Lupta, octombrie 1926 (Anul 5, nr. 1449-1472)

1926-10-14 / nr. 1460

) director Politic­­ CONST. MILLE ABONAMENTUL Pa 12 luni SQOfol Pe 6» *••••• 400 ,, Pa 3 * ...................... 200 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, str. Sărindar, 12 Anul V. No. 14604 PAGINI 3 LEI Direcția­­ 88/75. — Secretariatul 88/74. — Admisii­strația 88/73. Cea de a treia expropriere Programul noului partid fuzici­nat este în mod sincer democrat. Lăsând toate celelalte la o parte, ne oprim la punctul cel mai prin­cipal, la atitudinea față de expro­priere, adică la ceea ce a rămas din marea proprietate. Pentru moșiile arendate, deși nu o spune în chip hotărît, noul partid tinde să le exproprieze în total. Pen­tru cele nearendate și în special pentru ferme, se stabilește un re­gim în care se lasă 100 de ha­, proprietarului care n’are fermă, iar pentru cei cari posedă o fer­mă, se lasă între 250—500 de ha« cu arătarea că această din urmă cantitate se lasă numai în cazul când în localitate cererile de îm­proprietărire sunt satisfăcute. * E dar vorba de o a treia ex­propriere în favoarea ţărănimei. Prin acest punct de program se întăreşte declaraţia făcută în n­­­nde partidului, la punctul al doi­lea al programului său principial şi anume că­­, Partidul naţional ţărănist se întemeiază pe solida­ritatea tuturor claselor muncitoa­re­­şi producătoare, pe ţărănimea care este principalul factor al producţiunei naţionale, baza struc­turei noastre sociale şi astfel te­melia vieţei noastre de stat. El înţelege să reprezinte interesele Colective ale naţiunei”. * Prin această declaraţie şi prin exproprierea cea de a treia se clarifică perfect ideologia noului partid. Programul lui este progra­mul ţărănimei româneşti, care for­mând marea majoritate în acea­stă ţară, e natural ca să o trans­forme, conform intereselor şi idealului ei. Că mai sunt şi alte categorii de cetăţeni şi clase so­ciale, în afară de ţărănime­ este perfect adevărat. De ele nu se interesează programul, pentru că Interesele majorităţei rurale pri­mează. Partidul naţional, adop­tând acest program, abandonea­ză vechea sa ideologie, de a re­prezenta mica burghezie din Ar­deal şi în acelaş timp o ţărănime cultă şi credincioasă lui­ încă de pe timpul când acest partid re­prezenta mai cu seamă ideea na­ţională şi lupta contra oligarhiei ungureşti. Afişând acest program desigur că interesele de clasă vor sili pe aceia dintre burghezi, cari acum au aderat la programul noului partid, să se ţină totuşi pe viitor în rezervă. Ideologia si in­teresele lor nu mai concordă cu principiile noului partid. Situaţiunile clare sunt de pre­ferat. Programul partidului naţio­nalărănist este limpede si cate­goric. In fata intereselor burghe­ziei si a foştilor mari proprietari, azi mici agricultori, primează in­teresele ţărănimei. Cei dintâiu sunt sacrificaţi în folosul celor din urmă. Că este bine, că este rău, că este drept sau nedrept, aceasta nu are importanţă, pen­tru că o clasă ca să triumfe tre­­bue să calce pe cadavrele altor clase. Multă vreme ţărănimea a gemut sub călcâiul marilor pro­prietari. Acum a venit şi rân­dul ei. Şi astfel s’a rupt echivocul care exisă, deşi în declaraţia de prin­cipii de la urmă citim că: „noul partid înţelege să reprezinte in­teresele colective ale naţiunei. Nu­ partidul naţional-ţărănist nu reprezintă interesele colective ale naţiunei, de­oarece el spune categoric, că are în vedere inte­resele claselor muncitoare şi ale ţărănimei în special. Ce vor face, cum vor proceda, si cum vor reacţiona celelalte clase, este indiferent. Partidul li­beral e natural ca să reprezinte şi să fie exponentul lor. In orice caz, cum am zis echi­vocul a dispărut si lumină co­­lectă s’a făcut asupra principii­lor noului partid national-tărănist, CONST. MILLE [iglHHil pmii UI,unii UN PARTID CARE DEPINDE DE VIAŢA UNUI OM E nostimă atitudinea averesca­­rpilor faţă de partidul naţional-ţă­­rănesc. Noul partid fuzionat, al­cătuit din două mari partide de­mocratice populare, între cari unul istoric şi care a dus lupte memo­rabile sub monarhia habsburgică, aceat nou partid nu are pentru a­­veresc­ani nici o importanţă şi nu poate deveni un partid de guver­nământ! " Cine ţine acest limbagint ! Averescanii constitue ei oare realmente un partid politic ? "Al­cătuirea din jurul d-lui general A­­verescu poate fi considerată ca o formaţiune politică serioasă? Cum s’a născut averescanismul, ■— se ştie. Cum a dispărut popu­laritatea generalului­­Averescu, — iarăş se ştie. Ce se va întâmpla când nu va­ mai fi generalul Ave­­rescu, *— e de prevăzut. Formaţiunea averescană este cea mai înpestriţată alcătuire po­liticianistă din câte am avut. Din toate partidele şi grupuleţele de la noi s’au scurs la averescani a­­cele elemente cari nu şi-au putut creea vre-o situaţie în celelalte partide. La averescani vedem con­servatori ruginiţi, junimişti, păcă­liţi, transfugi liberali, „naţionali­şti” camuflaţi, fripturişti, etc. în fine un amalgan din elemente dis­parate de cari s’au debarasat cele­lalte partide. Conglomeratul acesta a servit partidului liberal ca un instru­ment ocult în criza de regim, care a’a declarat în­­Martie trecut. Guvernul acestui conglomerat este un guvern provizoriu pus sub făţişa tutelă, sub scandaloasa tu­telă a partidului liberal. E fără exemplu în istoria par­tidelor de la noi condiţiunile umi­litoare în cari s’a constituit şi se menţine actuala guvernare. In asemenea condiţiuni nu este­­ oare profund ridicul şi tot­odată «m­ie ca averescanîi să vorbească cum vorbesc de noul partid naţio­­nal-ţărănesc criticându-l din 419'-c­­al de vedere *h.. omogeni»Lt. Bacalaureatul şi programa is-sass*» - —- - - .«es»—I - . . . Incidentele şcolare se generalize. Nimănui nu scapă desigur gra­vitatea incidentelor şcolare dela Cernăuţi, venite după atâtea al­tele. Ele dovedesc că învăţămân­tul se află într’o situaţie intole­rabilă. Pentru ca elevii să ajungă să bată pe profesorii din comi­siile examinatoare a trebuit de­sigur să se întâmple la Cernăuţi ceva cu totul anormal. Din nefericire însă, acest „ceva anormal” se generalizează. Nu numai la Cernăuţi, dar şi în alte părţi, un anumit mod obtuz de a aplica legea bacalaureatului, a revoltat şi pe cei mai blajini din­tre elevi şi părinţi, însăşi legea bacalaureatului este o imposibilitate în practică, atâta vreme cât vor exista profe­sori parţiali din diferite motive şi cât timp programa va fi atât de încărcată. Deşi a produs nu­mai boclucuri, ministrul Instruc­ţiune! intenţionează să menţină în totul această lege, prin orice măsuri de represiune ar fi nevoit să ia. Or­ această lege nu se poate menţine, cu actualul pro­gram. Ea ar putea fi aplicată, dacă s’ar reduce programa. Alt­fel, a institui un examen la care să ceri elevului să ştie tot ce in­dică programul, înseamnă să laşi repetenţi pe toţi elevii, dar abso­lut pe toţi, căci desfidem pe cine­va să ne prezinte copilul-feno­­men, care să ţină minte cel puţin o jumătate din ceea ce îi cere pro­grama. Acest program conţine o aglo­merare absurdă de cunoştinţe inutile. Un admirabil pedagog ne spunea: — „Azi, cine ese de pe băncile şcoalei­ trebue să facă un mare efort ca să uite marea cantitate de cunoştinţe inutile cerute de program, şi care l’ar încurca grav în viaţă”... * * * Dar ministrul instrucţiunei nu vrea nici să ceară parlamentului anularea legii Inaplicabile a ba­calaureatului, nici să reducă pro­grama. D-sa doreşte să încarce acest program cu intensificarea învăţământului limbilor clasice şi al filozofiei. Dacă ar înţelege predarea obiectelor într’un spirit filozofic, ar fi altceva. In locul acestor două soluţiuni posibile: anularea bacalaureatului sau reducerea programei, d. mi­nistru al instrucţiei adoptă în chestiunea turburărilor de la Cer­năuţi un punct de vedere sever: ministerul consideră ca inadmi­sibile asemenea turburări — şi noi, le socotim la fel — şi în con­secinţă, va lua măsuri drastice de represiune­ Sunt însă vinovaţi numai e­­levii? Un fapt semnificativ este că asemenea manifestaţiuni tind să se generalizeze. In adevăr, ni se aduce la cunoştinţă că într’un o­­raş din Ardeal, rezultatul exame­nului s’a dat cu 3 minute înainte de plecarea trenului în care se aflau elevii, de­oarece existau temeri că aceştia vor produce de­zordini la aflarea rezultatului. E­ste Deci nu numai la Cernăuţi spi­ritele elevilor sunt agitate. Desi­gur că la această agitaţie contri­­bue şi conştiinţa ce are elevul că i se cere să înveţe mai mult decât îi permit puterile sale. Legea bacalaureatului a fost, însă trecută de guvernul liberal, e inutil să ne ascundem după deget­ — şi cu intenţia de a ins­titui pe furiş un fel de numerus clausus ilegal şi părtinitor. S’a dat astfel în mâna oricărui profe­sor, — şi sunt unele elemente în învăţământ asupra cărora nu mai e nevoe să stăruim, — un instru­ment de părtinire fără sancţiune. Unii părinţi ni se plâng că au fost comisiuni compuse înadins din profesori înscrişi în anumite or­ganizaţii, profesori cari au „trân­tit” la examen pe copiii celor de altă religie sau păreri politice de­cât acele organizaţii. Pentru aceasta, profesorul pune elevului întrebări în felul celei de m­ai jos: — „Dacă tai o rămâe în două, cu ce seamănă o jumătate?” Şi dacă elevul nu răspunde in­teligent şi spiritual­ ,­cu cealaltă jumătate”, — e „trântit”. Cazul este riguros autentic; — concluziile le poate trage oricine. S. V. GRANATE Iagresul dentiştilor La Cernăuţi s’a deschis congresul general al dentiştilor, iată o breaslă în sânul căreia se pare că există mai multe... curente, din care cauză den­tiştii sânt ameninţaţi să capete şi el nevralgii! Se vede că dentiştilor le lipseşte toc­mai măseaua de minte, căci altfel nu ne explicăm cu® până acum nu şi-au putut realiza doleanţele. Cu atât mai mult ne mirăm cu cât dentiştii nu dau niciodată preşa de­­cât doar atunei când in loc de mă­seaua găunoasă itl scot una sănă­toasă! Si totuşi — după cum afirmă exce­lentul dentist amicul meu Bubi — profesiunea lor e imposibil să n'aibă viitor de aur, căci dela o vreme lu­crează numai in aur, ceea ce înseamnă că e mai tare ca Banca Naţională ca­re emite numai bilete ! Numai dacă dezbaterile congresului ar decurge in linişte şi participanţii nu şi-ar scoate unii altora dinţii, pen­tru că nervul problemelor puse în dis­cuţie e foarte iritabil! . DESCA Proorogarea parlamentului CAUZA ? Parlamentul a fost proorogat pentru o lună de zile. Mulţi se întreabă: ce o fi? N’are nici o importanţă pentru ce s’a produs această proorogare: din cauza nepregătirei bugetelor, din lipsa de proecte sau din cauza dificul­tăţilor ce le întâmpină generalul Averescu cu remanierea cabine­tului, — toate acestea n’au abso­lut nici o importanţă pentru cu­vântul foarte simplu că parla­mentul acesta cu cât va „lucră meci puţin, cu atât va fi mai bine De obicei, proorogarea unui parlament se justifică. Prooroga­rea este un act excepţional care atinge o formală dispoziţiune constituţională. Cum însă nu trăim în realitate sub un regim constituţional şi parlamentar ci sub o dictatură camuflată, nu mai are nici un rost să vorbim de scrupulele constituţionale ale guvernanţilor actuali. Se vede însă că generalul­­Ave­resen are, pe lângă considera­­tiuni de politicianism , intern si motive de ordin extern, ca să nu dea ochi cu parlamentul. Primul ministru aşteaptă pro­babil realizarea vreunui angaja­ment din streinătate, poate... rati­ficarea convenţiei Basarabiei de către Italia! De­si aceasta n’ar justifica de loc o proorogare, dar admițând, în fine­, că guvernul vrea să-și înceapă activitatea parlamentară sub impresia unui succes diplomatic, n’a fost oare în stare în şapte luni de guver­nare să pregătească vreun proect cu care să se ocupe 10—15 zile parlamentul până la realizarea... loviturei diplomatice?! Toată lumea va constata un lu­cru: avem de patru luni un par­lament care imediat după consti­tuirea lui a fost expediat, iar la data când, constituționalicește, trebue să se adune, se recurge la o proorogare,­­ ceia ce dove­dește atât inutilitatea lui cât şi consecinţele tutelei liberale asu­pra guvernului, căci dacă această tutelă nu ar fi existat, câte legi modificatoare necesare n’ar fi fost gata. Dealtfel, ştiind acest lucru, opi­nia publică nu şi-a făcut nici o clipă iluzia că parlamentul ave­­rescan va însemna­ un moment important în opera de legiferare de care mai are nevoe tara. Bă­gat la stăpân, la liberali, va duce şi el c şi guvernul care l-a ales o exis­­tă efemeră şi precara, vreme­ierdută zadarnic si bani cheltui de comart R­ X Oamenii zilei continuă publicarea memoriilor sale asupra politicei Germaniei în războiul mondial. Inoareurile de justificare ale marelui «mirai devin tot atâtea ca­­petp ii» iw’i-izntin copila, fostului Kairar în favoarea căruia a Început o miș­care de revoltă care tinde să cuprindă Persia, înfrângând armata opului șah, despre rare telegramele, amintit­e va urma lordului Oxford (Asquit)) a cărui retragere de la conducerea par­tidului liberal englez este iminentă. AMIRALUL TIRPITZ FOS­­­L SAH AL PERSIEI LORDUL READING Pribitele titan­are prefloiții Guvernul, lipsit de ori­ce rezul­tat financiar mai serios, paralizat, pe de-o parte de tutela liberală, iar pe de alta de caracterul provi­­zor al existenţei sale, proroagă Parlamentul pentru o lună. In acest răstimp criza de nu­merar se accentuiază, Banca Na­ţională rămânând la menţinerea plafonului limitat prin ultima ei convenţie cu statul. Refacerea căilor ferate şi a mai tuturor serviciilor publice apare fără speranţă de realizare, proble­mele financiare predominând fără ca guvernul să re­găsească o dez­legare.­­ In schimb, cum observa un fi­nanciar, soluţiunile financiare ale partidelor fuzionate se apropie, ba unele se confundă cu cele ale par­tidului liberal. Totuşi e de prevă­zut că lupta va continua între a­­ceste partide. In Franţa, cu toată victoria elec­torală a stângei, care a mers până la demiterea capului statului, pro­­blemele financiare au făcut ca stânga şi reprezentanţii blocului naţional să facă front unic pe che­stiunea apărărei francului şi scoa­terea statului din impasul finan­ciar in care se afla. Azi, d. Herriot se demite de la preşidenţia partidului radical-so­cialist pentru ca frontul guverna­mental să fie menţinut, iar d. Pain lévé vorbeşte cum a vorbit acum câteva zile pentru păstrarea guver­nului de salvare financiară. La noi opinia publică nu ştie să impue o suspendare a luptelor de partide în favoarea unei lupte pentru scoaterea României din rân­dul ţărilor victorioase, întregite, dar ruinate fără a-şi putea reveni după opt ani de pace.Totuşi presiunea aceasta a opi­niei publice trebue trezită, obţi­nută. O asemenea presiune exer­citată ani de zile a impus fuziunea partidelor democrate. Ea trebue să ştie să impue şi frontul unic al partidelor cari, dnnainte de prepon­derenţa lor politică, au de asigurat prosperitatea financiară şi econo­mică a ţărei, căci peste o ţară în mizerie nu domnesc partidele, ci desnădejdea şi anarhia.L. T. A. Sporirea tarifului pt C. F. R este ilegală Prezentând bugetul pe 1926, d. V. Brătianu în calitate de minis­tru de finanţe spunea în expune­rea, de motive: „Căile ferate vor avea dreptul, în urma unei noui nomenclaturi ta­rifare, să-şi schimbe pe ziua de 1 Aprilie tariful existent, îndrep­tând mai multe lipsuri şî nepotri­viri. Aceste modificări tarifare nu vor înrâuri însă de­cât într'o măsură relativ redusă veniturile acestei administraţii”. Iar raportorul general d. Bales­­cu în raportul său, justifica venitu­rile prin încasările din 1925, la care adăuga un spor de 20 la sută provenit nu din sporiri de tarife, ci din „normalizarea serviciilor” şi „o mai înţeleaptă orânduire in­terioară a tarifului C. F. R."” Şi d-sa adăuga: „O urcare nouă în bloc a tarifelor C. F. R. mi se pare inoportună fiind­că costul transportului pe C. F. R. de­şi sensibil inferior celui din celelalte ţări, este totuşi cel mai apropiat de nivelul aur şi de aceia chiar, aşa­ cum este astăzi, e suportat cu multă greutate în ţară’; întrucât legea IntersuA, care a fixat veniturile C. F. R. a fost votată pe baza acestor declara­­ţiuni, însemnează că ori­ce sporiri de tarifuri în contradicţie cu ele este ilegală. In loc să-şi normalizeze servi­ciile, aşa cum se prevăzuse la vo­tarea bugetului, în loc să se mul­ţumească cu o schimbare, care să îndrepte lipsuri şi nepotriviri, cum lunea d. V. Brătianu, sau în loc să introducă ,,o mai înţeleaptă o­­rânduire interioară’’ cum spunea d. Lalescu, C. F. R. a recurs la calea cea simplă a sporirilor neîn­cetate de tarif. Din cele petrecute urmează clar, că tarifele sporite n’au fost autorizate de Cameră şi deci sunt ilegale. Şi acum vine partea cea mai nostimă, Antreprenorilor, cari au ofer­tat pentru lucrări făcându-şi so­coteala, că tarifele vor fi numai rectificate şi nu mărite, C. F. R. nu vrea nici măcar să le restitue diferenţele a încasat. Să nu ne mirăm dacă englejii vor afişa „Feriţi-vă de C. F. E.”, S. P. 6. joi 84 Octomb. 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI NURIASUL IN TARA 8 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITĂȚII Proorogarea si Tutorele TUTORELE: Ai piecea să i­roopogi Camerei® pli­nă la întoarcerea la putere a tutorilor. 4# CHIŞINĂU. — In mulţimea de figuri interesante ce găseşti la Chişinău, o notă dosebită au refu­giaţii din Rusia. Cei mai mulţi sunt din familii aristocratice, sau negustori milionari, cari de teamă că vor fi deposedaţi cu totul de regimul bolşevist, au căutat să salveze măcar averea mobilă, tre­când în Basarabia. Desrădăcinaţii aceştia din Ru­sia, stabiliţi la Chişinău au mai toţi aerul unor naufragiaţi, unor sinistraţi, cari acuma vor să-şi în­temeieze un nou cămin, să se acli­matizeze în altă ţară. Cei mai mulţi au rămas fără nici o avere, şi îmbrăţişează orice meserie, numai să-şi asigure pâi­nea cea de toate zilele. Aşa la Hotel Londra, am găsit la garderobă un om de serviciu, care nu-i altul decât un fost colo­­nel în armata rusă. Bine zidit, bine hrănit, înfăţişare distinsă şi simpatică, nobilul acesta rus mi-a povestit într’o nemţească stricată ce a pătimit­ dânsul sub regimul bolşevist în Rusia. In glasul lui am simţit o ură formidabilă con­tra bolşeviştilor fiindcă a fost smuls din viaţa lui confortabilă din Petersburg, şi ca un flot a rătăcit apoi din oraş în oraş, până ce şi-a găsit un adăpost la Chişi­nău. LA COLONELUL BIRTAŞ Şi mai interesantă e viaţa ce o duce acum la Chişinău un alt colonel din armata rusă, distins cu cele mai înalte decoraţii ru­­seşti, şi cu ordinul Sft. Gheorghe. Se numeşte Machedonow. Dânsul­ şi-a deschis un mic birt rusesc în str. Armenească, aproape de ci­mitir. Un prieten din Bucureşti mă in­vită să mănânc cu dânsul „cu a­­devărat ruseşte” în birtul acestui colonel rus. După o lungă căutare descoper acest birt într’o căsuţă modestă, cu o curte mică, în care se înşirue câteva mese. Am luat acolo masa într’o so­cietate plăcută de aristocraţi ruşi. Unul e d. Suchomlinow, nepotul fostului ministru de răsboi rus, care a murit dăunăzi în refugiu, la Berlin. Nepotul acestuia cu ca­re m’am împrietenit a avut pro­prietăţi imense în Rusia peste 60 mii de hectare. Era unul din cei mai mari latifundiari. Azi dânsul trăeşte la Chişinău foarte modest ca simplu agent al unei Societăţi de asigurare. Celalt e nobilul rus, Niculae Wolgin fiul fostului pro­­curator general al Sfântului Si­nod din Petersburg, succesorul ve­stitului Pobodniezev. Mama lui e principesa Dolgorukova, iar o soră a lui e căsătorită cu un lord By­ron, în Anglia. D. Wolgin era singurul aristocrat rus în Basarabia care şi-a păstrat rangul şi dispune de avere. El se simte bine în Chişinău, sub regi­mul românesc şi recunoaşte că e tratat în mod demn de autorită­ţile româneşti, cu distincţiunea ce se acordă unor aristocraţi ruşi. D. .Wolgin are atitudinea unui „Grand seigneur”, ştie să fie afa*­bil, accesibil, bine­voitor, cu toţî desrădăcinaţii ruşi, nobili scăpă* taţi. Are cum zice George Ber­nard, o mândrie fără vanitate, bunătate fără dispreţ, nu se teme că se va înjosi coborându-se din­ înălţimea rangului său. Nobilul Volgin a voit să ne as­rate cum se lua masa pe vremea­ vechei Rusii ţariste: 8 zile în şir, se mânca într’una. De aceia ne-ai comandat una din cele mai co­­pioase mese la colonelul Mache­­donow: 14 feluri. 1 întâi ni­ s’a dat o ţuică verde­ din frunze de cireşe şi prune, un­ fel de vutcă ce se numeşte: D* crosca. Apoi ni­ s’a dat supă cui ghiaţă, o ciorbă rece, a la greque, în care plutea o bucată mare de ghiaţă. In ciorbă găseai tot felul de cărnuri sfărâmate, de rac, de găină, de viţel, şuncă. O ciorbă foarte gustoasă, foarte picantă.­­ Apoi ni­ s’a adus un şir de peşti*­şori mici, strâmţi, preparaţi ctt unt. Ireproşabil. Au urmat cotlete de curcan, şi tot aşa în şir fel de fel de mâncăruri speciale ruseşti. .Pri­etenul meu n’a mai putut rezista* A trebuit să plece la jumătatea mesei. Noi toţi ceilalţi am­ dus-o până la capăt. MILIONARUL DIN ODESA CU 6 FETE încă o figură caracteristică c­a­re trebue relevată din mulţimea­ de refugiaţi din Rusia este şi a-a­ceia a unui milionar din Odesa stabilit acum la Chişinău. Acesta­ avea un rând de case în marele port rusesc, păduri de întinderi colosale. Numai mobilierul din­ casa lui era evaluat la 10 milioa­ne ruble, căci trăia ca un prinţ din Caucaz. Şi au venit bolşevicii şi l-au desposedat pe rând. I-au luat casele, pădurile, vitele, măr­furile din magazii. Ce a putut sal­va au fost covoarele persiane din palatul lui şi bijuteriile. Dar pe un vapor italian i s’au furat şi din acestea. Foarte impresionantă a fost po­vestirea lui a tuturor peripeţiilor desposedării sale. Simţeai calmul şi resignaţiunea lui Iov din Biblie care tot exclama: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Lui binecuvântat. Milionarul ace­­sta din Odesa are 6 fete. Şi ne-a istorisit cu le-a măritat, rând pe rând. Cea dintâi cu un rus. Cea de a doua cu un ofiţer bulgar ca­­re în timpul ocupaţiunei germane a Odesei, a venit să facă cumpă­rături. Când milionarul rus s’a­ refugiat în Turcia cu întreaga lui­ familie, şi-a măritat a treia fată cu un turc, mare negustor de co­­voare. Stabilit pe urmă pentru câteva luni la Berlin, şi-a măritat acolo a patra fată cu un elveţian iar a cincea fată cu un francez. Acum locuieşte la Chişinău, cu cea mai tânără fiică a lui. — Pe asta, — ne zice el cu un zâmbet, o voiu mărita foarte pro* babil cu un român.­­ (Continuare in pagina 2-af. 4 „Lupta*1 în Basarabia Desrudă­cinaţii” din Rusia la Chişiniu Colonelul^garderobSer, colimelul ■ birtaj. — Soţii de general cheliberită. — Milionarul din Odesa« —( Supa cu ghiaţă. 1

Next