Al. Pelimon: Bukur sau istoria fundării Bukureștilor (1858)
chime, priviam știu într'insa, dteci de și cu luare p'în arhive, este tipărită; aminte găsesc, la colina pe care este situată mînăstirea aceasta dar, în sfirșit, nimicu nu puteam descoperi, de chît ceea ce 'mi zicea tradițiea și bătrînii.... Căutînd dar tot pentru aceasta p'în biblidin întînplare, în biblioteca D. Colonelului S., o carte veche, fără scoarțe și fără poartă, fără să stea pe dînsa vre unu felu de dată, și nici că putui afla nici, numai aceea ce se vede, că e dedicată unui episcopu al Aradului și al Oradii Mare este, și care, numai după prefață, find subsemnată, cunoscut că autorul ei se primește Nicolae Horga, preotu din Ungaria, al Seleușului. Resfoind dar una după alta foile astei cărAceasta îmi bucurie,a văzui trase o mare atențiune. Răștiu și coprins de cea mai mare mirare chît și într'însa descrierea vieții lui Bucur, Fundatorul Bucureștilor... Citez la începutul fapitului întâiu unu fragmentu din importantă scriere pentru istoriea noastră, raclu si tind, cum am arătat, din limba magiară. Cugetaiu mai profundu, studiaiu mai seriosu ți, între alte mai multe fragmente ce storică: „ 1346, dideiu peste întitulată so levălegendă veche ilretarea în tama lurii fetălui Voevod țării Moldovi, din aprul de la Dutu.