Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)

1894-01-15 / nr. 2198

ANUL XL­­ No. 2198 ABONAMENTE I IN tar! (In an ............................................................. Șease luni........................................................ Trei luni........................................................ Pentru învățători pe un an.................... IN STREINETATE Un an......................................................... Șease luni ......................................................... Trei luni......................................................... Numărul 15 Bani 40 lei 20 „ 10 * 30 „ EDIȚIA a doua 50 25 15 ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MUHCIURII Pe pagina II, 30 litere, corp 7 . . . 1 leă linia » » IV „ „ ... 25 bani lin ir. Inserțe fi reclame , „ .... 2 lei lini» Pentru an and cri a se adresa: Administrația Ziarului V II V I Un număr vechiu 50 bani Redacțiunea I No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 Prim-Redactor, CONSTANTIN C. BACALBAŞA Administraţiunea i No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 România şi tripla alianţă. Din afară. Ecouri. Fizionomia Camerei. Nuvelă. Curierul dimineţei. Ştiri teatrale. Nivernesa cea frumoasă. (Forţă). România şi tripla alianţă Ziarul francez Le Figaro s’a o­­cupat săptămâna aceasta de România şi de politica eî exterioară. S’ar părea — dacă am crede cele spuse de acest ziar—că, în acest mo­ment se operează o schimbare sau, mai bine zis, o ezitare în politica noastră din afară. Guvernul român, impresionat de puterea alianţei fran­­co-ruse şi împins de­­simpatiile po­pulare a pierdut gustul să asculte orbeşte de poruncile Berlinului şi să se încreadă norocului alianţei întreite. Fără îndoială ziarul francez este rău informat, ori confundă sentimen­tele personale ale câtor­va conducă­tori conservatori, cu acea forţă care dictează şi realizează politica din a­­fară a României. Le Figaro ar trebui să ştie că, până în acest moment, nu s’a făcut la Bucureşti o politică exterioară con­formă simpatiilor populare nici po­trivită vederilor hotărâte ale miniş­trilor ; politica noastră din afară este a regelui, regele îi croeşte calea, re­gele o dictează. Neapărat, însă, că în aceste din urmă vremuri s’au­ întâmplat câte­va fapte cari au ridicat triplei alianţe înfăţişarea-i omnipotentă şi cari au răspândit bănueli asupra sorţilor unui viitor războiu. Până era, până în ziua istorică a vizitei de la Toulon, întreita alianţă era singura forţă organizată în Europa, întreita alianţă plutea într’o atmosferă plină de prestigiu şi de succese, şi acei cari se alipeau de densa făceau pact cu zeul victoriei. Dar s’a schimbat mult situaţiunea. Alianţa franco-rusă s’a îndeplinit, cele trei puteri centrale au astă­zi ad­versari. Aceşti adversari sunt puternici, bine organizaţi, armatele lor sunt numeroase, calităţile lor militare de întâiul rând. Iar în tabăra alianţei întreite slăbiciunile sunt de tot felul. Mai întâi, Italia. Iată o putere a­­proape neutralizată, sleită de toate sfor­ţările făcute, frământată de revoluţiuni, cu o întreagă populaţiune sărăcită şi lipsită chiar de virtuţi militare. Ne­norocirile Italienilor au redus mult prestigiul triplei alianţe şi astă­zi mai mult ca un satelit se intreabă cu nedomirire : In ce parte va trece isbânda ? Austro-Ungaria poartă pe trupul ei o cuirasă puternică, dar cuirasa are multe deschizături. Nemulţumirea naţionalităţilor a ajuns la paroxism, Boemii, Românii, Croaţii, Sârbii, toate grupările vitale se mişcă, se agită şi aşteaptă numai ceasul bine-cuvântat al unei conflagraţiuni exterioare pen­tru a se rescula. Declare-se numai războiul, treacă Ruşii graniţa şi Au­­stro-Ungaria va fi în flăcări. In acest timp prestigiul grupărei franco-ruse merge tot crescând. Spa­nia, după afirmaţia chiar a ziarelor germane alarmate, şi-a exprimat do­rinţa de a încheia un tratat de a­­lianţă cu Franţa. Adevărul este că, în ultimele timpuri, raporturile din­tre aceste doue ţeri latine au deve­­nit excelente şi mai multe semne de adâncă simpatie s’au schimbat între ele. Belgia are motive serioase să nu se încreadă în puritatea intenţiuni­­lor germane; de aceea belgienii au hotărât să ridice piedici germanilor agresivi, dacă aceştia ar dori să a­­tace Franţa prin coastă. Momentul este, aşa­dar, al nesi­guranţei. Cine va birui în viitorul războiu ? In ce parte va fi puterea mai mare, bogăţia mai mare, arma­tele mai numeroase ? Asta­zi nu mai este or­. Astă­zi nu se mai poate prezice cu siguranţă în faţa unei situaţi­uni clare, alianţa franco-rusă a încurcat pe factorii de prognosti­curi, slăbiciunile Italiei şi Austro- Ungariei, precum şi tendinţele Spa­niei au readus haosul. Era natural ca, în asemenea îm­prejurări, guvernul român să se o­­prească din elanul său germano­fil şi să stea pe gânduri. De aceea ezitarea momentului nu trebue confundată cu o reală schim­bare a politicei; politica este aceiaşi, raporturile cu Berlinul sunt aceleaşi, cel mult dacă Ungaria tulbură li­niştitele relaţiuni ce păstrăm cu im­periul Austro-Ungar. Dar această situaţiune va dura e­­tern ? Iată ce vom cerceta mâine. Const. C. Bacalbaşa. DIN AFARA Imperatul Wilhelm şi Bis­marck Prinţul de Bismarck este iarăşi la or­dinea zilei şi presa germană se consacră acum cu totul la publicarea celor mai mici şi mai copilăreşti amănunte privitoare la mo­dul cum se face — sau s’a făcut deja — împăcarea între zburdalnicul şi nervosul îm­părat şi disgrațiatul său fost cancelar,— geniul reu al Europei. Pe scurt iată cum s’au petrecut lucrurile. Imperatul care acum are nevoe de con­cursul prințului de Bismarck — vom arăta mai jos pentru ce şi în ce scop—căuta pri­­legiul de a şi manifesta această intențiune. Aflând că, după o lungă suferinţă, d. Bis­marck e acum pe deplin restabilit, împă­ratul s’a grăbit a trimite la Friedrichsruhe pe aghiotantul său de Moltke pentru a fe­licita pe fostul cancelar. Scrisoarea auto­grafă de felicitare era însoţită şi de un nu­măr de butelii de vin vechiu. Prinţul de Bismarck, pe care disgraţia­­rea împăratului şi concediarea de la putere l’a enervat şi l’a dovedit a fi un bătrân ambiţios şi rancunos, n’aştepta pare-se de cât un semn pentru a ieşi iarăşi la iveală şi a face să se vorbească din nou de dân­sul, ca omul trebuitor în momente grele. Şi aceste momente sunt în adevăr foarte grele pentru Germania. Dificultatea guver­nului de a obţine nouile impozite necesi­tate de nouile legi militare, opoziţia con­servatorilor agrari, cari nu ascultă de­cât de ordinul prinţului de Bismark, împotriva convenţiei comerciale cu Rusia, — toate aces­te au hotărât pe împărat să calmeze oare­cum supărarea disgraţiatul­ui s-u fost cancelar, arătându-i oare­cari simpatii și perspectiva unei rechiemări la cârma imperiului. Bismarck a răspuns ca la demersul împă­ratului va răspunde prin a veni la Berlin pentru a vizita pe monarch. Iată şi câte­va aprecieri ale diferitelor ziare : National Zeitung scrie :• Această ştire îmbucurătoare va provoca în toată Germa­nie cea mai mare mulţumire. Nor deutsche Allemeine Zeitung vorbind de demersul împăratului se exprimă ast­fel : Trebue admis că acest pas porneşte din iniţiativa generoasă a Majestăţei Sale, Freisinnige Zeitung nu dă acestui schimb de scrisori nici o însemnătate po­litică. Iată aci telegramele pe care ni le co­munică azi Agenţia Română în această privinţă: Berlin, 25 ianuarie. Se asigură că prinţul de Bismarck va sosi Vineri la 12. „Oficialul“ se crede autorizat a declara că Colonia, 25 Ianuarie. „Gazetta din Colonia* anunţă că prinţul de­ Bismarck a rugat pe împărat să -i dea voe din cauza stârei sănătăţeî sale să plece a doua zi de la sosirea sa. îndată după so­sirea prinţului la castel, va avea loc un prânz intim cu familia imperială. Să crede că după dejun Regele de Saxa se va duce să salute pe prințul. misiunea d-lui de Moltke la Friedrichsruher este datorită iniţiativei împăratului. Nimen în cercurile guvernamentale nu ştiaă înainte nobila hotărîre a împăratului. Toate aser­ţiunile contrarii sunt nişte invenţiuni. Prinţul de Bismarck va fi primit la gară cu onoruri militare. Se crede că va veni şi prinţul Enric. ..... Legea succesiunilor. D. Poenaru, primarul Galaţilor şi d. Robescu, prefectul Covurliului au fost predestinaţi să alerge permanent unul după altul şi să se înlocuiască per­manent. Ascultaţi, vă rugăm. D. Virgiliu Poenaru a fost prefect de Covurliu și d. Robescu primar. Dar consiliul comunal a fost dizolvat și d. Poenaru a luat locul d-luî Robescu în capul primăriei. Astă­zi d. Robescu a fost numit pre­fect— loc ocupat odinioară de d.Poe­­naru — iar d. Virgiliu Poenaru va o­­cupa locul d-luî Robescu în Cameră, întreg partidul conservator Gălăţean se rezumă aci: Robescu-Poenaru. ■ Citim în nepreţuitul ziar Co­­vurluiul: Mai mulţi comercianţi au­ făcut o denunţare con­tra funcţionarului vamal Dumitrescu de la magazia vămii, pentru dispariţiunea diferitelor mărfuri sus­trase din lăzi. In consecinţă d. şef al vămii locale a însărcinat pe d. taxator Popovici spre a face an­chetă. Nu ne îndoim că se va face lumină, înce­tând odată această chiverniseală a unora in de­trimentul lor. Berlin, 25 Ianuarie Ziarul Lokal­anzeiger află că a doua scrisoare autografă a împăratului către prin­ţul­­ de Bismarck, scrisoare de care zia­rele fac menţiune, a fost redactată în urma unei conferinţe a împăratului cu d. de Capri­vi. Se crede că va avea loc de aseme­nea o schimbare de vederi între d. de Bis­marck şi cancelar. Viena, 25 Ianuarie Eolit. Correspondent află din Berlin, din sursă bine informată, că demersul împăra­tului pe lângă prinţul de Bismarck a produs o vine şi sinceră bucurie printre patrioţii germani şi printre consilierii coroanei că­rora împăratul le-a comunicat deciziunea sa îndată după realizarea ei. Prusia BERLIN, 25 Ianuarie.— Dieta. D. Hey­­debrandt a desvoltat interpelarea sa asupra unor condiţiuni la cari ar trebui să se sub­ordoneze concluzia tractatelor de comerţ. Ministrul, d. Berlepsh a declarat că nu voieşte în acest moment să vorbească la Dietă de tractatul de comerciu cu Rusia. Guvernul nu va încheia de­cât tractate de comerţ cari vor respunde intereselor esen­ţiale ale Prusiei şi ale Germaniei, dar e cu neputinţă a face să depindă concluzia unui tractat de comerţ de concesiuni privitoare la etalonul monetar. Ori­ce stat trebue să fie în această pri­vinţă independent şi autonom. Ministrul declară că guvernul are inten­ţia să convoace o comisiune de anchetă pen­tru a găsi mijloacele spre a combate fluc­­tuaţiunile şi scăderea preţului argintului. Franţa PARIS, 25 Ianuarie.—Camera a discutat interpelarea asupra producţiunei minelor de cărbuni franceze. A respins cu 301 voturi contra 208 ordinul de zi combătut de gu­vern şi invitând pe acesta a face ca com­paniile de căi ferate să adopte tarife con­form intereselor franceze. Ea a adoptat cu 393 voturi contra 3 un alt ordin de zi pri­mit de guvern şi care zice că acesta se va sili să obţie de la companii îmbunătăţiri în tarifele de trasporturi. Camera a adoptat fără discuţie proiectul care prelungeşte cu 5 ani tribunalele mixte din Egipt. PARIS, 25 ianuarie.—Comisiunea vămi­lor a discutat mult drepturile asupra grâ­­nelor, înainte de a statua va asculta pe miniștrii. Majoritatea pare favorabilă taxe­lor de 8 franci. ECOURI w.v.­.v Desminţire fin de sitele. Ziarul Galaţii spune că cu ocasiunea lichi­darea casei de bancă Zorlenti din Bu­cureşti, un don Juan din bursa Galaţii a lansat mai multe svonuri compro­miţătoare pe seama unor firme din Brăila, care sunt foarte bine văzute în cercurile comerciale, în scop de a le discredita. Confratele nostru se grăbeşte a da acestor zvonuri rea-voitoare cea mai categorică desminţire. Apoi adaogă: Versiunile care circulă de vre­o câte­va zile în privinţa mai multor case din Brăila sunt premature. Cu toate că Galaţii ameninţă pe mi­zerabilul don Juan cu aceste cuvinte. II vom urmări pentru a reveni cu biografia sa, în speranţă că -l vom putea aduce pe calea po­căinţei spre a-şi căuta de măsura naşului şefi.... Credem totuşi că desminţirea pre­matură a confratelui nostru nu va mul­ţumi de loc pe onorabilele firme inte­resate ! BBaaBgasMB8a».aa^aBBi»/aaAMi»gvjaiMueBBawaHaHwasw^ijaBii3a«EEaKggiBisiSM>M<8wwB Ne unim şi noi cu confratele con­servator. Pentru ce să fie unii chiver­nisiţi şi alţii nu ? Pentru ce un ase­menea detriment ? Intr’o ţară constituţională ori tre­bue să fim cu toţii chivernisiţi ori nu. Că nu de geaba a spus Shakespea­re: «A fi sau a nu fi.» Şi slavă domnului, că acest Shakes­peare era fiu­ al Angliei mama cons­­tituţionalizmuluî. Trebue să aducem aci condolean­­ţele noastre ungurimeî bucureştene. In adevâr, putem afirma că trupa de operete ungurească n’a putut, găsi in Bucureşti nici o sală pe care s’o închirieze pentru reprezentaţiile pe care voia să le dee aici. • Bulgarii mai deştepţi de­cât noi. Ni se scrie din Sofia că, în aştepta­rea «ifericitului eveniment» bulgăresc, autorităţile au fost însărcinate să pregătească pretutindeni entusiazmul spontaneu al poporului. Ast­fel slujbaşii şi preoţii nu se măr­ginesc să anunţe sosirea «evenimen­tului fericit» dar făgăduesc, cu sigu­ranţă cum că prinţesa va naşte un băiat. Dinastici Români, acoperiţi-ve fe­ţele ! Bigamia e la ordinea zilei in Franţa. Aceasta, fiind­că în zilele din urmă tribunalul Seinei a avut să ju­dece douâ procese de bigamie. Cu acest prilej d. Paul Degouy pro­pune în La Justice un mijloc foarte simplu și practic pentru înlăturarea acestui reu. Acest mijloc nu constă în vr’o agravare a pedepsei, ci numai nu o complectare a modului cum se țin azi registrele stăreî civile. Se ştie că la celebrarea căsătoriei se cere pre­­sentarea actelor de naştere a ambilor viitori soţi. Secretarul primăriei la care te căsătoreşti să fie în­datorat a comunica imediat copie după actul de căsătorie primăriei oraşului unde eşti născut, pen­tru a se nota aceasta în dreptul actului teu de naştere. Dacă, mai târziui, îţi vine pofta să te însori de al doilea, ofiţerul stărei civile dinaintea căruia te vei presenta îţi va cere frumuşel o copie recentă după actul teu­ de naştere, unde va putea vedea dacă ai mai fost sau nu însurat. In caz afirmativ va trebui să aduci actul de deces sau de divorț al primei soții. O aşa simplă dispoziţie s’ar putea lua şi la noi, nu numai pentru a evita caşurile de bigamie, atât de rare, ci din o mulţime de alte consideraţiuni. «Casierul civil» al cetăţenilor e în a­­devăr foarte necesar. Pudoarea ofensată, inimile caste au scăpat bine în Sta­­tele­ Unite. Puţin lipsia ca marea re­publică să fie prada celei mai abomi­nabile desolări. Secretarul Tesaurului însă veghia: el a încunjurat pericolul. Prin un ordin dat monetărieî Statu­lui s’a oprit baterea medaliei come­morative a Exposiţiunei din Chicago. Desemnul acestei medalii, executat, de d. Saint-Gaudens, reprezintă Ame­rica goală, în picioare, cu atributele virilitățeî, care sunt considerate de mi­nistrul, d. Carlisle, ca indecente. Senatorul Pugh, care a găsit desem- SÂMBĂTĂ 15 IANUARIE 1894 nul «Foarte ultragios» a cerut ca d. Saint-Gaudens să fie amendat. • Comuna Parisului se ocupă și dânsa acum de alimentarea orașului cu apă. Relevăm, printre altele un proect de a se aduce apa la Paris de la lacul Geneva. Autorul proectului asigură că s’ar putea aduce zilnic 2073600 metri cubi, adică cu un mi­lion mai mult de cât consumă azi Parisul. v.v.v.v.v.v Rîvna meteorologilor nu mai are margine. La ultima şedinţă a Academiei de ştiinţî din Paris, s’a citit un raport foarte însemnat al d-lor Mascart, Bou­quet de la Grye şi Vallet asupra ob­servatorului met­orologic­ ridicat de d. Vallat la 4365 metri de înălţime şi la 400 metri deasupra vârfului mun­telui Alb. Acest raport cuprinde lucrări im­portante privitoare la meteorologie, fi­zică, geologie și fiziologie ce au fost executate la acea altitudine. Fizionomia Camerei In sfârşit poliţia a fost activă. Deputaţii s’au adunat în numărul regulamentar de la ora 1 şi l­» Şi ast­fel şedinţa s’a putut deschide mai de vreme. Opoziţia ’şi face datoria. D-niî Gogu Ştefănescu, C. Dobrescu, C- Dobrescu-Argeş cer dosare, fac întrebări miniştrilor şi a­­nunţă interpelări. Neliniştea, mişcarea din primele şedinţe a mai încetat. Camera lucrează. D. Ghica-Deleanu grasiează articolele din proectul de lege pentru reoganizarea ministerului de externe. D. Lahovari e pe banca ministerială în­conjurat de toţi funcţionarii de la minis­terul de externe. Articolul 37 ridică o adevărată furtună. D. Fieva e la postul seu. — Cum d-lor, ne întoarcem iar la re­gulamentul organic ? Iar înfiinţăm func­ţionari fără leafă ? Principiul democratic sănătos este ca munca să fie plătită. — Ştifi, răspunde d. Lahovari, care a­­leargă tot­u’auna după spirit, că princi­piul democratic e, ca toţi cei ce cer leafă s’o capete, dar... — Dar, replică un democrat, principiul Lahovarist e, ca toate slujbele să se dea neamului Lahovari! D. Grădişteanu cere ca la concursul pen­tru obţinerea titlului de ataşat de legaţie să se ceară şi limba şi literatura română, cum şi etnografia. — Nu se poate! strigă d. Lahovari, cine nu ştie literatura română. Cât despre etnografie când înveţi munţii şi rîurile ştii etnografia. Căpitanul Lămotescu aplaudă frenetic. Iar d. C. D. Dobrescu ’î face curs asupra geografiei şi etnog­rafiei ca să-l dovedească excelenţei de la externe că s’a înşelat. — Iată, spune un liberal, ce vrea să zică d-le Lahovari a nu fi învăţat isto­ria la Sf. Sava cu Dobrescu. Comitetul delegaţilor, spune d. Deleanu, a admis prima parte din amendamentul d-luî Grădişteanu. D. Lahovari declară că convingându-se şi d-sa că există o literatură română ad­mite părerea comitetului delegaţilor. Căpitanul Lămotescu, Corlătescu şi alţii protestă. Camera respinge amendamentul. — Iată, spune X, ce vrea să zică a fi mai catolic de­cât Papa ! — Să vedem mai departe, spune d. Trian­­dafil, care prezidează. Opoziţia e în picioare. Zece glasuri strigă: — Nu mai suntem în număr ! — Să numărăm d-lor ! spune d. Trian­­dafil. Sa ’mi aducă boabe de fasole. Un uşier soseşte cu jobenul d-luî Trian­­dafil plin cu fasole. — Faceţi apelul nominal! Secretarii încep : — Albu Nicu! — Prezent! Şi d. Triandafil pune o boabă de fasole în pălăria d-luî Simu. — Arion Constantin! — Prezent! Şi d. Triandafil mai pune o boabă de fasole în pălăria d-luî Simu. Şi aşa mai departe până se sfârşeşte a­­pelul nominal. — Să numărăm acum ! D. Triandafil împarte fasolele în gru­puri de câte cinci. — Sunt cinci grupe d-lor! cât fac? Secretarii se încurcă.

Next