Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)

1894-10-26 / nr. 2425

ANUL XI No. 2425. EDIŢIU A DOUA MERCURÎ, 26 OCTOMBRE 1304 ABOHAMEMTEi AIUHCI6JRI I IN ŢARĂ Un an : . . ................................................. Şeare luni.......................................­ . . . Trei luni ................................... Pentru învățătorî pe un an............................. IN­­TREIIETATE Un an Soare Ioni..........................................................25 Trei luni............................................. 15 Redacțiu­nea­­ Pasagiul Român Nou 2. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Pe pagina III, 30 litere, corp 7. . . . 1 lefi lisii „ „ IY „ „ ... 25 bani lini». Interne și reclame , „ . . . 2 lei linia Pentru ananciuri a se adresa: LA Administrația Ziarului număr vechi, 50 bani Un rol. Moartea ţarului. Oameni consecinţi. Petiţiunea advocaţilor din Iaşi. Socialiştii germani. Conjunctivita. UN VOT Consiliul comunal din Brăila a vo­tat «desfiinţarea legei maximului». In­­tr’un raport motivat primarul cere ministrului de interne să aprobe vo­tul, iar ministrul revocă pe primar. Suntem partizanii desfiinţărei ta­xelor indirecte comunale, în special suntem adversarii regimului accize­lor, cu toate acestea nu putem aproba forma în care consiliul comunal din Brăila sa prezentat. Evident că administraţia comunală era autorizată să îngrijească de inte­resele de tot felul ale oraşului, să desfiinţeze dările oneroase şi super­flue, să facă toate economiile , numai în cazul acesta o administraţie seri­oasă trebue să prezinte ministrului un budget perfect echilibrat şi să do­vedească cum că veniturile accizelor pot fi suprimate. Toată chestia stă aci: făcut’a con­siliul comunal bună gospodărie, ori făcut’a politicienizm? Dacă votul său a fost dat în vederea unei bune ad­ministraţi­uni, el era dator să prezinte ministrului o situaţie detaliată din care să se constate că veniturile ac­cizelor sunt de prisos, că, adică cele­lalte venituri sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltueielor, fără ca serviciile importante să sufere. Iar dacă comuna are nevoe de nouă re­surse, să propue izvoarele, să arăte care anume impozit trebue sporit sau care trebue înfiinţat. In consiliul comunal din Brăila figurează mai mulţi vechi adminis­tratori cărora nu le era permis să glumească într-o împrejurare atât de serioasă. Interesele unei comune de importanţa Brăilei nu se îngrijesc cu voturi umoristice, şi nu jucându-se de-a desfiinţarea impozitelor, se poate da satisfacere cerinţelor publice. Dacă acest consiliu comunal ar fi procedat cu seriozitate, am fi fost alături de dânsul. O reformă demo­cratică ne va găsi în­tot­deauna a­­părătorii ei călduroşi, desfiinţarea accizelor este o dorinţă vie a noas­tră. Dar cum să devenim susţinăto­rii unui vot dat peste câmpi, unei dispoziţiuni care’şi bate joc de in­teresele oraşului şi ascultă numai de porunca venită de la centru ? Unde este studiul făcut de con­­siliu ? unde dovezile în faţa cărora guvernul ar fi fost nevoit să-şi plece capul ? Ori­ce bărbat cu judecată va face următorul raţionament: Dacă co­muna Brăila poate renunţa la un izvor important de venituri, evident că escedentele sale sunt enorme. In cazul acesta d-l primar trebuia să arate Ministrului care este esceden­­tul anual, apoi care sunt cheltuelile zadarnice ce se pot suprima și în ce mod budgetul ar putea fi echili­brat , iar în caz contrariu să pro­pue no­i impozite. Aci descoperim urechile politicia­­nizmului: ziarele liberale din Brăila, pe de o parte laudă desființarea taxe­lor de acciz, iar pe de alta ne zu­grăvesc starea casei comunale cu culori foarte negre, bani nu sunt, incasările merg prost. Vrea să zică nici vorbă de excedent. Vrea să zică, dacă accizele vor fi desfiinţate, alt impozit va trebui să le ia locul, dar acest impozit nu-l vedem nicăeri. Pentru ce n’a propus consiliul în­fiinţarea impozitului acesta? Sunt oameni reu voitori cari pre­tind cum că consiliul comunal, ce­rând desfiinţarea accizelor a voit să câştige simpatiile comercianţilor, fără să se preocupe de situaţiunea creată casei comunale. In acelaşi timp, şi tot din motive interesate, a refuzat să propue crearea de nouă resurse pentru ca să nu nemulţumească pe aceia pe cari î-ar lovi sarcinile a­­cestea. Nu ştim dacă va fi dreaptă a­­ceasta­ judecată, ştim numai că a­­cuma când d. V. Sasu a fost revocat din funcţiunea de primar, consiliul comunal este dator să procedeze cu mai multă claritate. Vom susţine alături de dânsul des­fiinţarea accizelor, însă numai în ur­mătoarele condiţiuni: 1) Să dovedească cum că comuna n’are nevoie de veniturile barierilor . 2) Să nu se desfiinţeze nici un serviciu important. 3) In caz de insuficienţă a veni­turilor să se arate lămurit ce impo­zite nouî trebuesc înfiinţate. Aceasta va fi o lucrare serioasă, pe când cea­l’altă a fost o copilărie. CONST. C. BACALBAŞA. MOARTEA ŢARULUI In Camera Austriacă Viena 5 Noembrie. Camera deputaţilor. Preşedintele zice că împăratul Franţ Iosef şi membrii familiei imperiale deplâng prin moartea Ţarului, perderea unui amic sincer. Popoarele Aus­­tro-Ungariei împărtăşesc durerea lor; nu vor uita nici o dată că Ţarul Alexandru al III a fost un sigur protector al păcii lumii. Manifestaţia de doliu a Camerii va fi înscrisă în procesul-verbal (aprobări u­­nanime). In b­ulgaria Sofia, 5 Noembrie „Agenţia Balcanică“ află din sorginte bine informată că d. de Piers a răspuns la telegrama de condoleanţe ce d. Stoiloff i-a trimes în numele guvernului şi al Sobra­­niei. In Germania Berlin 5 Noembrie. La serviciul funebru de la ambasada ru­sească au asistat împăratul, principii, prin­ţul de Hohenlohe, miniştrii, corpul diplo­matic, ofițerii regimentului Alexandru, ge­neralii. Du­pă ceremonie, împăratul a făcut o visită de condoleanţe contesei Schuvaloff, care a primit apoi visita prinţului de Ho­henlohe. Noul Ţar St. Petersburg, 5 Noembrie « Oficialul» publică răspunsul următor al Ţarului către Senat. „Convins de sentimen­tele de devotament exprimate de Senat, „nu mă îndoesc că voi avea concursul să fi­e în silinţele pentru serviciul scumpei noas­tre patrie, pe calea semnalată de neuitatul «meu părinte.» Ţarul a răspuns de asemenea la telegrama Sf. Sinod : «Vă mulţumesc pentru sentimentele ce-mi „exprimaţi în acest moment de adâncă du­­­rere. Pătruns de o iubire arzătoare pentru «răposatul meu părinte, voiu păstra, după „exemplul sau, toate puterile în serviciul „patriei şi bisericii ortodoxe.“ Prinţul şi principesa de Walles au sosit la Livadia. O proclamaţiune publicată cu ocaziunea convertirii principesei Alix zice, că această ceremonie a avut loc la 21 octombrie, pen­tru a linişti pe Ţar şi Rusia întreagă. Lo­godnica Ţarului a primit la ceremonie nu­mele de Alexandra Feodorovna şi titlul de mare ducesă şi alteţă imperială. îi ţine îndepărtaţi de certele josnice po­litice.» Nici noi nu zicem contrariul. De cât lucrurile au­ o explicaţie. Pentru d­oii colectivişti, situaţiile se schimbă de la târg la târg. In Bucureşti, susţin una, în Iaşi, la Dorohoi, alta. Observaţi ce s’a petrecut cu studenţii în capitală, unde toate manifestaţiile şi însce­nările axentiane au fost aprobate şi sus­­inute. Se făceau apeluri desperate la ele­mentul finel, pentru a’l vârî în meschină­riile politice, pentru a’l interesa la răstur­narea guvernului. In Iaşi se întâmplă contrariul. De oare­­ce studenţii, în marea lor majoritate, s’au pronunţat contra manifestaţiilor colegi­lor din Bucureşti, pe cari onorabilii ma­tadori liberali ar fi dorit să le perpe­tueze, apoi tineretul universitar nu mai este demn de a lua parte la luptele po­litice. Studenţii trebue să remâie la învă­ţătură, ei trebuie să steie departe de certele josnice ale politicii şi aşa mai de­parte. Alte clişeurî la Bucureşti, altele la Iaşi, tot într’aceiaşî chestie, cum s’ar prinde câte-o soluţie de fie care bordeiu, de fie­care sat. A! ar fi fost altă ceva dacă studenţii de la Iaşi ar fi luat bairacul în mână şi ar fi pornit-o pe stradă, manifestând con­tra guvernului. Atunci tot ce dânşii ar fi făcut, era bun şi patriotic, dânşii ar fi fost într’adevăr copiii naţiune!, liberale bine înţeles, ar fi bine meritat de la patrie. Au hotărât însă altfel şi de aceea «Eve­nimentul» găseşte că ei trebue să se con­sacre studiilor. Povestea vulpei cu stru­gurii acrii. Aceasta arată însă cât sunt de conse­­cință oamenii aceştia. E o dovadă mai mult de neseriozitatea tuturor înscenări­lor lor. Argyl OAMENI CONSECINŢE Se ştie ca consiliul conferenţiarilor şcoa­­lei normale superioare din Iaşi a in­terzis elevilor şcoalei de a mai lua parte la întrunirile politice. «Evenimentul» din Iaşi, vorbind de această măsură, zice că ea este demnă, «căci lasă pe studenţii nor­­malişti la învăţătura de care au nevoe, şi PETITITUNEA avocaţilor baroului din Iaşi pentru rein­tegrarea d-lui A. Chirilovici, magistrat Domnule Ministru, Sub­semnaţii, toţi membrii ai baroului ieşan, fără distincţie de culoare politică, venim a vă atrage deosebita d-voastră a­­tenţiune asupra loviturei nemeritate ce aţi dat domnului Andrei Chirilovici, mem­bru de şedinţă al tribunalului Iaşi, prin aceea că l-aţi permutat, ca măsură dis­ciplinară, procuror la tribunalul Vaslui. Intervenţiunea noastră credem, că va fi considerată de d-voastră ca semnul cel mai evident despre calităţile eminente ale magistratului lovit. Un magistrat nu e posibil să-şi câştige stima unanimă a tu­turor avocaţilor unui barou, de­cât când face probă de integritate, de imparţialitate şi de cunoştinţe juridice solide. Numai prin aceste calităţi, d. Chirilovici a făcut, ca într’o lungă carieră, în timpul căreia a dat mii de sentinţe, să nu provoace nici o nemulţămire, nici o desaprobare, ci din contra să-şi atragă stima noastră,a tuturora. Dacă este adevărat, după cum am ci­tit într’un jurnal din Bucureşti, că moti­vul care v’a făcut să luaţi o atare mesură contra d-luî Chirii­o­aiei, a fost interpretarea, ce acest judecător in calitate de president a biroului electoral al colegiului I din Iaşi, a dat ’o legei electorale comunale, credem că mesura d-voastră a fost pro­vocată de nişte informaţiunî greşite. Ştim foarte bine că d-voastră n’aţi ad­mite în nici un caz să se pedepsească un magistrat pentru interpretarea unei legi, chiar cînd această interpretare ar fi gre­şită. Legiuitorul a lăsat la mintea şi conş­tiinţa magistratului interpretarea legilor. Legiuitorul a ştiut bine că magistratul ca om, este supus greşeleî și deci nici­odată n’a trecut prin mintea celor ce au organi­­sat magistratura, ca un magistrat să fie pedepsit de cîte ori dă interpretare gre­şită. Dacă d. Chirilovici împreună cu biu­­roul electoral a greșit interpretarea de dat art. din legea electorală, e foarte greu de spus, de­oare­ce un mare numer de ma­gistraţi şi de jurisconsulţi din lume în afară de ori­ce interes politic au avut aceeaş părere ca şi d. Chirilovici. In ori­ce caz dacă am admite chiar că rău s’a interpretat acel articol, credem că numai bănuiala că această interpretare a fost făcută cu rea credinţă, ar îndreptăţi poate, măsura luată de d-voastră. Suntem siguri că persoane interesate v’au dat informaţiunî, în sensul că inter­pretarea această a fost dată din oare­care interes politic. Protestăm energic contra acestor informaţiunî. Mulţi dintre semna­tarii acesteia fac politică militantă şi în ta­bere deosebite. Cu toţii ne afirmăm că d. Chirilovici a fost un president electoral foarte conştiincios. Pentru motivele expuse mai sus, vă ru­găm cu insistenţă, d-le Ministru, să bine­voiţi a reintegra pe d. Andrei Ghirilovici în tribunalul Iaşi. Primiţi, etc. (Urmează semnăturile membrilor barou­lui iaşan). CONJUNCTIVITA Consiliul sanitar a discutat alaltăieri mă­surile ce ar trebui să ia pentru combaterea conjunctivitei granuloase. Este intr’adever foarte importantă această cestiune pentru ţara noastră, de­oare­ce teribila boală a luat proporţii extraordinare. Nenorociţii fii ai ţăranilor, cari vin în oraş să-şi plătească tributul de sânge, sunt toţi a­­mmeninţaţi de această boală şi numărul victimelor e deja îngrozitor de mare. Ne-am ocupat de multe ori de ravagele pe care le face conjunctivita granuloasă şi am arătat că chiar inspectorii sanitari s-au înspăimântat de numerul mare al foştilor soldaţi rămaşi orbi. Sunt unele judeţe în cari boala­ s’a încuibat mai mult, acolo familii întregi au orbit şi boala se propagă pe fie­care zni. Nu este deci de glumit, trebuie sa se ia cât de grabnic cele mai energice mă­suri, dar în acelaşi timp să se stabileas­că un control sever, pentru­ ca măsurile luate să fie strict observate. Medicii militari sunt aceia, cărora le incumbă în primul rând datoria de a ’şi da toate silinţele pentru combaterea boa­lei. In armată s’a încuibat conjunctivita şi din negligenţa cu care a fost tratată, ea s’a propagat prin sate. Dacă s’ar fi luat de la început măsuri serioase, boala ar fi putut fi localizată şi n’am fi avut de plâns atâţia nenorociţi, cari azi orbi, nu mai pot să-şi câştige hra­na zilnică. Medicii militari au datoria de a se o­­cupa de aproape de " soldaţi şi a pune toată atenţiunea, mai ales când este vorba de boalele contagioase, cari se pro­pagă prin sare de atâta timp şi fac rava­gii teribile. Ne pare bine că membrii serviciului sanitar se ocupă de măsurile ce ar tre­bui luate pentru combaterea conjuncţi­vitei şi ar fi bine ca decisiunile ce se vor lua să se execute serios. SOCIALIŞT­i_ GERMANI Deosebirele de păreri ce s’au iscat în la­gărul socialist german, cu ocaziunea ulti­mului lor congres de la Francfort, în ceea ce priveşte tactica acestui partid, a atras atenţiunea democraţiei de pretutindeni. Se ştie că răsboiul de moarte pe care Bismark îl declarase socialiştilor germani, făcuse din el partidul cel mai puternic şi cel mai disciplinat din lumea întreagă. Această disciplină însă, a fost pentru prima oară călcată de socialiştii bavarezi, prin fap­tul că el, în frunte cu şeful lor d. Vollmar, au votat în Landtagul bavarez, budgetul prezentat de guvern, in contra hotărârei luată de d-nii Bebel, Liebknecht şi Singer, acest triumvirat considerat până acum ca incarnaţiunea socialismului german. Acest act de independenţă al bavarezilor a revoltat spiritul de disciplină al şefilor menţionaţi, şi ei au propus în congresul de la Francfort o moţiune de blam contra d-lui Vollmar şi a tovarăşilor săi, pe care îl acuză că ei, prin votarea budgetului, au dat o probă de încredere guvernului, care luptă pen mijloacele cele mai violente pentru dis­trugerea socialismului. E din toate punctele de vedere foarte im­portant discursul pe care d. Vollmar l-a ţi­nut cu acceastă ocaziune, răspunzând d-lui Kunert, care a desvoltat moţiunea de blam. D. Vollmar a arătat mai întâi şi că în bud­getul Landtagurilor nu e vorba de cât de pură politică administrativă, iar nici de cum de cestiuni militare, de cestiuni financiare cari se decid numai în Reichstag. In aceste condiţiuni, refuzarea budgetului în total, în Landtag, i se pare un lucru copilăresc. A nu vota budgetul de­cât atunci când el n’ar conţine nimic care să nu fie con­form cu programul socialist, ar însemna să se aştepte foarte mult timp. Afară de a­­ceasta, respingerea budgetului nu este un specific al partidului socialist; toate parti­dele burgheze aşează de el când sunt în o­­poziţiune, prin urmare, votând budgetul, nu se calcă un principiu socialist. Şi după aceasta, d-nul Vollmar, zice ur­mătoarele, asupra cărora atragem atenţiunea socialiştilor noştri­ : „Nu uitaţi că situaţiunea noastră este atât de originală şi specială, că numai după lungi ani de şedere in ţara noastră, poate să-şi dea cine­va socoteală în mod exact. Ba­varia este o ţară de ţărani, nu este o ţară unde să se citească. Ea nu are de loc poli­tician­ care să ştie carte. Poate să se schimbe aceasta, atunci când lumina de la Nord, va străbate cu o mai multă intensitate, (rîsete). « Ţăranul bavarez se mărgineşte la a­­ceastă întrebare: cine a luat apărarea noastră, cine a vorbit pentru noi ? Şi ce trebue să gândească despre noi acest ţă­ran, atunci când nouă nu ne place nimic şi respingem totul ! El îşi va zice : Aceia nu fac nimic pentru noi. Şi, credeţi, că clerul se va grăbi să exploateze în folo­sul lui această neîncredere a ţăranilor faţă de noi. Părerea noastră este că acei cari pretind să facă educaţiunea poporu­lui, trebue să înceapă prin a se face as­cultat şi înţeles de popor. Şi atitudinea noastră a fost mult timp şi în mod serios cântărită. „Admit că cei din afară să nu ne înţe­leagă, dar noi nu facem politică de­cât în favoarea concetăţenilor noştri­, şi toţi socia­liştii buverezi sunt cu noi. „Studiaţi caracterul propriu al fie­cărei ţări. Faimoasa uniformitate de pe hârtie, mania de a conduce mişcarea socialistă de pretutindeni nu este de­cât un product al spiritului caporalismului prusian. Dacă pru­­sienii sunt pretutindeni urâţi, ei sunt toc­mai din cauză că vor să dea, în mod im­perios, tonul întregei Germanii şi popoare­lor vecine. Noi nu voim ca direcţiunea tu­turor lucrurilor să plece de la un punct unic. „Atitudinea adversarilor noştrii este de natură de a ne face să credem că centra­lizarea ar fi sistemul viitorului guvern so­cialist. Aceasta nu o voim. »Sunt autorizat să vă spun că nu veţi mai avea mult timp de întâlnire cu noi. Nu vă jucaţi cu focul. Moţiunea voastră e inspirată de orgoliu. Vă avertisez formal: dacă veţi persista în pretenţiunea voastră, ne veţi diviza , vă avertisez în interesul partidului întreg. „Amintiţi-vă că altă dată se considera, în sânul partidului, Bavaria ca absolut re­fractară ideilor socialiste. Ei bine, noi am făcut onoare partidului, noi am obţinut mari rezultate şi influenţa noastră se întinde din ce în ce mai mult. Aceste rezultate le da­torim tacticei noastre. Modificând-o, vom pierde tot ce am dobândit până acum; ei bine, noi Bavarezii nu vom pune mâna la distrugerea propriei noastre opere“. Cu toată greutatea de a sdrobi această sănătoasă argumentare, d. Bebel şi-a luat această sarcină. După ce a lăudat serviciile pe care d. Vollmar şi tovarăşii săi le-au adus parti­dului, d. Bebel a zis că preocuparea socia­liştilor bavarezi nu este alta de­cât căpăta­­rea voturilor ţăranilor. Ei bine, avem şi noi ţărani, a zis d-sa, în Pomerania şi în Schleswig-Holstein şi, cu toată ignoranţa lor, n’am sacrificat nimic din programul nostru. Ne-a făcut aceasta vre-un rou ? Şi chiar dacă ne-ar fi putut face, noi punem principiile d’asupra ori-cărei consideraţii de succes. D. Bebel a mers până a declara că d-sa n’ar vota cugetul vre-unui guvern, chiar atunci când această nevotare ar avea ca urmare agravarea impozitelor! Și aceasta pentru că principiul trebue să învingă, nu oportunismul. Cum remarcă foarte bine ziarul belgian La Réforme, după care rezumăm această dare de seamă, e un lucru neauzit ca un socialist ca d. Rebel să declare că ar pre­fera agravarea impozitelor, mai bine de­cât să facă oportunism, şi aceasta chiar atunci când principiile, cum e cazul în această afacere, nu sunt de loc în joc. Și cu toate acestea, această regulă de rigiditate îngustă, pe care o recomandă al­tora, d. Bebel a fost cel d’ântâi şi care a violat’o. Chiar în acest an d. Bebel a vo­tat tratatele de comerţ propuse de guver­nul german, a susţinut impozitul progresiv pe venit în locul impozitului pe consuma­­ţiune pe care guvernul îl propunea pentru acoperirea cheltuelilor militare. Mai mult încă, întreg programul practic al socialişti­lor germani, în care nu e nici de cum vorba de colectivism, nu este alt­ceva de­cât o transacţie oferită acestor guverne cu cari­d. Bebel declară că nu se poate trata cu nici un chip. Şefii socialiştilor germani ca toţi socia­liştii de alt fel, îşi închipuesc că atunci când se prezintă alegătorilor cu un program de reforme practice, cu un program radical, ceea ce aclamă alegătorii, alegându-i, nu este nici de­cum acest program, ci idealul lor îndepărtat. Adevărul este că colectivismul de care socialiştii nu mai vorbesc de­cât prin re­viste, lasă cu desăvârşire indeferentă masa electorală, care nu votează pentru socialiştii germani de­cât numai pentru că ei repre­zintă rezistenţa cea mai energică contra mi­litarismului şi pentru că în Germania ei

Next