Lupta, octombrie 1926 (Anul 5, nr. 1449-1472)
1926-10-14 / nr. 1460
) director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pa 12 luni SQOfol Pe 6» *••••• 400 ,, Pa 3 * ...................... 200 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, str. Sărindar, 12 Anul V. No. 14604 PAGINI 3 LEI Direcția 88/75. — Secretariatul 88/74. — Admisiistrația 88/73. Cea de a treia expropriere Programul noului partid fuzicinat este în mod sincer democrat. Lăsând toate celelalte la o parte, ne oprim la punctul cel mai principal, la atitudinea față de expropriere, adică la ceea ce a rămas din marea proprietate. Pentru moșiile arendate, deși nu o spune în chip hotărît, noul partid tinde să le exproprieze în total. Pentru cele nearendate și în special pentru ferme, se stabilește un regim în care se lasă 100 de ha, proprietarului care n’are fermă, iar pentru cei cari posedă o fermă, se lasă între 250—500 de ha« cu arătarea că această din urmă cantitate se lasă numai în cazul când în localitate cererile de împroprietărire sunt satisfăcute. * E dar vorba de o a treia expropriere în favoarea ţărănimei. Prin acest punct de program se întăreşte declaraţia făcută în nnde partidului, la punctul al doilea al programului său principial şi anume că, Partidul naţional ţărănist se întemeiază pe solidaritatea tuturor claselor muncitoareşi producătoare, pe ţărănimea care este principalul factor al producţiunei naţionale, baza structurei noastre sociale şi astfel temelia vieţei noastre de stat. El înţelege să reprezinte interesele Colective ale naţiunei”. * Prin această declaraţie şi prin exproprierea cea de a treia se clarifică perfect ideologia noului partid. Programul lui este programul ţărănimei româneşti, care formând marea majoritate în această ţară, e natural ca să o transforme, conform intereselor şi idealului ei. Că mai sunt şi alte categorii de cetăţeni şi clase sociale, în afară de ţărănime este perfect adevărat. De ele nu se interesează programul, pentru că Interesele majorităţei rurale primează. Partidul naţional, adoptând acest program, abandonează vechea sa ideologie, de a reprezenta mica burghezie din Ardeal şi în acelaş timp o ţărănime cultă şi credincioasă lui încă de pe timpul când acest partid reprezenta mai cu seamă ideea naţională şi lupta contra oligarhiei ungureşti. Afişând acest program desigur că interesele de clasă vor sili pe aceia dintre burghezi, cari acum au aderat la programul noului partid, să se ţină totuşi pe viitor în rezervă. Ideologia si interesele lor nu mai concordă cu principiile noului partid. Situaţiunile clare sunt de preferat. Programul partidului naţionalărănist este limpede si categoric. In fata intereselor burgheziei si a foştilor mari proprietari, azi mici agricultori, primează interesele ţărănimei. Cei dintâiu sunt sacrificaţi în folosul celor din urmă. Că este bine, că este rău, că este drept sau nedrept, aceasta nu are importanţă, pentru că o clasă ca să triumfe trebue să calce pe cadavrele altor clase. Multă vreme ţărănimea a gemut sub călcâiul marilor proprietari. Acum a venit şi rândul ei. Şi astfel s’a rupt echivocul care exisă, deşi în declaraţia de principii de la urmă citim că: „noul partid înţelege să reprezinte interesele colective ale naţiunei. Nu partidul naţional-ţărănist nu reprezintă interesele colective ale naţiunei, deoarece el spune categoric, că are în vedere interesele claselor muncitoare şi ale ţărănimei în special. Ce vor face, cum vor proceda, si cum vor reacţiona celelalte clase, este indiferent. Partidul liberal e natural ca să reprezinte şi să fie exponentul lor. In orice caz, cum am zis echivocul a dispărut si lumină colectă s’a făcut asupra principiilor noului partid national-tărănist, CONST. MILLE [iglHHil pmii UI,unii UN PARTID CARE DEPINDE DE VIAŢA UNUI OM E nostimă atitudinea averescarpilor faţă de partidul naţional-ţărănesc. Noul partid fuzionat, alcătuit din două mari partide democratice populare, între cari unul istoric şi care a dus lupte memorabile sub monarhia habsburgică, aceat nou partid nu are pentru averescani nici o importanţă şi nu poate deveni un partid de guvernământ! " Cine ţine acest limbagint ! Averescanii constitue ei oare realmente un partid politic ? "Alcătuirea din jurul d-lui general Averescu poate fi considerată ca o formaţiune politică serioasă? Cum s’a născut averescanismul, ■— se ştie. Cum a dispărut popularitatea generaluluiAverescu, — iarăş se ştie. Ce se va întâmpla când nu va mai fi generalul Averescu, *— e de prevăzut. Formaţiunea averescană este cea mai înpestriţată alcătuire politicianistă din câte am avut. Din toate partidele şi grupuleţele de la noi s’au scurs la averescani acele elemente cari nu şi-au putut creea vre-o situaţie în celelalte partide. La averescani vedem conservatori ruginiţi, junimişti, păcăliţi, transfugi liberali, „naţionalişti” camuflaţi, fripturişti, etc. în fine un amalgan din elemente disparate de cari s’au debarasat celelalte partide. Conglomeratul acesta a servit partidului liberal ca un instrument ocult în criza de regim, care a’a declarat înMartie trecut. Guvernul acestui conglomerat este un guvern provizoriu pus sub făţişa tutelă, sub scandaloasa tutelă a partidului liberal. E fără exemplu în istoria partidelor de la noi condiţiunile umilitoare în cari s’a constituit şi se menţine actuala guvernare. In asemenea condiţiuni nu este oare profund ridicul şi totodată «mie ca averescanîi să vorbească cum vorbesc de noul partid naţional-ţărănesc criticându-l din 419'-cal de vedere *h.. omogeni»Lt. Bacalaureatul şi programa is-sass*» - —- - - .«es»—I - . . . Incidentele şcolare se generalize. Nimănui nu scapă desigur gravitatea incidentelor şcolare dela Cernăuţi, venite după atâtea altele. Ele dovedesc că învăţământul se află într’o situaţie intolerabilă. Pentru ca elevii să ajungă să bată pe profesorii din comisiile examinatoare a trebuit desigur să se întâmple la Cernăuţi ceva cu totul anormal. Din nefericire însă, acest „ceva anormal” se generalizează. Nu numai la Cernăuţi, dar şi în alte părţi, un anumit mod obtuz de a aplica legea bacalaureatului, a revoltat şi pe cei mai blajini dintre elevi şi părinţi, însăşi legea bacalaureatului este o imposibilitate în practică, atâta vreme cât vor exista profesori parţiali din diferite motive şi cât timp programa va fi atât de încărcată. Deşi a produs numai boclucuri, ministrul Instrucţiune! intenţionează să menţină în totul această lege, prin orice măsuri de represiune ar fi nevoit să ia. Or această lege nu se poate menţine, cu actualul program. Ea ar putea fi aplicată, dacă s’ar reduce programa. Altfel, a institui un examen la care să ceri elevului să ştie tot ce indică programul, înseamnă să laşi repetenţi pe toţi elevii, dar absolut pe toţi, căci desfidem pe cineva să ne prezinte copilul-fenomen, care să ţină minte cel puţin o jumătate din ceea ce îi cere programa. Acest program conţine o aglomerare absurdă de cunoştinţe inutile. Un admirabil pedagog ne spunea: — „Azi, cine ese de pe băncile şcoalei trebue să facă un mare efort ca să uite marea cantitate de cunoştinţe inutile cerute de program, şi care l’ar încurca grav în viaţă”... * * * Dar ministrul instrucţiunei nu vrea nici să ceară parlamentului anularea legii Inaplicabile a bacalaureatului, nici să reducă programa. D-sa doreşte să încarce acest program cu intensificarea învăţământului limbilor clasice şi al filozofiei. Dacă ar înţelege predarea obiectelor într’un spirit filozofic, ar fi altceva. In locul acestor două soluţiuni posibile: anularea bacalaureatului sau reducerea programei, d. ministru al instrucţiei adoptă în chestiunea turburărilor de la Cernăuţi un punct de vedere sever: ministerul consideră ca inadmisibile asemenea turburări — şi noi, le socotim la fel — şi în consecinţă, va lua măsuri drastice de represiune Sunt însă vinovaţi numai elevii? Un fapt semnificativ este că asemenea manifestaţiuni tind să se generalizeze. In adevăr, ni se aduce la cunoştinţă că într’un oraş din Ardeal, rezultatul examenului s’a dat cu 3 minute înainte de plecarea trenului în care se aflau elevii, deoarece existau temeri că aceştia vor produce dezordini la aflarea rezultatului. Este Deci nu numai la Cernăuţi spiritele elevilor sunt agitate. Desigur că la această agitaţie contribue şi conştiinţa ce are elevul că i se cere să înveţe mai mult decât îi permit puterile sale. Legea bacalaureatului a fost, însă trecută de guvernul liberal, e inutil să ne ascundem după deget — şi cu intenţia de a institui pe furiş un fel de numerus clausus ilegal şi părtinitor. S’a dat astfel în mâna oricărui profesor, — şi sunt unele elemente în învăţământ asupra cărora nu mai e nevoe să stăruim, — un instrument de părtinire fără sancţiune. Unii părinţi ni se plâng că au fost comisiuni compuse înadins din profesori înscrişi în anumite organizaţii, profesori cari au „trântit” la examen pe copiii celor de altă religie sau păreri politice decât acele organizaţii. Pentru aceasta, profesorul pune elevului întrebări în felul celei de mai jos: — „Dacă tai o rămâe în două, cu ce seamănă o jumătate?” Şi dacă elevul nu răspunde inteligent şi spiritual ,cu cealaltă jumătate”, — e „trântit”. Cazul este riguros autentic; — concluziile le poate trage oricine. S. V. GRANATE Iagresul dentiştilor La Cernăuţi s’a deschis congresul general al dentiştilor, iată o breaslă în sânul căreia se pare că există mai multe... curente, din care cauză dentiştii sânt ameninţaţi să capete şi el nevralgii! Se vede că dentiştilor le lipseşte tocmai măseaua de minte, căci altfel nu ne explicăm cu® până acum nu şi-au putut realiza doleanţele. Cu atât mai mult ne mirăm cu cât dentiştii nu dau niciodată preşa decât doar atunei când in loc de măseaua găunoasă itl scot una sănătoasă! Si totuşi — după cum afirmă excelentul dentist amicul meu Bubi — profesiunea lor e imposibil să n'aibă viitor de aur, căci dela o vreme lucrează numai in aur, ceea ce înseamnă că e mai tare ca Banca Naţională care emite numai bilete ! Numai dacă dezbaterile congresului ar decurge in linişte şi participanţii nu şi-ar scoate unii altora dinţii, pentru că nervul problemelor puse în discuţie e foarte iritabil! . DESCA Proorogarea parlamentului CAUZA ? Parlamentul a fost proorogat pentru o lună de zile. Mulţi se întreabă: ce o fi? N’are nici o importanţă pentru ce s’a produs această proorogare: din cauza nepregătirei bugetelor, din lipsa de proecte sau din cauza dificultăţilor ce le întâmpină generalul Averescu cu remanierea cabinetului, — toate acestea n’au absolut nici o importanţă pentru cuvântul foarte simplu că parlamentul acesta cu cât va „lucră meci puţin, cu atât va fi mai bine De obicei, proorogarea unui parlament se justifică. Proorogarea este un act excepţional care atinge o formală dispoziţiune constituţională. Cum însă nu trăim în realitate sub un regim constituţional şi parlamentar ci sub o dictatură camuflată, nu mai are nici un rost să vorbim de scrupulele constituţionale ale guvernanţilor actuali. Se vede însă că generalulAveresen are, pe lângă consideratiuni de politicianism , intern si motive de ordin extern, ca să nu dea ochi cu parlamentul. Primul ministru aşteaptă probabil realizarea vreunui angajament din streinătate, poate... ratificarea convenţiei Basarabiei de către Italia! Desi aceasta n’ar justifica de loc o proorogare, dar admițând, în fine, că guvernul vrea să-și înceapă activitatea parlamentară sub impresia unui succes diplomatic, n’a fost oare în stare în şapte luni de guvernare să pregătească vreun proect cu care să se ocupe 10—15 zile parlamentul până la realizarea... loviturei diplomatice?! Toată lumea va constata un lucru: avem de patru luni un parlament care imediat după constituirea lui a fost expediat, iar la data când, constituționalicește, trebue să se adune, se recurge la o proorogare, ceia ce dovedește atât inutilitatea lui cât şi consecinţele tutelei liberale asupra guvernului, căci dacă această tutelă nu ar fi existat, câte legi modificatoare necesare n’ar fi fost gata. Dealtfel, ştiind acest lucru, opinia publică nu şi-a făcut nici o clipă iluzia că parlamentul averescan va însemna un moment important în opera de legiferare de care mai are nevoe tara. Băgat la stăpân, la liberali, va duce şi el c şi guvernul care l-a ales o există efemeră şi precara, vremeierdută zadarnic si bani cheltui de comart R X Oamenii zilei continuă publicarea memoriilor sale asupra politicei Germaniei în războiul mondial. Inoareurile de justificare ale marelui «mirai devin tot atâtea capetp ii» iw’i-izntin copila, fostului Kairar în favoarea căruia a Început o mișcare de revoltă care tinde să cuprindă Persia, înfrângând armata opului șah, despre rare telegramele, amintite va urma lordului Oxford (Asquit)) a cărui retragere de la conducerea partidului liberal englez este iminentă. AMIRALUL TIRPITZ FOSL SAH AL PERSIEI LORDUL READING Pribitele titanare prefloiții Guvernul, lipsit de orice rezultat financiar mai serios, paralizat, pe de-o parte de tutela liberală, iar pe de alta de caracterul provizor al existenţei sale, proroagă Parlamentul pentru o lună. In acest răstimp criza de numerar se accentuiază, Banca Naţională rămânând la menţinerea plafonului limitat prin ultima ei convenţie cu statul. Refacerea căilor ferate şi a mai tuturor serviciilor publice apare fără speranţă de realizare, problemele financiare predominând fără ca guvernul să regăsească o dezlegare. In schimb, cum observa un financiar, soluţiunile financiare ale partidelor fuzionate se apropie, ba unele se confundă cu cele ale partidului liberal. Totuşi e de prevăzut că lupta va continua între aceste partide. In Franţa, cu toată victoria electorală a stângei, care a mers până la demiterea capului statului, problemele financiare au făcut ca stânga şi reprezentanţii blocului naţional să facă front unic pe chestiunea apărărei francului şi scoaterea statului din impasul financiar in care se afla. Azi, d. Herriot se demite de la preşidenţia partidului radical-socialist pentru ca frontul guvernamental să fie menţinut, iar d. Pain lévé vorbeşte cum a vorbit acum câteva zile pentru păstrarea guvernului de salvare financiară. La noi opinia publică nu ştie să impue o suspendare a luptelor de partide în favoarea unei lupte pentru scoaterea României din rândul ţărilor victorioase, întregite, dar ruinate fără a-şi putea reveni după opt ani de pace.Totuşi presiunea aceasta a opiniei publice trebue trezită, obţinută. O asemenea presiune exercitată ani de zile a impus fuziunea partidelor democrate. Ea trebue să ştie să impue şi frontul unic al partidelor cari, dnnainte de preponderenţa lor politică, au de asigurat prosperitatea financiară şi economică a ţărei, căci peste o ţară în mizerie nu domnesc partidele, ci desnădejdea şi anarhia.L. T. A. Sporirea tarifului pt C. F. R este ilegală Prezentând bugetul pe 1926, d. V. Brătianu în calitate de ministru de finanţe spunea în expunerea, de motive: „Căile ferate vor avea dreptul, în urma unei noui nomenclaturi tarifare, să-şi schimbe pe ziua de 1 Aprilie tariful existent, îndreptând mai multe lipsuri şî nepotriviri. Aceste modificări tarifare nu vor înrâuri însă decât într'o măsură relativ redusă veniturile acestei administraţii”. Iar raportorul general d. Balescu în raportul său, justifica veniturile prin încasările din 1925, la care adăuga un spor de 20 la sută provenit nu din sporiri de tarife, ci din „normalizarea serviciilor” şi „o mai înţeleaptă orânduire interioară a tarifului C. F. R."” Şi d-sa adăuga: „O urcare nouă în bloc a tarifelor C. F. R. mi se pare inoportună fiindcă costul transportului pe C. F. R. deşi sensibil inferior celui din celelalte ţări, este totuşi cel mai apropiat de nivelul aur şi de aceia chiar, aşa cum este astăzi, e suportat cu multă greutate în ţară’; întrucât legea IntersuA, care a fixat veniturile C. F. R. a fost votată pe baza acestor declaraţiuni, însemnează că orice sporiri de tarifuri în contradicţie cu ele este ilegală. In loc să-şi normalizeze serviciile, aşa cum se prevăzuse la votarea bugetului, în loc să se mulţumească cu o schimbare, care să îndrepte lipsuri şi nepotriviri, cum lunea d. V. Brătianu, sau în loc să introducă ,,o mai înţeleaptă orânduire interioară’’ cum spunea d. Lalescu, C. F. R. a recurs la calea cea simplă a sporirilor neîncetate de tarif. Din cele petrecute urmează clar, că tarifele sporite n’au fost autorizate de Cameră şi deci sunt ilegale. Şi acum vine partea cea mai nostimă, Antreprenorilor, cari au ofertat pentru lucrări făcându-şi socoteala, că tarifele vor fi numai rectificate şi nu mărite, C. F. R. nu vrea nici măcar să le restitue diferenţele a încasat. Să nu ne mirăm dacă englejii vor afişa „Feriţi-vă de C. F. E.”, S. P. 6. joi 84 Octomb. 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI NURIASUL IN TARA 8 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITĂȚII Proorogarea si Tutorele TUTORELE: Ai piecea să iroopogi Camerei® plină la întoarcerea la putere a tutorilor. 4# CHIŞINĂU. — In mulţimea de figuri interesante ce găseşti la Chişinău, o notă dosebită au refugiaţii din Rusia. Cei mai mulţi sunt din familii aristocratice, sau negustori milionari, cari de teamă că vor fi deposedaţi cu totul de regimul bolşevist, au căutat să salveze măcar averea mobilă, trecând în Basarabia. Desrădăcinaţii aceştia din Rusia, stabiliţi la Chişinău au mai toţi aerul unor naufragiaţi, unor sinistraţi, cari acuma vor să-şi întemeieze un nou cămin, să se aclimatizeze în altă ţară. Cei mai mulţi au rămas fără nici o avere, şi îmbrăţişează orice meserie, numai să-şi asigure pâinea cea de toate zilele. Aşa la Hotel Londra, am găsit la garderobă un om de serviciu, care nu-i altul decât un fost colonel în armata rusă. Bine zidit, bine hrănit, înfăţişare distinsă şi simpatică, nobilul acesta rus mi-a povestit într’o nemţească stricată ce a pătimit dânsul sub regimul bolşevist în Rusia. In glasul lui am simţit o ură formidabilă contra bolşeviştilor fiindcă a fost smuls din viaţa lui confortabilă din Petersburg, şi ca un flot a rătăcit apoi din oraş în oraş, până ce şi-a găsit un adăpost la Chişinău. LA COLONELUL BIRTAŞ Şi mai interesantă e viaţa ce o duce acum la Chişinău un alt colonel din armata rusă, distins cu cele mai înalte decoraţii ruseşti, şi cu ordinul Sft. Gheorghe. Se numeşte Machedonow. Dânsul şi-a deschis un mic birt rusesc în str. Armenească, aproape de cimitir. Un prieten din Bucureşti mă invită să mănânc cu dânsul „cu adevărat ruseşte” în birtul acestui colonel rus. După o lungă căutare descoper acest birt într’o căsuţă modestă, cu o curte mică, în care se înşirue câteva mese. Am luat acolo masa într’o societate plăcută de aristocraţi ruşi. Unul e d. Suchomlinow, nepotul fostului ministru de răsboi rus, care a murit dăunăzi în refugiu, la Berlin. Nepotul acestuia cu care m’am împrietenit a avut proprietăţi imense în Rusia peste 60 mii de hectare. Era unul din cei mai mari latifundiari. Azi dânsul trăeşte la Chişinău foarte modest ca simplu agent al unei Societăţi de asigurare. Celalt e nobilul rus, Niculae Wolgin fiul fostului procurator general al Sfântului Sinod din Petersburg, succesorul vestitului Pobodniezev. Mama lui e principesa Dolgorukova, iar o soră a lui e căsătorită cu un lord Byron, în Anglia. D. Wolgin era singurul aristocrat rus în Basarabia care şi-a păstrat rangul şi dispune de avere. El se simte bine în Chişinău, sub regimul românesc şi recunoaşte că e tratat în mod demn de autorităţile româneşti, cu distincţiunea ce se acordă unor aristocraţi ruşi. D. .Wolgin are atitudinea unui „Grand seigneur”, ştie să fie afa*bil, accesibil, binevoitor, cu toţî desrădăcinaţii ruşi, nobili scăpă* taţi. Are cum zice George Bernard, o mândrie fără vanitate, bunătate fără dispreţ, nu se teme că se va înjosi coborându-se din înălţimea rangului său. Nobilul Volgin a voit să ne asrate cum se lua masa pe vremea vechei Rusii ţariste: 8 zile în şir, se mânca într’una. De aceia ne-ai comandat una din cele mai copioase mese la colonelul Machedonow: 14 feluri. 1 întâi ni s’a dat o ţuică verde din frunze de cireşe şi prune, un fel de vutcă ce se numeşte: D* crosca. Apoi ni s’a dat supă cui ghiaţă, o ciorbă rece, a la greque, în care plutea o bucată mare de ghiaţă. In ciorbă găseai tot felul de cărnuri sfărâmate, de rac, de găină, de viţel, şuncă. O ciorbă foarte gustoasă, foarte picantă. Apoi ni s’a adus un şir de peşti*şori mici, strâmţi, preparaţi ctt unt. Ireproşabil. Au urmat cotlete de curcan, şi tot aşa în şir fel de fel de mâncăruri speciale ruseşti. .Prietenul meu n’a mai putut rezista* A trebuit să plece la jumătatea mesei. Noi toţi ceilalţi am dus-o până la capăt. MILIONARUL DIN ODESA CU 6 FETE încă o figură caracteristică care trebue relevată din mulţimea de refugiaţi din Rusia este şi a-aceia a unui milionar din Odesa stabilit acum la Chişinău. Acesta avea un rând de case în marele port rusesc, păduri de întinderi colosale. Numai mobilierul din casa lui era evaluat la 10 milioane ruble, căci trăia ca un prinţ din Caucaz. Şi au venit bolşevicii şi l-au desposedat pe rând. I-au luat casele, pădurile, vitele, mărfurile din magazii. Ce a putut salva au fost covoarele persiane din palatul lui şi bijuteriile. Dar pe un vapor italian i s’au furat şi din acestea. Foarte impresionantă a fost povestirea lui a tuturor peripeţiilor desposedării sale. Simţeai calmul şi resignaţiunea lui Iov din Biblie care tot exclama: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Lui binecuvântat. Milionarul acesta din Odesa are 6 fete. Şi ne-a istorisit cu le-a măritat, rând pe rând. Cea dintâi cu un rus. Cea de a doua cu un ofiţer bulgar care în timpul ocupaţiunei germane a Odesei, a venit să facă cumpărături. Când milionarul rus s’a refugiat în Turcia cu întreaga lui familie, şi-a măritat a treia fată cu un turc, mare negustor de covoare. Stabilit pe urmă pentru câteva luni la Berlin, şi-a măritat acolo a patra fată cu un elveţian iar a cincea fată cu un francez. Acum locuieşte la Chişinău, cu cea mai tânără fiică a lui. — Pe asta, — ne zice el cu un zâmbet, o voiu mărita foarte pro* babil cu un român. (Continuare in pagina 2-af. 4 „Lupta*1 în Basarabia Desrudăcinaţii” din Rusia la Chişiniu Colonelul^garderobSer, colimelul ■ birtaj. — Soţii de general cheliberită. — Milionarul din Odesa« —( Supa cu ghiaţă. 1