Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)
1910-10-14 / nr. 226
ANUL II.—No. 226. Redacţia şi administraţia A BOXA 31 EXT ft In ţară pe un an ■ • 20 Iei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% A UE A Zitim NAŢIONAL - LIBERAL JOI 14 OCTOMBRIE 1910 s BANI SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET APARE XILNIU Anunciuri Comerciale Iași, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) Linia in pagina II-a . 1 leu Linia în pagina IH-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 —. Industria Petrolului Hotâric, că industria petrolului în ţara româneasca a progresat atît de mult, încât intr’un timp foarte scurt terenurile noastre petrolifere aduc o bogăţie aproape de cincizeci milioane lei pe fiecare an. Avîntul cel mare ce l’a luat industria petrolului în ţara, a atras atenţia marilor capitalişti străini, cari din diferite cauze au plasat aproape doua sute milioane lei In exploatarea terenurilor petrolifere. Intr’un timp foarte scurt petrolul romînesc acoperind nevoile pieţei noastre, a trecut prisosul peste hotarele ţarei, ajungînd sa lupte pe pieţele cele mai mari din Europa, cu petrolul Rusiei şi cel American. După statisticile oficiale din lumea întreaga, terenurile noastre petrolifere au un renume mondial şi ■4* sunt socotite ca isvoarele cele mai bogate alb Sil calitate cit si In cantitate. Cu toate ca am dat la lumină şi alta data aceste note de altfel cunoscute pentru lumea ce se ocupă cu chestiunele economice din ţara noastră, totuşi, am cautat sa le repet şi în coloanele ziarului „Mişcarea“ pentru a putea împrăştia mai bine importanţa industriei petrolifere şi pentru a putea limpezi mai cu folos situaţia nelămurita în care se găseşte aceasta industrie. Pieţele streine simţind concurenţa petrolului românesc şi mai cu seamă Societatea Americană Standard Oii care prinseseră tot centrul Europei, vazind ca bogăţia petrolului nostru poate impedica operaţiunile de speculaţiune şi acaparare ce le executa în cea mai perfecta linişte pe seama consumatorilor din Europa, acum 8 ani a venit în ţara româneasca şi sub firma de Societate Româno-Americană, au început sa lucreze pe tăcute alături de ceilalţi producători de petrol. Se ştie foarte bine ca „Standard Oil“ poseda în America terenurile cele mai bogate din lume, se mai ştie, ca cantitatea de petrol ce au Americanii la dispoziţie poate satisface consumaţia lumei întregi; venirea deci a Americanilor în Romania nu Înseamnă ca i-ar fi împins nevoia de a cauta noi surse de petrol, sau a ajuta cu capitalul lor Industria petrolului Românesc; * ei s’au plasat aici în mijlocul industriei petrolifere anume sa stin- ^ ghereasca, sa doboare, să nimicească, sau în cele din urmă sa acapareze aceasta bogăţie. Acum cinci-şase ani au voit să răscumpere, prin intervenţia unui domn Ministru de Finanţe de pe acele vremuri, toate terenurile petrolifere ale Statului. Mai târziu in anul 1908 introduseseră în ţara roanîneasca sistemul sau de acaparare american, de a scumpi materia prima şi a vinde produsul distilat sub cost. Fara îndoiala, că în timp de 2-3 ani toate cele 50 distelerii ar fi căzut în lupta cu americanii şi mai la urma proprietarii exploratori de petrol ar fi fost siliţi sa-şi vînda terenurile lor cu preţ de nimica, numai sa poata scapa de speculaţia necinstita la care ar fi fost supuşi. In amîndoua împrejurări şi când ,se aflau în opoziţie şi acum de doi de ani la guvern, partidului naţional liberal îi revine onoarea de a fi cunoscut bine intenţiile necinstite ale ^Americanilor, punînd o stavila puternică poftei nesăţioasă de a cuprinde şi stăpâni întreagă industrie a petrolului. In aceste momente chiar „Standard Oil“ veghiaza în tăcere şi aşteaptă momentul prielnic de a da o lovitură hotâritoare petrolului românesc. O lege de protejare, o lege care sa împiedice îngenuncherea şi căderea industriei petrolifere in mânele Americanilor sălbateci şi hrăpăreţi, de sigur, că va trebui studiată foarte serios şi alcătuită cât mai grabnic. Cine va fi acela care sâ dee la lumina asemenea lege, fara îndoiala, că nu’i rostul nostru sa facem proorociri, ţara însă va fi liniştita şi bine păzită, cînd tot partidul Liberal-Național va îngriji și de aceasta lege importanta. Alexandru Sivelț. — Deputat — DIN ŞAGA )apa la.... cap „Evenimentul’1 făcea o gălăgie grozavă că lucrările pentru aducerea apei nu se mai termină. Cînd s’a anunţat că apa a trecut de Podul Iloaei, „Evenimetul“ nemulţumit de această veste a spus: „Aceasta nu însamnă nimic, s’o vedem la Iaşi“. Eri s’a anunţat că apa a ajuns la bariera Păcurari, ba chiar un representant al „Evenimentului“ a asistat la experienţele ce s’au făcut. Credeţi că ziarul d lui Helban s’a mulţumit . Doamne fireşte. „Evenimentul‘ publică îmbucurătoarea veste, dar adaugă : „S’o vedem adusă prin ogrăzile noastre“. Nu ne îndoim că atunci cînd şi această dorinţăîi va fi satisfăcută, „Evenimentul“ va găsi prilejul să obiecteze . S’o vedem în podurile caselor noastre şi atunci vom recunoaşte că a venit... Dacă pretenţiile numitului ziar vor merge tot crescendo, o să-i ajungă apa... la cap. Şi în caşul acesta va pretinde ca apa să se urce şi mai sus, avînd nevoie de duşuri... Flirt Cramponare? Presa opoziţiei a adus în discuţiune o chestie foarte gravă : cramponarea guvernului P Cltul se poate crampona şi pentru ce se poate crampona ? Sunt, împrejurări cînd situaţiunea unui guvern devine atît de critică, încât retragerea lui devine o necesitate imperioasă şi inevitabilă pentru bunul mers al afacerilor publice într-o aseminea împrejurare partidul din opoziţie indicat la succesiunea regimului condamnat, se prezintă complect pregătit pentru opera de guvernare la care urmează a fi chemat şi atunci un guvern se poate crampona, pentru a prelungi cu cîteva sâptămîni sau cu cîteva zile macar, o existenţi condamnată. Este inic’o asemenea situaţiune guvernul actual ? Orice om serios poate vedea că nu. Căci ce motiv ar fi intervenit pentru a slăbi forţa organică a guvernului liberal ? Nici unul. Guvernul se prezintă în aceiaşi omogenitate desăvârşită, sprijinit pe încrederea parlamentului şi condus de idealul măreţ care a călăuzit această rodnică di utilă guvernare a partidului liberal. Şi menirea actualului guvern nici nu este isprăvită, întrucât în programul acestei legislaţiuni, sunt puncte de cea mai esenţială însemnătate, care trebue şc a fi realizate. Dar in ce situaţiune se găsesc grupările opoziţioniste cari pretind succesrea guvernului liberal ? Sunt oare aceste grupări în stare să devie elemente utile pentru o guvernare serioasă şi durabili ? Au vreo pregătire aceste grupări, au vreo autoritate, au o unitate, au un program ? Nimic din toate acestea. Și atunci ne întrebăm : cum se poate crampona un guvern, care nu are nici un motiv care să-i slăbească situaţiunea şi pentru ce s' ar crampona un guvern, la a cărui eventuală succesiune nu s’ar putea prezenta nici un candidat cu drepturi legitime ? Se cramponează un guvern slab, hărţuit de o opoziţie puternică , dar să se cramponeze un guvern puternic, sîcîit de o opoziţie neputincioasă—asta e curată aberaţie. Căci dacă guvernul acesta se cramponează de trei ani—căci de trei ani strigă opoziţia că se cramponează—şi dacă opoziţia se simte în stare că ar putea guverna, pentru ce nu curmă o asemenea cramponare ? Lucrul ar fi foarte simplu pentru o opoziţie puternică, în faţa unui guvern slab. Opoziţia conservatoare însă, s-a cramponat de..., neputinţă, de aceea orice lovitură pe care o dă, este o lovitură în apă. Profesorat politic Partidul conservator nu se va putea pllnge că printre membrii săi distinţi nu numără şi o serie de profesori care dau şcolarilor pe băncile şcoalei, o anumită directivă politică—politică conservatoare, se înţelege. Astfel după cum relevă un colaborator al revistei „Viaţa Romanească“ d-nii Lupu Antonescu şi P. V. Hant acesta din urmă fecund colaborator al „Epocei“— au Întocmit o carte de cetire pentru clasa a şasa secundară, in care figurează şi o serie de discursuri politice ţinute decătre fruntaşii şi şefii partidului curui aparţin. Astfel sunt recomandate elevilor de curs secundar paginile elocuante ale d-lui Nicu Filipescu, care l-a indicat în manualul de cetire al d-lor Antonescu şi Haneş ca „şef al Capitalei“.* Făptui eşte destul de... bizar ca să-l relevăm şi el prezintă şi un deosebit interes pentru mulţi din partizanii politicei conservatoare. Dacă tachiştii au ţinut să întocmească un „album“ In care sâ fie eternizate toate simandicoasele figuri adunate In jurul... d lui Take Ionescu , conservatorii, cari se pretind mai culţi, au ţinut să facă ceva mai mult decit un simplu „album“. Astfel d-nii L. Antonescu şi P. V. Haneş au întocmit acest manual de cetire, In care elevii de curs secundar sunt puşi sâ... admire eloquentele pagini ale oratorilor conservatori. D-nii L. Antonescu şi P. V. Haneş au Întocmit Intr'adevăr un manual „sui generis“ cu care vor educa politicește viitoarele generații I Araid. firul special.Dacă există ceva mai puţin „special“ apoi fără îndoială ieste firul telefonic special la şi Bucureşti. Acest fir care are specialitatea de a se deranja de 48 de ori în 24 de ore, care mai are specialitatea de a „deranja“ cu o promptitudine uimitoare interesele publicului, a devenit o calamitate specială dăruită ieșenilor. Toate defectele prevăzute de technica modernă au fost adaptate acestui special fir. Dacă nu-i deranjat, e ocupat, dacă nu-i ocupat, e deranjat. Inducţia e argumentul suprem cu care e întimpinat publicul grăbit. Şi când nu-i inducţie, Bârladul, Gariful sau celelalte oraşe străbătute de faimosul fir special, profită de această fericită şi citit de rară pvaziune, pentru a-şi face convorbirile cu Bucureştii... Iar ca un corolar al acestor inducţii şi reducţii, detailments şi inconveniente, atingeri şi respingeri, este intervenţia Galaţului sub a cărui epitropie este pus firul telefonic special Iaşi-Bucureşti. Cauza principală pentru care acest fir este al tuturor, numai al Iaşului nu, este îndărătnicia ce o pun impiegatele oficiului din Galaţi pentru a răspunde solicitărilor de multe ori disperate ale celor din Iaşi. Chestiunea însă prezintă o deosebită importanţă şi facem o respectuoasă rugăminte celor în drept, să-i acorde o atenţiem unic-adevăr specială. Alio! Alle Direcţia generală a poştelor, telegrafului, şi telefoanelor şi microfoanelor ! Álló ?... Fioria. Pelin JienMil“ La articolul din „Evenimentul“ de la IS a curentei întitulat „Fenomenala rea credinţa" răspundem fără nici un comentar, prin scrisoarea autografă a d-lui Grigorie Ghica-Deleni adresată d-lui Primar N. Gane. Iat-o : Mult stimate Domnule Gane, „Regret că o rectificare ce m’am „crezut dator s’o dau ziarului „Dimineaţa", relativ la monumentul lui Cusa-Vodă, a dat motiv „ziarului Evenimentul să facă o „apreciare nejustificată faţă de „D-voastră, şi pe care eu o blames. „Eu declar că din partea Domniei„ Voastre am avut totdeauna cel „mai puternic şi real concurs. Am „fost împreună animaţi de acelaş sentiment patriotic, colabor rind la înalţarea în Iaşi a statuei marelui Domnitor. „Singurii cari ne-au încurcat „în executarea monumentului,sunt „numai acei care au căutat un „pretext în cuvîntul deşert de Piaţa „Unirei, căci oriunde va fi statuia lui Vodă-Cuza, cuvintelelde„şarte dispar şi rămîne numai „ măreţia monumentului. „Cu această ocazie vă rog să „primiţi, prea stimate domnule „Gane, asigurarea prea distinsei „mele consideraţiuni. “ Grigorie Ghica-Deleni. DIN SBORUL VREMII eternizarea unui poet Am anunţat la timp că amicii şi colegii defunctului poet Gheorghe din Moldova vor aduna într’un volum toate poesiile sale, eternizînd astfel pentru viitoarele generaţii figura gingaşului poet ieşan. Această informaţie ne-o confirmă şi următoarea notiţă, întitulată „In noaptea de 20 Septembrie...“ şi apărută în numărul din urmă al „Vieţei Romineşti“. — „Lucrând la alcătuirea volumului de poezii a lui Gheorghe din Moldova, ne-am adus aminte de trecut, de trecerea prin lume a acestui neuitat prieten şi de plecarea lui dintre noi pentru totdeauna acum un an, într’o noapte de toamnă. Vorbeam despre el, ş’afară toamna era mîhnită; cădeau cele din urmă frunze şi ploua dintr’un cer plumburiu. Cad frunze şi plouă şi-i aşa de trist şi’n ţintrimul iu care doarme cel ce-a fost aşa de tinăr şi a cîntat aşa de vesel dragostea. A risipit în lume atâtea foi pline de mlhnire, şi amintirea lui adună atâtea păreri de rău. Amurgul întuneca odaia, un răstimp păstrăm tăcere , şi între noi pe masa de lucru stau împrăştiate poeziile, bucăţi din sufletul prietenului pierdut. Cit de mult stăm noi de vorbă cu morţii ! ? Şi cei mai mulţi, zdrobitoarea majoritate a celor pe care-i cetim, sunt dincolo de pragul necunoscutului. Deseori ia liniştea nopţii, cetind cartea unui scriitor de altădată, avem într’un fel de stranie luciditate, clipe de înfiorare : simţim că ne vorbeşte un mort. Şi iată, în sara asta tristă de toamnă, în faţa foilor tăiate de mina lui, scrise cu slova aceia măruntă şi elegantă, ascultăm cum ne şopteşte prietenul dus pentru totdeauna din lume, din pricina unui infim, banal şi stupid proces fiziologic. Sărmane file, care încep să ’ngălbinească, le cunoaştem bine. Ni le-a cerit lntr’o sală de iarnă, cînd vinturi vii tremurau la ferestre. De-acuma înainte nimic nu se va mai schimba în ele, nimic nu se va mai adăuga. Nimic nu se va mai adăoga la ceia ce a fost Gheorghe din Moldova. Ceia ce a fost el a încetat, a Încremenit aşa, cîndva, într’o clipă. Mereu se ’ngrămădeşte vremea de-asupra mormîntului prietenului nostru, ca negurile de Noembrie de-asupra îndepărtărilor îngheţate ! Iubite prietene al nostru, tu vorbeai de atitea ori în vremea din urmă despre putinţa unei alte lumi,—dincolo de trista şi trecătoarea noastră viaţă pămintească. Ah, dac’ar fi să fie adevărat!“ Volumul poetului Gheorghe din Moldova, admirator şi elev al bricului Heine,va fi cel mai superb monument pe care i-l vor ridica cei mai buni prieteni ai sei, şi va ocupa un loc ales în literatura româească, Christian. ►-gs* Pe marginea iei cărţi — NOTE — De obicei oamenii mari nu sufăr apropierea mulţimii. Ia durerea geniului lor, ei trâesc ca nişte vulturi, în singurătatea înâlţimei lor. Mulţi din cei care încearcă sâ urce până la ei, au a suferi de toate scăderile omului, exagerate de pornirile geniului . Oamenii mari n’au prieteni. Dar când solitarii aceştia se scoboarâ pentru totdeauna în mormântul care înghite oamenii de rând, roiuri de necunoscuţi ,năvălesc din toate părţile ila groapa incă neastupatâ. Un bâzâit de jale se ridică ; toţi l’au cunoscut, toţi au trăit lângă dânsul; au mâncat cu dânsudin aceiaşi farfurie şi şi-au răcorit bulzele din acelaşi pahar de apă, n’a fost vorbă scapată de marele om care să n'atingă urechea lor, n’a fost rând din opera lui care să nu fi fost scris subt ochii lor, la căldura aprobatei şi a prieteniei lor. Câţiva din prietenii aceştia postumi se ridică unul după altul, din gurile lor negre, fguri de doliu, isvorăsc nesfârşite discursuri funebre, prieteni, scriitori şi gazetari îşi şterg lacrimile cu gazetele în care au fost tipărite jaluriile lor articole. Cioclii din hainele lor de corbi, pentru care egalitatea omenească se ilustreazâ in fiecare zi, aşteaptă nerăbdători. Mortul, pentru ultima oară zâmbeşte sarcastic prietenilor sâi, şi capacul se lasă veşnic peste zâmbetul lui din urmă. Dar viaţa omului mare încă nu s’a sfârşit. Roiul se împrăştie cu grabă de toate florile spiritului său, scuturând ultimile picături de nectar; n’avem de-aface cu hărnicite lor albine, ci cu un nou soiu de trântori. Mierea lor nu aduce nici pe departe cu ramura fină din vechiul stup. Cărţi şi biblioteci sânt cercetate, manuscriptele sânt puricate şi adnotate. File după file, râmase pe urma celui dus, sunt orânduite de mâni tremurătoare, rândurile sânt cercetate de ochi lacomi, cuierele şi hainele vechi sânt inspectate, un parfum uşor de salcina uscata se răspândeşte in casa tristă, pe frontispiciul căreia mulţi visează firma unui muzeu, datorit mai mult solicitudinei lor decât rămăşiţilor pioase. Şi iată că după toate, lumea află cu urnire că operile omului mare nu s’a sfârşit odată cu viaţa lui. Lucruri nouă apar. Sânt fraze aruncate la Întâmplare pe dosul unui afiş de teatru, o vorbă de haz mâzgălita la marginea unei cărţi, planuri de opere părăsite, ciorna unui bilet de dragoste, un caet Îngălbenit cu cele dintâi pacate ale tinereţii, toate sunt adunate, orânduite, adnotate şi Însoţite de prefeţe elogioase. Operă postumă nu pare scoasă la iveală pentru cel mort care ar dori-o poate alăturea de dinsul, ci pentru fericitul colaborator. — Acum câtăva vreme lumea a fost surprinsă de o nouă operă a unui mort de geniu, e vorba de Ursita, un fragment de roman, din tinereţa lui Hasdeu. Bătrâ eţea pustnicului acesta idealist şi sarcastic s’a sfârşit In chinovia de la Câmpina. Acolo, ani neguroşi şi trişti, după o aspră durere, cel ce fusese un mare savant şi un mare artist, se stinse într’o umbră mistică, fără prieteni, împresurat de spiritele dragi de dincolo de moarte. Bătrân şi gârbov se pregătea de cel din urmă, murea, pe când servitori cu priviri piezişe cercetau incitetoriie saltarelor, pe când «prietini“ veniţi grabnic in ceasul din urmă, cu glasuri scăzute şi întârîtate, se certau In odăi lăturalnice pentru moştenirea de manuscripte şi cărţi rare. Omul de geniu n’a întârziat să moară şi au năvălit şi la mormântul lui ca după obiceiu, prietenii. Şi ca cea dintâi dovadă a ostenelilor unui creator a eşit la lumină romanul de care am pomenit mai SUS. Abea a apărut „Ursita“ şi urlete de admiraţie au şi isbucnit din toate părţile. Părea că avem dea face cu cea mai curată manifestare a geniului Era vorba de un roman, plin de cea mai adincă filosofie fatalistă, plin de spirit, documentat in totul, îmbrăcat în cea mai ideală formă literară pe care a visat-o vreodată un scriitor, cel puţin aşa gift*suiau unii din încercaţii prieteni ai oamenilor mari şi morţi, care au şi profesia de descoperitori de comori. Ca cetitor simplu ce mă aflu, am rămas uimit de apariţia fantastică a opei