N. D. Popescu: Prizonierul român de la Plevna (1879)
-4 — $1 — Ce leikii inca n’amu trecut’o ? esclamâ dânsul ii surprinşii. — Nu. — Dar staţia ce trecurămiii ? — Se numesce Ciocănescî. — Ce inceţu mergemu mai reu ca cu boi. — Sâ vede ca ve grăbiţi ? — O ! prea mulţii ! — De unde veniţi ? de la Pitescî ? — Mai de departe. — Aşa e, bine clici. Când m’am suiţit la Balşin, eraţî deja în intru. — M’am urcat de la Craiova. — Sunteţi d’acolo ? — Nu, viu mai de departe. — De ce n’aţi venit cu trenurii acceleraţii ? — Cu ellii am venit pană la Craiova dar am fost nevoit să’li părăsescu ca să mânu nă ndpte acolo. — Veniţi din străinătate ? — Da. — Se vede c’aţî rostit la expediţiune ? — Nu, respunse necunoscutului oftând. Ah ! mi se pare că (tărescu sclipind in depărtare turnurile bisericelor. — Adevărat! ce iute trece timpurii când stai de vorbă ! nici n’am băgat seamă că ne-am oprit la Chitila. — D-vdstră sunteți Bucuresceanu. — Nu, sunt Romănăţeanu, dar D-vdstră ? — Eli sunt Bucureşteanu. — Aţi mers în năuntru după affaceri, după comerciii? — Ba nu, dar D-v. ?