Lupta, mai 1922 (Anul 2, nr. 112-132)

1922-05-16 / nr. 121

Anul II, No. 121 Director politic: Const. Milic Birourile: Str. Sărindar 12 ABONAMENTUL ie ÎS luni. . •I . s» 6 »»•••• ■ L w 3 „••••• PUBLICITATEA le primeşte direct la Administraţia z\t­­midi şi la toate Agenţiile de publicitate S00 Iei 100 „ 50 „ închegarea unei noui formaţiuni politice Cele două expedienţe­­ făcute la guvern cu Federaţia naţio­nală şi Partidul Poporului au atras atenţia asupra câtorva greşeli de cart­e natural să se ţie seamă pentru viitor. Federaţia naţională s’a po­menit la guvern Înainte de a fi putut alcătui un organism po­litic care, unind competinţele cu grupările ieşite din nouile pături economice şi naţionale ale României întregite, să fi putut prelua guvernul pe baza unui program precis şi omo­gen. O altă greşală a Federaţ­io­nei a fost de a crede că poate scoate din viaţa politică a ţa­rei elemente vii, a căror utili­tate evenimentele ulterioare au dovedit’o cu prisosinţă In ce priveşte experienţa fă­cută cu Partidul Poporului s’a vădit că iniţiala greşală a a­­cestui partid a fost de a crede că poate trece drept un partid ţărănesc deşi era alcătuit în marea’i majoritate din naufra­giaţii vechei lumi politice a­­dunaţi spre a exploata capita­lul popularităţei vremelnice a unui general mânat de o am­biţie cu mult peste măsura ca­­pacităţei sale în conducerea trebilor publice. E firesc, deci, ca astăzi când grupările din opoziţ­iune sim­­ţindu-şi ■fiecare în parte slăbi­ciunea pe care i-o dă izolarea se gândesc să închiege o nouă formaţiune menită a lua suc­cesiunea partidului liberal, e­­rorile trecutului să slujească de învăţământ O asemenea formaţiune va avea în mod necesar ca princi­pal element Partidul naţional din Ardeal. , Din două puncte de vedere aceasta e o împrejurare ferici­tă pentru ţară. Intâiu, partidul acesta reprezintă, istoriceşte, conştiinţa naţională trează a trei milioane de români în capi massa mare, aceea a ţăra­nilor ardeleni, toţi proprietari de pământ, constitue, economi­ceşte şi din punct de vedere al inst­ru­cţiunei, un factor impor­tant de progres în întocmirea politică a sufragiului univer­sal. Al doilea. Partidul naţio­nal aduce cu sine tradiţia vie­lor administrative şi culturale a provinciei celei mai bogate din punct de vedere industrial şi prezintă astfel garanţia cea mai serioasă pentru guverna­rea Ardealului, considerabil­ neglijată de partidele cari au încercat să-şi improvizeze su­cursale politice peste Carpaţi cu mijloace deplorabile. Ieşit din pătura ţărănească, păstrând cu ea, ca preoţimea şi intelectualitatea ardeleneas­că un contact continuu. Parti­dul naţional de peste Carpaţi e chemat să se înţeleagă mai lesne, ca oricare altul nu nu­mai cu partidele româneşti din Bucovina şi Basarabia, dar şi cu elementul propriu zis ţărănesc de la noi, colaborare care ar putea fi extrem de fe­cundă în rezultate economice şi culturale pentru ţărănimea din vechiul regat. Naţionaliştii-democraţi ai d-lui Iorga sunt, prin carac­terul cultural al politicei lor, aliaţii naturali ai Partidului naţional şi ai elementului pro­priu zis ţărănesc din vechiul regat, D. Iorga spunea dăunăzi la Craiova, la Congresul parti­dului său, că e gata să meargă până la fuziune. Din convorbirile ce am pu­tut avea cu conducătorii Par­tidului naţional rezultă încre­derea acestora că şi d-na Take Ionescu şi partizanii săi ar pu­tea fi câştigaţi pentru o forma­ţiune politică în care ar intra partidele de mai sus. In şeful democraţilor atât partidele din nouile tinutri cât şi grupări din vechiul re­gat nu văd nici un autocrat, nici, un om politic care să nu -şi priceapă vremea şi ţara. Problemele externe şi financi­are, ca şi cele constituţionale, găsesc într’ânsul o experien­ţă care nu cere de­cât mediul politic spre a aduce ţărei pre­ţioase servicii. Chestiunile de conducere şi de sfere de influenţă ar tre­bui atacate cu francheţă de toate căpeteniile diferitelor grupări şi din explicaţiuni sin­cere, din, sentimente de reci­procă încredere real manifes­tate, avem convingerea că ar rezulta cu înlesnire un pas hotărâtor spre închiegarea ace­lei formaţiuni politice care să puie în faţa guvernului de azi forţa omogenă menită a-i lua succesiunea la momentul cu­venit. EMIL D. FAGURE. Se retrage România dela Genova . N’a venit din partea delega­­timei române de la Genova la ministerul de externe nici o știre care să confirme sau să desmintă știrile contrazică­toare transmise de agenţiile te­legrafice străine. Cel puțin d. Duca, ministrul de externe, n’a făcut nici o comunicare. De altfel nici agenţiile străine chiar cele oficioase, nu au vre-o ştire precisă din partea delegafiunei române, căci alt­fel telegramele privitoare la atitudinea delegafiunei româ­ne nu ar fi atât de contrazică­toare. Acum câteva zile s’a trans­mis de la Londra o ştire care a determinat oficiosul „Viito­rul“ să apară într’o ediţiune specială anunţând acordul an­­glo-român. Fireşte că acea tele­gramă prin care se anunţa că Lloyd George sprijină acţiu­nea României la Genova a fost de unii interpretată în sensul că d. Brătianu înclină, la con­ferinţa de la Genova, pentru politica lui Lloyd, George. Mai mult de cât atât, agen­ţia Reuter a transmis o tele­gramă, care la noi n’a ajuns, prin care afirma că se vor­beşte la Genova că d. Brătianu se va ralia, în chestia rusă, la punctul de vedere al Angliei şi Italiei oricare ar fi atitudi­nea d-lui Barthou. După vre-o două zile alte telegrame afirmau exact con­trariul despre atitudinea dele­­gaţiunei române la Genova. Dar nici o desminţire autoriza­tă n’a venit nici din partea d­­lui Brătianu, nici din partea d-lui Duca. In fine ori „Le Temps” a a­­nunţat, sub o formă categorică, că toate statele din Mica An­tantă sunt hotărîte să se re­tragă de la conferinţă dacă subcomisiunea politică va de­păşi cadrul unui schimb de vederi pur informativ în ches­tiunea Wilnei, Galiţiei şi Ba­sarabiei, chestiune ridicată de Lloyd George. 1 | Sâmp­legramă laconică că România e hotărîtă a se retrage de la conferinţă dacă se redeschide chestia rusă. Ce să credem din toate aces­tea ? Un lucru apare după răspunsul delegaţilor ruşi şi anume că la Genova domneşte un mare desartoi.­ Dacă sunt adevărate celei ce au povestit ziarele franceze a­­supra ultimei lungi întrevederi între Lloyd George şi Barthou apoi premierul britanic consi­deră eşuată conferinţa de la Genova în paguba a mii de lucrători şi a tuturor acelor francezi cari aşteaptă lichida­rea facerilor în Rusia. Ziarele germane fireşte că se grăbesc să anunţe că situaţia lui Lloyd George la Londra a devenit critică. Mai critică în­să este acea de la Moscova şi de la Berlin, căci acordul de la Rapallo a zădărnicit conferin­ţa de la Genova. R. X. Ili!­iit Ilii! al Poştelor fi. INGINER CERCHEZ 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI NUMĂRUL IN STRĂINĂTATE Director: EMIL D. FAGURE cing Un comunicat asupra npronunciamentului. Trei ministeriabili liberali au luat deunăzi împreună de­junul la un birt din piaţa tea­­trului Coram populo. Seara, la dineu aceiaşi trei ministeria­bili însoşiţi de alţi doi prieteni s’au retras într’o cabină sepa­rată a nui restaurant de lângă palatul regal. A doua zi chiar unul dintre conmeseni a făcut o indiscreţie spunând unui amic la ure­­chie: „Am avut ori o mică conspiraţie politică, înţelegi bine că trebuie să ne mişcăm. Altfel iar perd trenul ai noş­­trii”. Atât a fost deajuns pen­tru ca după două ore să se urle la Capşa asupra conspira­ţiei pusă la cale de către d-nii Nicuşor Săveanu, Chirculescu şi Leonte Moldoveanu, o trini­tate de ministeriabili care vrea să... clarifice situaţia internă. Cei trei ministeriabili cari, în treacăt fie zis, nici unul nu e de acord asupra marei ches­­tiuni care frământă anumite cercuri liberale, adică asupra remanierei, când au cetit că unele ziare au dat alarma că s’a conspirat, şi-au frecat mâinele de bucurie că li s’a procurat ocazia să se ducă fiecare în parte şi fiecare la un alt corifeu liberal, toţi au trecut pe rând probabil şi la d. Vintilă Brătianu, pentru a da cele mai formale asigurări că agapele lor au fost absolut ino­fensive şi că au fost, sunt şi vor rămânea soldată devotaţi ai partidului, ai guvernului şi mai ales ai şefului suprem. . După aceste asigurări ime­diat a apărut în „Viitorul” un comunicat prin care se decla­ră de fantezistă „conspiraţia” şi se afirmă că „conspiratorii” au discutat cum să realizeze... programul partidului, căci a­­ceşti „conspiratori" cunosc greu­tatea clipelor în cari trăesc şi s’au adunat ca să ajute gu­vernul, iar nu­ să conspire Contra lui! S’a terminat clar cu această conspiraţie. Comunicatul acesta va pro­voca probabil o nouă agapă cu alţi ministeriabili ca să se poată da o nouă desminţire. Aşa se afirmă ministeriabilii liberali. R. P. Mm Mii liberalii Sub trecutul guvern — al incapacităţei şi fraudei—cum zicea fratele Vintilă, viaţa era scumpă şi hoţiile se ţineau lanţ. Dar liberalii au cerut şi au obţinut puterea. Viaţa, de cum au venit ei la guvern, s'a dublat şi hoţiile se ţin lanţ şi înfloresc mai rău de­cât sub celelalte guverne. Ce este drept, se urmăresc ho­ţiile făptuite, dar cele făptui­te sub guvernele trecute. Ho­ţiile făcute de „ai noştri“ ră­mân nepedepsite şi sunt în­curajate. Cetăţeanul care plătea de pildă carnea sub generalul Averesen, 12 lei, acum o plă­teşte 13 şi chiar 20 de lei. Şi pentru ce aceasta ? Să spună „capabilii“, cari au înlocuit pe incapabilii de ieri. Vitele nu s’au scumpit, iar aici nu este vorba de valută, căci vi­tele, slava Domnului, sunt de la noi şi nu din Franţa, An­glia şi America. Totul s’a dublat. E natural, ca o urmare a acestei scum­piri şi salariile să se dubleze şi viaţa sa fie o problemă pentru fiecare, bogat ori să­rac. Şi pentru ce această scumpire ? Valuta ? Dar leul a rămas aproape staţionar pe uleiele străine ca şi sub gu­vernul A­vereseu. Nu mai vor­bim de locuinţe. Pentru cel mai mic şi mai îndepărtat a­­partament, trebue depus în­tre 50 şi 10® mii lei anual. E un lucru inexplicabil, cum pot trăi lucrătorii şi micii slujbaşi. Cetăţeanul paşnic, dar care cere atâta ca el să poată trăi, vede cu tristeţe că competin­­ţele liberale, cari promiteau marea cu sarea, nu numai că una au făcut nimic, ci din po­triva, situatiunea a devenit mai grea, dublându-se preţu­rile la toate lucrurile de pri­ma necesitate. E cazul să re­petăm cântecul din „Madame Angot“ . Nu era zor mimai decât gestu­l guvern să-l dăm de gât C.Marti 16 fiai 1922 Peste câteva zile vom avea la Bu­cureşti o conferinţă politico-econo­­mici germano-romini. O. Marghiloman e gata să trateze în numele României, ca unul care a mai tratat şi în IRIS! FRATELE VINTILĂ. - Genova ca Genova, iepele sa trăiască! uita Mil I nisi Imiei lit ienovei — Ce anume voia să ni se impună­­ Informaţii precise emana­te din sursa diplomatică ne pun în situaţia de a putea comunica cititorilor noştri toate elementele ce au stat la baza lucrărilor delegaţiei ro­mâne din Genova. Din citirea acestor infor­maţii se va putea vedea în mod clar cam­ au fost reven­dicările României în confe­rinţa de la Genova şi cum puterile europene au susţi­nut sau nu punctul de vede­re românesc exprimat atât de delegaţii români în mod separat, cât şi de aceiaşi de­legaţi de comun acord cu re­prezentanţii Micei Antante. Revendicările României au fost împărţite în două: po­litice şi economice. In ceea ce priveşte prima categorie de interese ea avea ca bază problema opozabilă Rusiei şi anume aceea a Ba­sarabiei şi a tezaurului ro­mân cu depozitele sale. De la început Marile Pu­teri au căzut de acord asu­pra faptului că nu se poate admite o discuţie în chestia Basarabiei, întrucât ea fu­sese rezolvită prin tratatele anterioare încheiate între România şi Aliaţi, tratate la care Rusia fusese invitată să adere. Acesta era cazul tratatului de la Cannes care în cele opt rezoluţii ale sale, cuprindea între altele şi recunoaşterea deplină a realipirei Basara­biei la patria-mamă. In al doilea rând — după cum se ştie — delegaţia ro­mână a introdus cu sprijinul tuturor aliaţilor în chiar pri­mul articol al memorandu­lui depus de aliaţi ca bază al tratativelor cu Rusia, respec­tarea statului-quo territorial şi politic, consacrând astfel pentru a doua oară tratatele încheiate până la Genova în chestiunea Basarabiei. In acelaş timp prevenin­­du-se­­ eventuale obiecţii din partea Rusiei cu privire la un schimb care ar fi posibil între tezaurul nostru şi Ba­sarabia, delegaţia română­­a obţinut din partea aliaţilor înlăturarea acestei eventua­lităţi, prin textul special în­serat în memorandum cu privire la restituirea tuturor valorilor şi depozitelor româ­ne din Moscova şi restul Ru­siei, toate acestea formând o chestiune cu totul distinctă de orice discuţie principială asupra dreptului politic la Basarabia. In sfârşit sub raportul po­litic — chestiunea decontări­lor reciproce urmând să se rezolve nu la Genova ci aiu­rea între Rusia deoparte şi marii aliaţi şi noi de alta — a mai câştigat înserarea în a­­celaş memorandum a părţii privitoare la încetarea propa­gandei bolşevice pe teritoriul Statelor limitrofe Rusiei. Toaţa aceste, chestiuni inşi Creionul actualitatei Din caii şi iepele aduse din Germania, familia Brătianu a oprit cele mai bune exemplare. Ziarele nu aveau rezultate imediate, întrucât ele erau în funcţie de răspunsul Rusiei. Acolo însă unde România a putut culege roade imedia­te, datorită importanţei pe care Mica Antantă o căpăta­se la Genova, a fost în comi­sia economică. De problemele discutate şi rezolvite în acea comisie ne vom ocupa mai pe larg ca u­­nele ce schiţează mai bine a­­miciţiile şi inamiciţiile în­tâlnite de noi în areopagul european.­ In comisia economică lup­­ta şi atitudinea României şi a Micei Antante a fost emi­namente defensivă. Acest fapt a fost determi­nat de intenţiunea ce se mar­ca zilnic mai vădit de către unele Mari Puteri,de a ştirbi economiceşte independenţa României şi de a modifica în mod indirect tratatele exis­tente. In primul rând, Italia a cântat să impne României şi celorlalte state din Mica An­tantă recomandările de or­din economic de la Porto- Rose. Conform acestor reco­­mand­ări se cerea desfiin­ţarea pe ziua de 1 Iulie curent a tuturor măsuri­lor excepţionale de ga­rantare a exportului, im­portului şi tranzitului. Bine ’nţeles că dolean­ţele Italiei s’au lovit corn era şi firesc de cea mai dârză Împotrivire a celor doi delegaţi Eftimie An­ton­escu român şi Ianco­­vici sări), cari nu numai că nu le-au admis ca măsuri obligatorii. Dar nici măcar ca recomandari ne­cum ca Deriziuni cu termen f x De aplicare. De asemenea au fost respinse propunerile ace­luiaşi Stat cu privire la reglementarea proh­ibiţiu­­nilor vamale prin supra­taxări. D. Eftimie Antonescu, din partea României, a arătat — obţinând aprobarea genera­lă — că regimul desfiinţării acestor feluri de prohibiţii sunt determinate de raţiuni fiscale şi economice, atâta timp cât există circumstanţe excepţionale. Ca atare libertatea cea mai desăvârşită a fost lăsata în a­­cest sens, luându-se ca crite­riu pentru continuarea apli­­cărei măsurilor de prohibi­ţie, interesul general al fiecă­ruia dintre state, aşa cam ele, şi-l Înţeleg. N’a mai fost admisă îngră­direa desfiinţărei regimului exportului dictat de aceleaşi raţiuni economice şi finan­ciare. Asupra acestei chestiuni discuţiile au durat trei zile, iar atitudinea hotărâtă a Mi­cei Antante de a nu ceda cu nici un preţ, a fost aprobată de majoritatea conferinţei cu toate că unele dintre Statele Mari aveau interesul să le vadă inserate în rezoluţiile de la Genova. Chiar când aceste proble­me fuseseră definitiv rezol­vite in sensul punctului de vedere al Micei Antante, Ita­lia alături de Germania a în­cercat în ultimile şedinţă să se readucă în discuţie. Aceasta nouă încercare s’a sfârşit prin retragerea pro­punere! italo-germane spre satisfacţia reprezentanţilor Micei Antante. Dar lucrările nu s’au oprit aci şi asupra acestui fapt vom reveni. G. ROSIN. dinastiei Zadarnic am voi noi să ne preocupăm mai ales de politi­ca externă şi să uităm mizera­bila politică internă. Toate pri­virile noastre ar trebui să fie îndreptate spre Genova. Nu es­te însă imposibil. Dinastia ce­lor trei frafi îşi dă în petec la fiecare moment şi suntem ne­voiţi a ne sustrage din când în când dela preocupările exter­ne şi a ne ocupa de faptele ei, mai bine zis potlogăriile ei. Cei trei fraţi au cel puţin o ca­litate. Aceea de a fi fără ruşi­ne şi de a’şi bate joc de opinia publică. De abia s’a uitat găinăria cu cocoşii, găinele şi porcii trimişi din Englitera, de micii agricul­tori de acolo pentru micii a­­gricultori români şi pe cari zisa dinastie i-a împărţit pur şi simplu, între membrii ei. Acum altă găinărie, dar mai cu moţ, căci pofta vine mân­când. Ara suferit daune din cauza războiului. Adică am su­ferit noi, nu cei trei fraţi, cari se ştie că şi-au încărcat vinu­­rurile pe şlepurile Statului şi le-au transportat la Galaţi, iar de acolo, cu trenul, la Iaşi. Germanii au declarat că vo­­esc să ne despăgubească în natură. Deci un număr de cai de preţ, de iepe de prăsilă, au trecut hotarul binecuvântat al ţărei româneşti, în care stăpâ­neşte cu a­tot­puternicie, fami­lia domnitoare din partidul li­beral. Cum au trecut hotarul bandiţii dinastiei stăteau la pândă. Au pus mâna pe caii de reproducţie, pe iepele de prăsilă şi cât ai clipi din ochi, şi le-au împărţit între ai lor, bine­înţeles în frunte punând pe sfânta treime liberală, Io­nel, Dinu, Vintilă. Cât despre cei păgubiţi, să aibă de unde la* II. PI V1 CATASTROFA DIN LUPENI Ii casele văduvelor ••• ci mulți copii — — ș i *n — O vgdwvS cm 9 orfani Femeia care naște doi gemeni, după ce ?s înmormântează birr'' lărptul in'locuir Teama de a fi aruncate din locuințele lor —---------- f ’f ' Del« trimisul nostru ./special —' Lupeni. — Am rugat pe un miner să mă conducă in ca­sele victimelor catastrofei, mai ales acolo unde se află câte o familie numeroasă, în mize­rie, şi care simte mai mult golul lăsat prin moartea sus­ţinătorului ei Trecem prin străzile cu nes­fârşite case muncitoreşti, zi­dite de societatea mineră. Ve­dem femei care stau în pragul uşilor, sporovăind, altele spă­lând rufe, altele cu copii la sân. Să stai numai trei ceasuri în ungherul acesta de lume şi-ţi ajunge ca să-ţi dai seama că aceste căsuţe cuprind în­treaga epopeie de suferinţă şi degradare, de umilire şi să­răcie a minerilor. Intru în casa care a fost lo­­­­cuită de minerul Vajda Fe­­r­renez, str. Centrală No. 248. 5 Mă întâmpină o femeie liniş­­­­tită, posomorită, cu ochii plânşi. E mama a nouă copii. Opt sunt fete şi numai noul născut, e băeţaş. Mama suspină când poves­teşte: — Gazul şi fumul l-au îne­cat pe soţul meu şi aşa a că­zut mort în mină. Acolo lu­cra opt ceasuri pe zi, cu a­­cord. Câştiga 60 lei pe zi. Unde să ne ajungă banii ăştia pentru o familie atât de grea ? Mai am trei fete care slujesc... Îmi arată încă două fete de câte 15 ani, gemene, alte două fete gemene de 4 ani şi un co­pilaş de patru săptămâni. O casă plină cu copii, pe prispă, pe canapea, pe pat, in curte... Urmele unei vieţi care­­ a fost... • Când am întrebat pe mama acestor copii, cât a câştigat bărbatul ei, dânsa a deschis un cufăr de unde a scos un teanc de ţedule cu însemnări de la mina unde lucra Vajda Fe­­rencz. Desprind una şi citesc : Uricani Valea Jiului. Soc. A­­nonimă a minelor de cărbuni Lupeni. Extras din conspectul de plată. No. 730 Numele: Vajda Ferencz. Secţia 28. Competinţa1729.20 Reţineri de plată: Ajutor de familie 150. Competinţa de ajutor în caz de morb (boală) 12.32. Alimentare 216. Cărbuni şi trasport 3.20. Magazin (benzin pentnu lampă) 1.35. Biserică 10.­­ IN . Dare 99.18. Despăgubire 2.50. Muzică 2.50. Baie 10. Suma detragerilor 497 de lei şi 37 de bani. Suma solvabilă 1419.83. Din acest extras am putut ve­dea nu numai ce se plăteşte unui miner în acea mină ci şi ceiace se reţine lucrătorilor din partea direcţiunei. I se reţine de pildă minerului, săptămână de săptămână, chel­tuială pentru benzină din lăm­pile Wolf. Ce ce să plătească lucrătorul miner, luminarea minei? Oare plăteşte lucrăto­rul dintr’o fabrică, porţia de lumină electrică sub care lu­crează? Luminarea minei tre­buie să privească direcţiunea. Se mai reţine lucrătorului sub titlul de despăgubiri, o sumă pentru plata sticlei de la lam­pă, dacă se strică. Această des­păgubire se opreşte în fiecare lună, chiar când lampa rămâ­ne întreagă. De ce? Despăgu­bire se plăteşte pentru o pa­gubă pricinuită, dar când acea pagubă nu­ s’a făcut de ce să se plătească despăgubire? La punctul dare văd iară că se fa­ce o nedreptate minerilor. Pe un extras văd că la 1759 de lei s’a reţinut dare 99 de lei iar în alt extras citesc că la o plată mai mică, de 1579 de lei s’a reţinut o dare mai mare de 120 de lei. De ce această ilegalita­te ? „Vei zămisli în durere“ Am trecut apoi în altă ca­să, unde nenorocirea era şi mai mare. Patru femei din ve­cini, au intrat cu mine în tris­ta încăpere. O făptură părăsi­tă, şi nenorocită zăcea în pat, iac lângă sa­­us mane pa chet .ds­­ scutec edd Unde ieşiau două că­­pşoare de­ copii gemeni. Nespus de dureroasă e po­­vestea vieţei minerului Simon Răuţi­­ care­­a locuit aci CU so­ţia lui Julişca. Erau eliminaţi de­ 6 ani şi femeia a născut pe rând 4 co­pii morţi. De 6 luni dânsa v­in pat. Picioarele ei sunt ca c­­ă scân­duri, nici nu poate umbla, iar o parte a feţei e umflată lui, de mult a fost dusă la o clini­că din Cluj şi acolo profesorul i-a spus: — Pleacă acasă şi peste­­ săptămâni vei căpăta doi co­pii o fată şi un băiat Ai să te faci atunci sănătoasă. Vei pu­tea umbla şi are să-ţi dispară umflătura de pe obraz. Şi în­­tr’adevăr după 7 săptămâni, ai născut în noaptea asta doi co­pii gemeni. Eri şi-a înmor­mântat bărbatul. S’a sculat din pat şi două femei au târât’oi până sus, pe deal, la cimitir. Şi când s’a întors acasă, a a­­pucat’o chinurile facerei şi naşte doi gemeni. O altă femeie mai adaugă : — Cât timp i-a trăit bărba­tul a născut numai copii morţi Acum îi moare bărbatul şi naş­te, biata, doi copii deodată... Şi bun bărbat avea, era blând ca un copil. Ge-a câştigat, ai dat mereu pentru doftorii şî medici numai să-şi vadă ne­vasta sănătoasă, şi acum el moare... „Toată colonia de mineri­st plâns după dânsul, aşa om bun, a fost. Acuma nu are cine s’ot ajute pe femeia asta, dacă noi am fi noi, vecinele. Dar şi noi suntem sărace !... Recomand inimilor caritabi­le această femeie nenorocită cu numele de Juliska Bacsai, str. entrală 63. Lupeni. La împărţirea ajutoarelor­­a­dunate prin listele de subscrip­ţie, trebuie de avut în vechera în prima linie aceste familii. Toate văduvele cu mulţi co­pii trăesc acum în aceiaş tea­mă, că vor fi alungate din lo­cuinţele în care trăesc acum, fiindcă aşa e obiceiul direcţî­­unei societăţei, moare un mi­ner, îndată societatea caută s­ă se discotorisească de familia acestuia, iar locuinţa lui să o dea altui lucrător miner, adus din altă parte. Credinţa lor , că pe măsură ce se va şterge impresia acestei groaznice ca­­tastrofe, direcţia societăţii se va arăta tot aşa de neînduple­cată şi nu va împlini nimic din ceia ce promite acum, că va griji de famiile victimelor. Iată de ce casele cercuale de asigurări sociale, trebue să aibă controlori cari să veghe­ze ca direcţia societăţii să nu-şi facă de cap. Ea trebuie să sim­tă că există organe cari con­­trolează toate acţiunile ei. LEONARD PAUKEROW, GRANATE­D VOP.BUULIA D. general Răşcanu publică o tem­e de articole asupra arma­teî. Foarte bine, foarte frumos. Lumea e bucuroasă să afle ce părere are un general de divizie şi fost ministru de războiu des­­pre corpul nostru ofiţeresc, des­­pre hrana soldatului, despre in­strucţia trupei şi despre tot ceea ce priveşte oştirea. Dar vezi, lumea e al dracului Mai ales e al dracului de curi­oasă. Că, ce zice cetăţeanul, ştiu acum ce e cu armamentul şi cu echipamentul. Dar vorbirea ei ce e cu dama ? Cum li zice şi mai cu seamă cu ce instrumente a lucrat ca să determine pe mi­­nistru să plătească cu 3 milioane un imobil cumpărat c'o sdpritt mână înainte cu 1.200.000 ? — D-le gheneral, o vorbutiţă numail şi despre damă . Aşteaptă lumea cu limbă scoasă ! DESCIL

Next