Lupta, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 2429-2452)

1894-11-26 / nr. 2449

26 NOEMBRE 1894 nMMMR ISRMnHHHMSMHMH — Toate-s bune, dar vorba mea, eu ved, că liberalii au monopolul monstru­oaselor coaliţiunî. — Ce, fac coaliţie cu Peucescu ? — Aşi, au făcut coaliţie cu studenţii. •— E grav ! Şi guvernul tot n’a că­zut. !! ? Jip. DE PESTE MUNŢI TRANSILVANIA „Monitorul Oficial * * unguresc"a publicat în sfârşit decretul regal­ prin care d. Dr.­Victor Mihályi este întărit ca episcop şi mitropolit al Blaşului. Această numire a produs o mare bucurie prin toate stratele poporului român din Un­garia. Foile ungureşti însă, mai ales cele opo­­siţionale, credincioase obiceiului lor incali­ficabil de a“bănui şi înegri ori­ce act, care nu corespunde mârşavului lor şovinism un­guresc, văd în numirea noului Mitropolit un pas de slăbiciune al guvernului şi să fac a nu înţelege, cum de acesta n’a ştiut să-şi îndrepteze privirile asupra altei persoane mai potrivite aspiraţiunilor maghiarismului violent şi ideii de stat maghiar. Chiar Hazánk, despre care se zice, că ar fi mai „conciliant* faţă ,cu naţionalităţile, publică în Nr. de la 2 Decembre st. n. un articol foarte pătimaş faţă cu această nu­mire. Dacă acest ziar „conciliant” scrie aşa, ne putem închipui în ce ton scriu cele 1’­alte foi maghiare, care nu mai menaj­ază de loc nici cele mai elementare noţiuni de bună cuviinţă. FETELE ROMANE DATE IN JUDECATA Pentru ziua de 12 Decemvre n. au primit citaţiune să se prezente la ju­decătoria cercuală şi d-şoarele Letiţia Roşca, Ga­binea Simonescu şi Lenuţi G­un­ţa­n. Graţie şovinismului unguresc şi a omnipotenţei gendarmereşti, d soarele române din Sibiiu vor avea astfel cele dintâi onoarea să facă cunoştinţă cu temniţa ungurească, pentru­ că dacă vor fi condamnate — un lucru asu­pra căruia puţini se îndoesc — chiar numai amendă în bani de li­ s’ar dicta, d-şoarele sunt hotărîte a nu plăti, ci preferă toate a­sta în temniţă. Onoare curagioaselor fete române. ACIDUL SALICYLIC şi PHARMACISTUL CHIMIST DR. KONYA Pentru ce acidul Salicylic alături de D-l Dr. Konya ? Fiindu-ne cunoscut, că acest acid e o substanţă antiseptică, care împedecă prin urmare putrefacţia, vă rog să nu credeţi, că aş avea de gând să propun acest anti­septic ca mijloc de conservare al celebrului Doctor. Nu ! Și ar fi chiar de prisos,fipen­­tru­ că d-sa a ştiut singur să se facă nemu­ritor prin celebra comunicare, care a fă­cut’o în calitate de expert înaintea judelui ocolululuî II-lea din oraşul nostru. N’am, zic, alt gând, de cât acela de a expune în treacăt câte ceva, din cele ce afi scris di­feriţi savanţi, cu autoritate şciinţifică, asu­pra acestui corp atât de frequent în falsi­ficările alimentare — mai cu seamă a vi­nurilor; dar, vorbind de acidul salicylic nu se putea să nu-mi aduc aminte de D-l Konya şi aceasta voia arăta-o mai pe urmă. De­ocamdată să ne ocupăm de întâiul: Acidul Salicylic e o substanţă crystalină, întrebuinţată în medicină şi hygienă ca an­tiseptic şi antithermic, n’are nici mirosul, nici causticitatea phenol­ului şi poate adese­ori să-l înlocuească cu avantaj Chiar s’a propus adese­ori de a-1 adăuga în alimente, apte, bere, vin, etc., care pot fermenta sau putrezi (Ogr. 1 — Ogr. 2 acid salicylic la litru) «Se ştie insă că, acidul salicylic U­­n ber este un iritant al căilor digestive, «ocazionează gastralgil şi poate provoca ac­­­cidente serioase de intoxicaţie la acetă, la «cari rinichii funcţionează incomplect. In «Medicină se întrebuinţează intern salicy­­­latul de sodiu, care e aproape lipsit de „ori­ce causticitate, însă, înzestrat cu o ade­vărată acţiune spe­ifică în contra dureri­lor în rhumatismul articular acut..» (Ar­mand Gauthier). — «Din Encyclopédie d’ Higiéne et de Medicine publique* din 1892 putem cita următoarele rândurî scrise de d. Alfred Riche: „ ...resultă că din experien­ţele făcute în diverse ţări, la bătrâni şi la «persoanele atinse de oare­care afecţiuni a „rinichilor, acidul salicylic nu e eliminat „în întregime; atunci se poate acumula în­­organism şi să cauzeze dezordine grave. aPe de altă parte, presenţa unui agent „,antiseptic nu poate să nu fie fără peri­­­icol în tubul digestiv, fiindcă travaliul „ce se operează acolo, se razimă în mare „parte pe fermentaţiuni, şi aceste fer­­­mentaţiuni pot să fie trăgănate sau chiar oprite prin acidul salicylic*. Câtă vreme se constatase numai calită­ţile acestui antiseptic, superior în multe privinţa multora, era întrebuinţat de pre­ferinţă, mai cu seamă pentru conservarea materiilor alimentare; însă, de îndată ce s’au­ putut observa rezultatele dezastroase ce le are asupra consumatorului, numai de cât s’a căutat a se opri întrebuinţarea sa. Lucru de altmintrelea s’a petrecut şi cu alte corpuri, care la început se luaseră drept cele mai bune până la proba contra­rie. Cu acidul salicylic, de­şi proba contra­rie a fost destul de evidentă, prin nume­roasele sale victime, totuşi prohibirea sa a avut să întâmpine în Faniţa o opoziţie des­tul de energică din partea comercianţilor, a viticultorilor şi probabil că şi din partea unor pharmacişti, cari n’ar fi putut privi cu ochii dulci cum li se suprimă un venit mai mult sau mai puţin gras. In cele din urmă, conform avisului comitetului consul­tativ de hygienă, Ministru de comercial o­­preşte vânzarea substanţelor care ar conţi­nea cantităţi ori cât de mici de acid sali­cylic. In adevăr, prefectul de poliţie din Paris, publică in 23 Februarie 1881, ur­mătoarea ordonanţă relativ la vânzarea sub­stanţelor alimentare adiţionate de acid sa­licylic : „Noi, deputat, Prefect de poliţie, „considerând că acidul salicylic întrebuinţat „pentru conservarea substanţelor alimentare „solide sau licide, presintă un pericol pen­­­tru sănătatea publică, în vederea art...... „în vederea instrucţiune! ministeriale din 27 Februarie 1881, ordonăm cea ce ur­­­mează : „Art. 1. Este cu desăvârşire oprit de a „se pune în vânzare vre­o substanţă ali­mentară, fie solidă, fie licidă, în compo­ziţia căreia ar intra o cantitate ori­care „de acid salicylic sau din derivaţii sei. ” „Art. 2. Contravenienţii vor fi urmăriţi „conform legei înaintea tribunalelor com­­­petente. In resumat, adiţiunea de acid salicylic la vin, la ori­ce substanţă alimentară, consti­­tue o falsificaţie, ea este reprimată ca a­­dăugirea unei substanţe vătămătoare sănă­­tăţei. Şi cum o substanţă vătămătoare să­­nătăţei în Franţa trebue să fie vătămătoare şi aiurea, şi prin urmare şi la noi, evident că şi in România trebuia să se interzică întrebuinţarea acidului salicylic. In adevăr, conform ordinului d­lui director al servi­ciului sanitar, No. 407 din 13 Ianuarie 1894, se specifică cum că adăugirea de a­­cid salicylic la vinuri, constitue falsificaţie, de­oare­ce e o substanţă vătămătoare să­­nătăţei. Ei bine , nu şi d-l chimist pharmacist d-l Konya e de această părere. Domnia-sa la procesul comerciantului Marcu Braun, care a fost dat în judecată pentru vânzare de vin salicylat, a declarat—în calitate de expert—­după cum se poate vedea din car­tea de judecată, că acidul salicilic, departe de a fi dăunător sănătăței,­­ din contră fo­lositor, etc. etc. Iată copia de pe cartea de judecată din 13 August a. curent: „Procesul Marcu Braun dos. No. 1856 „din 1894. In uripa celor relatate de ex­pertul Konya resultă că: acidul salicylic „este un product chimic care are proprie­tatea de a conserva vinul supus stricăciu­­„nei; acidul salicylic este vătămător sănă­­„tăţel atunci când fiu e purificat, că acest „acid purificat nu e de loc vătămător să­­„nătăţei, că numai pharmaciile pot vinde „în detaliu acid salicylic, drogueriile numai „în cantităţi mari; în un hectolitru de vin „2—4 gr. de acid salicylic nu e de loc vă­tămător sănătăţei ci din contră conservă „vinul şi nu se poate zice că e un vin fal­­­sificat. Văzând că chimistul chemat nu „arată în analisa sa ce cantităţi de acid sa­­­licylic a găsit, mărginindu-se numai a zice „că a constatat existenţa acidului salicylic , „considerând că art. 389, al. 7 c. e. pe­depseşte ca contraveniente vinurile prefă­cute care conţin materii vătămătoare, în­­­tr’un cuvânt pedepseşte alterarea substan­ţei, dar în specie acidul salicylic, departe „de a altera substanţa, drege vinul şi nu „se poate zice în sensul legei că este un „vin prefăcut şi aşa fiind caută a se achita «pe contravenient.* Inutil cred ori­ce comentarii!.... De ştiut lucrul următor: că toţi acei cărora puţin le pasă de ordonanţele consiliului sanitar su­perior din România, pot să introducă fără grijă acid salicylic, numai să caute ca acel acid să fie purificat şi de aceea pentru mai multă siguranţă, să nu cumpere cum­va a­­cest product de la drogueril, ci numai de pharmacil. Domnia-sa din modestie probabil, n’a mai specificat anume de la care, noi am crede, tot probabil bine-înțeles, că la pharmacia d-sale s’ar putea găsi acel acid salicylic purificat care drege vinul.. Voiu lăsa la o parte ori­ ce comentariu, de oare­ce, după cum am mai zis, le cred inutile, de aceea, în ce privește punctul din hotărârea judecătorului că chimistul n’a spe­cificat anume ce cantităţi de acid salicylic a găsit în vin, mă mărginesc numai de a cita următoarele rânduri din tractatul d-lui E. Burker (d-tor în ştiinţe fizice, profes. de chimie la şcoala de pharmacie, etc., etc.) : „Acidul salicylic a cărut introducere în sub­stanţele alimentare e formalminte inter­zisă e adăugit în vin foarte adese orî în „scop de a opri fermentaţiunea. De asemene­a se adaogă la vinurile refl fabricate pentru a opri fermentaţiunile ulterioare care s’ar „produce. Dosarea acidului salicylic îmi „Pare a fi o operaţie cu desăvârşire inu­­­tilă ; prezenţa sa singură e de ajuns pen­­­tru a caracteriza frauda şi pentru a „face să se scoată vinul din consumaţie*. După cum se vede numai e nevoe de a se determina cantitativ acest corp, şi ca încheere puteru zice că, aice nu mai e vorba de un delict comercial, de o înşelă­ciune ordinară, ci de o adevărată fraudă care vatămă sănătăţei. .. Falsificaţia substan­ţei alimentare stă la mijloc, este puntea de trecere de la delict la crimă, ea se apropie de o pârivire, C . 7 O PAGINĂ OBSCURA DIN VIAŢA MARELUI STEFAN ilMPLI LECŢIE DE ISTORIE de IOAN C. GEORGIAN Pentru ca cetitorii să inţelegă de ce mare preţ este pentru istoria nostră în genere, şi mai ales pentru istoria lui Stefan, mărturia lui Dlugosz, e nevoie de o mică digresiune. Avem nevoie mai întâi ii a presenta pe Dlugosz cetitorilor, pentru ca să se ştie, că martorul nostru este demn de cea mai mare încredere. In acest scop ne servim de scurta notiţă bio­grafică iscălită de Leonard Chodzko, cuprinsă in Nouvelle Biographie Gé­nér­ale a Fraţilor Didet. Iată ce se ce­teşte în vol. al 14-lea al acestei opere, la numele Dlugosz : «Il consacra vingt­­oinq ans de travail à son principal ouvrage, et comme témoignage de son impartialité, il le soumit à la critique des professeurs de l’Université de Cra­­covie» *)• Chodzko explică apoi, că"opera lui Dlugosz este împărțită în trei părţi, şi că a treia parte cuprinde faptele în­tâmplate în timpul vieţii istoricului. Asupra acestei părţi, iată cum se ex­primă biograful: «Les faits contemporains dc l’au­­teur. Dans cette deraiere pârtie, il passe tout en revue: le roi, les ma­gi istrats les plus élevés, les citoyens, le clergé paraissent devant lui comme devant un tribunal.... Et c’est á cause de cette sincérité, gue son ouvrage est resté en manuserit deux cents trente­­et-un ans. II est le premier, qui alt donné a l’histoire un caractere de véritér) **). Pe lângă aceste vom mai da incă două lămuriri necesare. Mai întâii­, Dlugosz este un Polon, prin urmare face parte dintr'un popor care a avut îndelungată duşmănie cu Moldovenii; şi ast­fel ca, mărturiile sale nu pot fi acusate de parţialitate faţă cu Moldo­venii. Al douilea, Dlugosz a continuat istoria faptelor contimporane cu el până în anul 1480, adecă la patru ani dupe bătălia de la Valea Albă și la trei ani dupe bătălia de la Râmnicul Sărat. Dacă vom adauge că, Dlugosz a fost unul din cei mai de frunte diplomați ai Poloniei, că a fost însărcinat de re­gele Casimir al IV-lea cu cele mai *) „El jertfi doue-t jecî și cincî de anî la lucra­rea sa principală, și ca dovadă de nepărtinirea sa, el o supuse la critica profesorilor Universității din Cracovia." **) „ Faptele contimporane cu autorul. In aceasta din urmă parte, el trece toate In revistă: regele, magistrații cei mai inalţi, cetăţenii, clerul apar înaintea lui ca înaintea unui tribunal.... Şi din causa acestei sincerităţi, opera sa a rămas în ma­nuscris două sute trei-zeci şi unu de ani. El a­flat mai întâiii istorici un caracter de adever. LAPTA Iaşi, 17 Noembrie 1894. INFORMATIUNI Este probabil, că discuţia asupra răspunsului camerei la Mesagiul Tro­nului, care a fost hotărîtă pe mâine, va fi aminată pe Luni, D. dr. Istrati fiind numit director al şcoalei Normale superioare, în locul d-lui Odobescu, inspector general al învăţămîntului superior va fi numit d. Vârgolici, şi în locul acestuia ins­pector general se va înainta unul­ din actualii inspectori.La colegiul l-iu de Prahova, rămas vacant prin încetarea din viaţă a lui N. Popescu, să vorbeşte de mai mulţi candidaţi liberali. Să pune înainte nu­ mele d-lor P. Grădișteanu, G. Canta­­cuzino și G. Pallade. S’au făcut mai multe modificări în regulamentul pentru combaterea con­junctivitei granuloase. Aceste modifi­cări s’au publicat în «Monitorul» apă­rut azi. D-nul dr. Staicovicî a fost permu­tat ca medic secundar la divizia chi­rurgicală de la spitalul Colentina, până la ţinerea concursului. Astă-seară la ora 8, membrii parti­dului radical şi aceia ai partidului con­servator din Iaşi, au convocat pe ale­gătorii din colegiul I comunal la o întrunire în sala Pastia. Miercuri s-au făcut primele încercări de iluminarea oraşului Galaţi cu gaz aerian. Experienţa a reuşit pe deplin, toate becurile în­ număr,de 1900, respândind o lumină curată şi albă. Instalaţiunele necesare au fost, pre­cum se ştie, concedate casei Georgi din Paris, care, după cum se vede, s’a achitat conştiincios de această da­torie. Tendinţa aceasta a provinciei de a eşi din rutina veche şi barbară a ilu­minatului cu gaz ordinar, este un progres şi ne place să sperăm, că e­­xemplul Galaţilor, va fi imitat şi de cele­l­alte oraşe, când mai cu seamă s’a constatat, că cheltueala este a­­proape aceeaşi. Accident nenorocit Aseară pe la orele 5 jum., trăsura cu N°­. 688 a călcat în respântia stra­­dei Ştirbeil-Vodă cu strada Fântâ­nei, un om, isbindu-l foarte grav cu oiştea în frunte. Rănitul, în stare de nesimţire com­plectă, a fost transportat la spital. Sta­rea sa inspiră serioase temeri. Atragem şi cu această ocasiune a­­tenţiunea poliţiei, asupra modului cum se execută ordonanţele sale. Ne rea­mintim, că există o disposiţiune, ca trăsurile să meargă la pas pe pieţe şi pe la răspântii, de ce nu se execută ? Desele nenorociri ce se întâmplă a­­proape zilnic, provin, cea mai mare parte, din această culpabilă nepăsare a agenţilor, însărcinaţi cu respectarea acestor bune disposiţiuni. _ EDIŢIA K­ CORPURILE LEGIUITOARE C­AMERA (Şedinţa de la 25 Noembrie 1894). Şedinţa se deschide la ora 1 şi jumi. sub preşedinţia d-lui general Manu. Prezenţi 105 deputaţi. Se fac formalităţile obişnuite. D. General Manu comunică că discuţia asupra răspunsului la Mesagiu se va în­cepe Luni. Să votează fără discuție următoarele pro­iecte de lege : 1) Asupra alienaţilor. 2) Prin care să autoriză județul Suceava să contracteze un împrumut de 130.000 lei. Se dă citire raportului şi proiectului de lege prin care să autoriză ministerul de resboiu să închirieze tăbăcăria de­­ Bu­­covăţ. D. N. Fleva cere să se amâne discuţia de oare­ce azi abia i s’a dat raportul asu­pra acestei legi, căci nu contează faptul că şi în sesiunea trecută s’a împărţit acest pro­iect de lege. delicate misiuni pe lângă regele Un­gariei şi pe lângă Bohemia, nu va părea extraordinar a fiice, istori­cul polon a vorbit în cunoştinţa de­plină despre Ştefan cel mare. * 1 Jniveţatul istoric­ al Poloniei, care tre­bue privit ca una din luminile stră­­lucitoare ale timpului său, a urmărit cu un interes palpitant, mai aş fiice cu pasiune, desfăşurarea evenemente­­lor din întâiul rang, care se petreceau la hotarele patriei sale. Otomanii în­groziseră Europa prin isbanfiile lor fulgeratoare. In mai puţin timp de un secul ei cuceriseră Asia mică şi im­periul Bizantin. Iataganele ianicerilor secerau lanurile de capete omeneşti care cutezau să li să opună; popoa­­rele peninsulei balcanice se aşternu­­seră sub picioarele Sultanilor, ca iarba câmpului la suflarea uraganului. State mari şi puternice, ca Ungaria şi Po­lonia, ameninţate în viraţa lor, nu se crefiaseră în stare, a ţine piept poto­pului năvălitor. Europa feudală venise în ajutor, dară nu pentru a repune pe năvălitori, ci pentru a da un mai mare preţ victoriei necredincioşilor. De la anul 1359, când Turcii ocupară întâia cetate din Europa, pene la 1453, când ei îşi aşedtară corturile în Roma lui Constantin, se dedeseră multe şi gro­zave bătălii cu puterile creştine, şi pret­utindene, năvălitorii dobândiseră biruinţi, din ce în ce mai hotărâtore. Nici un principe creştin nu să pu­tea mândri a fi câştigat o victorie în câmp deschis cu Otomanii; şi nu era fanfaronadă din partea luî Mohamed al II-le, cuceritorul Romei none, când glicea că va roa calului oves sau pe pristolul sfîntuluî Petru din vechia Romă. Şi iată peste aşteptarea tuturor, se răspândeşte în lumea îngrozită, vestea, că în­tre­ cinei un necunoscut, Voievodul Moldovei, căruia î i fiiceau Ştefan, pe care regii Poloniei îl pri­­veau ca pe unul dintre palatinii re­gatului lor, face o minune, şi cu pa­tru fiecî de mii de ţărani de ai săi sfarămă o armată de Turci întreit mai mare la Racovăţ, în iarna anului 1475. Armata tursască de o sută două fiece de mii de omeni fu îngropată in mlaştinele unui pârâu; steagurile ei fură luate de necunoscutul Voievod, şi multe din ele fură trimise luî Cazi­­mir, marele rege al Poloniei, şi lui Ma­­teiu cel mai mare craiu al Ungariei , nu atât ca dar, ci mai ales ca mărtu­rie a izbândei câştigate, cu ajutorul Acelui, în care credea Palatinul ne­cunoscut al Moldovei. Atunci istoricul onest şi virtuos al Poloniei, ilustrul Dlugosz, înţelese că Europa a găsit un mântuitor. El pro­clamă, că Ştefan, cel d’Intâiu dintre principii creştini, a dobândit cea mai gloriosă biruinţă asupra Otomanilor, şi el, Dlugosz, fiul unei Ţerî, care de mult timp era în vrăjmăşie cu patria lui Ştefan, intona, in onoarea necunos­cutului Moldovan, acest imn de laudă, pe lângă care toate linguşirile ce s’au adus vre-odată unui muritor, remân nişte nimicuri. No. 2449 D. T. Ionescu: D-lor deputaţi... D. Fleva. Eu cred că d-na ministru de resbel trebue să răspundă. General Manu. Miniştrii sunt solidari. D. N. Fleva. Uitasem că d. T. Ionescu este avocatul guvernului. D. T. Ionescu. Eu nu înţeleg de ce să , miră d. Fleva că eu­­vorbesc asupra unei chestii de amânare, când d-sa vroeşte ,să vorbească în chestie de tăbăcărie (râsete). D. T. Ionescu declară că deşi proiectul de lege şi raportul au fost împărţiţi la timp, totuşi pentru că guvernul nu vrea să fie nimeni surprins, consimte să se amâne pentru trei zile proiectul de lege (aplause). D. M. Ghermani. Pentru că nu aş voi să zică cine­va că este surprins, când va veni în discuție proectul meu de lege re­lativ la reorganizarea curțea de compturi, rog pe Cameră să decidă, ca imediat după votarea răspunsului la Mesagiul tronului se va lua în discuție proiectul de lege pentru reorganizarea curței de compturi. Camera admite. Ne mai fiind nimic la ordinea zilei, șe­dința se ridică la orele 3 fără un sfert. S­ENATUL (Şedinţa de la 25 Noembrie 1894) Şedinţa se deschide la ora 2 juni. subt preşedinţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. Se acordă congedii pentru caz de boală d-lor senatori Vally şi Ciolac. Se respinge proectul de lege prin care se prevede a se acorda o pensiune de lei 100 d-lul Alexianu, vechia funcţionar. Se pune în discuţie proectul de lege prin care se acordă o recompensă de lei 200 pe lună vechiului şi bătrânului profesor Ilie Benescu. Raportul comitetului delegaţilor conchide pentru respingerea proectului de lege, din cauză că bătrânul Benescu are deja o pen­siune. Episcopul de Huşi, apelează la Senat să voteze această pensiune, având în ve­dere serviciile pe care bătrânul profesor Ilie Benescu le-a adus şcoalei şi bisericeî. — Se pune la vot proectul de lege şi se respinge. — Se pune la vot proectul de lege prin care se acordă o pensiune de 300 lei pe lună d-nei Smaranda Boldur Costache, pro­iect de lege asupra căruia a fost divergintă de păreri în comitetul delegaţilor. Proectul neîntrunind de­cât 13 voturi pentru, a fost respins. Se votează mai multe recunoașteri şi in­digenate. Ultime Informaţii Aseară s’a ţinut întrunirea liberali­lor in sala «Paraclis» din Brăila în vederea alegerilor comunale. întrunirea s’a sfârşit prin bătăi în­cât a trebuit să intervie armata. Camera a hotărît azi, să înceapă Luni discuţia asupra răspunsului la Mesagiu. Ziarul «Hazânk» de la 5 Decembrie spune în articolul său de fond că bimul-ministru Wekerle ar fi dat imisia cabinetului încă de la 27 Noem­­vrie şi a rămas în fruntea afacerilor numai până se va vota budgetul şi legea de recrutare. «Hazânk» susţine că informaţiunea o are din un isvor sigur. Combinaţiunile pentru forma­rea noului minister sunt două, sus­ţine organul amintit. Preşedintele Ca­merei Banffi este candidatul pentru care luptă Wekerle. Al doilea candi­dat este Kállay, a cărui reuşită spu­ne «Hazánk» ar însemna nu numai căderea cabinetului Wekerle ci tot «O virum admirabilem, heroicis, Ducibus, quos tantopere admirsimur, nihilo inferiorem, qui sub nostra ae­­tate, tam magnificam victoriam inter Principes mundi primus ex Turco re­­tulit! Meo judicio dignissimus, cui totius mundi Principatus et imperium et praecipue munus Imperatoris et Ducis contra Turcum, commune Christianorum consilio, consensa et decreto, aliis Regibus et Principibus Catholicis in desidiam et voluptates, aut in bella civilia resolutis commit­­teretun. «O bărbat demn de admiraţie, egal cu Căpitanii eroici pe care-i admirăm atât de mult, care în timpul nostru, cel dintâi­ din principii lumii a do­bândit asupra Turcului o victorie aşa de măreţă! După judecata mea, el este cel mai vrednic să­ î se încredin­ţeze stăpânirea şi căpitănia lumei toate, şi mai ales sarcina de stăpân şi că­pitan în contra Turcului, cu înţelea­gerea, învoirea şi hotărîrea obştescă - Creştinilor, pe când cei-l’alţî Regi şi principi catolici se istovesc în lene şi în desfrânărî sau în resboie civile. Şi acum, să-mi arate cine­va, în tot ce s’a scris în lume, o laudă aseme­nea ca acesta, adusă de un vrăşmaş, unui om de arme, şi atunci, dar numai atunci, va avea dreptul a-mi zice, mie Român din Moldova, că eu gre­şesc, când privesc un Ştefan, pe satele neamului românesc şi pe unul din fruntaşii omenirii. (Va urma)

Next