Grigore H. Grandea: Vlasia sau ciocoii noi (1887)
CUM MI-A CĂZUT IN MINĂ ACEASTĂ CARTE înainte d-a spune cum mi-a căzut în mînă, sînt dator a spune cititorului în scurt ce se coprinde într-însa. Este urzirea şi izbucnirea revoluţiei de la 1848. Din cele ce va vedea, cititorul se va convinge de un mare adevăr, acela că în trecut ca şi acum n-au fost în sînul naţiei noastre decît două partide: unul naţional şi altul venetic. Numirile de albi şi roşii, conservatori şi liberali, moderaţi şi progresişti sînt numai nişte cuvinte pentru a întuneca priceperea românilor. Şi unele şi altele din grupurile numite astfel, au fost şi sínt nişte cete pentru a înhăţa puterea, iar nu nişte partide întemeiate pe principii. Naţionalii şi veneticii au fost şi sínt răsipiţi în aceste cete. Cînd vreuna din aceste cete a izbutit să ajungă la putere, politica ei a fost după cum era şi numărul care predomina într-însa : naţională, cînd naţionalii erau mai mulţi, sau venetică, cînd străinismul avea mai mulţi din agenţii săi. Autorul acestei scrieri n-a avut scopul d-a zugrăvi pe cutare sau cutare din societatea noastră. El a strîns calităţile, înclinările, defectele pe cari le-a aflat răsipite în lumea noastră politică şi scandaloasă şi din ele a făcut cîteva tipuri. Cu acele tipuri sau păpuşi s-a servit pentru a juca faptele dramatice şi comice ale istoriei contimporane. Dar cum mi-a căzut în mînă această scriere, iacă ceea ce trebuie să mai spun, pentru a nu fi tras la răspundere de vreun moștenitor al anonimului autor.