Lupta, iunie 1895 (Anul 12, nr. 2586-2609)
1895-06-11 / nr. 2595
lor loiale ale Alteţei Voastre faţă cu Poarta, dar nu trebue să vă bazaţi pe nici o protecţie din partea aceasta. In împrejurările actuale o aasemenea protecţie nu s’ar putea exercita cu folos de cât cu mâna armată, şi Poarta chiar dacă ar vroi, n’ar face-o câtă vreme Aleeţa Voastră n’a părăsit ţara. «In acest cas, chiar o demarse colectivă a celor trei puteri limitrofe, în în conformitate cu tratatele, ar fi probabilă. «De altă parte, câtă vreme Alteţa Voastră va fi pe tronul principatelor, ea va respinge natural orî-ce bâfneală de ocupaţie străină, ast-fel, că orî-ce idee de un sprijin efectiv, ce vi s’ar putea da trebue părăsită. «Chiar o presiune curat morală a puterilor asupra elementelor absolut indisciplinate din principate n’ar servi de loc. «Nu rămâne dar alt-ceva de cât alegerea între prelungirea stărei actuale, ce n’ar fi de recomandat nici unui duşman, sau părăsirea unei ţări, a unui popor, care în toate felurile a lipsit de la respectul cuvenit unui prinţ, ales de el însuşi, că mi-a jurat credinţă şi supunere, cu toate că acest suveran a consacrat spre îndeplinirea îndatoririlor sale un devotament supraomenesc. «Ultima adresă a Camerei ca răspuns la mesagiul coroanei depăşeşte într’adevăr tot ce s’a petrecut până acum. «Se înţelege la Constantinopol nu sunt indiferenţi faţă acestor simptome, căci Poarta se teme de orîce sdruncinare politică în România.— Ceva mai mult, unirea principatelor un prinţ străin avînd numeroase şi multiple legături de familie cu suveranii Europei sunt «în fond» pentru dinsa un scain în ochi, o causă de jenă continuă.—Dacă prin urmare Românii sunt aşa de puţin recunoscători şi maturi pentru a nu recunoaşte tesaurul ce au căpătat prin priimirea de către Alteţa Voastră a coloanei de spini Moldo-Vlache şi dacă ei fac peste putinţă continuarea operei voastre aşa de grele, se vor vedea siliţi aici de a se garanta contra oricăror desordini în principate şi se vor despăgubi numaidecât de toate neajunsurile ce vor provoca abdicarea Alteţei Voastre suprimându-se u 11 irea şi reducându-se principatele în starea a două provincii turceşti, relativ destul de prospere, graţie reţelei considerabile de căi ferate, cu care Alteţa Voastră le-a dotat. «Marele vizir mă ’ntreba astăzi în mod foarte semnificativ Credeţi că după experienţa principelui Carol cu oamenii aceştia, se va mai găsi vreun prinţ dintr’o casă suverană pentru România ? „Şi el mai adăogaAfară poate de prinţul Napoleon, eu nu mai văd pe nimeni, dar pe acesta nu-l vrem cu nici un preţ, dar nici republică». (Va urma) 59, 64 gazete comerciale în loc de 69, şi 1193 jurnale financiare în loc de 196. Ziarele umoristice nu mai sunt decât 3 în loc de 7 ; ziare culinare 5 în loc de 7, iar ziare... pentru înmormântări numai 2 în loc de 4. Oare râsul, stomacul şi moartea nu mai interesează pe nimeni ?De altminteri, să nu ne speriem de statisticele astea gigantice, căci din cele 2401 gazete, nu sunt decât 152 de publicaţiuni zilnice. Cele mai numeroase sunt cele lunare : 864 şi cele săptămânale : 724. Prostiea omenească Curtea criminală din Tomsk (Siberia) a condamnat acum de curând la pedepse variind între patru şi opt ani de muncă silnică pe doisprezece ţărani din satul Trubstcheva, care omorâseră pe un ciamar neamţ, care se pripăşise de câtva timp prin district. In superstiţiunea lor ţăranii credeau că acesta e holera în persoană care seamănă moartea printre oameni şi animale. Sărmanul cismar,— strein în ţinutul acela,— protestase zadarnic , degeaba ’şi arăta el passeportul; locuitorii susţinând in ruptul capului că el e holera, îl osândiră să moară. ECOTT IR. X Ziarele la Paris Se pare că de la 1894 până la 1895, numărul ziarelor s’a mărit şi mai mult, la Paris. Sunt acum 2101 în loc de 2387. Dintre care : 107 gazete ale diferitelor asociaţii, în loc de 97 câte erau anul trecut; 139 de reviste în loc de 123 ; 197 ziare de medicină, în loc de 177 etc. Din contră numărul ziarelor politice s’a micșorat : 160 in loc de 171; nu mai sunt de căt 54 ziare literare in loc de DIN AUSTRIA Viena, 21 iunie. — Camera deputaţilor a adoptat proiectul care autorizează guvernul Bosniei şi Herţegovinei să închei un împrumut de 24000OOO de coroane diri care se va plăti drumul de fer de la Brod la Zenica, construit din creditul de ocupare a acestor provincii. Comisiunea bugetară a delegaţiuneî austriace a adoptat bugetul provinciilor ocupate. Tânărul cech Herold a cerut să se acorde provinciilor organisaţia autonomă garantată de tratatul din Berlin. D-na de Kallay a răspuns că tratatul din Berlin nu conţine nici o dispoziţie privitoare la autonomia acestor provincii, dar şi ministrul ar dori o asemenea organisaţie, de cât nu s’ar putea sfătui aceasta decât peste doi sau 3 ani. In acest moment, ea ar constitui o armă de care populaţia nu ar şti să se servească. DIN TURCIA Constantinopol, 21 Iunie. — Ştirea în privinţa reapariţiunei holerei la Constantinopol este cu desăvârşire inexactă ; starea sanitară a oraşului este minunată Nota remisă de poartă la 16 Iunie ambasadorilor celor trei puteri recunoaşte principiu necesitatea reformelor, fără ca cu toate astea să menţioneze anume Armenia. Promite numirea unui comisar, dar această numire nu este supusă la notificarea puterilor. Alte puncte ale notei fiind foarte vagi ambasadorii au cerut explicaţiuni, mai cu deosebire în privinţa disposiţiunilor a căror discuţie finală este reservată Porţii. Se crede că o înţelegere se va stabili cu fine, deşi trebue să întărzieze puţin. Prima diviziune a escadrei engleze a plecat de la Tripoli în Asia; a doua a doua a luat direcţia Nordului; se asigură că ea merge la Sayrna şi în Creta. Incidentul turco-bulgar a fost provocat de nişte neînţelegeri locale neînsemnate. Cele două părţi au ordonat o anchetă. Opinia publică începe să se asigure la Djeddah. Indemnitatea pentru consulii omorîţi nu s’a cerut încă. DIN CAMERA ITALIANA Roma, 21 Iunie. — Guvernul a presentat bugetul provisoriu pentru Iulie şi August. D-na Cavalotti şi alţi deputaţi ai extre FOIŢA ZIARULUI «LUPTA» ESAMENELE CLASEI DE DECUMAŢIE Anul acesta au absolvit conservatoriul d-rele Liniver şi Regina Moor, d-nii Paciurea, Dimitriu şi Montureanu. In toate ţările civilisate, absolvenţii conservatoriului însemnează mult. Teatrele să bat să apuce mai ales pe premiantul I-iu, care peste tot este privit ca un viitor artist de talent. Toată presa se ocupă de absolvenţii conservatoriului şi teatrul care-i angajează le pregăteşte un debut, care decide în mare parte despre viitorul debutantului. La noi lucrurile se petrec cu totul altfel Conservatorul, deşi şcoală specială, absolvenţii săi nu fac mai mult sgomot ca absolvenţii şcoalelor primare. Bucurie în familie, o petrecere cu prieteni şi atâta tot Ei nu ştiu, cănd au luat premiul, dacă au să fie sau nu angajaţi , chiar dacă sunt angajaţi habar n’au când au să poată debuta, sau dacă timp de doi trei ani au să aibă n rol important de interpretat. Cei mai mulţi îşi perd repede iluziile şi nu se gîndesc mult spre a se hotără să părăsească teatrul. Tiner, doritori de succes, setoşi de aplauze, aleargă acolo unde văd că pot eşi mai repede la suprafaţă. La Început succesul moral este tot pentru ei şi nu fac caz de mărimea gagiului. După doi trei ani, iluziile fiind perdute aleargă după câştigul bănesc. Acestea toate dovedesc în destul cât stăm de reu cu arta aceasta atât, de sărbătoată din vremile cele mai depărtate şi cât de puţină atâţie se dă de toată lumea artistului, care la noi încă este considerat ca saltimbanc, ca omeşit din rândurile societăţei. Este trist fără îndoială că civilisaţia noastră, de care facem atâta paradă, este încă atât de înapoiată, încât publicului nu î place teatrul şi nu se interesează mai mult de el. Negreşit că în mare parte vina este şi a acelora cari conduc această instituţie. Se face şi cu teatrul ceea ce se face cu toate cele alte instituţii. Nu se ascultă decât vocile cari se aud de mult, să fuge de inovaţii, se imobilisează instituţia în regulele şi tradiţiile streine, lepădânduse şi înlăturându-se obiceiurile şi tradiţiunile noastre. Sunt aproape treizeci de ani, de când s’a înfiinţat conservatoriul şi până azi nimeni nu s’a mai ocupat de el, nimeni nu s’a mai interesat să vadă, dacă el mai răspunde, sau nu, scopului pentru care a fost creat. Nimeni nu se ocupă de instituţie şi de scopul ei, se văd solicitudini numai pentru persoane, se fac schimbări şi se creează catedre numai pentru a se crea slujbe pentru X şi pentru Z Avem clasă de declamaţie, dar nu există catedră pentru literatura dramatică, avem nu ştiu câte catedre de piano şi două de violoncel şi nu se predă contra-punctei, nu e clasă de ansamblu. Şi totuş se zice că avem un conservator, care are scopul de a ne da artişti maeşrii de coruri şi compozitori. Dar să trecem peste consideraţiile generale. Sunt lucruri pe care le scriu continuu de atâţia ani şi n’am auzit pînă acum ca vre unul din numeroşii membrii cari au figurat în comisiile pentru examenele conservatorului, să se fi gîndit măcar odată, ca în treacăt, să releveze într’un raport proasta stare, complecta desorganizare a conservatoriului nostru. Desigur însă, că timpul care,—după o vorbă veche — face şi desface totul, ar opera şi minunea de a reorganiza şi această şcoală. mei stînge au presentat o propunere care cere ca disposiţiunile disciplinare propuse ieri de D-na Cibrariu să se întinză şi miniştrilor cari sunt deputaţi. INFORMATIUNI Consiliul de răsboi a condamnat pe sublocotenentul Pop la 6 luni și jumătate închisoare. Deoarece însă pedeapsa ce i s’a dat atrage după sine pierderea gradului, Consiliul a decis, ca după ce-și va face osânda, să fie trimis înaintea unui consiliu de reformă, care are să decidă dacă este loc de a fi eliminat din armată. Mâine se face cu mare solemnitate, în presenţa ministrului de instrucţie publică, punerea pietrei fundamentale a noului liceu din Ploeşti. La această solemnitate este invitată şi presa din capitală. Seara Primăria oraşului dă un banchet invitaţilor sei. Vaporul «Orient», cumpărat de Regia noastră, va începe cursele între Galaţi şi Brăila, pe la începutul lui August. Acum i se fac mici reparaţiuni şi nouă amenajamente. Este definitiv hotărît, ca lucrările portului Constanţa să seînceapă la toamnă. In acest scop ministerul lucrărilor publice a scos în licitaţie pe ziua de 18 curent antreprisa lucrărilor, care se ridică la suma de 12 milioane lei. Mai multe case străine au făcut deja oferte. Astăzi Sâmbătă se judecă la Curtea de Iași, apelul procurorului de Suceava, relativ la eliberarea pe cauiune a d-lui deputat Popovici , iar mi se va judeca fondul procesului, în Fălticeni. Aseară D. Alfred Binet a ţinut ultima s . prelegere la Universitate. Eminentul profesor a fost călduros aplaudat de numerosul auditor, care a asistat la această lecţiune de adio. La aceasta prelegere a asistat şi D. ministru Tache Ionescu. Astăzi se va termina proba orală la serial-a a concursului de institutori. Luni dimineaţa va începe practica pedagogică. Pe la începutul lui Septembrie se va ţine la Berna în Elveţia un congres internaţional de medicină veterinară. Consiliul sanitar superior din România va fi reprezentat la acest congres prin d. St. Furtună. Se fac stăruinţă pe lângă ministrul domeniilor, căruia aparţine şcoala superioară de medicină veterinară, de a trimite la acest congres şi un delegat al şcoalei, din cauză că la congres se vor discuta o mulţime de cestiuni de poliţie sanitară. Intre altele se vor arăta mijloacele de a cunoaşte repede Maleina la caii atinşi de răpciugă şi tuberculina la vitele bolnave cari răspândesc cu atâta înlesnire în populaţiune, tuberculosa (oftica). In Capitală se vorbeşte de un scandal. Eroul ar fi un bătrân de 70 de ani, din societatea cea bună(?) care ar fi violat o copilă de vre-o 12 ani. Parchetul cercetează. Serviciul telefonic interurban între Iaşi-Vasluî-Bârlad-Tecucî-Iaşî şi Focşani s-a deschis alaltăeri. Toate biurourile vor fi deschise publicului Î11 fiecare zi de la orele dimineaţa până la 8 seara. Următoarea modificare a fost introdusă in regulamentul de aplicare al legei telegrafo-poştale: Corespondenţele recomandate de orice categorie sunt admise la expediare cu ramburs până la suma de 500 lei inclusiv. Francarea taxei ordinare şi de recomandare se operează prin timbre poştale, iar costul rambursului, care se notează de expeditor pe obiect, se încasează de la destinatar in numerariu. Aseară trebuia să se întrunească la redacţia ziarului «Românul», representanţii ziarelor partisane votului universal pentru a discuta cestiunea înfiinţăreî unei ligi de propagandă pentru votul universal. Deoarece nu s’au putut întruni, întrunirea s’a amânat pentru Marţi seara. Legea sindicilor se va pune în aplicare zilele acestea. Afacerea Brenning, din Galaţi, se complică. Judecătorul de instrucţie de pa lângă Tribunalul Covurluia, Caracas, a fost însărcinat cu această afacere. Brenning şi Samsay (fiul) sunt arestaţi. Se zice, că este la mijloc o încercare de escrocherie şi de mituire. Tânărul Samsay este fiul unuia din cei maî mari comanditari ai Cassei Georgi. De asemenea se desminte ştirea ce am dat împreună cu maî mulţi confraţi, că Brenning ar fi consul spaniol. Intr’un rând fusese recomandat ca atare, dar ministerul a refuzat să-l recunoască. O comisiune sub preşedinţia D-lui Teodoru, şef de secţie in ministerul de justiţie, lucrează de mai multe zile la simplicarea şi în acelaşi timp complectarea registrelor de la judecătoriile de pace, modificări găsite absolut indispensabile de introdus, in urma practicei. D. inginer Matei Drăghiceanu este numit director la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti. Se agită foarte mult ideea în cercurile ministerului de resboiu, de a se reînfiinţa la Galaţi şcoala de marină, ce a fost desfiinţată in anul 1891. Venirea d-lui general Murgescu în Capitală se zice că ar fi în legătură cu acest proect. Un nou regulament pentru inspecțiunile generale din armată a fost întocmit și aprobat de Rege. No. 2595 Prin acest regulament se introduce mai multe inovaţii. El va apare zilele acestea in gazeta oficială. Aseară, la ora 4 şi jumătate, s-a ţinut la Ministerul de Interne un consiliu de miniştrii, la care au luat parte toţi membrii cabinetului. APROBAREA ARANJAMENTULUI FINANCIAR Belgrad, 21 iunie. — Consiliul de miniştrii a aprobat stipulaţiunile financiare convenite la Carlsbad ; ratificarea se va face după ce aceste stipulaţiuni vor fi formulate în mod definitiv. DIN RUSIA Petersburg, 21 Iunie. — împărăteasa văduvă a a părăsit Caucasul. Ieri s’a îmbarcat la Batum pentru Odessa. Marele duce George a însoțit pe mumă sa până la gara din Borsham. Perechia imperială a văzut ieri la Peterchof tabloul, care represintăintrarea escadrei rusești la Toulon. Tabloul va fi oferit orașelor francese. Amiralul Avelane a arătat Maiestăților Lor cadourile ce escadra rusească trimite flotei francese. G. COURTELINE POFTEȘTE PE D-NUL LA MASĂ! Tatăl.—(cu pălăria în cap) Ei bine, eu plec. Dacă vine găzarul, să-i spui că mă duc eu să-l plătesc... A, ’mi-e teamă c’o să vină și de la cismar ; să-i spui să mai treacă mâine pe aici... sau sâmbătă... peste câteva zile, uf ! Când dracu o să se sfârșească toate astea ?... Am scris lui Ferdinand si mă împrumute cu 200 de franci, dar nu prea am mare nădejde c’o să-i capăt. In sfârșit!.... La revedere (Către copil, un drăcior de patru ani care se joacă într’un colt, cu un dop de sticlă) Să fii cu minte, cât n’oi fi eu acasa, m’ai înțeles ? Copilul.—Da tătică. Tatăl.— ’Ți-aduc bonboane. Copilul.—De câte parale ? Tatăl.—De 100000 de franci.—Al dracului chesat !—Pleacă—Mama și Copilul rămân singuri. De odată se aude soneria. Apare găzarul. Găzarul. — Cocoană, am venit pentru gaz. Mama. — (cu un necaz prefăcut) Doamne ce supărată sunt. Tocmai acum plecă bărbatu-meu și-a luat cheile cu dînsul. O să treacă el pe la D-ta să ’ți plătească. Găzarul.—O să treacă să ’mi plătească ! De opt ori până acum m’aţi făcut să înghit hapul ăsta, ştiu eu ce însemnează plata D-voastră ! Mama.—Dar.. Gazarul.—Nici un dar! Iţi spun că aveţi să hai daţi parale şi că m’am săturat să v’aştept. Cum dracu înnemerit eu la pârliţii ăştia, care nu ’şi plătesc datoriile şi care ’ţi cântă într’una : „o să tucem noi să ’ţi plătim !* Dacă nu ven curelele, ardeţi lumânări de seu ca mine, nu gaz. Ce pârliţi, ce pârliţi nenişorule ! Mama.—(scoasă din fire) Eşti un ... (Către copil care repetă mereu: «Mamă !a trăgând-o de rochie.) Ei, ce e ? Trec prin urmare la elevii cari au absolvit anul acesta, pentru a spune publicului, care doreşti să afle ceva şi despre viitorii artişti, cum s-au prezentat şi ce speranţe dau ei pentru viitor. Negreşit că nimeni nu se poate pronunţa cu siguranţă, când ai aface cu nişte tineri, cari au studiat, una din cele mai dificile arte, în condiţiunile cele mai rele şi când, încă nu pot să fie originali, încă nu pot să dea rolurilor o interpretare concepută de ei. Premiant I-iu a fost proclamat de juriud. Paciurea, care a spus marea scenă - aceea a furtului—din Avarul. Dacă n’aşi fi avut ocazia să văd pe acest elev decât numai la conservator, de sigur că ’mi-aşi fi făcut o idee nu tocmai bună despre el. Acum un an a recitat o bucată din Eminescu : Cugetările lui Dionisie, anul acesta scena din Avarul. Amîndouă bucăţile cu totul afară din genul seu, amîndouă absolut nepotrivite cu temperamentul şi jocul natural al elevului. D. Paciurea este român şi or cât l-ai învârti şi răsuci n’ai să faci din el un actor pentru Teatrul frances şi un interpret al bucăţilor pline de cugetări filosofice. L’am văzut in băiatul de prăvălie din piesa d-lui B. P. Hajdeu . Trei crai de la răsărit şi erea în acel rol admirabil. Juca un tip pe care l-a putut studia, în pielea căruia a putut intra, pentru că a avut nenumerate ocazii să vadă, să studieze, să prindă un asemenea tip. Dar la conservatorul nostru, am spus în nenumerate rînduri, că piesele româneşti sunt excluse. A muncit mult de Paciurea, dar n’a reuşit de loc în Avarul. Am văzut că are toate mijloacele care se cer pentru teatru, dar aceasta nu este destul, pentru ca să poţi aborda orice gen. Poţi să fi bine făcut, să aibă mască mobilă, gesturi măsurate, dicţiune bună, dar să nu fi capabil să zici o singură scenă de tragedie, sau de comedie clasică. Actorul trebue să aibă inteligenţa de a nu se vîrî în roluri cari sunt contrare temperamentului seu. Şi cât timp se află în şcoală este datoria profesorului să-i arate calea pe care trebue să apuce. Profesorului îi revine datoria de a studia temperamentul şi mijloacele elevului, căci e lucru ştiut, bieţii aleargă totdeauna la rolurile mari, la rolurile de efect, la personagiile simpatice şi cum imitaţia este mai ales boala copilăriei, elevii, toţi, fără să şi dea seama dacă pot sau nu, au să vrea să joace rolurile care i-a impresionat mai mult când le-a văzut jucate de artiştii simpaticilor. Aşa eine nu ştie că atât timp cât a trăit Manolescu, era o boală printre elevii de la conservator ca să joace pe Hamlet şi pe Romeo ? Dar dacă copiilor le este permis să aibă iluzii şi când sunt mici şi încalică pe o trestie să şi zică că sunt Mihai Viteazul, oamenilor în vârstă nu le e permis să se preteze la jocul lor şi să i ia şi ei drept eroul românilor. D. G. Dimitriu a spus prima scenă din Mizantropul. Tot Moliere, cum se vede. D-sa a mai dat şi replica în scene din alte piese. Elevul acesta joacă de mult pe scena teatrului Raţional, şi a avut chiar un succes frumos în voluntarul bacalaureat din piesa Se zice ! Prin urmare nu e de loc de mirat că e la largul seu pe scenă, că joacă fără jenă. Are multe calităţi şi cea mai importantă dintre toate pentru un actor; e simpatic. Dar nu-mi place de loc dicţiunea sa. Vorbeşte încurcat, nu accentuează bine şi cuvintele nu-i e desluşite din gură. E un cusur, care se poate vindeca uşor, nu este vorbă, dar atât timp cât persistă, actorul nu poate să meargă prea departe. Rămâne relegat la roluri secundare, de a treia ordine, şi nu e permis să se presinte în roluri de forţă. D. Dimitriu dacă s-ar îngriji dicţiunea şi gesturile, ar putea să înplinească în teatru un gol foarte simţit, ar putea să joace rolurile de amorez. A prins de la unul din artiştii noştri, unul din gesturile cele mai puţin extetice, îşi vără amândouă mâinile în buzunar şi se plimbă pe scenă umflând buzunarele. Ar fi bine să-l părăsească. D. Montaureanu este incontestabil cel mai slab şi n’a trecut clasa decât graţia influenţelor puse pe lângă d. Velescu, care nu ştie şi nu poate să fie hotărât în decisiunile pe care le ia. D Montaureanu are un singur merit, acela de a şti să se strecoare printre piedici şi a ajunge la scop ori câte difiultăţi i s’ar pune în cale. Şi nu mă voi mira, dacă în curând, voi vedea pe acest elev, care nu are nici una din însuşirile care se cer unui artist, societar al Teatrului Naţional şi pus să interprete roluri din cele mai mari. Sunt oameni cari se nasc cu noroc. D-ra Liniver este foarte vioae, posedă dicţiune bună şi va juca cu succes rolurile de subretă. D-ra Regina Moor e simpatică, tot atât de vioae ca d-ra Liniver, posedă însă o dicţiune mai puţin clară. Va juca tot roluri de subretă. In definitiv clasa de declamaţie a dat anul acesta patru elevi cari promit să fie folositori teatrului, mai ales dacă direcţia se va hotără să se intereseze mai mult de cei tineri şi nu-l va lăsa deoparte cum a făcut până acum. Or câte dispoziţii pentru teatru ar avea un elev, dacă nu joacă doi trei ani, uită tot ce a învăţat, pierde dicţiunea, devine stângaciu, şi mai rău încă, pierde încrederea în sine, curagiul, absolut necesar unui artist.* Vorbind de anul l-iu, am uitat să trec în rîndul acelora cari dovedesc oarecari calități pentru teatru pe d. Pella. Din anul al II-lea, d. Cernat a spus bine monologul lui Theramene din Phedra- ION C. BACALBAȘA.