Lupta, decembrie 1894 (Anul 11, nr. 2453-2476)
1894-12-08 / nr. 2458
ANUI No. 2458 EDIȚIA A DOUA ABONAMENTE I A HUNCIURII IN ȚARĂ Un an ................................................ ... 40 le1 Şease luni ................... ... 20 „ Trei luni............................................ ... 10 „ Pentru învățători pe un an . . . . . . . 30 , in streinitate Un an............................................ ... 60 Șease luni............................................ ... 25 Trei luni . ......................... ... 15 Numărul 15 Bani fedacțiunea a Calea Victoriei Ro. 76, Etajul lin ORGAN DEMOCRAT-RADICAL JOTJJ, 8 DECEMBRE 1804 P« paji»* m, 30 litwr», corp 7 . . . J l#fi lini n ii IV „ „ . . . 2fi h*,l iiaia. lnnorțe ți reclam« , . ... 2 ie! linia Peatra amuscluri & a«? *Msre*»! ia A?A Admiaia traf la| ^Eifarulul *" # H&UA '* Un Hiumei' vech Administrațiunea b Strada Sfîntul Ionică, Ko. II. Neconsolaţi şi calomniatori. La lucru. Alianţa de la_ Iaşi. Reforma impozitelor. Din țările subjugate. Cronica de Marţi. NECONSOLAŢI ŞI CALOMNIATORI ! Infrîngerea suferită de liberalii naţionali la Iaşi a exasperat pe cei mai neastâmpăraţi dintre dânşii. Chiar şi Sirius de la Evenimentul, atât de calm odinioară, a încălecat pe toate frazele mari pentru a dovedi că imoralitatea şi celelalte presiuni au dat victoria alianţei radicalo-conservatoare. Cunoaştem obiceiul bun şi vechiu, mai mult vechiu decât bun, pe care îl au politicianii faţă de alegeri ; învingători, naţiunea e cu dânşii, învinşi ei ,au căzut graţie ingerinţelor şi violenţelor. Acest obicei mrj este atât de înrădăcinat încât Voinţa Naţionala de alaltăeri cade într’o situaţiune comică. Pe pagina la organul naţional publică o telegramă a d-lui Mârzescu prin care anunţă rezultatul scrutinului de balotagiu, apoi adaogă: «Dl. G. A. Scorţescu, directorul Evenimentului, a fost înconjurat de o «ceată de bătăuşi sub protecţia poliţiei şi a fost lovit de un oarecare «Gheorghe Vasiliu». Aceste rîndurî sunt ale ziarului şi nu sunt comunicate de la Iaşi. Dar iată ce spune acuma d. Scorţescu în ziarul d-sale : «Iată cum s’au petrecut lucrurile. Eu la 11, la primărie, stăteam de vorbă cu d-nii Rabet, Culiano şi Ioni, când deodată D. Toni îmi spune : «uite canalia de Vasiliu, care are curajul să vie aci.» întorc capul şi îl văd într’adevăr în a doua odaie, înconjurat de o ceată de maî bine de 20 poliţişti. Imediat am aplecat spre dânsul, spre a-mi îndeplini făgăduinţa ce-i dădusem prin ziar, de-al pălmui. Gând m’a zărit pe pragul uşeî, s’a făcut galben ca ceara, s'a dat doi paşi îndărăt şi s’a ascuns în dosul tovarăşilor sei, cu spetele rezemate de perete, chiar în fundul odăieî. Am mers drept la dânsul, singur, fără nici un amic, căci în acel moment se întâmplase că toţi liberalii erau în altă parte, făcându-mi loc printre cei ce-l înconjurau, şi i-am zis: «Canalie, ți-am făgăduit palme.» — Verde, livid, el n’a crâcnit un singur cuvânt, l-am ars patru palme una după alta. Pocneați și răsunaui pe obrazul lui, ca palmele ce le primesc clovnii la circ. Mizerabilul e atât de laş încât ni a făcut cea mai mică umbră de resistenţă şi numai atunci când întreaga şleahtă s’a asvârlit asupra mea, numai atunci s’a desmeticit şi la rândul său s’a asvârlit asupra mea înjurându-mă şi căutând a mă lovi. In învălmăşala care s’a produs, am fost atins la ochiul drept cu o bucată de fer sau cu un băţ, nu ştiu cum şi nici de cine. Lovitura însă e o mică scrijilitură, fără cea maî mică însemnătate.» Lăsând la o parte toată porţiunea cuvenită fanfaronadei, d. Scorţescu dezminte din cuvânt în cuvânt toate cele spuse de «Voinţa». In adevăr, departe ca o ceată de bătăuşi ar fi atacat pe d. Scorţescu, d. Scorţescu singur, şi ca un cavaler din alte veacuri, a atacat d-sa pe bătăuşi, şi tot d-sa a lovit pe acel «oarecare Vasiliu», trăgându-l nişte palme precum trag Clovnii la circ. Nu ne mai încercăm să punem în contradicţiune pe confratele nostru liberal-naţional. Falsificarea adevărului face parte din multiplele sale mijloace de luptă şi, nu pentru ochii noştri, are să renunţe, măcar pentru o dată, la armele-i favorite. Precum cu incidentul Vasiliu Scorţescu, de asemenea şi cu toate celelalte afirmări Acei cari au fost la Iaşi pe vremea alegerilor comunale, pot afirma că poliţia n’a avut absolut nici o acţiune de astă-dată. De altfel însă şi compoziţiunea colegiului I comunal ieşean esclude posibilitatea amestecului poliţiei. Şi iată de ce : în Iaşi burghezia fiind aproape toată streină, lipseşte acel element fără cultură dar cu avere asupra căruia comisarul poate avea înrîurire. Colegiul I comunal din Iaşi este compus numai din inteligenţă, aci întâlnim numai advocaţi, doctori, ingineri, profesori, şi câţiva funcţionari, cari întotdeauna votează independent. Acest lucru l-a înţeles «Evenimentul» din Iaşi care, de astădată, schimbă direcţia acuzaţiunilor. Evenimentul nu acuză administraţiunea decât în treacăt şi pentru a nu perde obiceiul, dar toate atacurile şi le îndreaptă în potriva inspectorilor şcolari, a directorilor de şcoli etc. etc. Şi toate acestea pentru a se adeveri că moarte fără bănuială şi alegeri fără protestare nu pot fi. Să ne deprindem a suferi şi eşecurile. Dacă în ultimele alegeri din Iaşi a avut cineva partea avantagioasă, aceia au fost liberalii. Liberalii s’au prezentat uniţi din capul locului, au avut o acţiune comună şi sigură, au întrebuinţat toate mijloacele pentru a isbuti. Radicalii s’au prezentat alături de conservatorii divizaţi. La alegerile din Septembre a fost o mare disidenţă conservatoare care, la întâiul scrutin a votat deosebit, iar la al doilea scrutin a votat pe liberali. De astă dată am avut a doua disidenţă compusă din guvernamentalii de eri. Neapărat că opiniunea publică trebuea să fie nemulţumită de aceste neîncetate dezbinări şi neapărat că liberalii aveau să tragă foloase. Foloasele sunt cunoscute: de unde în Septembre liberalii n’au întrunit de cât 293 voturi, în Decembre au avut 400. Cifrele dovedesc cum că acţiunea administraţiunei a fost nulă. CONST. C. BACALBAŞA, edilii de mâine ai oraşului se vor grăbi a o face. Cu chestia iluminatului stăm şi mai prost. Pe când Galaţul, Brăila şi alte oraşe mai mici, ca Piatra, Câmpul-Lung şi altele au introdus deja electricitatea şi gazul aerian, Iaşul a rămas tot la sistemul de iluminat de la 1850. Cu localurile de şcoli e şi mai reu. Obligavitatea învăţământului primar, proclamată de legi, e derizorie, când nici Statul, nici comuna nu dau localuri. Şcolile actuale sunt o ruşine pentru Iaşi şi nar putea servi nici pentru grajduri necum drept localuri de educaţiune. Toţi recunoaştem că fiii şi fiicele noastre îşi omoară sănătatea într’asemenea barace. Postul consiliu comunal a făcut deja un început fericit în această privinţă. A cumpărat, parte din locurile necesare, rămânând ca să înceapă şi clădirea viitoarelor şcoli. Sarcina aceasta a rămas pe sama actualului consiliu. Aceste sunt câteva din nevoile urgente ale Iaşului. Realizarea lor nu mai poate suferi nici o întârziere: ar fi a înşela speranţele pe cari alegătorii şi le-au pus în lista radical-conservatoare. La lucru dar! [Jurnalul) LA LUCETI ! In sfârşit cetăţenii ieşeni au vorbit. Majoritatea lor s’a pronunţat pentru lista radical-conservatoare, pe care biuroul a proclamat’o aleasă. Nici nu se putea altfel. Alegătorii nu puteau să dea sufragiele lor acelora cari, timp de 12 ani, n’au făcut nimic pentru Iaşi. E o dovadă mai mult că era speculanţilor politici a trecut, că epoca frazeologilor de la 48 e îngropată pentru vecenicie. Speranţele ce alegătorii au pus în lista radical-conservatoare vor fi justificate. Fostul consiliu comunal a început o serie de mari lucrări, pe cari actualii edili vor căuta să le termine în curând pentru binele şi înfrumuseţarea oraşului. E o chestie de onoare şi de demnitate pentru dânşii de a căuta să remedieze, în limitele posibilului şi a resurselor de care comuna dispune, să locuiască suferinţele şi nevoile oraşului şi sperăm că nu vom fi înşelaţi. De aceea credem că primele chestiuni cu cari consiliul comunal ales ieri se va ocupa, vor fi alimentarea oraşului cu apă, iluminatul şi localurile de şcoli. S’au săturat ieşanii de studii. S’a irosit destul timp şi cu deosebire prea mulţi sau cu toţi streinii chemaţi pentru a ne da cel maî bun sistem de alimentare a oraşului cu apă. Rezultatele le vedem, începuturi şi nimic altceva. Săpături la Aroneanu, săpături la 7 oameni şi pe aiurea, galerii şi para galerii şi oraşul duce într’una lipsă de apă. Noroc de vodă Sturdza, de n’ar fi fost el, laşul ar fi murit de sete. E timpul dar să intrăm în epoca practică de realizare a studiilor făcute şi credem că ALIANŢA DE LA IAŞI «L’Indépendance roumaine» încalecă iarăşi pe calul ei de paradă , intransigenţa conservatoare, puritanismul in politică. Se ştie că la prima alegere pentru consiliul comunal din Iaşi, «Independenţa» a atacat alianţa cu radicalii, pentru cuvântul că, deşi aliaţi conservatorii cu noi, a reuşit lista liberală. Era prin urmare logic, ca azi când a reuşit lista conservatoare-radicală, dacă nu va fi mulţumită, cel puţin să tacă. Dar nu, gazeta franceză, spune că lista conservatoare-radicala a reuşit pentru că dizidenţii conservatori, cari pe lângă alte motive de supărare simţeau şi o aversiune pentru lista în care se făcuse o parte largă radicalilor, s’au ridicat maî presus de toate aceste consideraţiuni, etc. Lăsăm la o parte că afirmările «Independenţei» n’au nici o valoare, de oarece ziarele oficioase şi’ autorizate ale partidului conservator i-au dat formale desminţiri în privinţa alianţei de la Iaşi. Ţinem însă să declarăm că absolut nici una din dizidenţele conservatoare de la Iaşi, n’au pus un minut în discuţie alianţa cu radicalii. Şi d. Diamandi şi d. Sculy au declarat totd’auna că sunt partizani ai alianței cu radicalii. Facem apel la dnul Diamandi, Sculy, Căp. Mavrodi etc., ca să declare, dacă afirmarea noastră nu este exactă. Dar să lăsăm pe «Independența» să viseze. REFORMA IMPOSITELOR IMPOSITUL PE VENIT SAU PE CAPITAL? Am arătat în numărul trecut, cât de vicios e sistemul nostru de impozite şi cât de neîntemeiată e apologia pe care ziarul «l’Independance roumaine» i-o face, susţinându-1 şi opunându-se oricărei încercări de reformă. In adevăr, singura regulă care s’a avut în vedere la stabilirea impositelor actuale a fost, ca ele să se adreseze cât se poate unui mai mare număr de indivizi şi ca ei să plătească ban cu ban, ca să zicem astfel, pentru ca să nu simtă când plăteşte. Acesta este singurul principiu al impozitelor indirecte cari, fără nici cea mai mică preocupare de mijloacele contribuabilor, taie, la fiecare ceas din zi, câte ceva din hrana populaţiuneî sărace. In acelaşi timp însă, societăţile financiare, bancherii mari şi mici, cămătarii de toate categoriile, deşi realizează pe fiecare ceas cîştiguri enorme, mai cu seamă în acest timp de criză, din speculaţiunile lor permise şi nepermise, pe ei nimeni nu- i ating, ei nu dau nimic Statului în schimbul siguranţei ce le acordă, în schimbul legilor favorabile ce le face. Dacă e o nedreptate revoltătoare, care trebue să înceteze cât mai în grabă, apoi este nedreptatea care se face prin sistemul nostru odios de impozite. Nici odată situaţiunea nu s’a prezentat mai favorabilă ca acum, pentru a aborda, într’un mod franc şi democratic, marea cestiune a reformei impozitelor. Graţie crizei prin care trecem, fiecare poate să-şi dea astăzi seama cât de nedreaptă e baza impozitelor noastre, care se adresează numai averilor imobiliare şi numai populaţi unei nevoioaşe, lăsând neatinsă întreaga clasă a acelora care îşi văd mărindu-se în fiecare zi averea lor mobiliară, speculând asupra ruinei clasei producătoare. EIndépendance susţine impozitele actuale pentru marea elasticitate pe care ele o prezintă, graţie căreia Statul a putut face până acum faţă numeroaselor lui cheltuieli, ce au mers crescând neîncetat. Am putea răspunde ziarului francez, că această calitate de cauciuc a impozitelor noastre, n’are nici o valoare atâta timp cât se știe că subt regimul lor România a ajuns la o datorie de un miliard ! Dar oare, această elasticitate a actualelor impozite, va mai putea fi utilizată și acum, in criza prin care trecem ? Să fim siguri, în curând vom fi siliţi sau să renunţăm la orice spor de cheltueli, cerute în mod imperios de siguranţă şi propăşirea ţării, sau să creăm Statului noui venituri. Ei bine, care va mai fi guvernul acela care să îndrăznească, pentru a asigura veniturile necesare Statului, să mai mărească actualele impozite, acum când şi agricultura şi comerţul şi muncitorii se adresează lui pentru a le mai uşura, din contra, sarcinile pe cari nu le mai pot duce ? Cum rămâne clar, cu această mult cântată elasticitate ? Nu va trece mult şi nevoia unei reforme a impozitelor se va impune, cu toate protestările reacţionarilor de toate culorile. Şi, din acest punct de vedere, d. Nicolaescu are marele merit că a adus cestiunea în Parlament arătând şi modul în care această reformă va trebui să fie făcută. E incontestabil că un impozit progresiv pe venit va fi un pas mare spre democratizarea sarcinilor publice, spre o mai dreaptă repartizare a lor în raport cu averea contribuabililor, însă el e departe de a realiza justiţia în impozite. Impozitul pe venit prezintă trei mari defecte, pe care suntem de acord cu «l Independance Roumaine» în a le recunoaşte, este, mai întâi, impracticabil, din cauza bazei lui greu de precizat, lucru care poate da loc la arbitrar, şi cel mai mare defect ce-l prezintă este, că el cruţă tocmai averile cari trebuesc mai mult lovite, averile neproductive. In adever, ce este venitul ? care va fi norma după care el se va fixa ? Imensa majoritate a cetăţenilor n’are un venit fix. Nici agricultorul, nici comerciantul, nici industriaşul, nici medicii, nici avocaţii, nici inginerii etc . etc., nu pot şti care va fi venitul ce l-ar putea avea. A determina dlar, venitul cuiva, este o imposibilitate de fapt, de unde urmează că arbitrarul va continua şi subt regimul acestui impozit. Impozitul pe venit trebue să fie progresiv, pentru a-l stabili, trebue dar să te ocupi de persoană, de sarcinile sale, de situaţiunea sa socială. Se va putea oare calcula facultatea contributivă a fiecăruia, fără să dai loc la măsuri arbitrare ? Se va recurge, desigur, şi în stabilirea acestui impozit, la sistemul mincinos şi contrar bunului simţ, de a impune pe cineva după cheltuielile pe cari le face, iar nu după veniturile reale pe cari le are. Dar nu e numai atât. Impozitul pe venit mai are încă, după cum am zis, și acest mare defect, că lasă fără nici un impozit tocmai ceea ce constitue luxul, tocmai apanagiul marilor averi, precum vilele, parcurile, terenurile nelucrate, locurile virane, imobilele neînchiriate etc. pe când micul petic de pământ al ţăranului va continua să-şi plătească contribuţia. Singurul impozit care poate restabili justiţia în repartizarea sarcinilor publice şi care, in acelaşi timp, e cât se poate de lesne aplicabil şi fără să dea loc la nici un arbitrar, este impozitul pe capital. Se va putea oricând calcula cifra la care se ridică bogăţia mobiliară şi imobiliară a ţărei. N’are decat sa se fixeze, după aceasta, partea care trebue să revie Statului din aceasta bogăţie, fără nici o preocupare de persoane. Şi, odată fixată această parte, este sigur că bogaţii vor plaţi mai mult decât săracii, căci se ştie că săracii nu posedă nimic şi că cea mai mare parte din avuţia ţarei este în mâinele capitaliştilor. Acesta este un adever care nu are nevoie de a fi demonstrat. Prin urmare, de la sine, fara nici o sforţare, impozitul pe capital va atinge numai pe cei ce trebuesc atinşi, şi nu va cere nimic acelora ce n au nimic. Şi aceasta se va face fatal, nu numai fara ca să se aducă vreo atingere libertăţea cetăţenilor, ci, din contra, suprimând chiar toate îngrădirile pe care actualul sistem de impozte le pune acestei libertăţi. Şi impozitul pe capital va aduce Statului veniturile necesare pentru asigurarea propăşirea ţării pe toate terenurile. Acest impozit, eminamente democrat şi drept, îl preconizăm noi, cu toate aparenţele seducătoare ale impozitului pe venit, care, după cum am văzut, păcătueşte din atâtea puncte de vedere. O reformă serioasă a impozitelor nu se va face decât numai atunci, când baza lor va fi capitalul, adevărata avuţie ce se poate uşor şi csact constata. Dl IM ŢĂRILE SUBJUGATE Mărturisirile unui Maghiar Sub acesttitlu reproducem după «Gazeta Transilvaniei» resumatul unui articol, pe care Iuliu Rimler- cunoscut prin călătoriile sale la Peterburg și Moscova—îl publică in «Nouvelle Revue», a doamnei Adam din Paris. Iată în ce termeni se exprimă autorul asupra situaţiune! de peste munţi: »Românii din Ungaria sunt trataţi chiar şi azi ca paria, buni de a plaţi dări şi de a da soldaţi. Este prin urmare esplicabila suprema lor nemulţămire, dar totuşi ea ar putea fi şi azi înlăturată uşor fără a se periclita integritatea statului maghiar. Vorbind de măsurile draconice şi de persecuţiunile îndreptate contra românilor, Rimler face următoarele judicioase aprecieri: «Măsurile teroristice n’au fost nici odată, de natură a convinge pe cineva: printr’însele se poate ajunge cel mult la învingeri purrhice, mai ales azi, când Europa priveşte cu groază la schimbările mari şi radicale din viitor. Rimler vorbind în numitul articol despre legea de naţionalitate zice, că ceea ce a supărat mult pe naţionalităţi este împrejurarea, că în această lege nu se stipulează nici măcar o minimă parte pentru desvoltarea lor culturală, iar de altă parte veniturile cu cari contribuesc cetăţenii, aşadară şi Nemaghiarii, prin impozite direc