Lupta, octombrie 1893 (Anul 10, nr. 2115-2140)
1893-10-14 / nr. 2126
ANUL X. No. 2126 ABONAMENTE BIN ȚARĂ Oban ........................................................... . . 40 lei Sease luni...................................................... • • 20 „ Trei luni...................................................... . • 10 „ Pentru învățători pe un an..................... . . 30 „ in străinătate în an...................................................... . . 50 Sease luni ...................................................... . . 25 Trei km ........... . . 15 limeral ÎB Bani Redacția s P a 5 a g is: I Român VWtOk&XuatJau, ■j tL.t, jmj. / .. .»»dfae«gBHBegMgB Organ Seitieepai - Radical. JOUI 14 OCTOMBRIE 1893. MUNQIURI Pe pagina III, SO litere, corp 7j . . . 1 leă linia „ „ IV „ „ . . . k26 tatii lini». Inserte și reclame , ...........................2 lei linia, Feilten »nanelari a se adresa: LA Baistrația Ziarului h\ '_____ w\ Uir'' minor vechiu SO bani ' ’ I ‘i 1 ___._ Sufragiul universal. Serbările franco-ruse. Amnistia, Criza şi Presa streină. Criza în Austria. Gladstone şi arbitragiul. Oameni şi lucruri. Spectacole. Madelena Ferat, (forţă). 1 ■ ....... ■ 1 ' Sufragiul Universal Telegraful ne-a transmis ştirea că alaltăeri s’a început discuţiunea în Camera din Viena asupra proectului relativ la reforma legei electorale. Comtele Taafe, primul ministru al Austriei, al Austriei feudale şi aristocrate, iniţiatorul acestei mari reforme politice, a ţinut o strălucită cuvântare, pe care o recomandăm cu tot dinadinsul atenţiunea bărbaţilor noştri politici. El a zis, căraţiunea de Stat e aceea care cere întinderea dreptului electoral asupra tuturor acelora cari şi -au îndeplinit datoriile de cetăţean. Pericolele ce ameninţă societatea şi Statul din partea elementelor populare, lipsite până acum de drepturi politice, se pot înlătura numai prin întinderea suficientă a dreptului electoral la timpul oportun. Cu toate acestea, şi acolo ca şi la noi, ca şi pretutindeni, partidele reprezentante ale burgheziei înavuţite, lacome şi egoiste, se opun la întinderea acestui drept de vot. Protestările, vociferările, ameninţările lor ne fac efectul, pe care l-ar face unui muncitor următoarele cuvinte ce l i le-ar ţine vr’un duşman oarecare al sufragiului universal. Muncitor, când tu atingi vârsta de douăzeci şi unu de ani, părăseşti casa părintească, de multe ori femeia şi copii, pentru a te duce la cazarmă, unde, timp de trei şi patru ani, porţi arma pentru a asigura liniştea ţarei tale; în acelaşi timp tu plăteşti birul, pentru a asigura Statului veniturile de care are nevoe. Cu cât eşti mai sărac cu atâta plăteşti mai mult, căci impositul care loveşte bogăţia adunată şi păstrată este cu totul neînsemnat, pe când impozitele de consumaţie, din contra, apasă pe contribuabil în raport invers cu mijloacele pe care le are. Aceste impozite îţi iau aproape a treia parte din ceia ce tu câştigi prin munca ta, şi ceia ce produci tu este elementul esenţial, aproape unic al bogăţiei ţărei tale. In schimbul tuturor acestora, tu ceri dreptul de a lua parte la alegerea deputaţilor însărcinaţi cu facerea legilor şi acest drept ţi se refuză! Spiritele disciplinate, spiritele de ordine şi privilegiaţii aşa au hotărît! Supune-te deci. Aceşti domni ori de câte ori le vorbeşti de acest drept, au totd’auna câte o frază pe careţi-o trînteşte în faţă : ei îţi opun oarba lege a numărului. Dar oare, sufragiul restrîns, sufragiul aristocratic nu se înşală el tot aşa cum s’ar putea înşela sufragiul universal ? Câţi oameni, cari nu meritau nici mâna să le întinzi, n’au fost trimişi tot-d’auna în Camere, de colegiele acestea restrînse? Nu s’a ales oare, de către Capitala ţăreî, banchierul Cerlentis, pe când el jubila la Atena aniversarea regelui ‘Greciei, în locul lui Ioan Brătianu ? Nu cad oare, cu acest regim, bărbaţi din cei mai luminaţi ai ţârei şi se aleg în locule d’alde Jean Stănescu, Durduc sau Brătescu ? Dar avem un alt colegiu, colegiul elitei oamenilor noştrii de ştiinţă, colegiul universitar, alege oare totdeauna acest colegiu pe profesorii cei mai meritoşi şi cei mai demni? Dar Academia, care se pretinde a reprezenta elita societăţei noastre, şi care e compusă numai din 40, 50 membrii, alege ea, în cazurile de vacanţă, totd’auna, pe bărbaţii de merit, de valoare, cari se impun mai mult? Interesul personal, intriga, mijloacele de conrupţiune sunt cu mult mai în onoare în colegiele restrânse decât ar putea fi in largul regim al sufragiului universal. . Marele Gladstone, primul-ministru ediţia a mm barca ţârei pe un lac liniştit, pe când î mulţimea îi privea de pe ţărm; astăzi mari şi mici, bogaţi şi săraci, cu toţii plutim pe aceiaşi mare, cu toţii trecem prin aceleaşi furtuni; să ne grăbim ca direcţiunea vasului să fie încredinţată celor mai abili, ,dar în acelaşi timp ca echipajul întreg să ia parte la lucru- l liberal al Angliei, confirmă acest adevăr, prin următoarele cuvinte ce le-a pronunţat cu ocazia lărgirei dreptului de vot în Anglia : «In ceea ce priveşte preocupările de interes personal, o lungă experienţă mi-a dat convingerea că acest viţiu nu se măreşte în intensitate daca te coborî de la o clasă socială la o alta inferioară. Eu cred maî mult, că, dacă ar trebui să se facă din acest punct de vedere o distincţiune, apoi aceasta ar fi în favoarea claselor, dacă le-am putea numi astfel, cari sunt mai puţin educate, mai numeroase, mai puţin bogate.. Această oarbă lege a numărului pe care ne-o pune tot-d’a-una Înainte reacţionarii de toate culorile, nu este în realitate alt-ceva de cât frica ce o au clasele diriguitoare ca nu cum-va să li să ia cea mai mică bucăţică din această putere, pe care o consideră ca o proprietate a lor. Dacă s’ar gândi insă bine, toţi aceşti focoşi reprezentanţi ai elitei sociale, s’ar linişti, căci ar vedea că dacă poporul, în sufragiul universal, va avea cu el numărul, celor-alte clase le-ar rămâne destule şi puternice mijloace de acţiune pentru contra-balansarea acestui număr, lucru pe care zilnic îl arată, în toată evidenţa, experienţa celorlalte ţări cu sufragiu universal. O Adunare a deputaţilor este sindicatul intereselor unei naţiuni. Interesul săracului şi al muncitorului, este oare mai puţin sfânt decât acela al bogatului şi al oamenilor cari nu fac nimic ? Cât despre capacitate, atunci când e vorba de interese, ţăranul este tot atât de capabil ca şi marele proprietar, şi uvrierul tot atât de competent ca şi patronul. Subt orice regim electoral, alegătorului nu i se cere a se pronunţa asupra abstracţiunilor politice şi sociale. In alegeri, alegătorul trebue să se pronunţe asupra impozitelor, asupra sarcinelor publice, asupra îmbunătăţirei condiţiunilor lui de existenţă şi de muncă. Dacă onorabilii partizani ai capacităţei şi ai elitei sociale ar fi logici, ar trebui să ceară ca dreptul de vot să nu fie acordat de cât unei aristocraţii a instrucţiune!, a inteligenţei, a judecatei sănătoase, a moralităţeî, a tăriei de caracter şi a virtuţilor cetăţeneşti, refuzând oricărui ce n’ar întruni aceste calităţi dreptul de cetăţean-Ei bine, am întreba, câţi din d-lor, duşmani azi ai sufragiului universal, n’ar combate, în acest caz, alături de noi. Nişte adevărate colegii ale capacităţeî, ştiinţei şi moralităţeî ar trebui să fie reduse, de sigur, într’o enormă proporţie. Cu ce drept dar, d-lor capacitari, refuzaţi d-v. ţăranului dreptul de vot pe motivul ignoranţei, când în acelaşi timp vi-l acordaţi dv., îl acordaţi tuturor cârciumarilor, tuturor ciocoilor satelor cari, pe lângă ignoranţa ţăranului, întrunesc acel egoism revoltător care îi face ca absolut nici o preocupare să n aibă în afară de strâmtul şi meschinul lor interes ? Fiţi însă liniştiţi: inteligenţa, superioritatea intelectuală şi morală nu-şi va pierde drepturile sale. Poporul întreg, bucurându-se de dreptul de vot, va fi un stimulant pentru bărbaţii noştrii de Stat, vor imprima luptelor politice o mai mare mişcare, dar el nu va dirige niciodată. Pentru a vă convinge, n’aveţi decât să priviţi la cele ce se petrec acolo unde sufragiul universal este în acţiune. Dacă voiţi ca aceste patru milioane de ţărani, ce formează această ţară, să iasă din ignoranţa, din mizeria şi din apatia în care zac, să contribue cu plăcere la nevoile Statului şi să fie totd’auna gata a-şî da viaţa pentru Românie şi românism, faceţi-i cetăţeni, acordaţi-le dreptul sfint ce-l au de a lua parte la afacerile ce atât de direct îi privesc. Indiferenţa politică în care-i ţineţi încătuşaţi, este singura cauză a mizeriilor noastre politice, a despotismului şi fărădelegilor tuturor guvernelor, şi cine ştie dacă nu tot ea va fi mâine cauza despotismului de jos... Condiţiunea esenţială a unei adevărate democraţii este dreptul de vot pentru toţi. S’au dus de mult timpurile acelea , în care câţîva privilegiaţi conduceau * Serbările Franco-Ruse Paris, 24 Octombre.—Câţîva din ofiţerii ruşi s’au dus să viziteze Versailles. Ei au prânzit, la primărie. O mulţime enormă s-a aclamat în continuu. Amiralul Avellan şi ceilalţi ofiţeri au prânzit la Elysée. D. Carnot a anunţat amiralului că se va duce Vineri la Tulon. La desert, Preşedintele a zis : „Cu părere de rău vedem că se apropie ceasul când domnii reprezentanţi ai marinei ruseşti vor părăsi Parisul, ale carii bucurii şi tristeţe au ştiut să le împărtăşească cu atâta fineţe şi cordialitate. Visita d-voastră ne va lăsa nişte amintirî ce nu vor putea fi uitate. Sperăm că amintirile cu cari veţi pleca d-voastră, vor fi tot atât de durabile. In numele Franţii întregi urez fericire şi succes oaspeţilor şi prietinilor noştri. D. Carnot a ridicat un toast în sănătatea Ţarului şi a Ţarinei. Amiralul Avellan a răspuns : „Nu pot îndestul să esprim mulţumirile noastre sincere şi profunda noastră recunoştinţă pentru marea şi cordiala simpatie ce ne-a arătat poporul francez. Aceiaşi primire am găsit nu numai în oraşele mari, ci şi în cele mici, în sate ca şi în cătune. Când lucrul acesta va fi cunoscut în Rusia, va porni de asemenea din toate părţile şi chiar din sate, urări pentru mărirea şi pentru prosperitatea Franţei.“ Delegaţiunile lorene au dat daruri oferite de Lorena ofiţerilor ruşi. D. Mezieres a exprimat amiralului Avellan sentimentele delegaţilor tot atât de sincere ca şi ale populaţiunei parisiene. El a rugat pe amiral să primească cartea de aur şi obiectele lucrate de artiştii loreni, şi cari vor aduce aminte ofiţerilor ruşi că au prieteni credincioşi şi siguri în 1800 comune din Lorena. Amiralul, foarte atins, a mulţumit în numele său şi în numele ofiţerilor săi şi a zis «că amintirea despre demersul Lorenilor va rămâne întipărit în inima noastră.» Eşind de la cercul militar, delegaţiunile s- au dus la d. de Mohrenheim, rugăndu-l să depue la picioarele Ţarului o carte de aur ce coprinde iscăliturile a 1800 primari din Lorena împreună cu omagiile lor respectuase ca dovadă a sentimentelor lor de prietenie. D. Mezieres a rostit o alocuţiune în care a zis că, Lorena este cea d'întâiu, care a dat, semnalul aclamaţiunilor cu ocasiunea trecerii marelui duce Alexis pe acolo. In amintirea acestei zile, care va rămâne venerată, în amintirea vizitelor de la Kronstadt şi lulon vă rugăm să depuneţi la picioarele Ţarului această carte, care exprimă gândul între gel Lorene.» Ofiţerii ruşi s’au dus la 5 la cercul din strada Boissy d’Anglas unde a avut loc o representaţie teatrală; în urmă li s’a oferit un prânz. Pans, 24 Oct.—La representaţia de gală de ori seară au asistat d-nii Dupuy, mareşalul Camrobert, generalii Saussier, Féurier şi alţii. Sala era decorată şi iluminată în mod feeric. Amiralul Avellan a sosit câteva minute înaintea d-lui Carnot. Când a intrat în loja d-lui de Mohrenheim musica a intonat imnul rusesc. Când a intrat d. Carnot s’a in- I tonat marseieza. Pe piaţa Operii mulţimea a aclamat pe I ofiţerii ruşi strigând: Vivat! La revedere ! I Paris, 24 Oct. — Țarul a telegrafiat ve-I dureî mareșalului de Mac-Mahon pentru a- I exprima părerile sale de reu. Ambii fii ai mareșalului s’au dus la ambasadă și au ru- 1 gat pe d. Mohrenheim să transmită Ţaru- I lui mulțumirile lor. Pans, 24 Oct. — D. Carnot a trimes amiralului Avellan portretul său înpreună cu o dedicațiune. ----------&87&— - CORIST IBUUTX, 3VEETT AMNISTIA Am dovedit alaltăerî că marele şi generosul act al Regelui nu ar putea profi a decât oarecăror bătăuşi poliţieneşti ; am arătat şi dovedit că, aşa fiind amnistia regală n’a produs absolut nici o impresiune bună pentru că motivul actului a fost meschin. Cu toate acestea s’ar putea întâmpla ca eroarea regală să profite şi celor buni. Este vorba de expulzaţi. In momentul acesta se află aruncaţi peste graniţă mai mulţi ziarişti, foşti redactori la ziare opoziţioniste; ei bine, toţi aceştia trebue să fie nişte vinovaţi politici cărora guvernul le-a aplicat disposiţiunile draconiane ale legei de expulzare. Gânditu-s’a regele la aceştia ? Gânditu-s’au miniştrii la expulzaţi? Ne îndoim. Totuşi, în forma în care se prezintă actul oficial al amnestierei expulzaţii trebue sa beneficieze de densul. Neapărat că şi redactorul Adevărului şi redactorul Evenimentului şi alţi expulzaţi au fost loviţi, cu această grea măsură, pentru câte un delict politic; nici unul n’a săvârşit delicte ordinare, nici acte contra moralei publice, toţi sunt, prin urmare vinovaţi politici. In asemenea caz clemenţa suveranului nu poate trece pe lângă denşii fără să-’i îmbrăţişeze. Noi supunem aceste observaţiuni d-lor miniştrii şi ’i îndemnăm să profite de prilej pentru a repara atâtea copilarii săvârşite. S’au expulzat, în urma unor rapoarte stupide şi contopite oameni absolut inofensivi şi absolut streini de politică ; s-au expulzat ziarişti a căror mică vină cerea că scriau în ziare neplăcute guvernului ; este drept, prin urmare, ca miniştrii să revie la sentimentul realităţei şi să renunţe la regretabila lor aiurare. De altmintrelea nici nu ar putea face altfel d-nii miniştrii, căci actul regal trebue să fie categoric şi să nu lase loc la interpretări şi excepţiuni. Sau amnistie complectă care să înlăture atâtea suferinţe serioase şi pe nedrept îndurate, sau maî bine nici un fel de amnistie. De cât clemenţă exclusiv profitabilă celor cari sparg capetele cetăţenilor în alegeri, mai bine nu-şî mai încarce conştiinţa cu acte ridicole. Iată pentru care cuvinte socotim că glasul dreptăţeî trebue să fi sosit pentru toţi acei tineri goniţi de la casa şi de la masa lor. Micimea de suflet a miniştrilor expulzatori a fost satisfăcută pe deplin, resbunarea lor de calitatea a cincea s’a îndeplinit. Şi acuma când ’şi-au sărat inima şi s’au răcorit, bine-voiască a face şi pe oamenii serioşi. Ego nistraţie şi în rîndurile partidului guvernamental. In cas contrar isbucnirea unei crise, ale cărei consecinți nu s’ar putea prevedea, este absolut inevitabilă.“ ——- Rul Shoss------ - Criza şi Presa streină Ziarul german din Munich Allgemeine Zeitung, revine printr-o nouă corespondenţă, ce o primeşte din Bucureşti, asupra crizei ce ne-ar ameninţa. Iată această corespondenţă : „Corespondenţa publicată de curând în Allgemeine Zeitung, asupra unei crize ameninţătoare pentru partidul guvernamental şi pentru întregul guvern, a produs aci (adică la Bucureşti, N. R.) o sensaţie extraordinară. Deşi unele organe ale partidului vechilor conservatori s’au încercat a opune afirmaţiunilor noastre positive nişte desminţiri mai mult sau puţin vagi şi generale, totuşi aceste desminţiri au atras încă mai mult atenţiunea opiniei publice asupra faptului, că între culisele taberei guvernamentale există o stare de lucruri care e imposibil să se mai prelungească încă mult. „Opoziţia naţional-liberală cunoaşte bine această situaţie şi îşi pune întrînsa speranţa de a reveni la putere; totuşi în momentul de faţă dînsa e foarte supărată de arătările noastre asupra crizei ce ameninţă guvernul. E evident că opoziţia naţional-liberală nu se simte destul de tare şi destul de organisată pentru a lua imediat succesiunea guvernului Catargiu-Carp , densa ar preferi mult ca reaua administraţie actuală să nu întâmpine nici o împotrivire în sânul ministerului, şi că astfel opoziţia să poată aştepta în linişte dărâmarea complectă a sistemului actual. Aceasta însă nu sa va întâmpla, după cum putem afirma cu toată certitudinea. Din contră, deja in cursul săptămânilor viitoare o hotărîre se va impune în sensul de a se face ordine și în admi Criza în Austria Foile mari din capitala Austriei aduc ştiri, cari de cari mai sensaţionale, despre situaţia grea în care se află cabinetul contelui Taaffe. Unele dintre ele susţin, că pe ziua de azi sau de mâne se va disolva dieta şi se vor ordona alegeri noui. Despre criză se telegrafiază următoarele din Viena: Situaţiunea politică este mai liniştită azi, în urma declaraţiei baronului Chlumetzky înaintea monarchului, că în împrejurările de faţă este gata a-şi da demisia. Chlumetzky ar fi declarat înaintea aderenţilor săi, că ia asupră-şi sarcina de a face pe un număr anumit al stîngei unite, să voteze pentru starea excepţională din Praga, pentru care scopul ar fi trebuit să câştige cel puţin 30 de voturi. Aceasta însă nu s-a succes, fiind că deputaţii, în urma dispoziţiunei alegătorilor, sunt în curat cu aceia că la cas, dacă legile escepţionale ar fi primite cu ajutorul stângei unite, atunci ei ar trebui să dispară de pe arena politică. Deputatul Plener, care la orice cas vrea să păşească pe cariera diplomatică, şi Chlumetzky, care la cas dacă proiectele se vor respinge, desigur îşi va da demisia, formează aşadar punctele în jurul cărora se învârteşte azi situaţiunea. Dar nu mai puţin interesante sunt şi mişcările din partida Polonilor. îndată după reîntoarcerea sa din Budapesta, contele Taaffe a conferit cu Jataorsky, preşedintele clubului polon. Acesta a primit din partea clubului însărcinarea, să comunice lui Taaffe, că Polonii cer retragerea lui Steinbach până la anul noi. Intr’o şedinţă închisă polonii au hotărât, că nu resping numai reforma electorală a lui Taaffe, ci ei iau poziţia faţă de orice proiect electoral, care nu garantează stare deosebită Galiţiei în cestiunea dreptului electoral. Polonii adică cer, ca pe deputaţii lor centrali să-i aleagă numai dieta provincială, cum s’a întâmplat în întreagă Austria la 1871. Mai pretind şi aceea, ca guvernul central să nu exerciteze nici o influenţă asupra legii electorale privitoere la dieta provincială din Galiţia. La 20 Octombre seara s’a lăţit faima, că stânga germană unită a hotărît unanim, să voteze contra stărei escepţionale. Iar pe contele Taaffe l’a informat, că pe viitor să nu mai aştepte nici un fel de sprijin. Telegramele cu data de 21 Octombre din Viena anunţă, că în aceiaşi zi după amiazi s’a ţinut un consiliu de miniştri, care a durat două ore şi al cărui obiect de consultare, se crede, că a fost atitudinea ulterioară a guvernului în actuala cripă. Guvernul n’are de gând să disolve camera, până când nu se întrunesc comisiunile ce au să desbată asupra stărei escepţionale. De asemenea nu se crede, că în cabinet se vor face schimbări de persoane. Comisiunile oposiţionale s’au constituit deja. Cei opt membrii ai stângei germane unite vor vota cu toţii contra stărei escepţionale , dintre conservativi 5 sunt contra, 1 pro ; membrii clubului Coronini sunt toţi pro; tinerii cehi, se înţelege, vor vota contra; marii proprietari, se crede, că se vor abţinea de la votare. Dintre membrii comisiunei până acum 13 sunt contra, 11 pentru ; adică proiectul lui Taaffe cu privire la starea escepţională ar fi să pună capul guvernului. Din cercurile cehilor tineri se anunţă, că ministrul Steinbach a făcut foarte însemnate oferte de impăcare elementelor mai moderate din partida lor. Deputatul Herold, cătră care ministrul s’a adresat în primul rând, a răspuns, că proposiţiunile puse în vedere le va face cunoscute clubului. Foile polonilor cer isgonirea din minister a acelor membrii, cari ţin la reforma electorală. Posiţia lui Taaffe deci este cât se poate de grea. D. Gladstone şi Arapi Biuroul „Uniune interparlamentare pentru arbitragiu şi pace“ compus din delegaţii grupurilor constituite ale parlamentelor: German, Austro-Ungar, Danemarcei, Spaniol, Francez, Englez, Grec, Italian, Norvegian, Belgian, Portugez, Român, Serb, Suedez şi Elveţian, representate la Conferinţa de la Berna, ce s’a ţinut în August 1892, a hotărît cu unanimitatea membrilor