Th. M. Stoenescu: Ștefan cel Mare (1892)

ŞTEFAN CEL MARE. NUVELĂ ORIGINALĂ I. CONSPIRAŢIA. SPIONUL ŞI CĂLUGĂRUL. Era int­r’o zi de Jos-Mare. Toţi locuitorii Sucevei erau­ puşi în mişcare. De la mic pană la mare aveau pe feţe zugrăvită o nelinişte grozavă. Ar fi crezut, cine­va că turcii sunt la hotarele Moldovei, şi că toţi se temeau­ de o nenorocire, atât de mare era fierberea între poporul moldovenesc, între demnitari mai ales, nu era fierberea atât de mare, pe cât erai­ întâlnirile lor politice, ale căror scopuri nu erau ca cele de astă­zî, și luptele lor de partizî nu însemnau : „scolă-te tu să ses­tiiu, — ci era vorba de aducere la domnie pe un domn seu altul, — și fie-care partidă susținea pe alesul șeii, nu pentru că aveaut să aştepte de la densul speculațiunî mari și favoruri înalte, — dar pentru că fie-ce partidă avea credință că prin alegerea sa va face bine țărel și va lucra spre mări­rea neamului. într’o ast­fel de fierbere se aflau cele două partide mari din capitala Moldovei, când Ștefan, fiul fostului Bogdan-Vodă, venea cu oiste din Muntenia, cu scop de a resturna pe Petru Aron-Vodă, care era atunci

Next