Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)

1910-10-14 / nr. 226

ANUL II.—No. 226. Redacţia şi administraţia A BOXA 31 EXT ft In ţară pe un an ■ • 20 Iei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Pr­eoţii şi învăţătorii rurali 50% A UE A Zitim NAŢIONAL - LIBERAL JOI 14 OCTOMBRIE 1910 s BANI SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET APARE XILNIU Anunciuri Comerciale Iași, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) Linia in pagina II-a . 1 leu Linia în pagina IH-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 —. Industria Petrolului Hotâric, că industria petrolului în ţara româneasca a progresat atît de mult, încât intr’un timp foarte scurt terenurile noastre petrolifere aduc o bogăţie aproape de cinci­zeci milioane lei pe fie­care an. A­­vîntul cel mare ce l’a luat indus­tria petrolului în ţara, a atras a­­tenţia marilor capitalişti străini, cari­­ din diferite cauze au plasat aproape doua sute milioane lei In exploata­rea terenurilor petrolifere. Intr’un timp foarte scurt petrolul romînesc acoperind nevoile pieţei noastre, a trecut prisosul peste ho­tarele ţarei, ajungînd sa lupte pe pieţele cele mai mari din Europa, cu petrolul Rusiei şi cel American. După statisticile oficiale din lu­mea întreaga, terenurile noastre pe­trolifere au un renume mondial şi ■4* sunt socotite ca isvoarele cele mai bogate alb­ Sil calitate cit si In can­titate. Cu toate ca am dat la lumină şi alta data aceste note de altfel cu­noscute pentru lumea ce se ocupă cu chestiunele economice din ţara noastră, totuşi, am cautat sa le re­pet şi în coloanele ziarului „Mişca­rea“ pentru a putea împrăştia mai bine importanţa industriei petroli­fere şi pentru a putea limpezi mai cu folos situaţia nelămurita în care se găseşte aceasta industrie. Pieţele streine simţind concu­renţa petrolului românesc şi mai cu seamă Societatea Americană Standard Oii care prinseseră tot centrul Europei, vazind ca bo­găţia petrolului nostru poate impe­­dica operaţiunile de speculaţiune şi­­ acaparare ce le executa în cea mai perfecta linişte pe seama consuma­torilor din Europa, acum 8 ani a venit în ţara româneasca şi sub firma de Societate Româno-Ameri­cană, au început sa lucreze pe tă­cute alături de ceilalţi producători de petrol. Se ştie foarte bine ca „Standard Oil“ poseda în America terenurile cele mai bogate din lume, se mai ştie, ca cantitatea de petrol ce au Americanii la dispoziţie poate sa­tisface consumaţia lumei întregi; venirea deci a Americanilor în Ro­mania nu Înseamnă ca i-ar fi îm­pins nevoia de a cauta noi surse de petrol, sau a ajuta cu capitalul lor Industria petrolului Românesc; * ei s’au plasat aici în mijlocul in­dustriei petrolifere anume sa stin- ^ ghereasca, sa doboare, să nimicea­scă, sau în cele din urmă sa aca­pareze aceasta bogăţie. Acum cinci-şase ani au voit să răscumpere, prin intervenţia unui domn Ministru de Finanţe de pe acele vremuri, toate terenurile pe­trolifere ale Statului. Mai târziu in anul 1908 introduseseră în ţara ro­­anîneasca sistemul sau de acaparare american, de a scumpi materia pri­ma şi a vinde produsul distilat sub cost. Fara îndoiala, că în timp de 2-3 ani toate cele 50 distelerii ar fi căzut în lupta cu americanii şi mai la urma proprietarii explora­tori de petrol ar fi fost siliţi sa-şi vînda terenurile lor cu preţ de ni­mica, numai sa poata scapa de spe­culaţia necinstita la care ar fi fost supuşi. In amîndoua împrejurări şi când ,­se aflau în opoziţie şi acum de doi de ani la guvern, partidului naţional liberal îi revine onoarea de a fi cu­noscut bine intenţiile necinstite ale ^­­Americanilor, punînd o stavila pu­ternică poftei nesăţioasă de a cu­prinde şi stăpâni întreagă industrie a petrolului. In aceste momente chiar „Stan­dard Oil“ veghiaza în tăcere şi aş­teaptă momentul prielnic de a da o lovitură hotâritoare petrolului ro­mânesc. O lege de protejare, o lege care sa împiedice îngenuncherea şi că­derea industriei petrolifere in mâ­­nele Americanilor sălbateci şi hră­păreţi, de sigur, că va trebui stu­diată foarte serios şi alcătuită cât mai grabnic. Cine va fi acela care sâ dee la lumina asemenea lege, fara îndo­iala, că nu’i rostul nostru sa facem proorociri, ţara însă va fi liniştita şi bine păzită, cînd tot partidul Li­­beral-Național va îngriji și de a­­ceasta lege importanta. Alexandru Sivelț. — Deputat — DIN ŞAGA )apa la.... cap „Evenimentul’1 făcea o gălăgie grozavă că lucrările pentru aducerea apei nu se mai termină. Cînd s’a anunţat că apa a trecut de Podul­ Iloaei, „Evenimetul“ nemulţumit de această veste a spus: „Aceasta nu însam­­nă nimic, s’o vedem la Iaşi“. Eri s’a anunţat că apa a ajuns la ba­riera Păcurari, ba chiar un representant al „Evenimentului“ a asistat la experien­ţele ce s’au făcut. Credeţi că ziarul d lui Helban s’a mul­ţumit . Doamne fireşte. „Evenimentul‘ pu­blică îmbucurătoarea veste, dar adaugă : „S’o vedem adusă prin ogrăzile noastre“. Nu ne îndoim că atunci cînd şi această dorinţă­­îi va fi satisfăcută, „Evenimentul“ va găsi prilejul să obiecteze . S’o vedem în podurile caselor noastre şi atunci vom recunoaşte că a venit... Dacă pretenţiile numitului ziar vor mer­ge tot crescendo, o să-i ajungă apa... la cap. Şi în caşul acesta va pretinde ca apa să se urce şi mai sus, avînd nevoie de duşuri... Flirt Cramponare? Presa opoziţiei a adus în discuţiune o chestie foarte gravă : cramponarea gu­vernului P Cltul se poate crampona şi pentru ce se poate crampona ? Sunt, împrejurări cînd situaţiunea u­­nui guvern devine atît de critică, în­cât retragerea lui devine o necesitate impe­rioasă şi inevitabilă pentru bunul mers al afacerilor publice într-o a­sem­i­ne­a îm­prejurare partidul din opoziţie indicat la succesiunea regimului condamnat, se prezintă complect pregătit pentru opera de guvernare la care urmează a fi che­mat şi atunci un guvern se poate cram­pona, pentru a prelungi cu cîteva sâp­­tămîni sau cu cîteva zile macar, o exis­tenţi condamnată. Este inic’o asemenea situaţiune gu­vernul actual ? Orice om serios poate vedea că nu. Căci ce motiv ar fi intervenit pentru a slăbi forţa organică a guvernului libe­ral ? Nici unul. Guvernul se prezintă în aceiaşi omo­genitate desăvârşită, sprijinit pe încre­derea parlamentului şi condus de idea­lul măreţ care a călăuzit această rod­nică di utilă guvernare a partidului li­­beral. Şi menirea actualului guvern nici nu este isprăvită, întru­cât în progra­mul acestei legislaţiuni, sunt puncte de cea mai esenţială însemnătate, care tre­­bue şc a fi realizate. Dar in ce situaţiune se găsesc gru­pările opoziţioniste cari pretind succe­­srea guvernului liberal ? Sunt oare aceste grupări în stare să devie elemente utile pentru o guvernare serioasă şi durabili ? Au vre­o pregă­tire aceste grupări, au vre­o autoritate, au o unitate, au un program ? Nimic din toate acestea. Și atunci ne întrebăm : cum se poate crampona un guvern, care nu are nici un motiv care să-i slăbească situaţiu­­nea şi pentru ce s' ar crampona un gu­vern, la a cărui eventuală succesiune nu s’ar putea prezenta nici un candidat cu drepturi legitime ? Se cramponează un guvern slab, hăr­ţuit de o opoziţie puternică , dar să se cramponeze un guvern puternic, sîcîit de o opoziţie neputincioasă—asta e curată aberaţie. Căci dacă guvernul acesta se crampo­nează de trei ani—căci de trei ani stri­gă opoziţia că se cramponează—şi dacă opoziţia se simte în stare că ar putea guverna, pentru ce nu curmă o aseme­­nea cramponare ? Lucrul ar fi foarte simplu pentru o opoziţie puternică, în faţa unui guvern slab. Opoziţia conservatoare însă, s-a cram­ponat de..., neputinţă, de aceea orice lovitură pe care o dă, este o lovitură în apă. Profesorat politic Partidul conservator nu se va putea plln­­ge că printre membrii săi distinţi nu numără şi o serie de profesori care dau şcolarilor pe băncile şcoalei, o anumită directivă po­litică—politică conservatoare, se înţelege. Astfel după cum relevă un colaborator al revistei „Viaţa Romanească“ d-nii Lupu Antonescu şi P. V. Hant acesta din urmă fecund colaborator al „Epocei“— au Întoc­mit o carte de cetire pentru clasa a şasa secundară, in care figurează şi o serie de discursuri politice ţinute de­­către frunta­şii şi şefii partidului curui aparţin. Astfel sunt recomandate elevilor de curs secundar paginile elocuante ale d-lui Nicu Filipescu, care l-a indicat în manualul de ce­tire al d-lor Antonescu şi Haneş ca „şef al Capitalei“.­­* Făptui eşte destul de... bizar ca să-l re­levăm şi el prezintă şi un deosebit interes pentru mulţi din partizanii politicei con­servatoare. Dacă tachiştii au ţinut să întocmească un „album“ In care sâ fie eternizate toate si­mandicoasele figuri adunate In jurul... d lui Take Ionescu , conservatorii, cari se pre­tind mai culţi, au ţinut să facă ceva mai mult de­cit un simplu „album“. Astfel d-nii L. Antonescu şi P. V. Haneş au întocmit acest manual de cetire, In care elevii de curs secundar sunt puşi sâ... ad­mire eloquentele pagini ale oratorilor con­servatori. D-nii L. Antonescu şi P. V. Haneş au În­tocmit Intr'adevăr un manual „sui generis“ cu care vor educa politicește viitoarele generații I Araid. firul special.­Dacă există ceva mai pu­ţin „special“ apoi fără îndoială ieste fi­rul telefonic special la şi­ Bucureşti. Acest fir care are specialitatea de a se deranja de 48 de ori în 24 de ore, care mai are specialitatea de a „de­ranja“ cu o promptitudine uimitoare interesele publicului, a devenit o cala­mitate specială dăruită ieșenilor.­­ Toate defectele prevăzute de technica modernă au­ fost adaptate acestui spe­cial fir. Dacă nu-i deranjat, e ocupat, dacă nu-i ocupat, e deranjat. Inducţia e argumentul suprem cu care e întimpinat publicul grăbit. Şi când nu-i inducţie, Bârladul, Ga­riful sau celelalte oraşe străbătute de faimosul fir special, profită de această fericită şi citit de rară pvaziune, pentru a-şi face convorbirile cu Bucureştii... Iar ca un corolar al acestor inducţii şi reducţii, detailments şi inconveniente, atingeri şi respingeri, este intervenţia Galaţului sub a cărui epitropie este pus firul telefonic special Iaşi-Bucureşti. Cauza principală pentru care acest fir este al tuturor, numai al Iaşului nu, este îndărătnicia ce o pun impiegatele oficiului din Galaţi pentru a răspunde solicitărilor de multe ori disperate ale celor din Iaşi. Chestiunea însă prezintă o deosebită importanţă şi facem o respectuoasă ru­găminte celor în drept, să-i acorde o a­­tenţiem unic-­adevăr specială. Alio! Alle Direcţia generală a poşte­lor, telegrafului, şi telefoanelor şi mi­crofoanelor ! Álló ?... Fiori­a. Pelin Jien­Mi­l“ La articolul din „Evenimentul“ de la IS a curentei întitulat „Fe­nomenala rea credinţa" răspundem fără nici un comentar, prin scri­soarea autografă a d-lui Grig­or­ie Ghica-Deleni adresată d-lui Pri­mar N. Gane. Iat-o : Mult stimate Domnule Gane, „Regret că o rectificare ce m’am „crezut dator s’o dau ziarului „Dimineaţa", relativ la monumen­tul lui Cusa-Vodă, a dat motiv „ziarului Evenimentul să facă o „apreciare nejustificată faţă de „D-voastră, şi pe care eu o blames. „Eu declar că din partea Domniei­­„ Voastre am avut totdeauna cel „mai puternic şi real concurs. Am „fost împreună animaţi de ace­­­laş sentiment patriotic, colabo­­r rind la înalţarea în Iaşi a sta­­­tuei marelui Domnitor. „Singurii cari ne-au încurcat „în executarea monumentului,sunt „numai acei care au căutat un „pretext în cuvîntul deşert de Piaţa „Unirei, căci ori­unde va fi sta­tuia lui Vodă-Cuza, cuvintelelde­­„şarte dispar şi rămîne numai „ măreţia monumentului. „Cu această ocazie vă rog să „primiţi, prea stimate domnule „Gane, asigurarea prea distinsei „mele consideraţiuni. “ Grigorie Ghica-Deleni. DIN SBORUL VREMII eternizarea unui poet Am anunţat la timp că amicii şi colegii defunctului poet Gheorghe din Moldova vor aduna într’un volum toate poesiile sale, eternizînd astfel pentru viitoarele generaţii figura gingaşului poet ieşan. Această informaţie ne-o confirmă şi ur­mătoarea notiţă, întitulată „In noaptea de 20 Septembrie...“ şi apărută în numărul din urmă al „Vieţei Romineşti“. — „Lucrând la alcătuirea volumului de poezii a lui Gh­eorghe din Moldova, ne-am adus aminte de trecut, de trecerea prin lume a acestui neuitat prieten şi de ple­carea lui dintre noi pentru totdeauna acum un an, într’o noapte de toamnă. Vorbeam despre el, ş’afară toamna era mîhnită; cădeau cele din urmă frunze şi ploua dintr’un cer plumburiu. Cad frunze şi plouă şi-i aşa de trist şi’n ţint­rimul iu care doarme cel ce-a fost aşa de tinăr şi a cîn­­tat aşa de vesel dragostea. A risipit în lume atâtea foi pline de mlhnire, şi amintirea lui adună atâtea păreri de rău. Amurgul întuneca odaia, un răstimp păs­trăm tăcere , şi între noi pe masa de lucru stau împrăştiate poeziile, bucăţi din sufle­­tul prietenului pierdut. Cit de mult stăm noi de vorbă cu morţii ! ? Şi cei mai mulţi, zdrobitoarea majoritate a celor pe care-i cetim, sunt dincolo de pra­gul necunoscutului. Deseori ia liniştea nopţii, cetind cartea unui scriitor de altădată, avem într’un fel de stranie luciditate, clipe de înfiorare : sim­ţim­ că ne vorbeşte un mort. Şi iată, în sara asta tristă de toamnă, în faţa foilor tăiate de mina lui, scrise cu slo­va aceia măruntă şi elegantă, ascultăm cum ne şopteşte prietenul dus pentru totdeauna din lume, din pricina unui infim, banal şi stupid proces fiziologic. Sărmane file, care încep să ’ngălbinească, le cunoaştem bine. Ni le-a cerit lntr’o sală de iarnă, cînd vinturi vii tremurau la fe­restre. De-acuma înainte nimic nu se va mai schimba în ele, nimic nu se va mai adăuga. Nimic nu se va mai adăoga la ceia ce a fost Gheorghe din Moldova. Ceia ce a fost el a încetat, a Încremenit aşa, cînd­va, în­­tr’o clipă. Mereu se ’ngrămădeşte vremea de-asupra mormîntului prietenului nostru, ca negurile de Noembrie de-asupra îndepărtărilor în­gheţate ! Iubite prietene al nostru, tu vorbeai de atit­ea ori în vremea din urmă despre pu­tinţa unei alte lumi,—dincolo de trista şi trecătoarea noastră viaţă pămintească. Ah, dac’ar fi să fie adevărat!“ Volumul poetului Gheorghe din Moldova, admirator şi elev al bricului Heine,va fi cel mai superb monument pe care i-l vor ridica cei mai buni prieteni ai sei, şi va o­­cupa un loc ales în literatura româ­­ească, Christian. ►-gs*­ Pe marginea iei cărţi — NOTE — De obicei oamenii mari nu sufăr apro­pierea mulţimii. Ia durerea geniului lor, ei trâesc ca nişte vulturi, în singurătatea înâlţimei lor. Mulţi din cei care încearcă sâ urce până la ei, au a suferi de toate scăderile omului, exagerate de pornirile geniului . Oamenii mari n’au prieteni. Dar când solitarii aceştia se scoboarâ pentru totdeauna în mormântul care în­ghite oamenii de rând, roiuri de necu­noscuţi ,­năvălesc din toate părţile ila groapa incă neastupatâ. Un bâzâit de jale se ridică ; toţi l’au cunoscut, toţi au trăit lângă dânsul; au mâncat cu dânsu­­din aceiaşi farfurie şi şi-au răcorit bul­zele din acelaşi pahar de apă, n’a fost vorbă scapată de marele om care să n'a­­tingă urechea lor, n’a fost rând din o­­pera lui care să nu fi fost scris subt o­­chii lor, la căldura aprobatei şi a prie­teniei lor. Câţiva din prietenii aceştia postumi se ridică unul după altul, din gurile lor ne­gre, fguri de doliu, isvorăsc nesfârşite discursuri funebre, prieteni, scriitori şi gazetari îşi şterg lacrimile cu gazetele în care au fost tipărite jaluriile lor ar­ticole. Cioclii din hainele lor de corbi, pentru care egalitatea omenească se i­­lustreazâ in fiecare zi, aşteaptă nerăb­dători. Mortul, pentru ultima oară zâm­beşte sarcastic prietenilor sâi, şi capacul se lasă veşnic peste zâmbetul lui din urmă. Dar viaţa omului mare încă nu s’a sfârşit. Roiul se împrăştie cu grabă de toate florile spiritului său, scuturând ul­­timile picături de nectar; n’avem de-a­­face cu hărnicite lor albine, ci cu un nou soiu de trântori. Mierea lor nu aduce nici pe departe cu ramura fină din vechiul stup. Cărţi şi biblioteci sânt cercetate, ma­nuscriptele sânt puricate şi adnotate. File după file, râmase pe urma celui dus, sunt orânduite de mâni tremurătoare, rându­rile sânt cercetate de ochi lacomi, cuie­rele şi hainele vechi sânt inspectate, un parfum uşor de salcina uscata se răs­pândeşte in casa tristă, pe frontispiciul căreia­ mulţi visează firma unui muzeu, datorit mai mult solicitudinei lor decât rămăşiţilor pioase. Şi iată că după toate, lumea află cu urnire că operile omului mare nu s’a sfârşit odată cu viaţa lui. Lucruri nouă apar. Sânt fraze aruncate la Întâmplare pe dosul unui afiş de teatru, o vorbă de haz mâzgălita la marginea unei cărţi, planuri de opere părăsite, ciorna unui bilet de dragoste, un caet Îngălbenit cu cele dintâi pacate ale tinereţii, toate sunt adunate, orânduite, adnotate şi Însoţite de prefeţe elogioase. Operă postumă nu pare scoasă la iveală pentru cel mort care ar dori-o poate alăturea de dinsul, ci pentru fericitul colaborator. — Acum câtăva vreme lumea a fost surprinsă de o nouă operă a unui mort de geniu, e vorba de Ursita, un frag­ment de roman, din tinereţa lui Has­­deu. Bătrâ eţea pustnicului acesta idealist şi sarcastic s’a sfârşit In chinovia de la Câmpina. Acolo, ani neguroşi şi trişti, după o aspră durere, cel ce fusese un mare savant şi un mare artist, se stin­se într’o umbră mistică, fără prieteni, împresurat de spiritele dragi de dincolo de moarte. Bătrân şi gârbov se pregătea de cel din urmă, murea, pe când servitori cu priviri piezişe cercetau incitetoriie sal­tarelor, pe când «prietini“ veniţi grab­nic in ceasul din urmă, cu glasuri scă­zute şi întârîtate, se certau In odăi lă­turalnice pentru moştenirea de manus­cripte şi cărţi rare. Omul de geniu n’a întârziat să moară şi au năvălit şi la mormântul lui ca după obiceiu, prietenii. Şi ca cea dintâi do­vadă a ostenelilor unui creator a eşit la lumină romanul de care am pomenit mai SUS. Abea a apărut „Ursita“ şi urlete de admiraţie au şi isbucnit din toate păr­ţile. Părea că avem dea face cu cea mai curată manifestare a geniului Era vor­ba de un roman, plin de cea mai adin­­că filosofie fatalistă, plin de spirit, do­cumentat in totul, îmbrăcat în cea mai ideală formă literară pe care a visat-o vreodată un scriitor, cel puţin aşa gift*­suiau unii din încercaţii prieteni ai oa­menilor mari şi morţi, care au şi pro­fesia de descoperitori de comori. Ca cetitor simplu ce mă aflu, am ră­mas uimit de apariţia fantastică a opei

Next