Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)

1923-03-23 / nr. 381

•A Anar­imzm Director Politic CONST. MILLE fe 13 luni Pe 6 luni P« 3 Inul ABONAMENTUL 1 ■1 . 200 1­. 100 lei 60 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 / / . **//*, * BPP** * “ /••' /‘i Vineri 23 Martie 1923 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia sta­niol şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Prea târziu ,Guvernul îşi da seama că a întins coarda prea mult, că a săpat între dânsul şi rostul ţă­­rei o prăpastie, că ae acum în coli. In puţinele zile pe cari le maî are de trăit va trebui sa gu­verneze cu baioneta la armă să-şi ţină sub stare de asediu întreaga ţară. De acela acum vrea să încer­ce să dea înapoi. El dă­ înapoi In chestia subsolului, a pro­­prîetăţeî, dă înapoi în chestia religioasă şî întru câtva şi în chestia presei, hotărând ca nu­mai calomniile contra particu­larilor să fie deferite tribuna­lelor ordinare. Astfel el speră că aceste con­cesiuni, că această dare îna­poi, ar putea slu­ji drept punte de apropiere între el şi opozi­ţia Intransigentă pe care el a maltratat-o şi a dispreţuît-o şi a dat-o afară din Parlament. Dar acum este prea târziu, ori parî ar fi concesiile guvernului soarta sa şî a Constituţiei sale este regulată. Guvernul acesta al fraudei şi al violenţei tre­bue să cadă şi să cadă sgomo­­tos. Constituţia pe care el o votează în dispreţul uzanţelor parlamentare şi constituţiona­le înconjurate de armată, nu poate să rămână Constituţia în­tregului popor românesc. Este o injurie care se face ţărei da­că d. Brătianu crede măcar că este posibil ca Constituţia să rămâie în picioare după căde­rea sa apropiată. Asupra a două chestiuni să iasă din capul d-luî Brătianu că ar putea sta la, vorbă cu o­­poziţia: pe chestia rămânerei sale la guvern şi pe aceia a aprobărei de către opoziţie a Constituţiei d-sale, ori­cât ar îndulci-o cu­ câte concesiuni ar face opoziţiei şi opiniei pu­blice. A apucat pe calea violen­ţei şi prin violenţă va trebui să cadă. Pretenţiile d-sale, ca cel puţin să fie lăsat să-şi indice succesorul, nu pot fi luate în consideraţie. El trebue să fie gonit delă putere, fără condi­­ţiunî, întocmai ca un duşman care a fost răpus şi care cere pace, dar cu oare cari condi­­ţiunî,­­condiţiunî cari nu se­­admit şi i se cere pur şî simplu să capituleze. Ceî trei şobolani spânzuraţi la Clubul opoziţiei arată clar soarta ce -i aşteaptă pe cei trei frați. . CONST. MILLS Un denunţ streinătăţei Ardealul a fost silit de armata română la alipire ! Indispus de »parfumul" ri­sipit In şedinţa de Miercuri a Camerei, care a excitat în special glandele mucoase aie d-luî deputat guvernamental Leonte Moldovan«* acesta s a ridicat, in absenţa opoziţiei, dar în prezenţa miniştrilor, să denunţe lume­ întregi cine sunt ardelenii. Ardelenii, car­ înainte de răz­boiu, nu erau la el acasă îm­părţiţi în tabere politice, ci ui­uiţi întrun singur gând, a­­vân­d ca ideal numai unitatea naţională, pentru care ideal au luatat în decursul veacuri­lor sub Jug strein, Ardealul cu martirii lux pentru cauza na­ţională, a fost denunţat de gu­vernamentalul d. Leonte Mol­­dovanu, de origină şi el tran­silvănean, în aplauzele majo­­rităţei şi cu aprobarea guver­nului pe a cărui bancă minis­terială se afla şi d. V­imită Bră­tianu, că Ardealul nu s a ali­pit de bună voie, că atunci când monarhia austro - ma­ghiară se prăbuşea, Ardealul a cerut autonomia şi că atunci armata română ocupând Tran­silvania a determinat alipirea Ardealului. Aşa a vorbit. In "Adunarea naţională constituantă" un deputat din majoritate, nu un oare­care deputat, ci unul cu pretenţiuni de ministeriabil care, cu sau fără asentimentul majorităţei, îşi arogă şi rolul de leader guvernamental. Nici o protestară nu s a ri­dicat în Cameră. Nici guvernul n a relevat această ignominie. Ardealul a fost anexat de ar­­mata română? Aşa se face Is­toria în­­Adunarea Constituant­­a“ ? A fost dar prin urmare moft principial autodetermină­rel în virtutea căruia România a pledat înaintea areopagului european cauza naţională ? A min­tit corierata dela Versail­les? Ardealul a fost cucerit de armata română, nu s’a alipit de bună voie către patria mu­mă ! Duşmanii alipire! Transil­vaniei n au spus până azi n*el ceiace a denunţat, în plin par­lament, d. Leonte Moldovans. Şî d. Vinîxiă Brătianu a tăcut Şi majoritatea a aplaudat. Dar d. Iorga, istoricul care de atâ­tea ori s'a revoltat pentru in­­sinuaţiuni mai puţin grave, ce are de zis de această porcărie car® fără îndoială că se va răs­pândi­ şi peste graniţă pe când „porcăria” pestilenţială sea eva­porat în câteva ore ? Unde duc patimile politice ! Dar asemenea izbucniri mize­rabile, denunţuri de asemenea natură, tacit aprobate de gu­vern, sunt acte de nebunie cari trebuesc respinse de unanimi­tatea conştiinţelor acelor cari au dat lupta pentru realizarea unităţei naţionale. R. X. INFORMAŢIILE REGELUI S'a criticat de unii faptul că in urma baricadăr şi devastărei de către pompieri a­ clubului natio­nal din Calea Victoriei câţiva ce­­tătenii au proferat apostrofe la a­­dresa anturajului Cartei regale. Opoziţia n'a recurs până acum la aceste mijloace de luptă. Nici un conducător al opoziţiei nu a ro­stit în parlament, în întruniri pu­blice sau prin presă, atacuri la adresa anturajului Cartei.­­ Dar se exploatează de guverna­mentali aceste apostrofe ca şi cum ele ar visa direct pe suverani. Să se înceteze înainte de toate dacă anturajul de la Curte vrea să ţie la adăpostul oricărei critici, să se vorbească în „saloane“. în spectacole, la ceaiuri la baluri, sindrofii, de reflecţii lă­ cari se fac, la Curte asupra anarchiştior şi „bolşevicilor“ din toate grupările opoziţiei, asupra foştilor miniştri, deveniţi ,,anarhişti“ sau „bolşe­vici“, să se înceteze a se comunica impresiile regelui asupra „capaţi tăiai“ şi valoarei „ oamenilor de stat“ şi de ordine cari s’au con­centrat numai în jurul d-lui lonel. Brătianu, etc., etc., şi­­atunci nu se va da prilej nimănui să se vor­bească de „anturajul“ de la pa­lat. Din atit­udinea acelora cari vor­­­besc, cu sau fără rost, cu sau fără autorizare, asupra reflecţiilor ce le-ar face suveranii despre oame­nii şi situaţiile politice de la noi, trag unii concluzia că de diminea­ţă, de la cafeaua cu lapte şi până ce regele se retrage în dormitor, i se tormuiază urechile că „trocă­rii“ sunt „separatişti“, că bolsara­­benii sunt „nihilişt“, că bucovi­nenii au rămas „austrificafică ţărăniştii sunt „bolşevisaţi“, că a­­verescanii comtitue o adunătură iar nu un partid, că generalul A­­verescu e capabil să facă prommn­­damente, că d. Iorga nu e un om de stat şi n’are partid, etc., etc., şi că unicul, om politic pe care se mai ponte bizui dinastia, este d. Ionel Brătianu. Fireşte că dacă se­,,trăncăneşte“ astfel intr’un anumit cerc pala­­tist, e explicabil că atunci când atmosferă politică e încărcată , cum e azi, să se audă şi în stra­dă apostrofările, de câtfel regre­tabila, ale unor cetăţeni carii şi zic, că dacă gura „anturajului“ Pala­tului e slobodă, apoi gura luniei e şi mai slobodă, L. T. A. m O PROBLEMA GRAVA Constituţia nouă în fata judscitoreşti In analele liunici familia Bră­tianu înscrie o pagină demnă de atenţiVine! Intr-o ţară constituţio­nală ea îşi alege cu jandarmii o majoritate parlamentară şî vo­tează o constituţie nouă înăbu­şind cu armata orice manifestaţie a ţărei.­­ E imn lux pe care nu şi l-au per­mis nici­ capetele încoronate. Şi e o aberaţie atât din punc­tul de vedere politic şi naţional cât mai ales juridic. Din punct de vedere politic nu se poate concepe o constituţie de­cât ca o manifestare constantă de voinţă a naţiimei. Toate tra­tatele de doctrină politică, chiar, şi cele mai false în construcţia lor cum e contractul social a lui Rousseau nu fac decât să încer­ce transpunerea în forme diferite a aceleiaşi idei, indiferent de punctul de vedere istoric al pro­blemei. In adevăr, Constituia nu poate fi decât un referendum. Poţi impune o lege fiscală ca o necesitate de stat sau orice lege ordinară dacă vrei, dipt constitu­ţia nu, căci aceasta însemnează să-ţi creezi tu singur puterea în virtutea căreia dispui de soarta na­ţiuneî. Avocatul distins ce este d. Dissescu ai­ trece cu greu exa­menul de drept constituţional la profesorul Dissescu cu teoria sa pusă în serviciul­­partidului. Poţi să dai o constituţie prin revoluţie, desigur. Dacă manifestarea cea mai libertină a poporului reuşeşte, a­­rmei ea are prestigiul voinţei ma­­jorităţei cetăţenilor şi devine for­mă de stat. E referendum impus, nesolicitat. Poţi să daî o constituţie şî prin lovitură de stat paşnică. Pentru a preîntâmpina o revo­luţie, puterea executivă se pune de acord cu glasul naţiunei şî în aprobarea majorităţei cetăţenilor schimbă formula politică a statu­lui. E referendum prezurat, tacit. Şi într’un caz şi într'altul cei ce încearcă aceste două căi anor­male, risca o gravă răspundere când s‘au înşelat. Descoperim insă şî o procedare revoltător de neînţeleasă şi atât de stupidă încât e necunoscută is­toriei. Să citeşti :constituţia. Dinain­tea aleşilor naţiunei, care au că­deven să o făurească. Şi dacă poporul nu o vrea să scoţi ar­mata, ca să o impui cu forţa, înţeleg bolşevismul. O­ nebunie exaltică sau o brutală dorinţă de răsturnare a unui popor nesocotit poate fi transformată în­tr'um sis­tem de guvernare. înţeleg socia­lismul pp. care-1 poartă fără să ştie poate ca germene în fundul­­ nintei sale orice om cult, înţeleg anarhismul. O minte nesăbuită se poate aprinde ruină la omucidere pentru idee antisocială. Ce se petrece actualmente In această ţară nu poate fi însă, nici înţeles, nici calificat. O clasă rapace dictează o formu­lă constituţională pentru ca la adăpostul ei să poată profita materialmente şi să-şi creeze din ea un titlu istoric. Ei se găsesc oameni de ştiin­ţă care să o susţină. Ei zic că până acum ham a­­vut o constituţie, kam fost eu alte cuvinte ţară Constituţio­nală. Fost-a cu monarhie absolută? Fost-am în stare de revoluţie? Fost am, în stare preistorică? S mister cs-am fost atâţia anii Din punct de vedere naţional dăm un spectacol nenorocit. Duşmanii dinăuntru şi din a­­fară nu ne puteau ura altă soartă. Se zice că Constituţia vine ca să pecetluiască unitatea noastră sufletească şî ea o distruge, aşa cum vin®. Se In­ cearcă de o familie bancară dă­­răpăharea aceea ce sângele po­porului a făcut să crească, şi regele e păzit cu armata de con­tactul cu poporul său. El care a învins prin credinţa şl înţe­lepciunea acestuî popor viteaz dar prudent, el care a fost pă­zit cu dragoste, pentru măre­ţia neamului, pendut­a el oare încrederea că acest popor poate să-şi votere o Constituţie? Coroana dă ea însăşi specta­colul acesta vecinilor? Dar lăsând deoparte, terenul politic cu toata repercusiunile lui economice atât de nenoro­cite pentru această ţară , o pro­blemă mal grevă care va ră­mâne. Poporul e deprins cu multe, se va deprinde şi cu o Consti­tuţie.. dară şi fără nici un pres­tigiu. Rămâne însă chestiunea ju­ridică pură.„ Puterea judecătorească nu e amestecată in această anarhie po­litică. Şi dacă instanţele judecătoreşti nu sunt ţinute să ia în considera­ţie o lege care nu e în conformi­tate cu pactul fundamentaţi a­­tunci ele trebue să înlăture dis­pozitivele legislative votate sub ti­pu­l de constituţie fie nefiind lua­te conform­­ legea fundamen­tală. O legi­slaţ­iune ordinară mi poa­te modifica constituţia chiar dacă adunarea îşi zice constituantă. Judecătorii au jurat păşirea constituţiei. Şi dacă nu am fost mei în sta­re de revoluţie pârât acum, nici in stare de monarhie absolută şi nici în stare preistorică, atunci, er­a o constituţie pe care se lega cu jurământ oricine era chemat să oblăduească in această ţară. Pe ea au jurat judecătorii şi cei mai bătrâni, şi cei mai tineri numiţi de curând. Ei nu pot primi substituirea constituţiei prin o lege ordinară. Aceasta din urmă ar fi contrară celei dintei. Ne înscriem pentru apărarea instituţiei în faţa instanţelor ju­decătoreşti. N. COR. instanţelor LIBERTATEA PRESS Atât în Camera cât şi în Se­nat libertatea presei a fost o­biectul discuţiunîior. La Ca­mera în favoarea libertăţei pre­sei a vorbit d-nul Iorga şi a vorbit fără reticenţe, ca un a­­devărat amic şî apărător al lî­­bertăţeî tiparului, apărând sin­gura libertate ce ni-a mai ră­mas. D-nul Iorga, care mănueş­te condeiul tot cu atât talent ca şî cuvântul, s’a ridicat cu drept cuvânt contra celor cari voesc să puie căluş presei, tot­deauna nemiloasă cu cei răi şi ticăloşi. La Senat, d-nul Emil Pan­­gratî a luat cuvântul la arti­colul relativ la presă şi a vor­bit contra acelor cari ar vroi restrângerea acestor libertăţi pe care d-lui o vrea deplină şî fără piedici. Cu această ocaziune s-a dis­cutat şî s-a admis un amenda­ment, din iniţiativă parlamen­tară, dar acceptat de guvern, prin care întru cât­va se indul­ceşte regimul propus de către însuşi d-nul Brătianu, anume ca toate delictele de presă să fie date în judecata tribunale­lor ordinare. Senatul a primit acest amendament şi a admis ca delictele de calomnie să fie împărţite în două părţi: acelea privitoare la viaţa publică, cari sunt deferite, ca şi îna­inte, juraţilor şi acelea privi­toare la viaţa privată, cari merg la tribunalele ordinare. E un progres de­sigur, un progres fără multe aplicări practice, dar totuşi este unul, cel puţin în formă. Dar nu-i mai puţin adevărat că gândul cel dintâi al Brătienilor a fost sugrumarea desăvârşită a pre­sei, pe urma căreia dâîlşiî au suferit şi sufere mult, căci presa îşi bagă nasul în toate afacerile lor necurate. Numai sub presiunea opiniei publi­ce, a nevoeî de a încerca o a-­propiere cu opozit in, numai astfel s’a revenit asupra gâtu­ire! definitive a libertăţei ti­parului. Dar de sigur, Dinastia trebue să fî renunţat la această mă­sură reacţionară cu multă pă­rere de râu, regretând că şi de astă dată, duşmanul ei de moar­te, presa, i-a scăpat din ghiare. , SFINX 1 CAMERA IONESCU-QUINTUS deputat de Prahova sef al partidului epigramistul literar Balcanicul Ceiace a făcut, atâta rău ţărei la conferinţa de pace din Paris a fost, în primul rând, mentalitatea oligarhică şî xeno­fobă a unicului delegat ro­­mân E­d. Brătianu. Era ştiut că omul acesta re­prezintă toate vechile păcate ale guvernăreî româneşti de înainte de războiu. In materie de politică exter­nă suprema sa diplomaţie era minciuna. Minţea în dreapta, minţea în stânga, pe toată lu­mea şi era prins cu minciuna la fiecare pas. De aici, com­plectă neîncredere, care se spărgea în capul ţărei. In materie de finanţe şi de participare a capitalurilor strai­ne la exploatarea bogăţiilor ţarei a făcut exact impresia diplomaţilor din vechea şcoală a vizirilor turceşti: a făgăduit in zeci de părţi acelaş lucru nu s‘a ţinut de vorba faţă de ni­meni. Iar când vreim naiv s’a angajat cu capitalul său, o dispoziţie ministerială dela Bu­cureştî venea să anuleze tot ce făgăduise vizitiul la Paris. Până in cele din urmă minciu­na şi şarlatani® politică î-au frânt gâtul şî l-au silit să se retragă dela conferinţă şi de­­l­a guvern. . Nu odată Take Ionescu, care obţinuse încrederea numai fiindcă spunea adevărul, a fost nevoit să denunţe diplomaţia aceasta balcanică. Azi Iuliu Maniu a trebuit să facă­ acelaş lucru spunând bal­­­­canicului în plină Cameră că se refugiază în spatele inexac­tităţilor. E o ţară Incurabilă. Omul a­­cesta aparţine altei epoci, nu mai pricepe nimic din vremea şi lumea în care constitue un anachronism, SILEX. ­ CREMUL A€Tg AMVT ATEI Cercetarea locala... — Tot de aici a pornit mirosul... — Eu am spus’o totdeauna: peștele dela cap se ’mpute! Alegerile din Iugoslavia Cum s-au prezentat diversele partide Duminică au avut loc în rega­tul sârbo-croato-sloven alegerile pentru Adunarea naţională. Pri­ma Adunare naţională, întrunită după constituirea noului, stat iu­goslav, a avut un caracter provi­zoriu. Fiind compusă din membrii ultimei Skupeine sârbe, din dele­gaţii Skupcinei muntenegrene şi ai dietelor din Croaţia-Slavonia, Slovenia, Dalmaţia şi Bosnia-Her­­zegovina, menirea ei principală a fost să pregătească alegerile pen­tru Adunarea constituantă care a şi fost aleasă în Noembrie 1920, pa baza unei legi electorale provi­zorii. Spargerea coaliţiei Cu toate că atribuţiunile Con­stituantei erau strict definite şi că constituţia a fost votată încă la 28 iunie 1921, ea a dăinuit to­tuşi mai bine de doi ani, pe de o parte fiindcă activitatea i-a fost stingherită prin diverse crize, a­­mânând mereu crearea legii elec­torale şi, pe de altă parte, fiindcă cele două partide coalizate — de­­mocrat şi radical — cari, cu toa­tă coaliţia, se certau veşnic între ele, voiau să evite după putinţă alegeri noiui. In cele din urmă însă, coaliţia s’a spart definitiv, pe la sfârşitul anului trecut, şi regele însfărcină cabinetul radical al d-lui Pasi­ci cu disolvarea Skupcinei care, în urma anulftrei celor 58 mandate comuniste din 1921 şi abţinerea de la lucrările parlamentare a blocului croat de 88 deputaţi, nu mai era decât un parlament trunchiat, s’au prezintat la alegeri faleite­e partide Rezultatele definitive ale ale­gerilor actuale nu se cunosc în­cât în momentul când scrim aceste rânduri, însă după felul cum s au prezentat la alegeri diferitele par­tide, nu este da prevăzut ca vre­unul din ele să obţie o majorita­te absolută în noua Cameră. Noua lege electorală a redus nu­mărul mandatelor de la 419 la 312; pe lângă listele de ocol de până acum, s-au creat şi liste de cir­cumscripţii, iar coeficientul pen­tru voturile restante a fost aşa de mult ridicat, în­cât numai parti­dele mari au intr­at în lupta elec­torală cu oarecari şanse de suc­ces. Dar şi succesul acestora în alegerile actuale apare periclitat din cauza sciziunilor din sânul lor. In partidul radical sciziunea aripei condusa de fostul prim mi­nistru Stoian Protici a devenit­­complectă, şi disidenţii au for­mat un nou partid radical inde­pendent care nu numai că a pre­zentat candidaţi proprii, dar a combătut cu ultima violenţă ve­chiul partid radical şi, în special, pe şeful său d. Pasici, de care d. Protici s-a despărţit, după o co­laborare de aproape 40 de ani, din cauza chestiunei revizuirei Con­stituţiei. Dar nu numai atât, în unele circumscripţii electorale s’au prezentat candidaţi radicali independenţi contra candidaţilor oficiali ai partidului. Situaţia se prezintă aproape i­­dentică şi în sânul partidului de­mocrat, deşi s’a putut evita o rup­tură făţişe între aripa centralis­tă a lui Pribecovici şi aripa revi­zionistă a lui Davidovic. După cât reese din rezultatele cunoscu­te până acum, acest partid a sufe­rit o înfrângere în alegerile actu­ale. Partidul agrarian,­­al treilea mare partid sârb, a intrat de ase­menea divizat în alegeri şi până şi la socialişti există o sciziune, întrucât social-democraţii sloveni s’au separat. Organizaţia musul­mană din Macedonia, numită Djemiat, s-a împărţit în partizani şi adversari ai radicalilor, pe câta vreme musulmanii din Bosnia se despărţiserăi încă în Adunarea constituantă în două tabere. In Slovenia, partidele de până acum s’au înmulţit cu încă Unul, cu par­ti­dul Sustercici, partizan al radi­calilor. Singura grupare care a intrat unită în lupta electorală — cu ex­cepţia partizanilor lui Franck, excluşi din partid încă da anul trecut—, este blocul creat de sub conducerea partidului ţărănist re­publican al lui Rădici.__________ pentru Minorităţile votează întâia oară Candidaţi proprii au prezentat germanii şi ungurii precum şi n­mânii din Banat cari participă pentru întâia oară la­­alegeri, de­oare­ce legea electorală provizo­rie nu dădea drep­t­l de vot cetă­ţenilor neslavi. . Goana după mandate nu se ma­nifestează numai în sciziunea mai tuturor partidelor carei f­ace ca peste 2000 de candidaţi să aspire la cele 312 mandate, dar şi în faptul că nu mai puţin de 32 de partide au pre­zintat liste de candidaţi. Semnificativ este că, deşi lupta electorală se dă în primul rând în jurul chestiei revizuirei constitu­ţiei care a dus la ruptura coaliţi­ei radicalo-democrate şi la dizol­­varea parlamentului, toate parti­dele sârbe, cu excepţia celui ra­dical care s-a pronunţat contra revizuirei şi a fracţiunei Protici care este pentru revizuire, au­ti­vi­tat de a se pronunţa asupra a­­cestei chestiuni delicate. GRANATE 101 TUNURI Vasalica România Mare va a­vea o Constituţie, în cinstea căreia în şedinţa de Marţi a Camerei s’au tras, în Incinta, 101 tunarii Asupra f’aptului că s’a tras nu mai încapă nici o îndoială! Dealt­fel ee îndoială să mai Încapă că a fost un dezastru chiar pentru cei din tribune­, dar­ u­i-te pentru cei de jos! Dar e întrebarea cine a tras? Am adus tifra de 1QL Insă nu sunt atâţia opozanţi în Cameră! A fost clar, şi un număr aprecia­bil de dizidenţi liberali, cari nea­­vând curajul să-şi exprime pe gură sentimentele, au făcut-o pe calea ocontreră­! D. Ionel Brătianu e foarte ener­vat de această problemă gravă şi pentru a o limpezi definitiv, a convocat pentru azi majorităţile la o consfătuire intimă. Suntem însă siguri că, primul­­ministru nu va putea lămuri ni­mic, căci puşi ia faţa şefului su­prem, dizidenţii se vor.», abţine, ca să zicem aşa, de a-şi exprima vederile in felul cum au făcut-o Marti la Cameră!­s DESCA 1%1

Next