Lupta, iunie 1895 (Anul 12, nr. 2586-2609)

1895-06-11 / nr. 2595

lor loiale a­le Alteţei Voastre faţă cu Poarta, dar nu trebue să vă bazaţi pe nici o protecţie din partea a­­ceasta. In împrejurările actuale o a­­asemenea protecţie nu s’ar putea exer­cita cu folos de cât cu mâna armată, şi Poarta chiar dacă ar vroi, n’ar face-o câtă vreme Al­eeţa Voastră n’a părăsit ţara. «In acest cas, chiar o demarse co­lectivă a celor trei puteri limitrofe, în în conformitate cu tratatele, ar fi pro­babilă. «De altă parte, câtă vreme Alteţa Voastră va fi pe tronul principatelor, ea va respinge natural orî-ce bâfn­­eală de ocupaţie străină, ast-fel, că orî-ce idee de un sprijin efectiv, ce vi s’ar putea da trebue părăsită. «Chiar o presiune curat morală a puterilor asupra elementelor absolut indisciplinate din principate n’ar servi de loc. «Nu rămâne dar alt-ceva de cât ale­gerea între prelungirea stărei actuale, ce n’ar fi de recomandat nici unui duşman, sau părăsirea unei ţări, a unui popor, care în toate felurile a lipsit de la respectul cuvenit unui prinţ, ales de el însu­şi, că mi-a ju­rat credinţă şi supunere, cu toate că acest suveran a consacrat spre înde­plinirea îndatoririlor sale un devota­ment supra­omenesc. «Ultima adresă a Camerei ca răs­puns la mesagiul coroanei depăşeşte într’adevăr tot ce s’a petrecut până acum. «Se înţelege la Constantinopol nu sunt indiferenţi faţă acestor simpto­­me, căci Poarta se teme de orî­ce sdruncinare politică în România.— Ceva mai mult, unirea principatelor un prinţ străin avînd numeroase şi multiple legături de familie cu suve­ranii Europei sunt «în fond» pentru dinsa un scain în ochi, o causă de jenă continuă.—Dacă prin urmare Ro­mânii sunt aşa de puţin recunoscă­tori şi maturi pentru a nu recunoaş­te tesaurul ce au­ căpătat prin prii­­mirea de către Alteţa Voastră a co­loanei de spini Moldo-Vlache şi dacă ei fac peste putinţă continuarea ope­rei voastre aşa de grele, se vor vedea siliţi aici de a se garanta contra ori­căror desordini în principate şi se vor despăgubi nu­mai­decât de toate neajunsurile ce vor provoca abdica­rea Alteţei Voastre suprimându-se u­ 11 irea şi reducându-se principatele în starea a două provincii turceşti, re­lativ destul de prospere, graţie reţe­lei considerabile de căi ferate, cu care Alteţa Voastră le-a dotat. «Marele vizir mă ’ntreba astă­zi în mod foarte semnificativ Crede­ţi că după experienţa principelui Carol cu oamenii aceştia, se va mai găsi vre­un prinţ dintr’o casă suverană pen­tru România ? „Şi el mai adăogaAfară poate de prinţul Napoleon, eu nu mai văd pe nimeni, dar pe acesta nu-l vrem cu nici un preţ, dar nici republică». (Va urma) 59, 64 gazete comerciale în loc de 69, şi 1193 jur­nale financiare în loc de 196. Ziarele umoristice nu mai sunt de­cât 3 în loc de 7 ; ziare culinare 5 în loc de 7, iar ziare... pen­tru înmormântări numai 2 în loc de 4. Oare râsul, stomacul şi moartea nu mai intere­sează pe nimeni ?­­De altminteri, să nu ne speriem de statisticele astea gigantice, căci din cele 2401 gazete, nu sunt de­cât 152 de publicaţiuni zilnice. Cele mai numeroase sunt cele lunare : 864 şi cele săptămânale : 724. Prostiea omenească Curtea criminală din Tomsk (Siberia) a condam­nat acum de curând la pedepse variind între patru şi opt ani de muncă silnică pe doi­spre­zece ţărani din satul Trubstcheva, care omorâseră pe un cia­­mar neamţ, care se pripăşise de cât­va timp prin district. In superstiţiunea lor ţăranii credeau că acesta e holera în persoană care seamănă moartea printre oameni şi animale. Sărmanul cismar,— strein în ţinutul acela,— protestase zadarnic , de­geaba ’şi arăta el passe­­portul; locuitorii susţinând in ruptul capului că el e holera, îl osândiră să moară. E­CO­TT IR. X Ziarele la Paris Se pare că de la 1894 până la 1895, numărul ziarelor s’a mărit şi mai mult, la Paris. Sunt acum 2101 în loc de 2387. Dintre care : 107 gazete ale diferitelor asociaţii, în loc de 97 câte erau anul trecut; 139 de reviste în loc de 123 ; 197 ziare de medicină, în loc de 177 etc. Din contră numă­rul ziarelor politice s’a micșorat : 160 in loc de 171; nu mai sunt de căt 54 ziare literare in loc de DIN AUSTRIA Viena, 21 iunie. — Camera deputa­ţilor a adoptat proiectul care autori­­zează guvernul Bosniei şi Herţegovi­­nei să închei un împrumut de 24000OOO de coroane diri­ care se va plăti dru­mul de fer de la Brod la Zenica, con­struit din creditul de ocupare a aces­tor provincii. Comisiunea bugetară a delegaţiu­­neî austriace a adoptat bugetul pro­vinciilor ocupate. Tânărul cech Herold a cerut să se acorde provinciilor organisaţia auto­nomă garantată de tratatul din Berlin. D-na de Kallay a răspuns că tra­tatul din Berlin nu conţine nici o dispoziţie privitoare la autonomia a­­cestor provincii, dar şi ministrul ar dori o asemenea organisaţie, de cât nu s’ar putea sfătui aceasta de­cât peste doi sau 3 ani. In acest moment, ea ar constitui o armă de care popu­laţia nu ar şti să se servească. DIN TURCIA Constantinopol, 21 Iunie. — Ştirea în privinţa reapariţiunei holerei la Constanti­nopol este cu desăvârşire inexactă ; starea sanitară a oraşului este minunată Nota remisă de poartă la 16 Iunie am­basadorilor celor trei puteri recunoaşte prin­cipiu necesitatea reformelor, fără ca cu toate astea să menţioneze anume Armenia. Promite numirea unui comisar, dar această numire nu este supusă la notificarea pute­rilor. Alte puncte ale notei fiind foarte vagi ambasadorii au cerut explicaţiuni, mai cu deosebire în privinţa disposi­ţi­unilor a că­ror discuţie finală este reservată Porţii. Se crede că o înţelegere se va stabili cu fine, deşi trebue să întărzieze puţin. Prima diviziune a escadrei engleze a plecat de la Tripoli în Asia; a doua a doua a luat direcţia Nordului; se asigură că ea merge la Sayrna şi în Creta. Incidentul turco-bulgar a fost provocat de nişte neînţelegeri locale neînsemnate. Cele două părţi au ordonat o anchetă. Opinia publică începe să se asigure la Djeddah. Indemnitatea pentru consulii o­­morîţi nu s’a cerut încă. DIN CAMERA ITALIANA Roma, 21 Iunie. — Guvernul a pre­­sentat bugetul provisoriu pentru Iulie şi August. D-na Cavalotti şi alţi deputaţi ai extre­ FOIŢA ZIARULUI «LUPTA» ESAMENELE CLASEI DE DECUMAŢIE Anul acesta au absolvit conservatoriul d-rele Liniver şi Regina Moor, d-nii Pa­­ciurea, Dimitriu şi Montureanu. In toate ţările civilisate, absolvenţii con­­servatoriului însemnează mult. Teatrele să bat să apuce mai ales pe premiantul I-iu, care peste tot este privit ca un viitor ar­tist de talent. Toată presa se ocupă de ab­solvenţii conservatoriului şi teatrul care-i angajează le pregăteşte un debut, care de­cide în mare parte despre viitorul debu­tantului. La noi lucrurile se petrec cu totul altfel Conservatorul, de­şi şcoală specială, absol­venţii săi nu fac mai mult sgomot ca ab­solvenţii şcoalelor primare. Bucurie în fa­milie, o petrecere cu prieteni şi atâta tot Ei nu ştiu, cănd au luat premiul, dacă au să fie sau nu angajaţi , chiar dacă sunt angajaţi habar n’au când au să poată de­buta, sau dacă timp de doi trei ani au să aibă n rol important de interpretat. Cei mai mulţi îşi perd repede iluziile şi nu se gîndesc mult spre a se hotără să părăsească teatrul. Tine­r, doritori de succes, setoşi de aplauze, aleargă acolo unde văd că pot eşi mai repede la suprafaţă. La Început succe­sul moral este tot pentru ei şi nu fac caz de mărimea gagiului. După doi trei ani, iluziile fiind perdute aleargă după câştigul bănesc. Acestea toate dovedesc în destul cât stăm de reu cu arta aceasta atât, de săr­­băto­ată din vremile cele mai depărtate şi cât de puţină at­âţie se dă de toată lumea artistului, care la noi încă este considerat ca saltimbanc, ca om­eşit din rândurile so­­cietăţei. Este trist fără îndoială că civilisaţia noastră, de care facem atâta paradă, este încă atât de înapoiată, în­cât publicului nu î place teatrul şi nu se interesează mai mult de el. Negreşit că în mare parte vina este şi a acelora cari conduc această instituţie. Se face şi cu teatrul ceea ce se face cu toate cele alte instituţii. Nu se as­cultă de­cât vocile cari se aud de mult, să fuge de inovaţii, se imobilisează instituţia în regulele şi tradiţiile streine, lepădându­­se şi înlăturându-se obiceiurile şi tradiţiu­­nile noastre. Sunt aproape trei­zeci de ani, de când s’a înfiinţat conservatori­ul şi până azi ni­meni nu s’a mai ocupat de el, nimeni nu s’a mai interesat să vadă, dacă el mai răs­punde, sau nu, scopului pentru care a fost creat. Nimeni nu se ocupă de instituţie şi de scopul ei, se văd solicitudini numai pen­tru persoane, se fac schimbări şi se creea­ză catedre numai pentru a se crea slujbe pentru X şi pentru Z Avem clasă de dec­lamaţie, dar nu există catedră pentru lite­ratura dramatică, avem nu ştiu câte cate­dre de piano şi două de violoncel şi nu se predă contra-punctei, nu e clasă de an­samblu. Şi totuş se zice că avem un con­servator, care are scopul de a ne da artişti maeş­rii de coruri şi compozitori. Dar să trecem peste consideraţiile gene­rale. Sunt lucruri pe care le scriu continuu de atâţia ani şi n’am auzit pînă acum ca vre unul din numeroşii membrii cari au fi­gurat în comisiile pentru examenele con­servatorului, să se fi gîndit măcar odată, ca în treacăt, să releveze într’un raport proasta stare, complecta desorganizare a conservatoriului nostru. De­sigur însă, că timpul care,—după o vorbă veche — face şi desface totul, ar o­­pera şi minunea de a reorganiza şi această şcoală. mei stînge au presentat o propunere care cere ca disposiţiunile disciplinare propuse ieri de D-na Cibrariu să se întinză şi mi­niştrilor cari sunt deputaţi. INFORMATIUNI Consiliul de răsboi a condamnat pe sublocotenentul Pop la 6 luni și jumă­tate închisoare. De­oare­ce însă pedeapsa ce i s’a dat atrage după sine pierderea gradu­lui, Consiliul a decis, ca după ce-și va face osânda, să fie trimis înaintea unui consiliu de reformă, care are să decidă dacă este loc de a fi eliminat din armată. Mâine se face cu mare solemnitate, în presenţa ministrului de instrucţie publică, punerea pietrei fundamen­tale a noului liceu din Ploeşti. La această solemnitate este invitată şi presa din capitală. Seara Primăria oraşului dă un ban­chet invitaţilor sei. Vaporul «Orient», cumpărat de Re­gia noastră, va începe cursele între Galaţi şi Brăila, pe la începutul lui August. Acum i se fac mici reparaţiuni şi nouă amenajamente. Este definitiv hotărît, ca lucrările portului Constanţa să se­­înceapă la toamnă. In acest scop ministerul lucrărilor publice a scos în licitaţie pe ziua de 18 curent antreprisa lucrărilor, care se ridică la suma de 12 milioane lei. Mai multe case străine au făcut deja oferte. Astă­zi Sâmbătă se judecă la Cur­tea de Iași, apelul procurorului de Suceava, relativ la eliberarea pe cau­­iune a d-lui deputat Popovici , iar m­i se va judeca fondul procesului, în Fălticeni. Aseară D. Alfred Binet a ţinut ul­tima s . prelegere la Universitate. Eminentul profesor a fost călduros aplaudat de numerosul auditor, care a asistat la această lecţiune de adio. La aceasta prelegere a asistat şi D. ministru Tache Ionescu. Astă­zi se va termina proba orală la seria­l-a a concursului de institu­tori. Luni dimineaţa va începe practica pedagogică. Pe la începutul lui Septembrie se va ţine la Berna în Elveţia un con­gres internaţional de medicină vete­rinară. Consiliul sanitar superior din Ro­mânia va fi reprezentat la acest con­gres prin d. St. Furtună. Se fac stăruinţă pe lângă ministrul domeniilor, căruia apar­ţine şcoala superioară de medicină veterinară, de a trimite la acest congres şi un de­legat al şcoalei, din cauză că la con­gres se vor discuta o mulţime de ces­­tiuni de poliţie sanitară. Intre altele se vor arăta mijloacele de a cunoaşte repede Maleina la caii atinşi de răpciugă şi tuberculina la vitele bolnave cari răspândesc cu a­­tâta înlesnire în populaţiune, tuber­culosa (oftica). In Capitală se vorbeşte de un scan­dal. Eroul ar fi un bătrân de 70 de ani, din societatea cea bună(?) care ar fi violat o copilă de vre-o 12 ani. Parchetul cercetează. Serviciul telefonic interurban între Iaşi-Vasluî-Bârlad-Tecucî-Iaşî şi Foc­şani s-a deschis alaltăeri. Toate biurourile vor fi deschise publicului Î11 fie­care zi de la orele­ dimineaţa până la 8 seara. Următoarea modificare a fost intro­dusă in regulamentul de aplicare al legei telegrafo-poştale: Corespondenţele recomandate de ori­ce categorie sunt admise la expediare cu ramburs până la suma de 500 lei inclusiv. Francarea taxei ordinare şi de re­comandare se operează prin timbre poştale, iar costul rambursului, care se notează de expeditor pe obiect, se încasează de la destinatar in nume­­rariu. Aseară trebuia să se întrunească la redacţia ziarului «Românul», repre­­sentanţii ziarelor partisane votului u­­niversal pentru a discuta cestiunea înfiinţăreî unei ligi de propagandă pentru votul universal. De­oare­ce nu s’au putut întruni, întrunirea s’a amânat pentru Marţi seara. Legea sindicilor se va pune în apli­care zilele acestea. Afacerea Brenning, din Galaţi, se complică. Judecătorul de instrucţie de pa lângă Tribunalul Covurluia, Cara­­ca­s, a fost însărcinat cu această afa­cere. Brenning şi Samsay (fiul) sunt a­­restaţi. Se zice, că este la mijloc o încer­care de escrocherie şi de mituire. Tânărul Samsay este fiul unuia din cei maî mari comanditari ai Cassei Georgi. De asemenea se desminte ştirea ce am dat împreună cu maî mulţi con­fraţi, că Brenning ar fi consul spa­niol. Intr’un rând fusese recomandat ca atare, dar ministerul a refuzat să-l recunoască. O comisiune sub preşedinţia D-lui Teodoru, şef de secţie in ministerul de justiţie, lucrează de mai multe zile la simplicarea şi în acelaşi timp complectarea registrelor de la jude­cătoriile de pace, modificări găsite absolut indispensabile de introdus, in urma practicei. D. inginer Matei Drăghiceanu este numit director la Eforia Spitalelor Ci­vile din Bucureşti. Se agită foarte mult ideea în cer­curile ministerului de resboiu, de a se reînfiinţa la Galaţi şcoala de marină, ce a fost desfiinţată in anul 1891. Venirea d-lui general Murgescu în Capitală se zice că ar fi în legătură cu acest proect. Un nou regulament pentru inspec­­țiunile generale din armată a fost în­tocmit și aprobat de Rege. No. 2595 Prin acest regulament se introduce mai multe inovaţii. El va apare zilele acestea in gazeta oficială. Aseară, la ora 4 şi jumătate, s-a ţinut la Ministerul de Interne un consiliu de miniştrii, la care au luat parte toţi membrii cabinetului. APROBAREA ARANJAMENTULUI FI­NANCIAR Belgrad, 21 iunie. — Consiliul de mi­niştrii a aprobat stipulaţiunile financiare convenite la Carlsbad ; ratificarea se va face după ce aceste stipulaţiuni vor fi formu­late în mod definitiv. DIN RUSIA Petersburg, 21 Iunie. — împărăteasa văduvă a a părăsit Caucasul. Ieri s’a îmbarcat la Batum pentru Odessa. Marele duce George a însoțit pe mumă sa până la gara din Borsham. Perechia imperială a văzut ieri la Pe­­terchof tabloul, care represintă­­intrarea escadrei rusești la Toulon. Tabloul va fi oferit orașelor francese. Amiralul Avelane a arătat Maiestăți­lor Lor cadourile ce escadra rusească tri­mite flotei francese. G. COURTELINE POFTEȘTE PE D-NUL LA MASĂ! Tatăl.—(cu pălăria în cap) Ei bine, eu plec. Dacă vine găzarul, să-i spui că mă duc eu să-l plătesc... A, ’mi-e teamă c’o să vină și de la cismar ; să-i spui să mai treacă mâine pe aici... sau sâmbătă... peste câte­va zile, uf ! Când dracu o să se sfârșească toate astea ?... Am scris lui Ferdinand si mă împru­mute cu 200 de franci, dar nu prea am mare nădejde c’o să-i capăt. In sfârșit!.... La revedere (Către copil, un drăcior de patru ani care se joacă într’un colt, cu un dop de sticlă) Să fii cu minte, cât n’oi fi eu acasa, m’ai în­țeles ? Copilul.—Da tătică. Tatăl.— ’Ți-aduc bonboane. Copilul.—De câte parale ? Tatăl.—De 100000 de franci.—Al dra­cului chesat !­—Pleacă—Mama și Co­pilul rămân singuri. De o­dată se aude soneria. Apare găzarul­. Găzarul. — Cocoană, am venit pentru gaz. Mama. — (cu un necaz prefăcut) Doamne ce supărată sunt. Tocmai acum plecă bărbatu-meu și-a luat cheile cu dîn­­sul. O să treacă el pe la D-ta să ’ți plă­tească. Găzarul.—O să treacă să ’mi plătească ! De opt ori până acum m’aţi făcut să înghit hapul ăsta, ştiu eu ce însemnează plata D-voastră ! Mama.—Dar.. Gazarul.—Nici un dar! Iţi spun că a­­veţi să hai daţi parale şi că m’am sătu­rat să v’aştept. Cum dracu înnemerit eu la pârliţii ăştia, care nu ’şi plătesc dato­riile şi care ’ţi cântă într’una : „o să tu­­­cem noi să ’ţi plătim !* Dacă nu ve­­n curelele, ardeţi lumânări de seu ca mine, nu gaz. Ce pârliţi, ce pârliţi nenişorule ! Mama.—(scoasă din fire) Eşti un ... (Către copil care repetă mereu: «Ma­­mă !a trăgând-o de rochie.) Ei, ce e ? Trec prin urmare la elevii cari au ab­solvit anul acesta, pentru a spune publi­cului, care doreşti să afle ceva şi despre viitorii artişti, cum s-au prezentat şi ce speranţe dau ei pentru viitor. Negreşit că nimeni nu se poate pronunţa cu siguranţă, când ai aface cu nişte tineri, cari au stu­diat, una din cele mai dificile arte, în con­­diţiunile cele mai rele şi când, încă nu pot să fie originali, încă nu pot să dea ro­lurilor o interpretare concepută de ei. Premiant I-iu a fost proclamat de juriu­d. Paciurea, care a spus marea scenă - aceea a furtului—din Avarul. Dacă n’aşi fi avut ocazia să văd pe acest elev de­cât numai la conservator, de sigur că ’mi-aşi fi făcut o idee nu tocmai bună despre el. Acum un an a recitat o bucată din Eminescu : Cu­getările lui Dionisie, anul acesta scena din Avarul. Amîndouă bucăţile cu totul afară din ge­nul seu, amîndouă absolut nepotrivite cu temperamentul şi jocul natural al elevului. D. Paciurea este român şi or cât l-ai în­vârti şi răsuci n’ai să faci din el un actor pentru Teatrul frances şi un interpret al bucăţilor pline de cugetări filosofice. L’am văzut in băiatul de prăvălie din piesa d-lui B. P. Hajdeu . Trei crai de la răsărit şi erea în acel rol admirabil. Juca un tip pe care l-a putut studia, în pielea căruia a putut intra, pentru­ că a avut nenumerate ocazii să vadă, să studieze, să prindă un asemenea tip. Dar la conservatorul nostru, am spus în nenumerate rînduri, că piesele româneşti sunt excluse. A muncit mult de Paciurea, dar n’a reu­şit de loc în Avarul. Am văzut că are toate mijloacele care se cer pentru teatru, dar aceasta nu este destul, pentru ca să poţi aborda ori­ce gen. Poţi să fi bine făcut, să aibă mască mobilă, gesturi măsurate, dic­ţiune bună, dar să nu fi capabil să zici o singură scenă de tragedie, sau de comedie clasică. Actorul trebue să aibă inteligenţa de a nu se vîrî în roluri cari sunt con­trare­ temperamentului seu. Şi cât timp se află în şcoală este datoria profesorului să-i arate calea pe care trebue să apuce. Pro­fesorului îi revine datoria de a studia tem­peramentul şi mijloacele elevului, căci e lucru ştiut, bieţii aleargă tot­dea­una la rolurile mari, la rolurile de efect, la per­­sonagiile simpatice şi cum imitaţia este mai ales boala copilăriei, elevii, toţi, fără să şi dea seama dacă pot sau nu, au să vrea să joace rolurile care i-a impresionat mai mult când le-a văzut jucate de artiştii simpa­tici­lor. Aşa eine nu ştie că atât timp cât a trăit Manolescu, era o boală printre elevii de la conservator ca să joace pe Hamlet şi pe Romeo ? Dar dacă copiilor le este permis să aibă iluzii şi când sunt mici şi încalică pe o trestie să şi zică că sunt Mihai Viteazul, oamenilor în vârstă nu le e permis să se preteze la jocul lor şi să i ia şi ei drept eroul românilor. D. G. Dimitriu a spus prima scenă din Mizantropul. Tot Moliere, cum se vede. D-sa a mai dat şi replica în scene din alte piese. Elevul acesta joacă de mult pe scena teatrului Raţional, şi a avut chiar un suc­ces frumos în voluntarul bacalaureat din piesa Se zice ! Prin urmare nu e de loc de mirat că e la largul seu pe scenă, că joacă fără jenă. Are multe calităţi şi cea mai importantă dintre toate pentru un ac­tor; e simpatic. Dar nu-­mi place de loc dicţiunea sa. Vorbeşte încurcat, nu accen­tuează bine şi cuvintele nu-i e­ desluşite din gură. E un cusur, care se poate vin­deca uşor, nu este vorbă, dar atât timp cât persistă, actorul nu poate să meargă prea departe. Rămâne relegat la roluri se­cundare, de a treia ordine, şi nu­­ e per­mis să se presinte în roluri de forţă. D. Dimitriu dacă s-ar îngriji dicţiunea şi ges­turile, ar putea să înplinească în teatru­­ un gol foarte simţit, ar putea să joace ro­­­lurile de amorez. A prins de la unul din artiştii noştri, unul din gesturile cele mai puţin extetice, îşi vără amândouă mâinile în buzunar şi se plimbă pe scenă umflând buzunarele. Ar fi bine să-l părăsească. D. Montaureanu este incontestabil cel mai slab şi n’a trecut clasa de­cât graţia influenţelor puse pe lângă d. Velescu, care nu ştie şi nu poate să fie hotărât în de­­cisiunile pe care le ia. D Montaureanu are un singur merit, acela de a şti să se stre­coare printre piedici şi a ajunge la scop ori câte difi­ultăţi i s’ar pune în cale. Şi nu mă voi mira, dacă în curând, voi ve­dea pe acest elev, care nu are nici una din însuşirile care se cer unui artist, so­cietar al Teatrului Naţional şi pus să in­terprete roluri din cele mai mari. Sunt oameni cari se nasc cu noroc. D-ra Liniver este foarte vioae, posedă dicţiune bună şi va juca cu succes rolurile de subretă. D-ra Regina Moor e simpatică, tot atât de vioae ca d-ra Liniver, posedă însă o dicţiune mai puţin clară. Va juca tot ro­luri de subretă. In definitiv clasa de declamaţie a dat a­­nul acesta patru elevi cari promit să fie folositori teatrului, mai ales dacă direcţia se va hotără să se intereseze mai mult de cei tineri şi nu-l va lăsa de­oparte cum a făcut până acum. Or câte dispoziţii pentru teatru ar avea un elev, dacă nu joacă doi trei ani, uită tot ce a învăţat, pierde dicţiunea, devine stângaciu, şi mai rău încă, pierde încrede­rea în sine, curagiul, absolut necesar unui artist.* Vorbind de anul l-iu, am uitat să trec în rîndul acelora cari dovedesc oare­cari calități pentru teatru pe d. Pella. Din anul al II-lea, d. Cernat a spus bine monologul lui Theramene din Phedra- ION C. BACALBAȘA.

Next