Pantazi Ghica: Marele vistier Cândescu (1873)
MARELE VISTIER CANDESCU 73 pastor care înşelase chiar pe Turci făcendu’l a crede că el era fiu al lui Radu vodă care a domnit la 1679 şi nepot al lui Miehnea II. El venia în ţară subt auspicii ; urâte nimeni nu credea în el, şi nimeni nu putea se preventa ofi bună în Domnia lui. Pe lângă bântuirile ce doborau ţara, pe lengă Seimenii atunci tot-d’auna resvrătiţî, nesăţioşi de stări şi de putere cari nu încetau de a preda averile , de a jefui casele creştinilor, de a silui femeile, Michnea mai aducea cu dânsul ca vre-o 150.000 litre streine : Turci, Tătarî, Bulgari, Şerbi, cari aveau să cază, ca locustele fometoase, pe biata Românie. Şi boerii terei, în acele momente de‘ sfâşiere a patriei, stau reci, nepăsători, nemişcaţi, cu fruntea aplecată şi acoperită de ruşinea ruşine lor. „ Insă ei nu puteau nimic, în acele momente de pedepsă a ţarei „ noastre ca toate neamurile în decădere, nemul Românesc era co*prins de o ameţdlă generală a minţei; o lângezire apatică îl ţinea a pironit, până ce ora deşteptării era să sune. Până atunci însă, „ Dorobanţi, Seimeni, cu litfele streine, şi cu Domnul, eraţi a face şi pe popor şi pe boerî se pustiescâ ţara, elementele slave stau „ gata s’o năbuşiască şi România risca să devie prada tâlharilor“ (1). Aceste erau cugetările cari sdrobiau inimile Românilor adunaţi în palatul Domnesc, în momentul când un dans de Seimeni intră şi anunţă că : „ Măria Sa Vodă soseşce ! “ — „ Intră lupul în stână ! “ strigă spătarul Barcănescu. Cuvinte fatale cari au fost raportate Domnului, şi pe cari curagiosul boer era să le plătiască scump. — a Sfetnici ai Măriei Sale ! “ —zise căpitan Câmpineanu „ până ce vă veţi deşcepta să va faceţi datoria către ţară, plecaţi capetele voastre !“ — „ Auriţi ! “ strigă Pană Filipescu ,el intră în ţeră în sunetul cântecelor de Marele Turcescîl“ „Dumnezeule mare şi puternic ! “ marele Vistier Mihalcea Când eseu a vie’ţî milă de acestă ţară, scap’o! şi curăţ’o de litre streine şi de Domni tirani ! “ — « Amin! “ strigară şi boerî și popor într’un singur cor. (1) Kogălniceanu, Hist de la Roum. t. II.