Milcovul, octombrie-decembrie 1972 (Anul 5, nr. 997-1075)

1972-12-07 / nr. 1054

Y 1 ANUL V — NR. 1054 Inovații și raționa­lizări în sprijinul perfecțio­nării producției C.E.I.L. Focșani Două noi inovații vi­­zînd înlăturarea nărilor și obținerea stag­ii­­nor însemnate economii au fost recent aplicate la C.E.I.L. Focșani. Este vorba în primul rînd de inovația : »Mo­dificarea tabloului elec­tric la presele P.H.-6“ — ne informează inginera Mariana Furtună, respon­sabilă cu activitatea de inovații în cadrul servi­ciului tehnic. Inovatorul Constantin Motoc, a se­parat instalația electri­că de cea hidraulică, în­­lăturîndu-se astfel defi­ciențele lucru ce în exploatare, a condus la eliminarea stagnărilor. Totodată, ca urmare a lichidării defectelor de presare, lunar se obțin 6 720 lei economii de material lemnos. Efi­ciența economică anua­lă este de 80 440 lei. Cealaltă inovație a­­parține lui Vasile Po­raid! și se numește­­ „Sticle de nivel cu o singură față utilizate la cazanele CR/5“. Autorul a propus înlocuirea sti­clelor de nivel cu două fețe, cu sticle cu o sin­gură față, lucru ce con­duce la economisirea clingheritului (material din care se confecțio­nează asemenea indica­toare de nivel). Prin îmbunătățirea propusă crește siguran­ța în exploatare, se re­duce timpul de revizie și înlocuire a nivelelor respective, anual se în­registrează o eficiență economică de 46 704 lei. Depoul de locomotive Adjud Din inițiativa mais­trului Petru Cioca, la Depoul de locomotive Adjud se aplică o nouă soluție pentru a redu­ce timpul de încărcare a seturilor de baterii de acumulatoare. Meto­da constă în executarea unor standuri de în­cărcare la care stațio­nează locomotivele Die­sel. In acest fel, insta­lația de încărcare se racordează la bornele acumulatoarelor, în­cărcarea acestora exe­­cutindu-se direct pe lo­comotivă. Se elimină în felul acesta manipu­lările greoaie ale acu­mulatoarelor care erau extrase și transportate intr-un atelier, ocazie cu care se pierdea timp, existînd și pericolul de­teriorării bateriilor, în afară de efortul solici­tat. De menționat că stan­durile actuale sînt con­cepute de maistrul Cioca, ele prezentînd un anumit grad de complexitate, fiind exe­cutate prin adaptarea unor instalații mai vechi. Același autor a mai realizat printre altele, un dispozitiv pentru în­călzirea aerului, folosit la uscarea cablajelor de pe locomotivele intrate în revizie, lucru ce garantează verificarea parametrilor electrici. JOI 7 DECEMBRIE 1972 4 pagini — 30 bani ( l­i IN CINSTEA ANIVERSARII REPUBLICII FERMITATE IN ÎNFĂPTUIREA HOTARIRILOR PIENAREI C. C. al P. C. R. A CINCINALULUI ÎNAINTE DE TERMEN VIATA UNUI OM PE COORDONATELE MUNCII in 1951, când a venit la fa­brică avea 16 ani. De loc e din Sihlea. Auzise că în a­­propiere, la Gugești, de fapt la I.P.R.O.F.I.L. Gugești (cum se numea cîndva actualul Complex de prelucrare lemnului) e nevoie de cadre.­­ De atunci, evoluția acestui om se confundă cu traiecto­ria vertiginoasă străbătută de mereu tinăra unitate gugeș­­teană. La Început este repartizat și lucrează ca ajutor de cir­­cularist la lăzi. Meseria a în­­vățat-o ușor. El ar fi dorit să lucreze pe o mașină mai com­plicată, să fie titular. L-au uimit utilajele de la secția placaj. Acelea erau într-ade­­văr mașini. Doi ani de zile cât a lucrat la lăzi a visat zi și noapte că e stăpânul utilajelor din cea mai veche secție — pe a­­tunci cea mai complexă — a fabricii unde lucra, de fapt, embrionul sau nucleul în ju­rul căruia a luat naștere com­plexul de la Gugești. Și iată că în 1953 se ivește ocazia și începe să lucreze placaj. Pu­ne mult suflet în tot ce face. In doi ani învață tainele fa­bricării placajului, și a mași­nilor ce-l fascinaseră, astfel că la 20 de ani ai săi se nu­măra printre fruntașii între­cerii socialiste. Intre timp, gugeștenii au învățat o tehnologie nouă, a­­ceea a fabricării furnirelor Virgil HUMAILA (Continuare în pag.­­II-a) Efervescentă creatoare în aria spirituală a căminului cultural Prilej de bilanț edificator, dar și Imbold în munci pentru cei ce activează în sectorul cult­ural-edu­­cativ, aniversarea Republicii de­clanșează în aceste zile In. Vran­­cea — ca și în întreaga țară de altfel —, noi energii creatoare, noi inițiative și acțiuni de larg inte­res­în comuna Vizantea-Livezzița —­ locul unei prima analize, din șirul mai lung al unei proiectate „radio­grafii culturale“ — directorul de cămin, Lilică Irimia, ilustrează in­tru totul, in aceste zile de intense pregătiri, condiția animatorului vieții spirituale dintr-o localitate. De altfel, planul de activități — instrumentul de lucru Indispensabil pentru fiecare Instituție culturală — pe care urmăresc să-l traducă In practică instructorii artistici și artiștii amatori, este cel dinții re­per elocvent pentru cine s-ar Inte­resa, de stadiul actual al pregătiri­lor. — Contăm, mai întil de toate —­ ni se destăinuie directorul căminu­lui cultural — pe seriozitatea și Interesul manifestate de cel apro­ximativ 80 de artiști amatori ce activează în cele două sate com­ponente al comunei: Vizantea și Livezile. Și cind spun aceasta, mă gîndesc la desele și apreciatele ieșiri pe scena de spectacol, ale tinerilor și vîrstnicilor din comuna noastră, ia plăcerea lor reală de a evolua pentru public, pentru a­­plauze. Din proprie experiența am observat că îndeosebi pentru for­mațiile de teatru, dansuri sa­u bri­gada artistică de agitație, sătenii din comuna noastră trădează un interes deosebit. Explicația o gă­sesc destul de simplă, deși — în­­tr-un fel — e«, îmi dă și de gândit : publicul se manifestă fără reținere pentru acele formații bine puse la punct, cu un repertoriu interesant, unanim gustat, pentru lucrurile ce reușesc să taie bariera dintre scenă și sală, făcind astfel posibi­lă comunicarea. Dar, spuneam că — în egală mă­­sură — această explicare a inte­resului dovedit de public pentru formațiile amintite îmi dă și de gîndit. Voiam adică să spun că, în activitatea pe care o coordonez, mai există și unele neajunsuri — de vreme ce grupul vocal sau unele montaje literare, de pildă, nu au aceeași audiență în rîndul săteni­lor. Animatorul vieții spirituale din Vizantea-Livezile (comună care a dovedit cu prilejul diferitelor con­fruntări județene : „Țării, clntecul și versul", „Festivalul vrâncean" etc., — reale folclorului valente artistice), atingea o problemă des intîlnită pe masa de lucru a ac­tivistului cultural : ridicarea tutu­ror formațiilor ce activează pe lingă așezămintul de cultură la un nivel artistic corespunzător exigen­țelor mereu crescinde ale maselor. Cu atît mai mult, problema în discuție trebuie să capete, în aces­te momente premergătoare sărbă­­torii de la 30 Decembrie, atribute­le unei veritabile campanii, cu cât fiecare instituție culturală își în­­­dreaptă eforturile în vederea reali­zării de spectacole unitare, de bun nivel artistic. Evident, cinstirea Împlinirii ce­lor 25 de ani de la instaurarea­ puterii populare în România va trebui să se facă în­tr-o atmosferă corespunzătoare, căminul realizînd, cu acest prilej, o adevărată trece­re în revistă a potențialului artis­tic al comunei. In această ordine de idei, direc­torul Lilică Irimia încerca să ne prezinte sumar programul specta­­­­colului festiv pe care îl așteaptă toată comuna. Semnificativ ar fi, j ne sugera interlocutorul nostru,­ să începem „lista" cu prima forma­ție ce va apărea pe scenă în ziua de 29 decembrie 1972, adică cu­ brigada artistică de agitație. Titlul ei — „Avem cuvîntul" a fost ales pentru a sublinia momentul festiv, pe care îl vor trăi laolaltă specta­torii și interpreții — arta amatoa­re fiind principala înscrisă la cu­­vînt. Pentru profesorul Victor Herd­ea, Instructorul formației, ca și pentru toți artiștii amatori, mo­mentul e precedat de repetiții asi­­due, oamenii sporind ca totul să iasă bine. Lucrurile se repetă a­­proape aidoma în cazul montajului literar-muzical, intitulat „Sîngele înaintașilor" — o evocare semnifi­cativă a principalelor momente de luptă ale poporului român în dru­mul său către libertate. In ce privește dansurile, aici ambițiile directorului de cămin sunt mai mari. Cele opt perechi de dan­satori (din rîndul cărora Dumitru Ion ROȘU ) (Continuam în pag. a II-a) SEMNATURI IN CARTEA DE AUR A TIMPULUI SOCIALIST In 1972, an de bază al cinci­nalului curent, baza tehnică materială a unităților de me­canizare din județul a sporit față de anul nostru 1950, primul an al primului cin­cinal, de : • 6,4 ori la tractoare de diferite tipuri • 12 ori la semănători • 36 ori la combine • 14 ori la remorci. Pe aceeași perioadă indica­torul „încărcătura medie de suprafață pe utilaj, mașină a­­gricolă, tractor“, cel mai de seamă și reprezentativ indi­cator, care exprimă fidel gra­dul de înzestrare tehnică a agriculturii, a scăzut de la 100 la sută, în anul de bază (1950), la­­ 0 45 la sută, suprafață de­servită de un tractor 0 15 la sută, suprafață de­servită de o combină 0 50 la sută, suprafață de­servită de a semănătoare. Numărul specialiștilor sfera procesului mecanic din de producție a crescut de 4 ori. ...ASTAZI INDUSTRIA POATE REZOLVA CU SUCCES CELE MAI COMPLEXE SARCINI PRIVIND DOTAREA AGRICULTURII, A ÎN­TREGII ECONOMII CU TRACTOARE ȘI MAȘINI AGRICOLE, POATE ASIGURA, IN CONDIȚII DIN CE IN CE MAI BUNE ÎNGRĂȘĂMINTE ȘI SUBSTANȚE CHIMICE NECESARE. PE ACEASTA BAZA TEHNICA SUPERIOARA S-AU PUTUT OBȚINE SUCCESE REMARCABILE IN CREȘTEREA PRODUCȚIEI AGRICOLE IN ULTIMII ANI. NICOLAE CEAUȘESCU (Din Cuvîntare la Congresul al II-lea al Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție — februarie 1972). Complexitatea procesului de mecanizare a agriculturii Este evident că fără o bază tehnico-materială corespunză­toare, capabilă să asigure pro­cesului de producție din a­­gricultură o evoluție ascen­dentă pe traiectoria celor mai noi descoperiri ale știin­ței aplicative, această im­portantă ramură de producție a economiei noastre naționale — agricultura — nu ar fi pu­tut ajunge la un asemenea nivel de dezvoltare, la succe­sele pe care astăzi privindu-le retrospectiv ni se par norma­le. Pentru că, să nu uităm, dincolo de cifre, de valorile mai mult sau mai puțin sta­tistice ale indicatorilor asu­pra cărora ne-am oprit acum, procesul evolutiv al agricul­turii în general privit tocmai prin prisma gradului de în­zestrare tehnică a unităților cu un astfel de profil econo­mic apare ca un proces firesc. Oricare activitate de produc­ție asupra căruia timpul și-a pus amprenta, partea sa fina­lă va fi totdeauna mult mai bogată decît începuturile. Dar, ceea ce conferă cifrelor enun­țate valențe deosebite este faptul că ele sunt o concreti­zare a politicii înțelepte a partidului și statului nostru pe linia asigurării condițiilor materiale necesare dezvoltării planificate a noastre socialiste, agriculturii însăși în­zestrarea tehnică a acestei ra­muri de producție s-a făcut pe baza unor planificări ri­guros întocmite, proces la ba­za căruia a stat necesitatea unei corelări juste în dezvol­tarea diferitelor ramuri de producție ale economiei noas­tre naționale. Și, ceea ce nu este mai pu­ Nicolae SOARE (Continuare in pag. a II-a) A 7I <JS» JLt­hawÂisht, 0 „Caratele tehnice românești gîndirii va­lorificate optim“ — es­te titlul expunerii orga­nizate de căminul cul­tural Movilița. In a­­ceeași comună (satul Diocheți) se deschide o expoziție de carte, de­dicată aniversării zilei de 30 decembrie, inti­tulată sugestiv t „Poe­ții cîntă Republica“.­­ Aniversării vîrstei de aur a Republicii îi este dedicat și con­cursul de interpretare a poeziei patriotice „Slăvim pămîntul țării dragi“, organizat de Casa de cultură din o­­rașul Adjud.­­ Așezămintul de cultură din Bolotești (satul Putna) este ini­țiatorul mesei rotunde pe teme de zootehnie, în care brigadierii Gheorghe Drîmbă Nicolae Cernea își pro­și­pun să împărtășească celor prezenți din periența fruntașilor ei­în creșterea animalelor.­­ Tinerilor de toate profesiile care nesc în 1972 vîrsta împli­­ne optsprezece ani, le este rezervată, la Casa de cultură din Odobești, o tradițională „Sărbă­toare a majoratului“. D In cadrul „Deca­dei cărții românești“ — manifestare de ecou național declanșată o­­dată cu prima zi a lui decembrie — la Valea Sării este programat montajul de versuri „A­­ceasta e patria mea“. 1 Specialiștii și-au spus cuvîntul In mod curent, plastifierea ră­șinilor fenosformaldehidice solu­bile In apă nu este practicată, încercările de pînă acum n-au dat rezultate, întrucît plastifian­­ții cunoscuți sînt insolubili în apă și, prin dizolvare, sînt scoși din materialul plastifiat. Spe­cialiștii Centralei industriale de îngrășăminte chimice din Făgă­raș au soluționat această proble­mă creînd plastifianți cu funcțio­nalitate comună. Aceștia pot fi folosiți pentru plastifierea ră­șinilor fenolformaldehidice solu­bile în apă. Avînd proprietăți care nu a­­fectează reactivitatea rășinilor la temperatura de întărire de 160 de grade, rășina plastifiată de­termină o adeziune perfectă la­ fibrele care nu o absorb din lip­să de capilaritate. i (Agerpres)’ j Timpul probabil Astăzi, vreme închisă, se vă semnala burniță și ceață. Vintul va sufla slab din vest și sud-vest. Temperatura aerului va fi staționa­ră, minimele oscilînd între 1 și 5 grade Celsius, iar maximele între 6 și 11 grade Celsius. Pentru următoarele 3 zile, vreme relativ umedă, cu cerul temporal, noros. Se va semnala burniță și ploi slabe. Vintul va­ sufla slab pină la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 0 și 5 grade Celsius, iar maximele între 4 și 10 grade Celsius. mmtHHiHH inr­initiiiiiiiititii/uiiHH/fih­/ti CONSTRUCTORII Mergeam In spatele a doi trecători, pe una din străzile centrale ale Focșaniului, sub cernerea măruntă a acestei interminabile ploi de decembrie. Unul din ei, cel mai tinăr, își oprise pentru o clipă ochii pe mormanul de moluz ră­mas pe urma unor vechi lucrări și, după ce-i măsură o vreme din priviri, sfîrși prin a-și mărturisi fățiș o anume temere : Mie — Ce zici, intr-un an dispare muntele ăsta de pămint ?... parcă-mi vine a crede... însoțitorul său — un om la vîrsta primilor funigei —■ rise. Un rîs zgomotos, menit să spulbere singur neîncrede­rea mai tînărului său prieten. — Se vede cu­ de colo că nu-i cunoști pe constructori! Ciți dintre de­ alte noi n-au privit sceptici la lucrările de modernizare a unor străzi, la săpăturile pentru fundațiile clădirilor hotelului, casei de cultură sau centralei telefo­nice ? Ce erau ele înainte ? Niște gropi adinei, informe, pe fundul cărora mișunau oameni și excavatoare. Și acum... Pe asfaltul șoselei a început să se circule, hotelul a devenit clădirea cea mai impunătoare din oraș, casa de cultură sea­mănă cu o bijuterie... I-am părăsit pe cei doi interlocutori în focul discuției. Cu siguranță, mi-am zis, omul acela cărunt, cu ochelari, vorbind atît de înflăcărat despre constructori, avea dreptate. Ne făcuse — pe prietenul său și pe mine, indiscretul inter­ceptor de convorbiri instantanee — să rememorăm conștient niște imagini pe care obișnuitul le ștersese, prin suprapu­nerea zilnică de pe retină invitîndu-ne, odată în plus, să medităm la... amănuntul cotidian. I. R. ­<ZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZU

Next