Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)

1923-03-24 / nr. 382

leFFlTNerssa Director Politia CONST. MILLE ABONAMENTUL V» 12 hmi v%iV-£v Pe 6 lani • lt. • Pe 3 Ion! ?.r. *** . ' . *£ ?• 200 !•. 100 lei 50 lei REDACţIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI. STR. SĂRINDAR 11 Sâmbătă 24 Martie 1923 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct le Administraţia zia­­nina şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Lovitura de la Senat: Regele autor al Constituţiei CREIONUL ACTUALIT­ATEI O LEGENDA Se zice că Suveranul tine să aibă cu orice preţ o Constituţie şi că nu numai o spune celor ce au o­­caziunea să-L vadă, dar — adaugă gazetele — face propagandă pentru votarea proectului pendinte In Parlament. Se înţelege uşor cum Guvernul si turiferarii săi speculează această legendă. Când, împreună cu câţi­va prieteni, am adresat publicului apelul nostru, un alt tânăr ministru, tot din colecţia Brătianu, spunea prin culoarele Adunărei Deputaţilor că noi nu ţinem seamă de ÎMPREJURĂ­RILE ISTORICE ŞI DE VOINŢA REGELUI, CARE TINE SA AIBA O CONSTITUŢIE. La pretextul găsit „IN ÎMPREJURĂRILE ISTORICE“ am răspuns altădată, stabilind că, tocmai pentru a se pune stabilitatea Constituţiunei la adăpost de a­­semenea eveniment®, de aceia s’a stipulat în Con­stituţie, garanţii pentru revizuirea ei. Nu ne-am ocupat de LEGENDA, ce interesaţii vor să creieze pe socoteala Suveranului, pentru că am socotit-o ofensătoare pentru Maiestatea Sa. Văzând însă insistenţa ce se pune pentru răs­pândirea ei, socotim că e de datoria noastră şi a ţu­icilor sincerilor monarhişti să o semnalăm şi să pro­testăm. Nimeni nu tăgădueşte utilitatea unei Consiliu»­tiunî, înţelept concepută şi regulat întocmită; ea poate să întărească legăturile de unire ale celor trei provincii româneşti cu vechiul regat; dar, iarăşi nu poate fi bun român acela care nu s’ar revolta şi n'ar fi îngrijorat de ziua de mâine, văzând pro-­ cedeurile despotice ce s’a şi întrebuinţat şi continuă a fi întrebuinţai® pentru întocmirea Constituţiunei de actuala guvernare. O constituie, pregătită în condiţiuni ridicule şi impusă, în Parlament, cu bătaia şi cu Izgonirea de­ PD.,taţilor, cari nu sunt docili guvernului, şi în afară cu tulumbe şi cu regimente de ostaşi, nu poate nici î să strângă legăturile suflete?« ale Românilor de pre­tutindeni şi nici sâ întărească şi să înalţe prestigiul coroanei; ea va arăta, cel­ mult, A­TOY-PUTERNICA ALTEI FAMILII DOMNITOARE­, dar nu putem crede că Suveranul fin© ca dinastia Sa să fie eclipsată de cea­laltă dinastie. TOMA STELIAN intransigentă in destindere Guvernul bate in retragere. Fie că e reala cu­ aparenta a­­ceastă laşitate, ea este evident un calcul de tactică. Regele începând să vadă că menţinerea guvernului şi via­bilitatea loviturei de stat sunt o iluziune, a chemat pe i­. Brătianu şi l’a sfătuit să înceapă a arunca lest — doar se putea menţine în aer ba­lonul guvernamental. A fost destul ca­ să se modi­fice,­ la discuţia pe articole, dis­poziţia privitoare la trimite­rea delictelor de presă înnain­tea tribunalelor ordinare în­­tr’un chip care lasă deschise toate porţile arbitrarului, pen­tru ca d­in cercurile ministe­­riale să plece su­gestiuni de „destindere“ atribuite, bine­înţeles, Coroanei. Să­ luăm seama: orice in­dulgenţa în faţa bateriei în re­tragere a guvernului ar pielea ,compromite lupta, opoziţiei. Cine îşi închipuie că în lup­ta aceasta e vorba azî numai de asvârlirea în opoziţie a d­-luî Brătîanu îşi face o idee destul de săracă de ce urmă­reşte democraţia, acestei ţări. Nu aruncarea în opoziţie a d-luî Brătîanu e ţelul luptei de azî — ci aruncarea la coş a încercărei de a da ţării o Con­stituţie prin lovitură de Stat şi zdrobirea odată pentru tot­deauna a sistemului recrutărei guvernelor prin­ camarile şi a ticlu­rei parlamentelor prin furturi de urne.* Lupta aceasta abea, a înce­­ţint şi ea nu se poate sfârşi de­cât c­u biruinţa ţărei. Orice încercare ca, prin de­barcarea unuia sau câtorva miniştri, ori prin modificări de articole ale aşa zisului pro­­ect de Constituţie, să se obţie graţie pentru zilele regimului sau pentru opera sa avortată, trebue să se lovească de în­­­fransigen­ţa dârză a opoziţiei. Ar fi foarte uşor ca un regim­­care ia aere de dictatură tero­ristă să schimbe peste noapte tactica, făcând reverenţe laşe şi aceasta să fie de ajuns ca să-şi poată prelungi­ ticăloşia. Când opera şi tactica unui astfel de regim exasperează o ţară în măsura în care se ve­de, aţâţând discordia naţiona­lă şi împingând la cele mai extreme mijloace de luptă, sin­gura soluţie a sîtuaţiunei este clarificarea ei fără echivoc pâ­nă Sjjj, ultimele-i consecvenţe. A Q­uce compromisiune nu ar fi numai imorală, dar ar com­promite înspşi scopul. In România noua luptă se dă azî pentru întronarea reală a constituţionalismului, a gu­vernelor parlamentare şi a u­­nei Constituţii ieşită din suve­ranitatea naţională. Asemenea principii nu tri­umfă prin „destinderi“ şi „compromise“, ci prin intran­sigenţă. * EMIL D. FAGURE «♦«©ai»i cum se desbate Constituţia Opoziţia nu participă la discu­ţia pe articole a proiectului de Con­stituţie. Dar nici majoritatea nu mai dă vre­o importanţă acestui proect,­ceia ce este, credem, des­tul de semnificativ. Deputaţii guvernamentali stau prin culoare, la bufet, se mai plim­bă prin oraş, distată asupra guver­nului de mâine, se interesează de cele ce mai pune la cale opoziţia şi se întreabă, între eî, pentru ce d. Ionel Brătîanu n’a venit cu Con­stituţia în primele zile ale guver­nare!­ sau s’o fi lăsat pentru ulti­mele zile, sau cum se întreabă ce! maî mulţi, ce le-a trebuit Consti­tuţie ? ! Dar nu numai deputaţi! sunt ne­păsători şi derutat!, nici chiar d. Ionel Brătianu nu onorează aceste „desbateri“ ale Adunărei Consti­tuante ! Sunt pur şi simplu lamentabile şedinţele în care se... discută Con­stituţia. R. E. Chestia camuflării întreprinderilor duşmane Replica d-lui deputat Madgearu Ia sfârşit, d. deputat V. Mad­gearu a reuşit,­in şedinţa de ieri a Camerei să-şi desvolte replica la răspunsul d-lui ministru­ de fi­­nanţe, V. Brătianu, privitor la camuflarea averilor inamice. Pâ­nă în ultimul moment, d. Bră­­tianu a încercat prin tot felul de subterfugii, să împiedice pe d. Mad­geanu, să-i răspundă, dar preşe­dintele Camerei vădit jenat de in­sistenţele d-lui ministru de finan­ţe, a dat cuvântul interpelatoru­­lui exclus din Cameră de doua ori pe aceiaşi temă. Muşamaua D. Madgearu , relevat de l­a în­ceput cum d. Vintilă Brătianu, care ameninţase cu trei, luni în urmă, c­ă va arăta el care e vi­novat de jefuirea celor 400 mi­lioane lei aur, cu prilejul interpe­lării, în răspunsul de joia tre­cută, a ocolit chestia răspunde­rilor şi a anunţat doar că va ins­­­­titui o comisie, care să... îngroa­pe definitiv chestia. „ Răspunzând la acuzaţia d-lui Brătianu, ea ar fi ales in desvol­­tarea interpelării, dintre între­prinderile forestiere camuflate, numai „Lotru“ şi­ „Forestiera“ ale baronului Groedel, deputatul de Ilfov, a scos în evidenţă că a­­ceste cazuri, sunt tipice pentru că: 1. Autorul principal al camufla­jului este rf. Pherechide, preşe­dintele Senatului. 2. Aceste între­prinderi, s au contopit cu con­cursul, Băncii Româneşti, în trus­tul pădurilor din Oltenia, Carpa­tina, condus de d. Al. Constanti­­n­escu, ministrul de domenii. J­. Madgearu afirmă că adu­când acest caz exemplificativ nu a înţeles să reascimdă pe celelalte: „Tişiţa“, Goetz etc., dar a subli­niat­ concepţia d-lui Brătianu, după care, dacă o întreprindere inamică, s-a transformat cu con­cursul Băncii Româneşti este so­­­cotită ca... naţionalizată, pe când dacă aceeaşi operaţie ar fi făcut-o o cită bancă mare e... camuflată. Liberalii şi întreprin­derile petrolifere Oratorul trecând la întreprin­derile petrolifere, răspunde la o­­biecţia d-lui Brătianu, că s’ar fi ocupat numai de Steaua Română, arată netemeinicia ei şi întreabă din nou pe d. ministru de finanţe, pentru ce n’a r­idicat chestia ca­muflării Concordiei,­­ Creditului Petrolifer şi Vegei, pe care le-a a­­tacat în opoziţie vehement şi faţă de care Statul are mână liberă ? Trecând la Steaua Română, d. Madgearu relevă falsitatea expli­caţiilor d-lui Brătianu, care dă­dea totu­l în seama unui angaja­ment luat de guvernul Averescu faţă de grupul franco-englez. Cu proec­tul grupului franco-englez in­mână d. Madgearu, dovedeşte că chiar financiarii străini se îndoiau că vor obţine stampila­­rea celor 100.000 acţiuni ale „Ste­lei“, că nu exista nici un angaja­ment­ serios, ci că la mijloc a fost o înşelătorie monstruoasă, patro­­­­nată de d. V. Brătianu, care a de­clarat că­ a sfătuit băncile româ­neşti să intre în afacere. Face o deosebita impresie între­barea d-lui Madgearu către d. Brătianu : Pentru ce oficiosul dv. „Viito­rul“ şi parlamentarii dv., atât de limbuţi în chestia „Reşiţei“, au tăcut în chestia „Stelei Române ?“ D. Madgearu mai descoperă ne­adevărul afirmaţiei d-lui Brătia­­nu că grupul român ar poseda 51 % din capitalul Stelei, dove­dind că nt­ are de­cât 161000 ac­ţiuni, din 600.000, deci 10% şi în­vederează încă odată angajamen­tul grupului român, care se ridică la aproape 2 miliarde. Ca să exemplifice concepţiile financiare ale d-lui Brătianu, d. Madgearu a adâncit cazul „Pe­troşani“, comparându-l cu „Re­şiţa“, pe care liberalii au combă­tut-o cu atâta putere şi scoţând în evidenţa că pe când imensul patrimoniu al „Reşiţei“ este eva­luat la 150 milioane lei, minele de cărbuni dela Petroşani s-au eva­luat la 38 milioane fr. elveţieni, adică un miliard jumătate lei. Naţionalizmul econo­mic al d-lui Brătianu încheind­, deputatul de Ilfov a subliniat concepţa­­naţionalismu­lui economic al d-lui Brătianu şi rolul antinaţional al întreprinde­rilor „naţionalizate“, în chip de­zastruos poistra că menţinerea lor şi salvarea­ finanţei, care le sus­ţine, nu se poate fa­ce de­cât prin exploatarea averii Statului şi a consumatorilor. În ce priveşte răspunderile, o­­ratorul este convins, că vor veni m­ intro zi, aduse de împrejurări, cari sunt mai tari ca voinţa oa­menilor. D. ministru de finanţe, care în tot timpul interpelării s'a plim­bat nervos între banca ministe­rială şi preşedintele Adunării, a răspuns că... n’are ce să mai răs­pundă. Interpelatoru­l a găsit imediat o formulă fericită spunând că-şi ia angajamentul ca să nu mai interpeleze un ministru, care este un om fără răspundere. Ca să dovedea­scă, cura că to­­tuș are b răspundere, d. V. Bră­­tianu a depus pe biroul Camerei —■ proectu­î de buget, D. I. k nREC9RDŞTINŢA“ pentru generalul Averascu Senator pe viaţă! ..îndreptarea" reproduce, cuvin­tele rostite, la Semit, cu ocazia dis­cuţiei Constituţiei, de către d. Al. Cons­tanUnescu, ministrul dome­niilor, care a arătat că intre se­natorii de drept m­ fi.şi generalul Averescu cămin ţara şi neamul îi datoresc recunoştinţă pentru, pur­tarea sa pe­ front ca comandant al unei armate. Oficiosul averescan înregistrând acest „certificat" al m­inistrului domeniilor adaugă că-l va reamin­ti liberalilor atunci când vor relua campania contra generalului A­­verescu, a ceia ce se ca întâmpla, foarte curând, dâr­ aderar purtarea generalu­lui Averescu în tot timpul războ­iului, ca comandant, a fost admi­rabilă. C­apacităţei­ sale de mili­tar, bravurei sale şi modului său de a se purta cu ofiţerii şi tru­pele pe­ cari le conducea­, datoreşte acea popularitate imensei pe care a mut-o mai ales la sate după ce a eşit din armată. Cea mai frumoasă recunoştinţă i-a exprimat-o astfel însăşi ţara Omul care a fost însă mai mi­lt tulburat de acea popularitate a ne­gralului Averescu este actualul prim-mi­nistru care s'a dus la Ură Ha­şi. irdr’o întrunire publică a atacat pe şeful perfidului vaporu­lui cu o aşa vehementă in căt a indignat lumea politică. • Generalul Averescu a fost tra­tat de d. Ionel Brătianu ca tră­­dător ,fiindcă, tot după inspiraţia şefului liberalilor, s’a dus la Buf­tea să trateze pacea separată. Nici până azi ti­­oiţei Brătiaru na retractat­ atacul de la Brăila de­şi generalul Averescu i-a adresat faimoasa telegramă de la, Gurbă­­neşti, de­şi a primit să stea alături de actualul prim ministru la ser­bările împronărei. I­. Al. Costantinescu însă a crezut că faţă de actuala atitudine, a generalului. Averescu, care nu s’a coalizat, cu opoziţia pentru cămpania ce se duce contra Con­stituţiei, este abil­ şi oportun să dea­ generalului un certificat pe care ţara i -a dat de mult. Ceia ce însă regretă întreaga democraţie este că generalul Ave­rescu, devenind om politic, n’a știut să se folosească de imensa lui popularitate pe­ care a perdut’o rutrmnan de guvernare. De altfel generalul Averescu pa­re a fi priceput rostul „compli­mentelor“ cari i se fac de pe ban­ca ministerială și de aceia a de­clarat, din nou, că parlamentul acesta n’are untificarea legală de a vota Constituția și dacă o va vota ea va fi revizuită de viito­rul guvern. L. T. A. Interpelarea d-lui Cicio Popp Înfierar­ea fminiiei guvernamentale Am relevat ori unde duce pag­ina politică la liberali: un deputat din majoritate „indignat“ că s’a „parfumat“ incinta Camere! cu o bombă pestilenţială — răspuns la devastarea clubului naţional de către pompier! — a denunţat strei­­nătaţi! că Ardea­lul nu s’a aţipit de patria mumă, ci a fost anexat de armata română. Infamia aceasta a fost aplauda­tă de majoritate şi miniştrii n’au relevat-o ci, prin tăcere, au apro­bat-o. Eri a venit la tribuna Camerei bătrânul luptător naţionalist d. Ci­cio Popp, care a avut rolul său şi in mişcările care au pregătit marea Adunare de la Alba Iulia. Cu autoritatea sa morală a pro­testat în contra tuturor acelora ca­ri nesocotesc cele maî sfinte mani­festări ale unui popor şi făuresc duşmanilor arme in­potriva uni­re!. Majoritatea şi-a revenit în fire. Acel care a insultat­ Ardealul, a­­m­uţise. D. Vintilă Brătianu făcea naveta intre banca ministerială şi majoritate pentru a... repara infa­mia. Majoritatea şi guvernul au bine­voit a aproba­t cele spuse de d. Cicio Popp, care a restabilit a­­devărul istoric al unire!. Dar în „Monitorul Oficial“ rămâ­ne infamia aruncată Ardealului şi foile maghiare vor avea ‘grija s’o răspândească în toate centrele Eu­rope! şi peste Ocean. Ce n’ar îi făcut liberalii in opo­ziţie dacă s’ar fi găsit un adversar care să spună că Ardealul a fost anexat de armată ! » R. P. GRANATE Pe două dreptate D. Grigore Filipescu a adus el­ în discuţia Camerei chestiunea a­­titudineî pe care o are regele faţă de partidele politice. Ar reieşi din interpelarea deputatului de Ilfov că opoziţie! nu-i place atitu­dinea suveranului. Să-mî dea voe opoziţia să mă vâr şi eu pentru o şi la Camarila regală şi să apăr, cu toată leali­tatea pe scumpul nostru suveran. Să ne înţelegem: De ce, adică, să se dea regele cu opoziţia? De dragul d-ruluî Lupu, care vrea să-l facă suveran englez, adică un fel de motofoze care n’are nici o putere în Stat?... De dragul d-lui Mihalache, care își permite să vie în audiență la palat cu cămașa peste pantaloni, par’că s’ar duce la târgul dela Râureai?.« De dra­gui d-lui Meniu, care n’a voit s’as­­culte de sfatul regal de a se băga om politic cu simbrie la d. Ionel Brătianu? Regele, sireaca, știe el de ce-i poartă Sâmbetele, opoziţiei! Pe bună, pe sfântă dreptate ! exclam eu ea un vechi şi veritabil paritist! DEȘCA Avortonul MOAŞA: Şi pe plodul asta scos cu deştele, să-i cer Regelui să mi-l botele! Chestiunea romană Spre o apropiere intre Valleen şi guvernul italian Un spiritual parlamentar ita­lian a spus odată: „Un singur gon­cordat este posibil între regele Ita­liei şi Papa, acela care n’ar cu­prinde decât uin singur articol "şi anume: „cele două înalte părţi con­tractante se angajează să men­ţie integral diferendul lor“. Departe de a voi să menţie acest diferend, Italia fascistă de azi nu se mai mulţumeşte nici cu declaraţia lui PAPA PIU XI Cavour cum că cea mai bună ga­ranţie a independenţei Sfântului Scaun o constitue sentimentele e­­minamente catolice ale poporului italian, ci tinde tot mai hotărât la o împăcare definitivă. De la începutul pontificatului său, Piu XI, dându-şi binecuvân­tarea apostolică de pe balconul ex­terior al bisericei Sf. Petru, a fă­cut un gest pe care mulţi l-au in­terpretat ca indiciul unei r­econci­­lieri apropiate. Iar în enciclica de Crăciun, el a declarat că „Italia n’are şi nu va avea a se teme de nimic dela Sfântul Scaun“ — cu­vinte cum n’au mai fost pronun­ţate dela 1871 — şi a adâucat că „ceasul pacificărei nu trebue lă­sat să sune în zadar“. Şi d. Mussolini nu va lăsa să treacă ceasul. De când a venit la putere, apropierea n’a încetat de a se tot preciza. In primul dis­curs pe care l’a ținut la Cameră, d. Mussolini şi-a afirmat voinţa de a apăra interesele catolice şi a chemat binecuvântarea divină asu­pra operei noui la care a invitat parlamentul; a restabilit crucifi­xul in toate şcolile, a expulzat pe francmasonii din fascism, mmnân­­du-şi prietenii în alternativa de a alege între acesta şi franc-maso­­nerie. Presa catolică, în cap cu „Osservatore Romano“, a relevat cu satisfacţie această­­orientare a politicei guvernamentale şi m­ezi în care Vaticanul să nu dea a în­ţelege că nu mai are pentru gu­vernul italian ostilitatea* de mai înainte. Astfel, la nunta secretaru­lui de stat Finzi cu nepoata cardi­nalului Vanutelli, acesta a adus d-lui Mussolini un omagiu pe cât de solemn pe atât de* neaşteptat, numindu-l „mântuitorul patriei“, noul episcop al Mesinei a ţinut la­­rândul lui să felicite în public pe .,resta­bili­torul vechiului prestigiu al Italiei şi a puterei ei de mare naţiune“. Din schimb simptoma* fie «Se vizite Dar punctul culminant al tu­­turor acestor manfestaţii recipro­ce îl constitue schimbul de vizite care a avut loc săptămâna trecu­tă între comisarul regal al Ro­mei, Filippo Cremonesi şi cardina­lul Basilio Pompili, vicarul Ro­mei. Aceste întrevederi între pri­mul magistrat al Romei şi cardi­­nalul-vicar, considerate cu drept cuvânt ca un eveniment de cea mai mare însemnătate, ar fi fost imposibile încă acum câtva timp. Ajunge de a aminti în această pri­vinţă episodul din 1889. Atunci, primarul Romei, prinţul Leopold MUSSOLINI Torlonia, care aparţinea unei i­­­lustre familii din lumea „neagră“ (catolică) făcuse o vizită cardina­­lului-vicar al Romei Parocchi pen­tru a prezintă omagiile oraşului Papei Leo XIII, cu ocazia jubi­leului sacerdotal. Crispi care era atunci prim ministru, îl destitui imediat pe prinţul Torloni din funcţia de primar, din cauza aces­tei vizite. Soluţia Timpurile s’au schimbat de a­­tunci şi chestiunea în pană se în­­dreaptă cu paşi reped spre a so-Cifiţi continuarea în pagina II-t i

Next