Lupta, decembrie 1894 (Anul 11, nr. 2453-2476)

1894-12-08 / nr. 2458

ANU­­I No. 2458 EDIȚIA A DOUA ABONAMENTE I A HUNCIURII IN ȚARĂ Un an ................................................ ... 40 le1 Şease luni ................... ... 20 „ Trei luni............................................ ... 10 „ Pentru învățători pe un an . . . . . . . 30 , in strein­itate Un an....................­........................ ... 60 Șease luni............................................ ... 25 Trei luni . ......................... ... 15 Numărul 15 Bani f­edacțiunea a Calea Victoriei Ro. 76, Etajul l­in ORGAN DEMOCRAT-RADICAL JOTJJ, 8 DECEMBRE 1804 P« paji»* m, 30 litwr», corp 7 . . . J l#fi lini n ii IV „ „ . . . 2fi h*­,l iiaia. lnnorțe ți reclam« , . ... 2 ie! linia Peatra amuscluri & a«? *Msre*»! ia A?A Admiaia traf la| ^Eifarulul *" # H&UA '* Un Hiumei' vech Administrațiunea b Strada Sfîntul Ionică, Ko. II. Neconsolaţi şi calomniatori. La lucru. Alianţa de­ la­_ Iaşi. Reforma impozitelor. Din țările subjugate. Cronica de Marţi. NECONSOLAŢI ŞI CALOMNIATORI !­­ Infrîngerea suferită de liberalii­ na­­ţionali la Iaşi a exasperat pe cei mai neastâmpăraţi dintre dânşii. Chiar şi Sirius de la Evenimentul, atât de calm odinioară,­ a încălecat pe toate frazele mari pentru a dovedi că imoralitatea şi cele­l­alte presiuni au­ dat victoria alianţei radicalo-con­­servatoare. Cunoaştem obiceiul bun şi vechiu, mai mult vechiu de­cât bun, pe care îl au­ politicianii faţă de alegeri ; în­vingători, naţiunea e cu dânşii, în­vinşi ei ,au căzut graţie ingerinţelor şi violenţelor. Acest obicei mrj este atât de înrădăcinat încât Voinţa Naţionala de alaltăeri cade într’o situaţiune co­mică. Pe pagina l­a organul naţio­nal publică o telegramă a d-lui Mâr­­zescu prin care anunţă rezultatul scrutinului de balotagiu, apoi adaogă: «Dl. G. A. Scorţescu, directorul Eve­nimentului, a fost înconjurat de o «ceată de bătăuşi sub protecţia po­­­liţiei şi a fost lovit de un oare­care «Gheorghe Vasiliu». Aceste rîndurî sunt ale ziarului şi nu sunt comu­nicate de la Iaşi. Dar iată ce spune acuma d. Scorţescu în ziarul d-sale : «Iată cum s’au petrecut lucrurile. Eu la 11, la primărie, stăteam de vorbă cu d-nii Rab­et, Culiano şi Ioni, când de­odată D. Toni îmi spune : «uite canalia de Vasiliu, care are cu­rajul să vie aci.» întorc capul şi îl văd într’adevăr în a doua odaie, în­conjurat de o ceată de maî bine de 20 poliţişti. Imediat am aplecat spre dânsul, spre a-mi îndeplini făgădu­inţa ce-i dădusem prin ziar, de-al pălmui. Gând m’a zărit pe pragul uşeî, s’a făcut galben ca ceara, s'a dat doi paşi îndărăt şi s’a ascuns în dosul tovarăşilor sei, cu spetele re­zemate de perete, chiar în fundul odăieî. Am mers drept la dânsul, singur, fără nici un amic, căci în acel moment se întâmplase că toţi liberalii erau în altă parte, făcân­­du-mi loc printre cei ce-l înconjurau, şi i-am zis: «Canalie, ți-am făgă­duit palme.» — Verde, livid, el n’a crâcnit un singur cuvânt, l-am ars patru palme una după alta. Poc­neați și răsunaui pe obrazul lui, ca palmele ce le primesc clovnii la circ. Mizerabilul e atât de laş încât ni a făcut cea mai mică umbră de resistenţă şi numai atunci când întreaga şleahtă s’a asvârlit a­­supra mea, numai atunci s’a desme­­ticit şi la rândul său s’a asvârlit a­­supra mea înj­urându-mă şi căutând a mă lovi. In învălmăşala care s’a produs, am fost atins la ochiul drept cu o bucată de fer sau cu un băţ, nu ştiu cum şi nici de cine. Lovi­tura însă e o mică scrijilitură, fără cea maî mică însemnătate.» Lăsând la o parte toată porţiunea cuvenită fanfaronadei, d. Scorţescu dezminte din cuvânt în cuvânt toate cele spuse de «Voinţa». In adevăr, departe ca o ceată de bătăuşi ar fi atacat pe d. Scorţescu, d. Scorţescu singur, şi ca un cavaler din alte veacuri, a atacat d-sa pe bătăuşi, şi tot d-sa a lovit pe acel «oare­care Vasiliu», trăgându-l nişte palme pre­cum trag Clovn­ii la circ. Nu ne mai încercăm să punem în contradicţiune pe confratele nostru liberal-naţional. Falsificarea adevăru­lui face parte din multiplele sale mijloace de luptă şi, nu pentru ochii noştri, are să renunţe, măcar pentru o dată, la armele-i favorite. Precum cu incidentul Vasiliu­ Scor­­ţescu, de asemenea şi cu toate cele­­l­alte afirmăr­i Acei cari au fost la Iaşi pe vremea alegerilor comunale, pot afirma că poliţia n’a avut ab­solut nici o acţiune de astă-dată. De alt­fel însă­ şi compoziţiunea colegiu­lui I comunal ieşean esclude posibi­litatea amestecului poliţiei. Şi iată de ce : în Iaşi burghezia fiind aproape toată streină, lipseşte acel element fără cultură dar cu avere asupra că­ruia comisarul poate avea înrîurire. Colegiul I comunal din Iaşi este compus numai din inteligenţă, aci întâlnim numai advocaţi, doctori, in­gineri, profesori, şi câţi­va funcţio­nari, cari în­tot­deauna votează in­dependent. Acest lucru l-a înţeles «Evenimentul» din Iaşi care, de astă­­dată, schimbă direcţia acuzaţiunilor. Evenimentul nu acuză adminis­­traţiunea de­cât în treacăt şi pentru a nu perde obiceiul, dar toate ata­curile şi le îndreaptă în potriva ins­pectorilor şcolari, a directorilor de şcoli etc. etc. Şi toate acestea pentru a se adeveri că­ moarte fără bănu­ială şi alegeri fără protestare nu pot fi. Să ne deprindem a suferi şi eşe­curile. Dacă în ultimele alegeri din Iaşi a avut cine­va partea avanta­­gioasă, aceia au fost liberalii. Libe­ralii s’au prezentat uniţi din capul locului, au avut o acţiune comună şi sigură, au întrebuinţat toate mij­loacele pentru a isbuti. Radicalii s’au prezentat alături de conserva­torii divizaţi. La alegerile din Sep­­tembre a fost o mare disidenţă con­servatoare care, la întâiul scrutin a votat deosebit, iar la al doilea scru­­tin a votat pe liberali. De astă­ dată am avut a doua di­sidenţă compusă din guvernamentalii de eri. Neapărat că opiniunea publică trebuea să fie nemulţumită de aceste neîncetate dezbinări şi neapărat că liberalii aveau să tragă foloase. Foloasele sunt cunoscute: de unde în Septembre liberalii n’au întrunit de cât 293 voturi, în Decembre au­ avut 400. Cifrele dovedesc cum că acţiunea administraţiunei a fost nulă. CONST. C. BACALBAŞA, edilii de mâine a­i oraşului se vor grăbi a o face. Cu chestia iluminatului stăm şi mai prost. Pe când Galaţul, Brăila şi alte o­­raşe mai mici, ca Piatra, Câmpul-Lung şi altele au introdus deja electricitatea şi gazul aerian, Iaşul a rămas tot la siste­mul de iluminat de la 1850. Cu localurile de şcoli e şi mai reu. Obligavitatea învăţământului primar, pro­clamată de legi, e derizorie, când nici Statul, nici comuna nu dau localuri. Şco­lile actuale sunt o ruşine pentru­ Iaşi şi nar putea servi nici pentru­ grajduri necum drept localuri de educaţiune. Toţi recunoaştem că fiii şi fiicele noastre îşi omoară sănătatea într’asemenea barace. Postul consiliu comunal a făcut deja un început fericit în această privinţă. A cum­părat, parte din locurile necesare, rămâ­nând ca să înceapă şi clădirea viitoarelor şcoli. Sarcina aceasta a rămas pe sama actualului consiliu. Aceste sunt câte­va din nevoile ur­­gente ale Iaşului. Realizarea lor nu mai poate suferi nici o întârziere: ar fi a în­şela speranţele pe cari alegătorii şi le-au pus în lista radical-conservatoare. La lucru dar! [Jurnalul) LA LUCETI ! In sfârşit cetăţenii ieşeni au vorbit. Majoritatea lor s’a pronunţat pentru lista radical-conservatoare, pe care biuroul a proclamat’o aleasă. Nici nu se putea alt­fel. Alegătorii nu puteau să dea sufragiele lor acelora cari, timp de 12 ani, n’au făcut nimic pentru Iaşi. E o dovadă mai mult că era spe­culanţilor politici a trecut, că epoca fra­­zeologilor de la 48 e îngropată pentru vecenicie. Speranţele ce alegătorii au­ pus în lista radical-conservatoare vor fi justificate. Fos­tul consiliu comunal a început o serie de mari lucrări, pe cari actualii edili vor căuta să le termine în curând pentru bi­nele şi înfrumuseţarea oraşului. E o ches­tie de onoare şi de demnitate pentru dânşii de a căuta să remedieze, în limitele po­sibilului şi a resurselor de care comuna dispune, să locuiască suferinţele şi nevoile oraşului şi sperăm că nu vom fi înşelaţi. De aceea credem că primele chestiuni cu cari consiliul comunal ales ieri se va ocupa, vor fi alimentarea oraşului cu apă, iluminatul şi localurile de şcoli. S’au săturat ieşanii de studii. S’a irosit destul timp şi cu deosebire prea mulţi sau cu toţi streinii chemaţi pentru a ne da cel maî bun sistem de alimentare a oraşului cu apă. Rezultatele le vedem, începuturi şi ni­mic alt­ceva. Săpături la Aroneanu, să­pături la 7 oameni şi pe aiurea, galerii şi para­ galerii şi oraşul duce într’una lipsă de apă. Noroc de vodă Sturdza, de n’ar fi fost el, laşul ar fi murit de sete. E tim­pul dar să intrăm în epoca practică de realizare a studiilor făcute şi credem că ALIANŢA DE LA IAŞI «L’Indépendance roumaine» încalecă ia­răşi pe calul ei de paradă ,­ intransigenţa conservatoare, puritanismul in politică. Se ştie că la prima alegere pentru con­siliul comunal din Iaşi, «Independenţa» a atacat alianţa cu radicalii, pentru cuvân­tul că, de­şi aliaţi conservatorii cu noi, a reuşit lista liberală. Era prin urmare lo­gic, ca azi când a reuşit lista conserva­­toare-radicală, dacă nu va fi mulţumită, cel puţin să tacă. Dar nu, gazeta franceză, spune că lista conservatoare-radicala a reuşit pentru că dizidenţii conservatori, cari pe lângă alte motive de supărare simţeau şi o aver­siune pentru lista în care se făcuse o parte largă radicalilor, s’au ridicat maî presus de toate aceste consideraţiuni, etc. Lăsăm la o parte că afirmările «Inde­pendenţei» n’au nici o valoare, de oare­ce ziarele oficioase şi’ autorizate ale partidu­lui conservator i-au dat formale desm­in­­ţiri în privinţa alianţei de la Iaşi. Ţinem însă să declarăm că absolut nici una din dizidenţele conservatoare de la Iaşi, n’au pus un minut în discuţie alianţa cu ra­dicalii. Şi d. Diamandi şi d. Sculy au­ de­clarat tot­d’a­una că sunt partizani ai a­­lianței cu radicalii. Facem apel la d­nul Diamandi, Sculy, Căp. Mavrodi etc., ca să declare, dacă afirmarea noastră nu este exactă. Dar să lăsăm pe «Independența» să viseze. REFORMA IMPOSITELOR IMPOSITUL PE VENIT SAU PE CAPITAL? Am arătat în numărul trecut, cât de vicios e sistemul nostru de im­pozite şi cât de neîntemeiată e apo­logia pe care ziarul «l’Independance roumaine» i-o face, susţinându-1 şi o­­punându-se ori­cărei încercări de re­formă. In adevăr, singura regulă care s’a avut în vedere la stabilirea imposi­­telor actuale a fost, ca ele să se a­­dreseze cât se poate unui mai mare număr de indivizi şi ca ei să plă­tească ban cu ban, ca să zicem ast­fel, pentru ca să nu simtă când plă­teşte. Acesta este singurul principiu al impozitelor indirecte cari, fără nici cea mai mică preocupare de mijloa­cele contribuabilor, taie, la fie­care ceas din zi, câte ceva din hrana po­­pulaţiuneî sărace. In acelaşi timp însă, societăţile fi­nanciare, bancherii mari şi mici, că­mătarii de toate categoriile, de­şi realizează pe fie­care ceas cîştiguri enorme, mai cu seamă în acest timp de criză, din speculaţiunile lor per­mise şi nepermise, pe ei nimeni nu- i ating, ei nu dau nimic Statului în schimbul siguranţei ce le acordă, în schimbul legilor favorabile ce le face. Dacă e o nedreptate revoltătoare, care trebue să înceteze cât mai în grabă, apoi este nedreptatea care se face prin sistemul nostru odios de impozite. Nici odată situaţiunea nu s’a pre­zentat mai favorabilă ca acum, pen­­tru­ a aborda, într’un mod franc şi democratic, marea cesti­une a refor­mei impozitelor. Graţie crizei prin care trecem, fie­care poate să-şi dea astă­zi sea­ma cât de nedreaptă e baza impo­zitelor noastre, care se adresează numai averilor imobiliare şi numai populaţi unei nevoioaşe, lăsând nea­tinsă întreaga clasă a acelora care îşi văd mărindu-se în fie­care zi a­­verea lor mobiliară, speculând asu­pra ruinei clasei producătoare. EIndépendance susţine impozi­tele actuale pentru marea elastici­tate pe care ele o prezintă, graţie căreia Statul a putut face până a­­cum faţă numeroaselor lui cheltuieli, ce au mers crescând neîncetat. Am putea răspunde ziarului fran­cez, că această calitate de cauciuc a impozitelor noastre, n’are nici o va­loare atâta timp cât se știe că subt regimul lor România a ajuns la o datorie de un miliard ! Dar oare, această elasticitate a ac­tualelor impozite, va mai putea fi utilizată și acum, in criza prin care trecem ? Să fim siguri, în curând vom fi siliţi sau să renunţăm la ori­ce spor de cheltueli, cerute în mod imperios de siguranţă şi propăşirea ţării, sau să creăm Statului noui venituri. Ei bine, care va mai fi guvernul acela care să îndrăznească, pentru a asi­gura veniturile necesare Statului, să mai mărească actualele impozite, a­­cum când şi agricultura şi comer­ţul şi muncitorii se adresează lui pentru a le mai uşura, din contra, sarcinile pe cari nu le mai pot duce ? Cum rămâne clar, cu această mult cântată elasticitate ? Nu va trece mult şi nevoia unei reforme a impozitelor se va impune, cu toate protestările reacţionarilor de toate culorile. Şi, din acest punct de vedere, d. Nicolaescu are marele merit că a a­­dus cestiunea în Parlament arătând şi modul în care această reformă va trebui să fie făcută. E incontestabil că un impozit pro­gresiv pe venit va fi un pas mare spre democratizarea sarcinilor pu­blice, spre o mai dreaptă repartizare a lor în raport cu averea contribua­bililor, însă el e departe de a rea­liza justiţia în impozite. Impozitul pe venit prezintă trei mari defecte, pe care suntem de a­­cord cu «l Independance Roumaine» în a le recunoaşte, este, mai întâi­­, impracticabil, din cauza bazei lui greu de precizat, lucru care poate da loc la arbitrar, şi cel mai mare defect ce-l prezintă este, că el cruţă toc­mai averile cari trebuesc mai mult lovite, averile neproductive. In adever, ce este venitul ? care va fi norma după care el se va fixa ? Imensa majoritate a cetăţenilor n’are un venit fix. Nici agricultorul, nici comerciantul, nici industriaşul, nici medicii, nici avocaţii, nici ingine­rii etc . etc., nu pot şti care va fi venitul ce l-ar putea avea. A determina dlar, venitul cui­va, este o imposibilitate de fapt, de unde urmează că arbitrarul va continua şi subt regimul acestui impozit. Im­pozitul pe venit trebue să fie pro­gresiv, pentru a-l stabili, trebue dar să te ocupi de persoană, de sarcinile sale, de situaţiunea sa socială. Se va putea oare calcula faculta­tea contributivă a fie­căruia, fără să dai loc la măsuri arbitrare ? Se va recurge, de­sigur, şi în stabilirea a­­cestui impozit, la sistemul mincinos şi contrar bunului simţ, de a impune pe cine­va după cheltuielile pe cari le face, iar nu după veniturile reale pe cari le are. Dar nu e numai atât. Impozitul pe venit mai are încă, după cum am zis, și acest mare defect, că lasă fără nici un impozit tocmai ceea ce constitue luxul, toc­mai apanagiul marilor averi, precum vilele, parcurile, terenurile nelucrate, locurile virane, imobilele neînchiriate etc. pe când micul petic de pământ al ţăranului va continua să-şi plă­tească contribuţia. Singurul impozit care poate res­tabili justiţia în repartizarea sarci­nilor publice şi care, in acelaşi timp, e cât se poate de lesne aplicabil şi fără să dea loc la nici un arbitrar, este impozitul pe capital. Se va putea ori­când calcula ci­fra la care se ridică bogăţia mobili­ară şi imobiliară a ţărei. N’are de­cat sa se fixeze, după aceasta, partea care trebue să revie Statului din a­­ceasta bogăţie, fără nici o preocu­pare de persoane. Şi, odată fixată a­­ceastă parte, este sigur că bogaţii vor plaţi mai mult de­cât săracii, căci se ştie că săracii nu posedă nimic şi că cea mai mare parte din avu­ţia ţarei este în mâinele capitaliştilor. Acesta este un adever care nu are nevoie de a fi demonstrat. Prin urmare, de la sine, fara nici o sforţare, impozitul pe capital va a­­tinge numai pe cei ce trebuesc a­­tinşi, şi nu va cere nimic acelora ce n au nimic. Şi aceasta se va face fatal, nu numai fara ca să se aducă vre­o atingere libertăţea cetăţenilor, ci, din contra, suprimând chiar toate îngrădirile pe care actualul sistem de impozte le pune acestei libertăţi. Şi impozitul pe capital va aduce Statului veniturile necesare pentru asigurarea propăşirea ţării pe toate terenurile. Acest impozit, eminamente demo­crat şi drept, îl preconizăm noi, cu toate aparenţele seducătoare ale im­pozitului pe venit, care, după cum am văzut, păcătueşte din atâtea puncte de vedere. O reformă serioasă a impozitelor nu se va face de­cât numai atunci, când baza lor va fi capitalul, ade­vărata avuţie ce se poate uşor şi c­­­sact constata. Dl IM ŢĂRILE SUBJUGATE Mărturisirile unui Maghiar Sub acest­­titlu reproducem după «Ga­zeta Transilvaniei» resumatul unui articol, pe care Iuliu Rimler- cunoscut prin că­lătoriile sale la Peterburg și Moscova—îl publică in «Nouvelle Revue», a doamnei Adam din Paris. Iată în ce termeni se exprimă autorul asupra situaţiune! de peste munţi: »Românii din Ungaria sunt trataţi chiar şi azi ca paria, buni de a plaţi dări şi de a da soldaţi. Este prin urmare esplica­­bila suprema lor nemulţămire, dar totuşi ea ar putea fi şi azi înlăturată uşor fără a se periclita integritatea statului maghiar. Vorbind de măsurile draconice şi­ de persecuţiunile îndreptate contra români­lor, Rimler face următoarele judicioase aprecieri: «Măsurile teroristice n’au fost nici o­­dată, de natură a convinge pe cineva: printr’însele se poate ajunge cel mult la învin­geri purrhice, mai ales azi, când Europa priveşte cu groază la schimbările mari şi radicale din viitor. Rimler vorbind în numitul articol des­pre legea de naţionalitate zice, că ceea ce a supărat mult pe naţionalităţi este împre­jurarea, că în această lege nu se stipulează nici măcar o minimă parte pentru des­­voltarea lor culturală, iar de altă parte veniturile cu cari contribuesc cetăţenii, aşa­dară şi Nemaghiarii, prin impozite direc

Next