolnavi ? Eri am reprodus după Constitu­ţionalul o informaţie prin care se spunea că s’a constatat că bătrâna care a murit astă-vară la d. I. Ma­­rinescu, a fost otrăvită, şi că mai multe arestări ar fi iminente. Informaţia ziarului guvernamental nu este exactă. D-rul Minovici care a făcut autopsia cadavrului s’a pro­nunţat în mod provizoriu că moartea ar fi naturală, dar ’şi a rezervat răspunsul definitiv după ce se va pronunţa analiza chimică, în cerce­tarea căreia a trimes vesicele. A­­naliza chimică a constatat în vesire toxici organici, dar cum să ştie că aceşti toxici organici se pot desvolta şi în mod natural în organism, mai ales după moarte, n’a putut spune cu siguranţă dacă bătrâna a murit otrăvită, sau în mod natural. Acum cazul acesta se află în cer­cetarea consiliului sanitar superior, care are să se pronunţe definitiv. Este vorba ca distinsul bariton Lassalle să cînte în opere, cu trupa italiană. Astă seară după cum să știe este primul ser concert în Palatul Ate­neului. Peste 20 de zile va apare un foarte hazliu ziar umoristic intitulat Scan­dalul. Acest ziar, la care va colabora pene dintre cele mai dibace şi cu­noscute, va apare o dată pe săptă­mână. Pe lângă text vor fi şi gravuri. După câte ştim acest ziar va avea un mare succes. In acelaşi timp aflăm că săptă­mâna viitoare va apare poftul ro­mân, un ziar sotelic, fără gravuri, care va fi bi-săptămânal. Şi acestui ziar i se prevesteşte iz­bândă.

Next