Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)

1910-10-01 / nr. 215

s dear, tu oră iîc ca spa cun Je. spiritului meu,­­ ziuă, In plic.â ie nepătruns,— orabili văd tot­i .ereu aceeaş, o mfiuVwi.,. solv nă, nemăsurată n minute şi se- -jrd­u­iî , care nu e Ia­somie, şi totuşi, de ca o aruncâ­oftit ar veni să fua tuiuuie lucuiai iu clipa cînd privirea mi se odihneşte pe cadranul acesta min­­gietor, dacă vre­un duh necuviincios şi neîngăduitor, dacă vre­un demon al în­­tîmplărei ar veni să mă întrebe : «ce tot te uiţi in ochii acestei fiinţe?-Oare privindu-i poţi să vezi ce oră e, muri­tor, rătăcit şi netrebnic?» i-aş răspunde fără şovăire: «da, văd ce oră e, e veşnicia!». Nu-i aşa, doamnă, că am scris un madrigal într’adevăr frumos şi tot aşa de emfatic ca şi dumneata ? Şi cînd mă gîndesc cită plăcere am simţit să înşir aceste vorbe dulci, îmi vine să nu-ţi cer In schimb nimic. Sing­ursitatea. Un gazetar binevoitor îmi spunea o­­dată că singurătatea e primejdioasă o­­m­ului; şi, la sprijinul spuselor sale, îmi cita, ca toţi necredincioşii, cuvintele sfin­ţilor Părinţi ai Bisericei. Ştim că Necuratul umblă mai ales prin locurile pustii şi că ispita crimei şi a desfrânărei creşte de minune în sin­gurătate să fie primejdioasă numai ace­lor suflete trândave şi rătăcitoare care răsfrâng, asupra ei propriile lor patimi şi himere. Cu siguranţă că un palavragiu, a că­rui supremă plăcere e să vorbească de pe înălţimea unei catedre sau a unei tribune, ar înnebuni în insula lui Ro­binson. Nu pretind însă gazetarului meu să aibă marile virtuţi ale lui Crusoe, dar ii cer numai să nu osândească pe cei care îndrăgesc singurătatea şi misterul. In lumea noastra de flecari sânt in­divizi care ar primi cu mai puţină groa­ză moartea, dacă li s’ar îngădui ca de pe înălţimea eşafodului să fie un lung discurs, fără să se teamă că toboşarii lui Santerne le-ar tăia vorba la jumă­tate. Nu-i plâng, căci bănuesc că patima lor oratorică le procură aceeaş volupta­te pe care alţii o găsesc în linişte şi re­culegere , dar îi dispreţuesc. Aş dori însă, ca blestemul meu de ga­zetar să mă lase să trăesc şi să petrec î­n felul meu. „Dumneata oare nu simţi nici­odată, îmi zise el cu un grap de apostol, ne­voia de a-ţi împărtăşi bucuriile?“ Pof­tim vorbă de isteţ invidios. Ştie bine, nesuferitul nepoftit, că-i dispreţuesc bu­curiile şi vrea să se împărtăşească din­­t’ale mele. «Ge mare nefericire să nu poţi fi sin­gur“ !... a spus odată La Bruyérie, ca şi cum ar fi vrut să dojenească pe­ toţi a­­cei care aleargă şi se înfrăţesc cu mul­ţimea, de teamă că n’ar putea trăi sin­guri. „Aproape toate nenorocirile noastre vin pricină că n’am putut rămânea a­­casă“, a spus un alt înţelept, Pascal, re­­amintindu-le astfel singurătatea tuturor nebunilor care caută fericirea în mişca­re şi intr’o înjosire pe care aş putea-o numi fraternitata, dacă aş vrea să vor­besc la frumoasa limbă a secolului meu. Trad. de Al. T. Stamati ad. labila nuvelă de P. Bujor şi «Educaţia omenirei» de Lessing, tradusă de A. C. Străchinescu. Arta Română No. 7 pe Septembrie, cuprinde următorul sumar : Eduard Caudella.—Progresul muzicei şi al Teatrului la noi (Titus Cerne). A. D. Atanasiu.—Scrisori din cores­pondenţa lui Asaki cătră Panaiteanu (1845-1846. Arta Română.—Ioan Creangă. A. D. A.—Mănăstirea Cozia. N. N. T.—Jurnalul unui pictor. Al. Aurescu. — Orchestra Conservatoru­lui de muzică din Iaşi. D-na Maria Dr. Buteanu—Arta în ra­port cu natura. Ada.—Cronici . Deputaţii, de Tony. De la Belle-Arte. Modificarea regulamen­tului şcoalei de arte frumoase. Numire. Peisajul de V. Ravici. Coperta ilustra­­ţiuni. Celeşti Fabio.—Ioan Creangă (meda­lion). ______ Preotul V. Damian.—Maica Domnului. V. Ravici. —Pe malul Oltului (Aquarelă). Momente istorice.—Mănăstirea Cozma. R­eputaţii Sub titlul acesta va apare A* în curând un album de caricaturi datorite lui Tony, absolvent al şcoalei de bele-arte din Iaşi. Arhiva apărută astă­zi cuprinde : Eufrosina Simionescu.—Sofia Ko­wa­le­wky. Em. Grigorovitza. —Dicţionarul Geo­grafic al Bucovinei şi critica d-lui V­. Mironescu (sfârşit). Eugen Revent. — Cântec. — Cugetare versuri). N. A. Bogean.—O femee de treabă (nuvelă). Ladislau Thot.—Studii Penitenciare. Teodor A. Burada.—Teatrul în Mol­dova (Stagiunea 1865--1866. Abr. Narcis Creţulescu.—Documentele M-rii Neamţu (Noul Neamţ din Basara­bia, 1429—1593.­­ ____ -------------«BMP»“»--------------­ MișwHaÎîth­arî şi artistica! "tzrzzz— Femeile ciudate originala comedie a poetului Al. T. Stamatiad se joacă mâne seară la Bucureşti de către trupa Davilla. Biblioteca „Lumen“ şi-a mai îmbo­găţit colecţia cu următoarele nu­mere : »Mi-a cântat cucu în faţă» admi­ MIŞCAREA d)in culisele conservatoare O combinaţie cam fantastică.—D-nii Take Ionescu şi Filipescu.—Sportul conservatorilor.— Situaţia în Iaşi. Şi la conservatori precum şi la ta­­kişti se găsesc destui oameni cari n’au altă teabă decit să lanseze din timp în timp cite o nouă combinaţie. Astfel acum s’a lansat combinaţia u­­nui cabinet de conlucrare care ar fi pre­zidat de d. Ion Lahovari. înregistrăm această combinaţie sub beneficiu de inventar, deşi în cercurile takiste ea găseşte multă simpatie, care se datoreşte situaţiei de care se bucură d. Ion Lahovari, în ambele fracţiuni conservatoare. Această combinaţie este însă, semni­ficativă din alte două puncte de vedere: a) fiind­că tot mai ispiteşte încă ideia conlucrării şi b) fiindcă d. general Manu este exo­­flisit din asemeni combinaţii. D-nii Tache lonescu şi IV. Filipescu D-nii Take lonescu şi N. Filipescu s-au întors Luni seara în Capitală ve­nind de la Sinaia. Ei au făcut acest scurt voiaj împreună şi în acelaş com­partiment. Acest fapt de asemeni dă loc la nu­meroase combinaţii şi comentarii mult s­au mai puţin fantastice. Cei cari nu vreau să dea nici un co­lorit politic acestei intîmplări spun că este foarte firesc ca, odată relaţiunile personale reluate între dînşii, ei să vor­bească de toate şi despre toate cînd in­­tîmplător se întîlnesc in tren. Dar sunt şi de aceia cărora le place să dea acestei întîmplări o importanţă politică şi să facă tot felul de combi­naţii. După informaţiile ce le avem putem spune că cei doi antigonişti au vorbit prea puţin şi numai despre evenimen­tele din Portugalia. Sportul conservatorilor Conservatorii se dedau acum la un sport pe cit de nevinovat pe atit dle ca­raghios. Ei formează şi remaniază cabinetul P. P. Carp, numesc prefecţi şi primari, secretari generali şi eforii etc. Ca sport, toate aceste combinaţii sunt amuzante şi absolut nevinovate. Carpiştii însă par mai ţanţoşi şi mai gravi. Ei sfidează svonurile de împăcare, împărţind slujbe şi onoruri cu anticipa­ţie.- -Sunt membri cari pozează „deja in deputaţi şi senatori, iar alţii se oferă a primi de pe acum „stăruinţi“ pentru nu­mirile ce le vor face în „calitatea de mîne“. Tachiştii cei mai mititei mai au un singur ideal: Să propună carpişlitor o... conlucrare în schimbul unor anumite servicii electorale. Aceştia toţi sunt dispuşi a da bir cu fugiţii, lihniţi de nervi şi sătui de... po­litică. Şi aceasta este teama cea mare a d-lui Bădărău : deşertarea. De ce se teme însă nu va scapa pen­tru că nu se poate altcum. Unde e pi­ne­a şi cuţitul, acolo sunt principiile. Rep. Informaţii!»!­ ­ La caracteristica şi inexplica­bila inconsecvenţă a d-lui A. D. Xenopol pe care o relevăm in cite­­va numere consecutive, „Opinia“ ne opune „....declaraţia francă11 a d-lui N. Cananău, că nu există nici o mulţumire adresată primă­riei de către comitetul pentru sta­tuia lui Cuza-Vodă. O fi foarte francă declaraţia d-lui N. Cananău, dar ea nu ex­plică cîtuşi de puţin inconsecvenţa d-lui A. D. Xenopol. Noi aşteptăm o declaraţie francă din partea ilustrului istoric, şi în ceia­ ce priveşte mulţumirea adre­sată primăriei, rugăm „Opinia“ să cerceteze mai de aproape, şi o va afla.­­ Iată mişcarea care s’a făcut prin­tre funcţionarii Primăriei locale pe ziua pe 1 Octombrie a. c. Ia locul defunctului N. Tirinovici a­­jutor comptabil, a fost numit d. N. Ghior­­ghiu verificator. D. C. Faur viitor de scripte a fost a­­vansat verificator. D. I. M. Duca, perceptor la hală, nu­mit ţiitor de scripte. D. Colceag reîntregat in funcţia de perceptor la hală.­­ Ministerul de instrucţie a delegat pe d. inspector şcolar Haliţa să ia parte la conferinţa protoereilor şi revizorilor şcolari ce se va ţine în ziua de 7 oc­tombrie, ora 9 dimineaţă, sub preziden­ţia Mitropolitului Moldovei, la reşedinţa mitropolitană din Iaşi. Scopul conferinţei acesteia e să se sta­bilească mijloacele prin care atît preoţii, cât şi învăţătorii să fie îndemnaţi să lu­creze pentru luminarea sătenilor. „ Ierodiaconul Grigore Popa, de la Mitropolia din Iaşi, a fost hirotonosit preot pentru catedrala Sf­e­rt Neamţ. Noul preot a fost numit şi profesor la şcoala de muzică bisericească de la acea monastire. ♦ Se spune că după evaluările ce s’au făcut asupra recoltelor din anul acesta, ele ar da în total o sumă ce întrece cu mult un miliard de lei. @ Aseară s’a ţinut o consfătuire la dl Al. Marghiloman, la care au luat parte câţiva fruntaşi junimişti. S'a decis convocarea unei confe­rinţe de partid, la care să iea parte numai membrii comitetului executiv, precum şi şefii organizaţiilor din provincie ale conservatorilor.­­ D. Papiniu, ministru plenipotenţiar al ţării la Constantinopol, după un re­­paos de câte­va zile la via d-sale de lângă Ploeşti,­a sosit azi în Capitală spre a conferi cu d-nii I. I. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri şi E­­mil Costinescu, ministru de finanţe, a­­supra finalizării convenţiei comerciale cu Turcia. D-sa se va înapoia la finele săptâmînei la Constantinopol, în speranţa că în cel mult zece zile convenţia va fi încheiată. „ Au fost înaintaţi de către prefec­tura judeţului Botoşani ospiciului Socola din Iaşi alienaţii Const. P. Bobriţoiu din com­. Broscăuţi, Elena I. Goaţă din co­muna Sâveni, Domnica T. Hriţcu din co­muna Sliubeiu şi Catinca Gh. Ursu It­­cov din com. Zvorăştea. *8 D. prof. dr. I. Cantacuzino, a ple­cat Marţi pe linia Prutului spre a in­specta punctele de intrare în ţară des­pre Rusia şi paza militară de la Prut. Serbare şcolară Şcoala de fete No. 1 din Botoşani împlineşte la 9 Octombrie 50 ani de existenţă. De­oarece această şcoală e cea dintâi şcoala de fete, ce s’a în­fiinţat in oraşul acesta, direcţiunea şcoa­lei a hotărît ca comemorarea acestei date să se facă cu mare pompă. Minis­terul de instrucţie a aprobat programul serbarei şi a delegat pe d. inspector şcolar Haliţa să ia parte. Comuna Botoşani a pus la dispoziţia direcţiei şcoalei­­suma necesară pentru angajarea teatrului Popovici, cum şi pen­tru cheltuelile ce se vor mai face cu prilejul acestei serbări. * Se anunţă că în localitate o asocia­­ţiune de profesori secundari au hotărât înfiinţarea unui „Liceu particuar“. Cursurile vor incepe în ziua de 1 Oc­tombrie 1910. In acest liceu externat se vor preda toate materiile după progra­mele statului. Asemenea se anunţă că la acest liceu vor fi şi cursuri serale, pentru elevii liceelor şi gimnaziilor din localitate, unde materiile vor fi predate de licenţiaţii în litere şi ştiinţe. Pentru orice informaţiuni a se adresa la d. C. N. Iancu profesor, secretarul „Liceului Particular“ str. Gându No. 6. Ecou.—Salonul de Mode al d-şoarei Elena Deleanu din strada Veche No. 64, cu începere de Sf. Dumitru se va muta tot în aceiaşi stradă, vis-a-vis de maga­sinul actual. Cu această ocaziune îşi va aranja un elegant salon, punînd la dispoziţia Onor. Public, modelele cele mai noui cu pre­ţuri convenabile. 85 Comisiunea de Apel a recesemen­­tului care urmează a-şi începe lucrările pe ziua de mîne, va fi compusă din Primul preşedinte al Tribunalului, şi din d-nii: dr. Iuliano şi N. Pompilian. Comisiunea va lucra pănă în ziua de 31 Decembrie. Situaţia în Iaşi Relaţiunile între cele două nuanţe con­servatoare sunt atât de încordate, încît nici un moment nu se discută eventua­litatea unei împăcări. Dar la baza acestor animozităţi cu caracter răsboinre,­ este interesul per­sonal. Tachiştii au în clubul lor zece candi­daţi de primărie şi tot cam atîţia au şi carpiştii. Şi astfel pentru toate funcţiu­nile publice cu caracter politic. ® De mâine se va începe vaccinarea tuturor copiilor de la şcolile primare, sub supravegherea institutorilor respec­tivi. ♦ Dl. D. N. lonescu licenţiat în şti­inţe, a fost numit asistent al laborato­rului de geologie şi paleontologie. a In astă seară are loc în saloanele d-lui N. Leonescu consilier la curte, că­sătoria drăgălaşei d-şoare Marie Leo-''» nescu cu dl. dr. I. H. Nimereanu. ♦ Toţi candidaţii reuşiţi la concursul de admitere în şcoala de infanterie, se vor prezenta la şcoală mâine dimi­neaţă. ♦ Eri a avut loc la Bacău întrunirea cântăreţilor bisericeşti din acel judeţ sub preşidenţia d-lui G. Anton. Scopul acestei întruniri este înfiinţa­rea unei societăţi de economie şi aju­tor reciproc, cu filiala în toate judeţele şi centrala la Bacău.­­ Pe ziua de ieri s’au declarat trei cazuri noi de febră tifoidă. „ Eri au fost convocaţi la administra­ţia plăşei Bucium toţi primarii, secreta­rii şi notarii din acea plasă, pentru a discuta asupra cooperativeior şi bănci­lor populare.­­ In comuna Lupăria-Sculeni, s’a de­clarat epidemia de scarlatină.­­ Astă noapte a ars o gireadă de grîu și un stog cu fân proprietatea locuito­rului Const. Niculă din com. Bivolari. Pagubele se urcă la suma de 800 lei. Incendiu! a fost pus de răi făcători. ♦ Miine se va întruni comisiunea compusă din d-nii inspector Sihleanu, M. Carp directorul şcoalei de Belearte şi sculptorii Stork şi Strimbulescu, pen­tru a cerceta lucrările d-lui Bălăcescu, care urmeaza a fi numit definitiv la ca­tedră de scuptură de la Bele­arte. ♦ Distinsa profesoară de piano, d­na Margareta Em. Sachelary, născută Sion, eîntorcîndu-se în localitate continuă a da lecţiuni de piano. Matineul de Sâmbătă Excelentul ansamblu de operete a d-lui C. Grigoriu, care nu mai rămîne la noi de­cât pănă Luni seara, corespunzând dorinţei unanime a publicului, va da pentru a doua oară melodioasa operetă „Fata Fadimiru­lui“ în care talen­tata artistă d-na Jlelaxa-Doro are o creaţiune fără rivalitate, Fata Pădurarului se va juca Sâm­­bătă 2 Octombrie în matineu, de la 3 —6 p. m. Toţi aceia cari nu au avut încă prilejul să asculte această melodică compoziţi­­une muzicală şi tot publicul care a a­­plaudat cu atâta admiraţiune pe artista Metaxa-Doro, să nu peardă prilejul ce’l oferă pupa d-lui C. Grigoriu cu matineul de poimâne. ♦ I. P. S. Sa Mitropolitul Pimen al Moldovei s’a reîntors astazi în locali­tate. Diverse — Astăzi a fost expulzat prin punc­tul Ungheni supusul bulgar Petre Sera­­fimov zis P. Serafim şi P. Silimonov, care se da în localitate drept student la medicină la facultatea din Moscova, şi recurgea la persoanele caritabile pen­tru a-şi procura bani, trăind pe soco­teala asistenţei publice. — Mai mulţi indivizi s’au introdus astă noapte în locuinţa lui Iancu Stru­­lovici din strada Sf. Stefan, de unde a furat suma de două sute lei in hârtii şi mai multe obiecte de valoare. — Preotul Patron din str. Nicolina luîndu-se ori după amiază la ceartă cu un vecin al său Gh. Bendiu, acesta din urmă a luat la un moment dat o piatră cu care a spart capul preotului Patron. Ajutoarele medicale au fost date de că­tre d. dr. Rudescu de la circ. II. R­A­FT­EI 21­­3VLa,@str­j.l - COMEDIE IN 3 ACTE — Tradusă de ARMAND Duhr,­­cînd zăreşte pe Kokoro că se năputeşte, pune două degete în gură şi flueră ascuţit, ca şi cum ar asmuţi un clnef. Kokoro. (se opreşte îndată la flueră­­tură, îl lasă pe Melchior şi priveşte pe Duhr uimit). Melchior­ (a căzut, stă ameţit). Duhr. (lui Kokoro) Marş! — El nu ştie altfel. Pentru dinsul aşa e ! Totul e relativ ! (lui Melchior) Tu trebue sâ-l scuzi, colegul nostru a luat puţin din cultura noastră !—Ei, ce ai vrut să mai spui ? Kokoro. (s’a ascuns iarăşi în ungher). Melchior, (se hotăreşte, se îndreaptă, găfăind) De acuma nu mai am ce spune. (îşi ia pălăria). Duhr. Vezi tu, asta mi-am închipuit-o îndată ce ai venit încoace. SCENA VIII Aceiaşi, Violeta. Melchior. Voi căuta însă ca să se afle... (se opreşte zărind pe Violeta care intră). Violeta. Scuzaţi că vă deranjez... Melchior, (salutînd) Stimată doamnă... (vrea să se apropie ca să-i întindă mina) Duhr. (isbucnind cu putere) Fugi ! (Se pune între dinşii ; apoi scurt lui Melchior, arătîndu-i uşa) Pe aici ! Melchior, (il priveşte cu ură, apoi, iesă stingă). Violeta, (priveşte, pricepe; după ce Melchior a ieşit, încet) El ?... Duhr. (care rămîne ţapăn, întins, ur­mărind pe Melchior cu privirea, scurt, asupra) Da. (Se întoarce, trece după masa cea mare de la fereastră, se în­toarce încet şi văzînd că Violeta tace, cu uşurinţă) Ai vrut ceva? Violeta. Praful pentru băeţelul de la No. 7. Duhr. (trece la pultul din dreapta, ia o cutie ş’o dă Violetei.! Iată ! Mai vrei ceva ? Violeta. (pr­ivindu-1 drept în ochi ; în­cet, intonînd cuvîntul „tu“) Nu—dacă tu nu doreşti nimic ! Duhr. (privind’o drept în ochi; zîm­­birid, cu uşurinţă) Poate’ţi închipui că a­­curaa vine scena cea mare ? Ce copilă ieşti! In cazul acesta n’aşi fi dat publi­cul afară, pe uşă ! Violeta. (fără a-şi schimba positura, privindu-1 drept în ochi) Ieşti foarte ra­dios. Duhr. (asemenea ca şi ea) Şi de ce nu ? (Un moment se fixează amîn­­doi­ ; apoi cu uşurinţă) Voi vedea pe urmă ce face băiatul. Violeta. (pleacă capul încet şi ie să stingă). Duhr. (priveşte un moment după ea, şi se întoarce spre Kokoro) Oameni ca frate-meu sunt o adevărată fericire. El mi-a redat tot capriciul... De altfel d-ta ai fost sublim, mititelule ! ,Kokoro. (evitînd cu istețime) O mă rog !... (Apoi înveselit ; rînjindu-se) Face ? (CORTINA) ACTUL AL III Aceiaşi cameră. A doua și dimineaţă. SCENA I Duhr. Apoi Clemens. Duhr. (preumblîndu se prin odaie, pe gînduri ; apoi la cămin de care se ra­­zămă ; supărat cînd aude intrarea lui Clemens) Ce e ? Să nu mă deranjeze nimeni ! (Trece la masa cea mare). Clemens. (din stînga, cu un bilet de vizită pe care-l predă lui Duh­r) Domnul vă așteaptă! Duhr. Acuma ? (ia biletul). Clemens. Nu vrea să plece. Duhr. (cetind) Woldemar Wieck ? Nu-1 cunosc. Redactorul ziarului «Stea­gul» ? (dînd din umeri) Poftește­­ !. (Se apleacă peste lucrările sale cu spetele spre ușă). Clemens. (introduce pe Wieck și iesă (stînga). SCENA II Duhr. Wieck. Wieck.­­20 de ani, dar pare mult mai tînăr ; foarte gros, blond, obrajii trandafirii; ochii albaştrii, mari şi pros­teşti ; stîngaciu, timid, uimit; încearcă să­ se presinte ; găfăie cînd vorbeşte mai multişor ; poartă un guler prea mare , pentru gîtul său scurt, o cravată lată,­­ o redingotă lungă, neagră, cu o garofă­­ roşie, o vestă cafenie-roşietică cu nas­turi mari, ghete de lac, pălărie panama şi mănuşi albe. Se opreşte timid la uşă, se apleacă mult şi aşteaptă) Stimate maestre... Duhr. (se întoarce cu biletul în mînă, priveşte pe Wieck, foarte dispus) Dom- J nul Woldemar Wieck ? I Wieck. (se pleacă adînc). ^ Duhr. Redactorul „Steagului“ ? (Pune­­ biletul la o parte). Wieck. Şi... anarhist. Duhr. (voios) Bravo ! (Va urma)

Next