Lupta, noiembrie 1927 (Anul 6, nr. 1781-1805)

1927-11-26 / nr. 1803

ANUU VI. No. 1803 com. MUIE Fost director politic: Decembrie 1921 Februarie 192? ABONAMENTE! Pe 12 luni . . . . . . . 800 P© O . ..»eeoo 400 Pe 3 „ «... . . . 2o© IN STRAINATATE DUBLU Redaclia si Administrata BUCURESTI STR. SĂRIND AR. 12 LH^lVErtSrin I I X * * fijiții HWJS:-; 1 „Stăpânul" Ion I. C. Brătianu n’a fost un autocrat politic care să fi acorparat încrederea partidului său si autoritatea politică in stat in mod brutal. Pentru aceasta avea si prea multă abilitate si prea mult spirit. Caracteristica norocoasei sale cariere politice a fost că n’a trebuit să comită acte de autoritate asupra partidului său. Din contra, partidul a abandonat în mâinile sale toate puterile și atribuțiile și această subjugare a fost exercitată de marele farmec intim care se desprindeadin personalitatea fiului celui mai mare al lui Ion Brătianu. Când Ionel Brătianu a părăsit biroul său de inginer la Căile Ferate pentru a intra în politica activă, la cârma partidului liberal §i a ţarei era bătrânul Dimitrie Strudza, om de stat cu vechime, fost mâna dreaptă a lui Ion Brătianu tatăl şi vită de boer Totuşi bătrânul Dimitrie Sturdza, el însuși, vedea în tânărul său ministru de la lucrări publice, pe Stăpânul destinelor partidului liberal. Ionel Brătianu, cu figura lui de tânăr zeu politic, aducea cu sine, din capul locului, o ascendentă seniorială. Florica era un blazon pe care familia Brătianu la ridicat fără ostentaţie, dar cu o perseverentă mândrie faţă de titlurile de nobleţă ale vlăstarelor boerimei de naştere concentrate în vechiul partid conservator. Castelanul de la Florica a ştiut să înconjoare locul de odihnă a lui Brătianu tatăl de o aureolă mistică, făcând din mormântul şefului familiei loc de păstrare a tradiţiilor politice şi a prestigiului unei noui aristocraţii, opusă aristocraţiei din naştere: boeria atotputernicie spiritului liberal, aşa cum a triumfat la 1821, odată cu Domnul Tudor. Să nu se uite că începutul ascensiune! politice a lui Ione Brătianu coincidă cu crepusculul politic al boerimei conservatoare şi cu cât ascensiunea a fost mai uşoară, cu atâta autoritatea şefului liberal creştea peste hotarele partidului său, instalânduse in viaţa statului. Slujind, cu puteri discreţionare, sub primii doi regi ai României şi prezidând evenimente ca răscoalele din 1907, exproprierea, războiul, împroprietărirea, votul obştesc. Integritatea naţională, stăpânirea împrejurărilor şi situaţiunilor a ajuns cu timpul un fel de atribut organic al şefului liberalilor. Atributul acesta nu era factice; era moştenit şi crescut treptat în aşa fel că mentalitatea aceluia care era considerat ca „stăpânul” real al ţârei, era produsul unei evoluţiuni psichologice fireşti. „Stăpânul” îşi afirma cu atât mai dârz autoritatea cu cât se simţea mai răspunzător de mersul tărei şi fiindcă se credea singur răspunzător, nu înţelegea să împartă cu nimeni autoritatea. Avea însă simţul răspunderilor într’o foarte mare măsură şi aceasta a dovedit’o în special prudenţa sa în tot cursul războiului. Ieşit dintr’însul cu prestigiul şi mai sporit, e lesne de înţeles că, psichologiceşte, ideea împărţirei cu alţii a autorităţei în stat, devenea şi mai puţin accesibilă mentalităţei create de practica efectivă a acestei autorităţi vreme de peste un sfert de secol şi în situaţiuni adesea excepţionale. Dintre numeroşii „stăpâni” pe cari i-a avut însă această ţară, nu acela care coboară azi în mormânt este acela care i-a adus mai puţine servicii. Emil D. Fagure Noua situaţie politică Internă Cu tot doliul naţional pe care-l respectă toată lumea, totuşi ca şi după moartea regelui Ferdinand, viaţa publică şi-a reluat imediat mersul ei normal sau mai bine zis cel anormal, căci de la răsboiu încoace pared toate sunt anormale. In câteva ore a fost înlocuit un preşedinte de consiliu. Locul 1a luat după propunerea Regenţei, ministrul de finanţe şi astfel cu un scurt interimat la şefia liberală sau mai bine zis cu un regent, Dimitrie Sturza — până ce fiul cel mai mare al lui Ion Brătianu a luat toate gradele in partid — şi le-a luat vertiginos— cu acest regent la şefia partidului, după lupte crâncene cu opoziţia şi intre liberali şi după o moarte tragică a lui Dimitrie Sturza — s’a urcat la şefia liberală I. I. C. Brătianu. Acum vine rândul ă lui Vintilă Brătianu, — cel puţin ori multi liberali au tras concluzia că din moment ce d-sa a fost însărcinat şi a primit însărcinarea de a reconstitui guvernul, este asigurată şi şefia partidului. Dacă va fi aşa, atunci de la Ioan C. Brătianu până azi, timp de aproape 70 ani, şefia liberală a aparţinut şefului familiei Brătianu şi la doi fii ai lui. ,Nimeni nu poate ridica vre-o obiecţie împotriva faptului că Regenta a ţinut să rezolve imediat cr'~c care s’a declarat prin moar- i u.!’ilut guvernului. Ţara nu •■ 3 ! imam o clipă fără guvern. c iptil însă că Regenta a a v i apoi la şefii opoziţiunei să înlesnească constituirea unui guvern naţional, înseamnă — şi astfel a dedus lumea politică — că guvernul Vintilă Brătianu are un caracter provizoriu. De sigur că Regentă a prevenit pe d. Vinilă Brătianu că va face un, demers pe lângă şefii opoziţianei. De sigur că noul prim-ministru ar fi încântat să se realizeze odată guvernul naţional. Nu ştim ce au răspuns Regentei d-nii Maniu, Iorga şi general Averescu. Presupunem insă că d-nii general Avverescu şi Iorga cari sunt partizanii frontului unic al opoziţiei pentru înlăturarea liberalilor de la guvern,ri au dat tocmai asigurări formale Regentei. Probabil că d. general Averescu s’a declarat gata să... răspundă singur de situaţie, — dar era deja constituit Cabinetul Vintră Pintîjtrm ff d. general Averescu se putea înţelege ca răposatul I. Brătianu, dar cu actualul prim-minstru pe care-l consideră ca autorul moral al răsturnărei trecutului guvern, cu d. Vintilă Brătianu e puţin probabil ca d. general Averescu să stabilească acorduri oculte. In ce priveşte partidul naţional-ţărănesc am aflat, din chiar cercuri conducătoare, că n’a intervenit absolut nici o schimbare in atitudinea acestui partid faţă de noua formaţiune ministerială liberală. Din contrar un personaj nationalist ne-a declarat că dacă in timpul din urmă partidul a retuzat orice acord cu Ionel Brăiianu, nu are motiv să-şi schimbe atitudinea faţă de d. Vintilă Băriiaşiu. Bineînţeles perioada aceasta a înscăunărei la guvern şi la şefia liberală a d-lui Vintilă Brătianu partidul national-tărănesc n’are s’o stingherească, mai ales că faptul se petrece in mijlocul unui doliu national. Dar după ce se va relua activitatea parlamentară, P. N. Ţ. — aşa ni s’a declarat — va continua acţiunea sa de rezistenţă contra măsurilor excepţionale ale guvernului, va revendica puterea şi va cere mereu imediata dizolvare a parlamentului. — iată cum se prezintă situaţia internă , moartea şeful liberalilor. Refe 4 PAGINI 3 LEI Direcţia 35&75. - Secretariatul 358 74 — Admnîstrația 358 73 Se poate ajunge la o colaborare între liberali şi naţîonal-ţărănişti? întrevederile de em D. Vintilă Brătianu a sosit, acasă la d. Maniu, la orele 5 şi jumătate. întrevederea a durat până la orele 6 şi un sfert şi cei doi oameni politici s’au despărţit cu o deosebită afabilitate. După un scurt expozeu pe care d. Maniu l-a făcut câtorva din fruntaşii naţional-ţărănişti aflaţi la d-sa, au plecat cu toţii la clubul din calea Victoriei unde se găseau întruniţi membrii „Sfatului parlamentar” ai partidului. * Prea puţine lucruri au putut transpira atât din audienţa pe care şeful natonal-ţărăniştilor a avut-o la Regentă, cât şi din întrevederea Mania-Brătianu. Din liniile generale ale partidului precis stabilite de forurile conducătoare pot reuşi indicaţiile următoare asupra punctului de vedere expus de d-l Iuliu Maniu şi la audienţa de dimineaţă şi la întrevederea de după prânz. Partidul naţional-ţărănesc bazat pe popularitatea sa, pe pregătirea cadrelor şi pe programul său de refacere şi consolidare se crede îndreptăţit să pretindă pentru sine dreptul de a guverna luîndu-şi deplina răspundere a situaţiei. Posibilitatea unei conlucrări la guvern cu actualul Parlament e exclusă din capul locului de naţional-ţărănişti. Perspectiva unui guvern de colaborare biiperal-untficial-ţărănist cu dizolvarea Parlamentului şi noi alegeri nu convine naional-ţărănifilor şi e mai mult ca probabil, că nu va conveni nici liberalilor cu atât mai mult cu cât înfăptuirea dezideratului dizolvării actualelor Camere e socotită ca o necesitate grabnică impusă de situaţie. * Baza înţelegerii, dizolvarea şi noi alegeri, poate fi înfăptuită de un guvern de conlucrare, chiar admiţând că înalta Regentă ar consimţi să se facă noi alegeri, dându-se asigurări că propaganda electorală nu se va face pe o temă ce poate divide ţara pe chestia gingaşă de care defunctul şef al liberalilor era atât de preocupat ? Alegerea persoanelor cari ar compune acest eventual guvern ar cântări mult în răspunsul pe care l-ar da national-tărăniştii cari vor să aibă siguranţa că algerice vor fi cu adevărat libere. * In socotelile tactice ale partidului national-tărânst e pusă şi probabilitatea ca guvernul să continue a sta la cârmă în forma sa actuală. Conducătorii partidului au insă credinţa că dificultăţile ce se vor ivi, vor dovedi partidului liberal că e imposibilă durabilitatea unei astfel de iluzii. * După şedinţa „Sfatului parlamentar” nu s’a dat presei decât următorul comunicat: Comitetul de direcţie al partidului naţional-tărnesc s-a întrunit de două ori în cursul zilei de eri şi a examinat situaţia politică, creiată prin moartea lui I. I. C. Brătianu. D. Iuliu Maniu a fost chemat la orele 11 în audienţă la înalta Regenţă iar la orele 5 luni, a primit vizita d-lui Vintilă Brătianu noul preşedinte al consiliului de miniştrii. La orele 7 seara, Sfatul Parlamentar a ţinut şedinţă. D. Iuliu Maniu a pus în curent pe parlamentarii partidului cu evenimentele în curs. * In afară de aceasta s'a dat reprezentanţelor presei lămurirea că cele discutate timp de două ore intre membrii înaltei Regente şi d. luliu Maniu a avut doar caracterul informativ rău „rezolutoriu” Ce spun cererii lberale Cercurile liberale comentează cu aprindere întrevederea care a avut loc între d-nii Vintilă Brătianu si luliu Maniu, Preşedintele partidului national-țărănist ar fi cerut, cu intransigenţă, dizolvarea Parlamentului şi retragerea guvernului pentru ca, sub un guvern neutru, să se facă alegeri libere. D. Iuliu Maniu îşi asumă răspunderea guvernării şi se obligă a ţine frânele conducerii fără cenzură şi stare de asediu. D-sa a dat asigurări spun liberalist că actuala aşezare constituţională nu ar suferi schimbări , că partidul naţional va rezolvi problema, afir când ea se va pune mesainile liberale cornsideră că o înţelegere cu partidul naţional ţară »tesc este imposibilă date fiind punctele de vedere opuse reprezentate de partidele de înțelegerea cărora depinde liniştea internă, I. V. SPECULA No as malt autorităţile judecătoare Ie din Cernăuţi au condamnat la mai multe luni închisoare şi câteva zeci de mii de lei amendă pe ca comerciant care a luat... 3 lei mai mult pe an kilogram de pere. Excesiva severitate a judecătorilor cerânteni a surprins chiar pe cei cari, faţă de întinderea speculei, au fost întotdeauna, de părere că e absolut necesară intervenţia unor măsuri pentru înfrângerea abuzărilor şi lăcomiei negustoreşti. Am putea cita serii întregi de acte de specula permanentă faţă de care autorităţile stau nepăsă oare aci la Bucureşti. Nu e de admis nici severitatea judec&torilor cernăuţeni nici impasibilitatea autorităţilor bucureştene. Pentriu azi relevăm doar au caz ce priveşte Regia Monopolurilor Statului* Mai la toate restaurantele din Capitală produsele â M.S. ss iflau eu nirsttîil fkfgutt&ţfî» ss ia sută peste cele stabilite unul di» ses'eurante, cu toate protestăriie eiternului s’au luat la cele din urmă — ca o favoare — 80 lei pentr’un pachet de ţigarete al cărui preţ tipărit e de 50 lei. Regia are un regulament categoric tn ce priveşte preţurile produselor ei. Ce interese dictează aceasta îngăduinţă cunoscută de toată lumea? Cunoaştem cu toţi calitatea tutunului ce ni-l oferă R. M. S. Oftăm plătind preţurile iniţiale fixate de monopolul vânzării tutunurilor, dar pe lângă birul cuvenit el, Regia mai tolerează şi monopolul „pico!!lor!“ Aceasta e intolerabil şi atâta vreme cât Regia nu va interveni să domolească specula va fi legitimă întrebarea consumatorilor ce interese determină surprinzătoarea Îngăduinţă a R. M. S, faţă de specula produselemei ! DEPOSEDAREA COMUNEI —scoc Consilieri'. comunali ai sectorului de albastru au protestat, împreună cu primarul culorii respective, împotriva ,,statului care se dezinteresează de întreţinerea Capitalei dar care îşi însuşeşte in mod fraudulos veniturile ei". D. dr. Mînovici ,primarul a declarat că va interveni la departamentul finanţelor pentru ca municipiul să nu mai fie jecmănit de drepturile sale. Protestul are o ciudată semnificaţie, şi un temei de netăgăduit El scoate un relief concepţia funestă a d-lui Vintilă Brătianu, care nu e preocupat decât de grija de-a strânge de-a pompa fonduri dar’ care, — să-l frigi cu ceară, — nu recunoaște necesitatea acordării anumitor fonduri absolut, urgente, abeda neefsara Vistierniculia. De dat, ferit-a sfântul. Deaceea merg multe anapoda la noi. Protestul primăriei din culoarea de albastru pune In lumină veridică mentalitatea aceasta de gospodar zgârcit. Oraşul nu-şi poate îngădui luxul de-a lăsa pomparea la infinit de către d. Vintilă. Brătianu ,a veniturilor sale, — din păcate insuficiente In raport cu mult ei,e nevoi de cari el se resimte, Bucureştii sunt un oraş infam, din puncul de vedere al esteticei şi al salubrităţii, şi , desigur că numai în bătaie de joc a putut declara un edil, cu vreo două ani în urmă, că oraşul nostru e cel mai frumos de pe glob. . Dealtfel, ziariştii latini cari au fost în vizită acum vreo două luni au cântat poezia orientală a Capitalei noastre care le-a evocat anumite unghere din Stambul. In imposibilitate de a contracta împrumuturi din cauza aceleiaşi concepţii care călăuzeşte activitatea a-lui Brătianu, — faimosul „prin noi înşine", — comuna are de suportat cârpănoşenia aceluiaș dregător care nu numai că nu dă, — ci ia. O stare de lucruri împotriva căreia s’au ridicat cu drept cuvânt ediții și care va trebui să înceteze neîntârziat. i. a. s. Ialfrid cernite Ora şoapte, dimineaţa. Frig, umezeală, o ceaţă deasă şî lăptoasă. Din colţul străzii Sărindar, un glas de băetaş ţipă: . Dim.riaţa ediţie specială». Moartea d-lui Ion Brătianu !... Pare un strigăt de ajutor, un urlet de înjunghiat care sfâşie tăierea udă. Vocile se înteţesc, ştirea se întinde, cîocotă, foile proaspete ale ediţiilor, fâlfâe ca nişte aripi albe, împrejurul trupurilor Înfăşurate în eure.« O imensă stupoare de catastrofă publică... In balconul cuhului maional-liberal, un tapiţer ţintueşte draperii negre. Loviturile de ciocan, rare şi profunde, îşi izbesc vibraţiunile de faţada lividă a Orrain militar.» Pare că se ţintueşte un sicriu de uriaş Un drapaj nemăsurat mângâe cu fâlfâirile lui pălăriile trecătorilor muţi. # * * Sub bolţile voevodale, stolul Îngrămădit de furtună al Brătianidelor, Ion s’a dusTM E cu putinţă ? Nu era pentru noi toste. Nemuritorul? Vai, nouă, suratelor !”«. a * * La poalele dealurilor Descălecării româneşti, printre prunii goi şi negri, paraclisul cu turla micuţăTM Oameni purtând dălţi şi târnăcoape se îndreaptă spre criptă, cu Întreite tălpi de humă.» Tatăl a tresărit, D. Duca a® îndreaptă spre d. Vîntilă Brătianu, urmat de preot şi de d. Vlahide: — „Şi acum să mergem la Titulescu să depue jurământuL O negrăită duioşie îneacă inima Fratelui- Cu un glas nespus da dulce, cu o mişcare deasă şi nestăpânită a mâinii drepte: — „E bolnav— Nu vă gândiţi ce impresie i-ar face, văzând că intră la el din preot ?... Mă duc eu să-l înştiinţez- Aşteptaţi-să aici * * * Ora şeapte seara» Ceaţa şi-a împreunat iar draperiile peste oraş. Ghirlandele de globuri electrice, par şiruri de făclii de ceară, game şi funerar«. I.imulc it ,ziarelor se sparg de asfalt tn băltoace de aur, se Înfig ca nişte spade tn ceru! nevăzut. $i fiecare strângând paltonul la piept, se Îndreaptă cu paşi iuţi spre casă... Undeva s’a aprins un foc mare... Trec pompele de incendiu, zornăind din, fieroteniile lor, cântând din clopote. Edificiile se sgârțâie din temelii. Éa este Obsesie,,,ülekstiffrs! Ksiesfes©ii NOUL PRIM MINISTRU D. VINTILÄ BRÅTIANU In dlinie grele Abea acum câteva zile partidul naţional-ţărănesc intrase iar intr'o fabrică de învinuiri din cele mai teribile, iar era vândut străinilor, antipatriot, dornic de a distruge unitatea naţională şi de a reda Ungariei Ardealul şi Rusiei Basarabia. Şi vine deodată o mare nenorocire, neprevăzută de nimeni şi din prima clipă şi Regenţa şi noul prim-ministru cui se adresează pentru a-i cere sprijinul în aceste clipe grele? tocmai antipatrioţilor şi vânduţilor. Amară lecţie tuturor acelora cari cred că pot arunca adversarilor lor poliţiei învinuirea de antipatriotismul de trădare, cu uşurinţa cu care i-ar spune că e colin sau că poartă cravate prea moderniste! Mai treceţi cuvintele prin ciur domnilor politiciani, căci soarta are plinele, ei şi vine o clipă când ai da multul cu mult ca să nu fii zis ceea ce ai zis..._____ DESCA Citiți în pag. III: Hotărârile cons I ului de m niștri de azi Stramnilirea șî moartea lui Sen I, L Iritiami C. Sâmbătă 26 ncembrie 1927 imeste «Direct In administrație» starului si la toate agențiile de publicitate 3 Lei numărul in (ară fe Lei in străinătate Director EMUL O. FAGURE publicitate: (Continuarea pe pag. JFÎisJL Omagiul Parlamentului " Trop I Şedinţa solemni de ori SEN A TU L La orele 4.30 incinta era complectă. Cu o oră înainte tribunele publice erau ocupate, mai ales de doamne. Pe banca ministeriala toţi membrii guvernului, afară de d. Titulescu. D. C. Nicolaescu, preşedinte, deschide şedinţa şi dă cuvântu d-lui ministru de interne. D. ministru I. G. Duca citeşte decretul numirii noului guvern, pe care senatorii îl ascultă în picioare. Discursul d-lui C. Nicolaescu D. C. NICOLAESCU, preşedinte. Un doliu imens loveşte naţiunea română. Cel mai vrednic, cel mai ilustru dintre fiii ei, IOAN BRĂTIANU, nu mai este. Patriotul fără de seamăn, care n’a avut altă aspiraţiune, n’a avut alt dor decât mărirea patriei şi a neamului său, o mărire neperitoare pe care alături de fruntaşii ţării, el a pregătit-o şi a înfăptuit-o prin România întregită în drepturile şi în hotarele ei istorice ; — bărbatul de Stat desăvârşit, format şi ajuns la punctul culminant al manifestării sale, prin ani îndelungaţi de muncă, de experienţă şi de studii, cari făceau din el conducătorul Înţelept, energic şi prevăzător, în mijlocul evenimentelor; — şeful incomparabil al unui partid puternic de acţiune şi de guvernământ, condus de el cu o neîntrecută autoritate şi care ii înconjura cu iubirea, cu respectul cu admiraţiunea sa; — IOAN BRATIANU, această mare figură intrată acum în istorie, a dispărut brusc, ca no astru luminos care se stinge deodată, — doborât de suferinţă neaşteptată şi fulgerătoare. Şi el dispare în timpuri de grea cumpără pentru noi, — deabia eşiţi din împrejurări dureroase înăutru, — şi când în afară, acei cari nu s'au resemnat încă la existenţa României întregite, prin uneltirile şi agitaţiunile lor, nu se sfiesc a pune în joc ordinea stabilită, liniştea şi siguranţa Statului. Să ne înclinăm, domnilor senatori, adânc întristaţi înaintea decretelor destinului neîndurător şi într-o pioasă reculegere să aducem celui care pleacă dintre noi, încununat de glorie şi insoţit de recunoştinţa unui întreg popor, — omagiile noastre profunde. Dar aceste omagii să nu fie numai expresiunea durerii covârşitoare care ne stăpâneşte"; — ele să însemneze în acelaş timp, — aşa cum ION BRĂTIANU a dorit-o şi ne-a cerut-o întotdeauna, — afirmarea datoriei patriotice ce avem, toţi bunii români, — ca prin unirea şi solidaritatea noastră, — prin maturitatea noastră politică, prin voinţa neînfrântă dusă până la cea din urmă jertfă, de a ne apăra şi sluji patria, să ştim a ne ridica cu bărbăie deasupra tuturor loviturilor, deasupra tuturor adversarilor, — păstrând neatins şi necontenit întărindu-l, patrimoniul sacru pe care Ion Brătianu şi generaţiunile dinaintea lui, — nu-l lasă moştenire. Personal, domnilor senatori, o emoţiune duioasă îmi umple sufletul, căci pierd un mare şi scump prieten care în tot lungul carierei mele m-a onorat, în mod statornic, cu afecţiunea şi cu nemărginita lui bunătate. Omagiile guvernului D. MINISTRU I. G. DUCA, aduce memoriei defunctului, aceleaşi elogii din partea guvernului, ca şi la Cameră. D. MINISTRU LUPU, aduce deasemeni elogiile rostite la Cameră. În numele bîsericei ortodoxe MITROPOLITUL PIMEN AL MOLDOVEI, arată că dimineaţa de ori a adus cea mai dureroasă veste: moartea lui I. Brătianu. Rolul său istoric este epocal; neamul nostru datoreşte Lui Brătianu dezrobirea şi unirea. Biserica ortodoxă, în numele căreia am durerea să vorbesc, nu va uita niciodată pe Brătianu, care a ridicat-o la înalta treaptă de Patriarhie. A fost un mare bărbat politic şi un credincios al bisericii. Pierderea lui este ireparabilă pentru ţară. Omagiile, partidului poporului D. GENERAL AVERESCU: Partidul poporului împărtăşeşte durerea partidului liberal. Peste luptele politice, rămâne realitatea că toţi suntem fiii aceleiaşi ţări. Brătianu şi-a iubit ţara şi se crede să ne gândim acum numai la ce ne uneşte — regretul comun pentru pierderea lui, —, uitând ce ce desparte î n numele partidului naţiei.a^țărănesc D. PROF. G. G. MIRONESCU: încetarea din viaţă a lui Ion I. C. Brătianu ne-a trnit pe toţi — amici şi adversari politici, iar dincolo de câmpul politic, pe toţi fiii acestei ţări — într un comun sentiment omenesc de profundă durere. Covârşit de adâncă emoţiune, mă asociez, în numele partidului naţional-ţărănesc, la doliul partidului liberal şi al ţării. In vâltoarea luptelor politice, se ating şi se scot în relief mai ales punctele vulnerabile ale adversarilor, puncte existente la orice om politic, oricât de mare —Dar, când soarta pune hotar existenţei lor pământeşti, glasul nepărtinitor al istoriei începe să răsune şi iisura celui dispărut apare în toată plenitudinea ei, cu toate părţile ei luminoase şi eterne. Ion I. C. Brătianu a cărui dureroasă pierdere prematură ne-a sguduit pe toţi, aparţine de astăzi înainte istoriei. Ea va fixa, cu imparţialitate, în paginile sale, activitatea îndelungată, fecundă şi glorioasă, pe care el a desfăşurat-o în slujba patriei şi a neamului. El a avut un rol de cea mai mare însemnătate în viaţa noastră politică şi în desvoltarea poporului nostru. In ziua de astăzi, când sentimentul de durere ne copleşeşte nu putem schiţa decât foarte vag însemnata sa carieră politică. Sunt mai bine de 20 de ani de când el a intrat pentru prima oară în guvern şi sunt aproape 20 de ani de când el a început să joace un rol preponderent în viaţa noastră publică, luând conducerea partidului liberal Ion I. C. Brătianu a atins cele mai înalte culmi ale omului politic. El a prezidat cele mai mari acte ale vieţii noastre publice din ultimul timp şi numele său va rămâne pe vecie legat — glorios unit — de inirarea României în războiul mondial şi de realizarea întregirei neamului românesc. Prin aceasta el va rămâne o figură măreaţă în istoria poporului nostru şi, dealungul veacurilor, neamul românesc va adânc recunoscător. Aducem cu pietate omagiul nostru memoriei lui neperitoare şi, cuprinşi de jale, în faţa mormântului deschis astăzi, adresăm de aicea şi îndureratei familii expresiunea condoleanţelor noastre cele mai vii. Alte omagii D. DR. RACOVIŢA: Abia s'au împlinit patru luni dela doliul naţional şi suntem convocaţi pentru a aduce elogii la moartea lui Brătianu. Ioan din artea ce Brătianu a luat la desvoltarea neamului nostru, o ştie orice român. In numele Academiei, oratorul aduce omagii memoriei lui I. Brătianu. In mormântul lui şi al Regelui Ferdinand se află o parte din trecutul nostru apropiat. EPISCOPUL CIZ.vR, în numele greco-catolicilor, exprimă regretul pentru dispariţia lui Brătianu. Aminteşte faptele patriotice şi culturale ale fostului prim ministru, „fapte ce nu mor odată cu el”. D. DR. I. NIEMIROVER, SEFRABIN: Toţi cetăţenii români, fără deosebire de religie şi origină deplâng moartea marelui om de stat Ion Brătianu, care a fost sortit de istorie să devie un factor atât de important al închegării ţărilor româneşti, al formării României Mari. Şi evreii, iubindu-şi patria depun o lacrimă ferbinte pe altarul României, lovită atât de greu prin încetarea din viaţă a acestui mare român. Steaua genialităţii sale, care va străluci veşnic pe cerul statului român, luceşte în deosebi şi in istoria evreilor din România, căci în timpul guvernării sale, Constituţia a recunoscut şi pe evrei ca cetăţeni ai României. Vom slăvi şi noi veşnic numele glorios al marelui patriot Ion Brătianu. D. G11IARFAS aduce omagiile partidelor maghiar şi german din România. D. ELY BERCOVICI: In acest moment de doliu al ţării, e greu să spunem ce dureroasă lovitură primim. In numele comunităţilor evreeşti, aduc omagiul celui ce a prezidat ca prim-ministru destinele ţarii. Urăm ţării să aibă parte de fii ca el. Facem legământ că vom urma în spiritul lui activitatea pentru ridicarea patriei. Cuvântul majorităţilor D. ORLEANU, in numele majorităţii, arată că un neam întreg plânise moartea omului, a cărui muncă nteligentă, a întregit definitiv de hotarele naturale pe români. în partidul liberal, opera de expropriere a latifundiarilor spre a împroprietări pe săteni, pentru a le putea ridica astfel starea materială, este considerată ca o nevoe austruă şi de îndeplinirea căreia depindea progresului Statului Român. Brătianu a dat fiinţă acestei reforme care a închis pentru totdeauna procesul secular dintre proprietari şi săteni. Războiul mondial la care ţara ia parte, a pus pe Ion I. C. Brătianu printre marii oameni de stat şi printre cei mai mari oameni ai ţării româneşti. Pentru ei bogăţiile ţării româneşti sunt ale românilor. Să vie capitalurile străine să le ajute, în schimbul unei remuneraţii largi, chiar foarte largi, dar aceste bogâţii bubite să rămână ale ţării, pentru ca românii să se folosească de ele. Căci numai sprijiniţi de cultură şi bogăţie, putem să ne îndeplinim misiunea noastră de element de progres de lume. Lubiniu-ne rămas bun dela bunul nostru Îndrumător, să ne fie un veci pe la ele ceea ce trebue sâ fie un om politic. Şi acum, dinaintea mormântului deschis, toate patimile pe care marea lui personalitate de mulţi neînţeleasă, le a răscolit, au amuţit, şi am credinţa că nici un român nu poate decât să plângă cu noi moartea lui, care lasă un gol, ce nu se poate uşor înlocui. D. NICOLAESCU: Ridic şedinţa înt semn de mare doliu. Şedinţa viitoare se va anunţa la timp.