N. D. Popescu: Iancu Jianu (1873)
IANCU JIANU CĂPITAN DE HAIDUCI. I. Mereanu şi ceata sau Acel din iubiţii lectori, cari au cetit prima parte a isprăvilor lui Iancu Jianu, întitulată: „Jianu Zapciu“, ţin minte păţităniile lui din ocna părăsită cum şi modul isteţ ce a întrebuinţat ca să scape dintr’însa; ţin minte asemenea şi păţintania lui bietu popa Constantin dela Breaza, care rimase pe jos dincolo de Poiana de lângă Câmpina şi făcu pe Iancu cu cal, negreşit fără voia lui. Bietul popă se tîrî pănă acasă cum putu, făcendu-şî mered la cruci, dar sereapul lui cu stea în frunte adus dela Misir în ţara Românescă de cătră un Mârzac-Tătar, nu mai venea în totă viaţa sa grajdul stăpânului său! El biet sbură cam în goană peste dealuri, peste văi, purtând în spinare pe noul stăpân, care-l cumpărase în legea codrilor cu monedă haiducescă, care nu se vedea, dar care se simţia şi câteodată chiar ustura şi stăpânu-sau în loc sări respUUescu asta hărnicie silită prin câteva ore de odihnă şi o bună mâncare, îl da mereu la călcâe şi-l ardea într'una cu nnele şi beţe smulse din pădure. Astfel merse Jianu toată ziua şi o parte din nóapte; trecu pe lângă Tirgovişte, pe lângă Câmpu